Sentința civilă nr. 1429/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1429/2013
Ședința publică din data de 28 Iunie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: A. P. M. GREFIER I. D. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul
O. C. S., împotriva pârâtei A. F. P. A O. N., având ca obiect contestație act administrativ fiscal restituire taxă primă înmatriculare.
Cauza s-a dezbătut în ședința publică din 14 iunie 2013 dată la care pronunțarea hotărârii a fost amânată, din lipsă de timp pentru deliberare, pentru data de 21 iunie 2013, respectiv pentru data de azi 28 iunie 2013.
Deliberând constată:
T R I B U N A L U L
Prin cererea înregistrată la tribunal sub nr. de mai sus reclamantul O. C. Ș. a chemat în judecată pârâta A. F. P. N. solicitând obligarea pârâtei la restituirea diferenței taxei speciale pentru autoturisme, în sumă de 4138 lei, plus dobânda legală calculată de la data plății, până la data restituirii efective.
În motivare se arată că a achiziționat un autoturism înmatriculat în UE și neînmatriculat în România, iar pentru a-1 înmatricula în România a fost obligat să plătească suma solicitată spre restituire. Reclamantul a achitat această sumă și a înmatriculat autoturismul în România, așa cum rezultă din certificatul de înmatriculare.
A formulat cerere pentru restituirea acestei taxe, însă potrivit actului contestat cererea a fost respinsă, motivat de faptul că taxa specială s-a perceput legal, conform Codului fiscal.
A formulat contestație împotriva refuzului de restituire, însă potrivit deciziei atacată contestația a fost respinsă motivat de faptul că taxa specială s-a perceput legal, conform Codului fiscal.
S-a achitat inițial taxa în sumă de 6287lei însă, potrivit OUG nr. 50/2008 i s-a restituit suma de 3410 lei, reținându-i-se suma de 2149 lei.
Se consideră că perceperea acestei taxe, prev de art. 2141-2143din Legea 571/2003, este contrară dreptului comunitar încălcându-se principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne atât timp cât pentru un autoturism deja înmatriculat în România nu se percepe
această taxă la reînmatriculare, schimbarea proprietarului și deci nu pot fi aplicabile în dreptul intern, contravenind disp. art. 90 par.l din Tratatul de înființare a Comunității Europene, art. 148 din Constituția României, Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană-ratificat prin Legea 157/2005 și prin urmare perceperea acestei taxe este ilegală.
Direcția Generală a F. P. Bistrița-N. a formulat întâmpinare, pentru pârâta AFP
N.,
prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca fiind neîntemeiată.
În motivare se susține că taxa achitată a fost stabilită de către organul fiscal în conformitate cu dispozițiile cuprinse în O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și în Normele metodologice de aplicare.
Taxa pe poluare se plătește, conform art.4 din O.U.G. nr.50/2008, cu modificările și completările ulterioare, cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si art.9.
Taxa de poluare se aplică nu numai autoturismelor rulate ci și autoturismelor noi produse în țară și în străinătate. Legea nu face nicio deosebire cu privire la vechimea sau proveniența autoturismelor, taxa de poluare fiind aplicabilă în situația în care autoturismul se înmatriculează pentru prima dată în România.
La baza instituirii taxei pe poluare a stat principiul "poluatorul plătește", principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene, se precizează că 16 state membre ale Uniunii Europene practică o taxă care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor.
Se invocă în acțiune încălcarea art.25 din Tratat, articol conform căruia se interzice între statele membre instituirea unor taxe vamale la import și export sau taxe cu efect echivalent, inclusiv taxele vamale cu caracter fiscal. Se apreciază nefondată această susținere, dat fiind că, așa cum reiese din practica CJCE, atâta timp cât această taxă nu este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat, ci pentru înregistrarea acestuia în vederea punerii în circulație, aceasta nu constituie o taxă vamală în sensul prevăzut de art.25 din Tratat.
Se mai invocă încălcarea prevederilor art.90 din Tratat conform căruia nici un stat membru, nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Se menționează că potrivit jurisprudenței Comunității Europene, art.90 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, devenit art.110 după consolidarea tratatului, este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate în baza unor criterii diferite.
CJCE a mai stabilit și că acest text de lege trebuie interpretat ca interzicând o taxă pe poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări atât timp cât valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second hand importate din statele membre, acestea exced valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
Din analiza dispozițiilor cuprinse în O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că determinarea taxei pe poluare se realizează pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, Luandu-se în considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în anexa 4, astfel încât exigentele stipulate de CJCE sunt respectate.
In ceea ce privește susținerea reclamantului că taxa pe poluare introduce un regim fiscal discriminatoriu, se arată următoarele:
Prin modificările aduse Codului Fiscal de către Legea nr.343/2006 s-a respectat principiul neretroactivității legii, întrucât aceste acte normative nu puteau dispune referitor la autovehiculele anterior înmatriculate în România.
Regimul fiscal nu este unul discriminatoriu față de autoturismele rulate înmatriculate și importate din Uniunea Europeană sau față de autoturismule noi produse în Uniunea Europeană și importate în România, întrucât taxa se aplică tuturor autovehiculelor care nu au mai fost înmatriculate în România, fie românești, fie străine.
Curtea Europeana de Justiție a arătat că o consecință a dreptului comunitar este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehicule un sistem de taxă al cărei cuantum creste progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv.
Jurisprudența CJCE a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și în consecință i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase nearmonizată incorporată într-un autovehicul național similar. Însă la stabilirea taxei pe poluare prevăzuta de O.U.G. nr.50/2008 se iau în calcul mai multe criterii obiective, printre care și deprecierea autoturismului.
Prin urmare, existența unei taxe pe poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa pe poluare achitată de reclamant.
Cu privire la petitul privind obligarea pârâtei la plata de dobânzi până la restituirea efectivă se susține că potrivit art. 9 din OG 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligațiile bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar fiscale în domeniul bancar "Dobânzile percepute sau plătite de Banca Națională a României, de instituțiile de credit, de instituțiile financiare nebancare și de Ministerul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice";.
Ordinul nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget nu prevede acordarea de dobânzi decât în cazul în care cererea de rambursare/restituire nu a fost soluționată în termenul legal.
Conform cap. 1 pct. 1 și urm. din acest Ordin, restituirea sumelor de la buget se efectuează la cererea contribuabilului în termen de 45 zile la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine obligația administrării creanțelor bugetare.
Reclamantul a solicitat acordarea de dobânzi calculate de la data plății taxei pe poluare, însă se consideră că în speță sunt incidente dispozițiile art. 1088 alin. 2 Cod civil, dobânda cuvenindu-se din ziua introducerii cererii de chemare în judecată.
În privința cheltuielilor de judecată, se apreciază că nu se impune acordarea de cheltuieli de judecată, deoarece nu poate fi reținută vreo culpă a celor două pârâte care au perceput o taxă prevăzută de legislația în vigoare.
În drept s-au invocat disp. OUG nr. 50/2008 și OG nr. 92/2003.
De asemenea DGFP Bistrița-N. a formulat cerere de chemare în garanție, pentru AFP N.
, a Administrației F. pentru M. prin care a solicitat obligarea chematului în garanție la plata sumei solicitate de reclamant, a dobânzilor solicitate, precum și a cheltuielilor de judecată, în cazul în care instanța admite acțiunea introductivă.
Din dispozițiile legale menționate rezultă ca cel ce încasează taxa de poluare este organul fiscal teritorial competent din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscala, potrivit dispozițiilor O.G. nr. 92/2003, însă destinatarul sumelor încasate cu titlu de taxa de poluare este A.
F. pentru M., fapt ce reiese și din dispozițiile art. 5, alin. 4 din O.U.G. nr50/2008, unde se arată că "taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru M. ";.
Potrivit prevederilor OMFP nr. 1899/2004, cap. II, pct. 12 dobânzile cuvenite contribuabilului se suportă din același buget și cont de venit bugetar din care s-a făcut și restituirea sumei pentru care a solicitat plata dobânzii. Pentru aceste motiv se solicită să se dispună obligarea chematei în garanție AFM și la plata dobânzii legale la suma solicitată de reclamant.
Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv înscrisurile depuse, instanța reține următoarele:
Reclamantul O. C. Ș. a cumpărat și importat dint-un alt stat membru al UE un autovehicul second-hand, iar cu ocazia înmatriculării în România, aceasta a achitat în contul Trezoreriei N. suma de 6287 lei cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, conform chitanței seria TS2A nr. 5580339 din_ .
Ca urmare a intrării în vigoare, la data de_, a OUG nr. 50/2008 privind taxa de poluare, reclamantul s-a prevalat de dispozițiile art. 11 al actului normativ sus precizat, în sensul că a solicitat restituirea diferenței dintre taxa specială de prima înmatriculare achitată cu ocazia înmatriculării autoturismului în cauză și taxa de poluare, sens în care, prin Decizia de restituire nr. 12784/_, pârâta a procedat la restituirea efectivă a sumei de 2149 lei, din totalul sumei achitate de 6287 lei cu titlu de taxă specială de prima înmatriculare.
La data achitării taxei de primă înmatriculare de către reclamant, pentru un autovehicul care a
fost înmatriculat anterior într-un alt stat al UE, erau în vigoare prevederile art. 214/1-214/3 din Legea nr.571/2003, în temeiul cărora a și fost percepută taxa.
Esențial pentru rezolvarea problemelor de drept este incidența disp.art. l48 alin.2 și 4, rap.la art. 11 din Constituția României și analizarea disp. art. 90 paragraf l din Tratatul Comunității Europene invocat de reclamant.
Conform art. l48 alin.2 din Constituția României, "ca urmare a aderării, prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare"; (prin L. nr. l57/2005, România a ratificat tratatul privind aderarea la Uniunea Europeană);
Potrivit alin.4 al art. l48 din Constituție, autoritatea judecătorească (alături de Parlament, Președintele României și Guvern), garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prev.alin.(2) iar prin disp.art.11 alin.1 din Constituție, Statul Român s-a obligat să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
Așadar, în raport cu dispozițiile menționate din Constituția României, aplicarea dispozițiilor din legile interne ale Statului Român se va face în conformitate cu dispozițiile obligatorii din dreptul Uniunii Europene, respectiv din dreptul comunitar, începând cu data aderării, respectiv 0l.0l.2007.
Din această perspectivă, tribunalul constată că disp. art. 2l4/l - 2l4/3 din Codul fiscal, începând cu data de 0l.0l.2007, contravin disp. art. 90 paragraf l din Tratatul Comunității Europene care se referă la o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate "produselor altor State membre" și "impozitele interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare"; .
Discriminarea la care face referire acest text din dreptul comunitar are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Românie.
In conformitate cu prev. art. 2l4/l din Codul fiscal taxa de primă înmatriculare se aplică numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România, indiferent de unde provin, chiar dacă au fost înmatriculate într-un alt stat al U.E.
In acest fel, perceperea taxei, determinată de traversarea graniței de către autoturismul importat dintr-o țară comunitară, este interzisă de prev.art. 90 paragraf l din tratat și care trebuie respectate și de către Statul Român.
Diferența de aplicare a taxei de primă înmatriculare introduce un regim juridic fiscal discriminator pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, nu se percepe o asemenea taxă.
În condițiile în care taxa a fost percepută cu încălcarea normelor comunitare, respectiv este o taxă încasată de organele fiscale cu încălcarea normelor de drept comunitar, nu se poate accepta ca aceasta să fie compensată în parte cu o altă taxă prevăzută de un alt act normativ ulterior, și anume cu taxa pe poluare prev. de OUG nr.50/2008 (ordonanță prin care au fost abrogate disp.art.214/1- 214/3 din Legea nr. 571/2003).
Așa fiind, dând efect direct dispozițiilor art. 110 parag. 1 din Tratat, tribunalului, ca prim judecător comunitar, îi revine sarcina de a elimina disfuncționalitățile constatate și, în speță, prin aplicarea directă a Tratatului, de a recunoaște dreptul particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii
Pentru considerentele mai sus arătate, instanța urmează să admită acțiunea reclamantului, în sensul că va obliga pârâta A. F. P. N. să restituie reclamantului suma de 4.138 lei cu titlu de diferență taxă specială de primă înmatriculare nerestituită reclamantului, precum și să plătească acestuia dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data achitării, până la restituirea efectivă, ca urmare a constatării nelegalității refuzului de restituire.
În privința dobânzii legale, aceasta se impune a se acorda reclamantei în temeiul prevederilor OG nr. 9/2000 întrucât numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului produs contribuabilului prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului. A admite teza avansată de pârâți în sensul că dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, independent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificarea acestei sume, înseamnă a valida implicit o îmbogățire a bugetului de stat pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.
În temeiul prev. art. 274 C.pr.civ., va obliga pârâta, să plătească reclamantului suma de 39,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Se va respinge, ca nefondată, cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A.
F. P. N. împotriva A. F. Pentru M. întrucât taxa specială de primă înmatriculare reglementată de art. 214/1-214/3 din Legea nr.571/2003 nu se încasa la acea dată în beneficiul Administrației F. de M., spre deosebire de reglementarea conținută de OUG nr. 50/2008 privind taxa de poluare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul O. C. Ș. , domiciliat în loc. S., str. P.
, bl. 1/A/3, jud. Bistrița-N., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. N., cu sediul în
N., P. U., nr.2, jud. Bistrița-N. .
Obligă pârâta A. F. P. N. să restituie reclamantului suma de 4.138 lei cu titlu de diferență taxă specială de primă înmatriculare nerestituită reclamantului, precum și să plătească acestuia dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data achitării, până la restituirea efectivă, ca urmare a constatării nelegalității refuzului de restituire.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 39,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Respinge, ca nefondată, cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. F.
P. N. împotriva A. F. Pentru M., cu sediul în B., S. I., nr. 294, corp A, sector 6.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. A. P. I. D. M.
Red/dact: MAP/HVA
_ /4 ex
