Sentința civilă nr. 1332/2013. Contencios. Despăgubire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR . 1332 /2013
Ședința publică din data de 26 iunie 2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: G. C. F., președinte secția I civilă GREFIER: V. V.
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta
SC LS B.
împotriva pârâtei A. F. P. B., A. F. pentru
M.,
având ca obiect despăgubire - restituire taxă poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul reclamantei SC L.
S. B., avocat Moruțan I. n Alin, cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei, lipsă fiind pârâtele A. F. P. B., A. F. pentru M. și chemata în garanție A.
F. pentru M. .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul reclamantei arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri prealabile soluționării cauzei, tribunalul declară închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea cauzei.
Reprezentantul reclamantei, avocat Moruțan I. n Alin, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și ulterior extinsă, în sensul obligării pârâtei A. F. pentru M. la restituirea integrală a sumei totale de 2.348 lei, reprezentând taxa de poluare la prima înmatriculare și la plata dobânzilor legale pentru fiecare zi până la data restituirii acestei sume, potrivit motivelor arătate în scris, cu obligarea acestei pârâte și la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată în cauză, arată că o lasă la aprecierea instanței.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus reclamanta S.C. LS
B.
a chemat în judecată pe pârâta A. F. P. pentru B.
solicitând obligarea pârâtelor la restituirea taxei pentru emisiile poluante în cuantum de 2.348 lei și la plata dobânzii legale începând cu data plății și până la data restituirii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că reclamanta a cumpărat un autovehicul vechi și a achitat taxa de poluare a cărei restituire o solicită.
Se apreciază că perceperea taxei și condiționarea înmatriculării în România a unui vehicul de plata taxei este contrară normelor comunitare.
În esență se susține că perceperea acestei taxe încălcă principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne atât timp cât pentru un autoturism deja înmatriculat în România nu se percepe această taxă la achiziționarea vehiculelor din România, deja înmatriculate în țară.
Legea nr. 9/2012 contravine art. 90 par. l din Tratatul de instituire a Comunității Europene, art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), interpretat de CJUE în cauza Tatu împotriva României, C—402/09, conform căruia "niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 23, 25, 28, 30, 90 din TCE, art. 7 din Legea nr.
554/2004.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, anulate la dosar (f. 5, 6).
Pârâta, legal citată, prin întâmpinarea depusă la dosar (f. 16) a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate și în consecință menținerea taxei pe emisiile poluante achitată de reclamantă ca fiind legal percepută și încasată.
În motivare s-a arătat că taxa achitată a fost stabilită de către organul fiscal în conformitate cu dispozițiile cuprinse în Legea nr. 9/2012.
Taxa achitată a fost stabilită de către organul fiscal în conformitate cu dispozițiile cuprinse în Legea nr. 9/2012 pentru instituirea taxei pe emisii poluante pentru autovehicule și în Normele metodologice de aplicare.
Taxa pe emisii poluante se plătește, conform art. 4 din Legea nr. 9/2012 cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și la repunerea în circulație a unui autovehicul.
Taxa pe emisii poluante se aplică nu numai autoturismelor rulate, ci și autoturismelor noi produse în țară și în străinătate. Legea nu face nicio deosebire cu privire la vechimea sau proveniența autoturismelor, taxa de poluare fiind aplicabilă în situația în care autoturismul se înmatriculează pentru prima dată în România.
La baza instituirii taxei stă principiul poluatorul plătește.
Cât timp această taxă nu este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat, ci pentru înregistrarea acestuia în vederea punerii în circulație, aceasta nu constituie o taxă vamală în sensul prevăzut de art. 25 din Tratat, astfel că nu se poate susține încălcarea acestui text legal.
CJCE a stabilit că acest text de lege trebuie interpretat ca interzicând o taxă pe emisii poluante percepută cu ocazia primei înmatriculări atât timp cât valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second hand importate din statele membre, aceasta excede valorii taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
Din analiza dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 9/2012 rezultă că determinarea taxei pe emisii poluante se realizează pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în anexele 1-5, astfel încât exigențele stipulate de CJCE sunt respectate.
Prin urmare, existența unei taxe pe emisii poluante nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei achitată de reclamantă.
În privința cererii de plată a dobânzii s-a arătat că Ordinul nr. 1899/2004 nu prevede acordarea de dobânzi decât în cazul în care cererea de restituire nu s-a soluționat în termenul legal.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 115- 118 C.proc.civ.
Prin cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă (f. 14) s-a solicitat chemarea în garanție a Administrației F. pentru M. și obligarea chematei în garanție la plata sumei solicitată de reclamant și a cheltuielilor de judecată în ipoteza admiterii acțiunii principale.
În motivare s-a arătat că entitatea care încasează taxa este pârâta, însă destinatarul sumelor încasate este A. F. pentru M., conform art. 1 din Legea nr. 9/2012.
În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr. 9/2012.
La data de 16 mai 2013 reclamanta și-a extins pretențiile și împotriva pârâtei A. F. pentru M. B. , care legal citată, nu s-a prezentat în instanță prin reprezentant și nici nu a depus apărări scrise la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului
tribunalul reține faptul că în prezent, compatibilitatea Legea nr. 9/2012, în vigoare la data plății taxei, cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din T.F.U.E. incidente, trebuie analizată prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârile pronunțate la data de 7 aprilie 2011, respectiv 7 iulie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 vizând forma inițială a OUG nr. 50/2008 respectiv C-263/10 vizând forma OUG nr. 50/2008 după data de_ având ca obiect cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu, respectiv Tribunalul Gorj.
Prin aceste hotărâri Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că articolul 110 din T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe emisii poluante aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din T.F.U.E., plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri
ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, Legea nr. 9/2012 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Prin urmare, taxa pentru emisiile poluante impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza care a generat sesizarea, ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis, conform art. 267 din T.F.U.E., interpretarea pe care C.J.U.E. o dă unei norme de drept european clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C- 263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.
Prin urmare, în privința taxei pentru emisiile poluante prevăzută de Legea nr. 9/2012 trebuie să se rețină că reglementarea națională în vigoare la data plății taxei este incompatibilă cu art. 110 T.F.U.E.
Concluzia care se impune așadar este aceea că taxa pentru emisii poluante plătită de reclamantă cu ordinul de plată nr. 339 din data de_ (f. 7), în cuantum de 2.348 lei, nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.proc.fisc.), considerent pentru care se impune restituirea acesteia.
Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită, ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil ca echivalent al lipsei folosirii acestei sume.
Numai astfel se poate concepe o justă și integrală reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
În acest sens s-a pronunțat și CJCE în cauza M. Irimie C-565/11, în care a statuat că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Prin urmare, odată cu restituirea sumei achitate se impune și plata dobânzii legale aferente sumei încasate de pârâtă, cu începere de la data încasării -_ și până la data plății efective, calculată conform OG nr. 13/2011 aplicabilă potrivit art. 19 din 1 octombrie 2011.
Întrucât plata sumei s-a făcut potrivit art. 5 alin. 3 din Legea nr. 9/2012, prin trezoreria statului direct în favoarea pârâtei A. F. pentru M., obligația de restituire a sumei se impune a fi stabilită exclusiv în sarcina beneficiarului.
Prin urmare, dat fiind faptul că pârâta A. F. P. B. nu a încasat suma de bani, ci doar a efectuat calculul acesteia, în sarcina sa nu poate fi stabilită obligația restituirii sumei cuvenită reclamantei.
Oricum, între cele două pârâte nu poate exista solidaritate, date fiind raporturile juridice diferite dintre aceste entități și reclamantă
În baza considerentelor reținute și a textelor legale evocate, tribunalul va admite acțiunea civilă precizată de reclamantă împotriva pârâtei A. F. pentru M. și în consecință va obliga pârâta să restituie reclamantei suma de 2.348 lei achitată cu ordinul de plată nr. 339 din data de_ cu titlu de taxă emisii poluante; va obliga pârâta să plătească reclamantei dobânda legală aferentă sumei de 2.348 lei începând cu data achitării sumei -_ și până la restituirea efectivă.
Se va respinge neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantă împotriva pârâtei A.
F. P. B. .
În temeiul art. 274 C.proc.civ., reținând culpa procesuală a pârâtei căzută în pretenții, A.
F. pentru M., tribunalul o va obliga să plătească reclamantei suma de 39,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Întrucât la dosarul cauzei nu s-a depus chitanța de plată a onorariului de avocat, singurul act ce atestă plata și încasarea onorariului, o asemenea de cheltuială nu poate fi stabilită în sarcina pârâtei.
Având în vedere faptul că pârâta A. F. P. B. nu a căzut în pretenții, în baza dispozițiilor art. 60 C.proc.civ., tribunalul va respinge ca neîntemeiată chemarea în garanție formulată de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite acțiunea civilă precizată de reclamanta S.C. LS B. , cu sediul în B., cartier V. nr. 333C, județul B. -Năsăud împotriva pârâtei A. F. pentru M. , cu sediul în B., S. I. nr. 294, Corp A, sector 6 și în consecință:
obligă pârâta să restituie reclamantei suma de 2.348 lei achitată cu ordinul de plată nr.
339/_ cu titlu de taxă emisii poluante;
obligă pârâta să plătească reclamantei dobânda legală aferentă sumei de 2.348 lei începând cu data achitării sumei -_ și până la restituirea efectivă.
Obligă pârâta A. F. pentru M. să plătească reclamantei suma de 39,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanta S.C. LS B. împotriva pârâtei A. F. P. B. , cu sediul în B., strada 1 D. nr. 6 - 8, județul B. -Năsăud.
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. F.
P. B.
împotriva chematei în garanție A. F. pentru M.
. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 26 iunie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. C. F. V. V.
red. F.G.C./dact. F.G.C./5 exemplare _
