Sentința civilă nr. 14773/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 14773/2013
Ședința publică de la 31 Octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE I. N. B.
Grefier L. B.
S-a luat spre examinare cauza din Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul T. I. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A O.
H., ÎN PREZENT SERV. FISCAL ORĂȘENESC H., JUD. C. și chemata în garanție A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 24 octombrie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamantul T. I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A O. H., ÎN PREZENT SERV. FISCAL ORĂȘENESC H., JUD. C., ca
prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la restituirea sumei de 6.608 lei reprezentând taxă de poluare pentru autovehicule achitată cu chitanța nr. 1260696 din_ respectiv suma de 2.046 lei cu titlu de taxă de poluare, achitată cu chitanța seria TS5 nr. 5909715 din_, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor de la data achitării lor și până la data restituirii integrale a acestor sume, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, a arătat reclamantul că a achiziționat două autoturismele marca Volkswagen, tip Transporter, cu nr. identificare WV2Z_ 214425, data primei înmatriculări_, respectiv autoturismul marca Volkswagen, cu nr. de identificare WV1ZZZ2DZ3H026914, data primei înmatriculări_, autoturisme ce erau înmatriculate anterior într-un stat membru al UE, iar pentru înmatricularea autoturismului în România a fost obligat să achite suma de 6.608 lei, sumă pe care a achitat-o conform chitanței nr. 1260696 din data de 0_ la Trezoreria AFP H., respectiv suma de 2.046 lei cu titlu de taxă de poluare, achitată cu chitanța seria TS5 nr. 5909715 din_ la Trezoreria H. .
Consideră reclamantul că pretinderea și încasarea acestei taxe este ilegală și discriminatorie în raport cu dispozițiile art. 90 par. 1 (actualul art.110) din Tratatul de instituire a Comunității Europene.
În dovedirea celor susținute, reclamantul a depus copii ale următoarelor înscrisuri: certificate de înmatriculare, deciziile de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule, chitanțele de achitare a taxei, acte care dovedesc înmatricularea autoturismelor într-un stat UE.
În drept, au fost invocate art. 148 alin.2 din Constituția României, artz. 90 par. 1 din TCE (actualul art. 110din TFUE).
Prin întâmpinare pârâta AFP H. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând excepția inadmisibilității acțiunii.
Pe fond, arată în esență de faptul că dispozițiile legale prin care a fost instituită taxa de poluare nu au fost abrogate până în prezent și sunt în concordanță cu dreptul comunitar și a depus cerere de chemare în garanție împotriva ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU M., solicitându-se ca, în cazul admiterii acțiunii, să se admită și cererea de chemare în garanție.
În susținerea cererii se arată că taxa care a fost plătită ";se constituie venit la bugetul F. Pentru M. și se gestionează de A. F. Pentru M. în vederea finanțării programelor pentru protecția mediului";
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă prin întâmpinare, la termenul din data de_, instanța a respins-o, cu motivarea ce
rezultă din încheierea de amânare a pronunțării hotărârii.
Pe fond, reclamantul T. I. a achiziționat două autoturisme marca Volkswagen, tip Transporter, cu nr. identificare WV2Z_ 214425, data primei înmatriculări_, respectiv autoturismul marca Volkswagen, cu nr. de identificare WV1ZZZ2DZ3H026914, data primei înmatriculări_, autoturisme ce erau înmatriculate anterior într-un stat membru al U.E. (f. 5-1,6, 10, 13-17).
În vederea înmatriculării în România a autoturismelor sus indicate, reclamantul a fost obligat să achite taxa de poluare în sumă de 6.608 lei, pe care a achitat-o conform chitanței seria TS5 nr. 1260696 din data de 0_ la Trezoreria AFP H. (f.9), respectiv suma de 2.046 lei cu titlu de taxă de poluare, achitată cu chitanța seria TS5 nr. 5909715 din_ la Trezoreria H. (f. 12)
Considerând nelegală perceperea acestor taxe, reclamantul a formula prezenta acțiune.
Tribunalul analizând legalitatea solicitării taxei de poluare, apreciază că este una nelegală, în considerarea următoarelor aspecte:
Taxa de poluare a fost percepută sub incidența OUG 50/2008 în forma inițială.
Ca atare, legalitatea refuzului de restituire și legalitatea dreptului pretins de reclamant trebuie examinat prin prisma prevederilor OUG 50/2008 în forma sus indicată.
Astfel, OUG nr. 50/2008 în forma inițiala stabilește, potrivit dispozițiilor art. 1, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția
mediului, iar potrivit dispozițiilor art. 4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, tribunalul apreciază că în speță sunt încălcate dispozițiile art. 25,28,30, 110 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene.
Astfel, în data de_, s-a pronunțat Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. împotriva României, respectiv în cauza C-402/09 referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O.U.G. 50/2008, în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial partea I-a nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, în speță cu dispozițiile art. 110 din TFUE, și s-au dispus următoarele:
"Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.";
Apreciem că, în baza principiilor supremației dreptului comunitar și al efectului direct aplicabil al dreptului comunitar, hotărârea preliminară sus menționată este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și al actului comunitar în cauză iar această obligativitate a fost stabilită în mod constant de jurisprudența CJUE -, spre exemplu C 52/76, Benedetti c. Munari și rezultă și din dispozițiile art. 20 alin 2 din Constituția României.
Pentru aceste argumente apreciem că taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008 cu modificările ulterioare, încalcă prevederile art. 110 din Tratatul de Institute a Comunităților Europene.
Astfel, în jurisprudența referitoare la art. 110 din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeană a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text: trebuie să existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate, trebuie să existe o similitudine sau un raport de concurență între produsele importate vizate de taxa și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
În consecință, atunci când produsele interne și produsele importate se află într-un raport de concurenta, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se crează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de muncă, art. 110 este aplicabil, iar norma fiscală națională contrară art. 110 trebuie înlăturată de la aplicare.
Concluzionăm că norma internă îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 110 din Tratatul CE. Astfel, exista atât o discriminare între autoturismele second-hand înmatriculate deja într-un stat membru al Uniunii Europene și care se înmatriculează în România și
autoturismele second hand deja înmatriculate în România și mai mult, exista și o discriminare între o anumită categorie de autoturisme noi cu caracteristicile celor produse în România și restul autoturismelor noi, discriminare introdusă de către legiuitor cu intenția declarată de protejare a industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele și rigorile spațiului de libera circulație a mărfurilor, forței de muncă și capitalului. Exista desigur un raport de concurență între produsele importate și produsele naționale, astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientată spre o anumită categorie de produse, în speță fie spre cele deja înmatriculate în România, fie spre cele produse în România.
Totodată, instanța constată că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T.
c. Statul Român, s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare, deci încă de la data de_ .
Deși cauza T. privește incompatibilitatea cu art.110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul OUG 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008, iar în speță s-a solicitat restituirea taxei de poluare achitate în temeiul OUG 50/2008 în forma astfel cum a fost modificată prin OUG 7/2009, instanța constată că aceasta menționează expres scopul reglementării naționale - limitarea introducerii autovehiculelor de ocazie provenind din alte state membre, protejarea industriei auto naționale și a industriilor adiacente. Cu atât mai mult această formă a actului normativ național este deci incompatibilă cu același art.110 TFUE.
În acest sens s-a pronunțat CJUE în cauza Nisipeanu c. României din 7 iulie 2011, arătând că aceleași considerații (privind incompatibilitatea taxei cu art. 110 TFUE) se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG 208/2008, OUG 218/2008, OUG 7/2009 și, respectiv, OUG 117/2009. S-a apreciat de către Curte că toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Ca urmare a pronunțării hotărârii în Cauza T., a fost adoptată Legea 9/2012, care nu conține dispoziții care să aducă atingere Tratatului de Instituire a Comunității Europene, prin abrogarea OUG 50/2008 înlăturându-se discriminările care au fost avute în vedere de CJUE la momentul pronunțării cauzei I. T. c. Statul Român. Astfel, prin noua lege s-a instituit taxa pe emisii poluante, prevăzându-se clar categoriile de autoturisme ce sunt supuse taxei, conform art. 4 alin 1 și 2 din Legea 9/2012, aceasta aplicându-se atât celor achiziționate H. a în România cât și în privința acelora ce provin din alte state membre ale U.E.
Deși s-a adoptat legea în forma sus menționată, la data de_, potrivit art. I din Ordonanța de Urgență nr. 1 din 30 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 79 din 31 ianuarie 2012, începând cu data de 31 ianuarie 2012 aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se suspendă până la 1 ianuarie 2013.
Prin urmare, deși Legea 9/2012 este în armonie cu normele comunitare, atâta timp cât prin OUG 1/2012 au fost suspendate până la_, textele de lege care permit încasarea taxei pentru emisii poluante în forma în care să nu mai existe discriminările anterior menționate, apreciem că în acest context, în continuare, rațiunile care au stat la baza pronunțării hotărârii preliminare în cauza
T. sunt pe deplin aplicabile și în ipoteza circumscrisă speței de față, concluzia neputând fi decât incompatibilitatea cu art.110 TFUE.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că, în speță, taxa pentru emisii poluante a fost percepută cu încălcarea prevederilor art.110 din TFUE, motiv pentru care cererea reclamantului va fi admisă, pârâta urmând a fi obligată să-i restituie reclamantului taxa pentru emisii poluante achitate necuvenit, împreună cu dobânzile legale aferente, de la data plății și până la data restituirii integrale.
Ținând seama de considerentele de fapt și de drept mai sus arătate, tribunalul va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 6.608 lei, reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală în materie civilă începând cu data 0_ și până la data restituirii efective, respectiv suma de 2.046 lei reprezentând taxa pentru emisii poluante, cu dobânda legală în materie civilă începând cu data_ și până la data restituirii efective și întrucât taxa a fost
plătită de reclamant în contul deschis sub denumirea de "disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule";, taxă ce se constituie venit la bugetul F. Pentru
M. și se gestionează de A. F. Pentru M. în vederea finanțării programelor pentru protecția mediului, tribunalul apreciază ca fiind întemeiată cererea de chemare în garanție și în consecință, în temeiul art. 60-62 C. pr. Civ va admite cererea de chemare în garanție împotriva Administrației F. Pentru M.
, conform dispozitivului hotărârii.
În temeiul art.274 C.pr.civ., la solicitarea reclamantului, va obliga pârâta aflată în culpă procesuală, să plătească acestuia cheltuieli judiciare în sumă de 678,6 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, precum și onorariu avocațial în sumă de 600 lei, conform chitanței depuse la dosar (f.18).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul T.
I.,
cu dom ales în C. -N., str. V. nr. 9, jud. C. în contradictoriu cu pârâta
A. F. P. A O. H., ÎN PREZENT SERV. FISCAL ORĂȘENESC H., JUD. C., cu sediul în H., str. H. nr. 23, jud. C. și în consecință:
Obligă pârâta AFP H., în prezent Serv. Fiscal Orășenesc H., jud. C., să restituie reclamantului suma de 6.608 lei cu titlu de taxă de poluare nedatorată, cu dobânda legală în materie civilă calculată de la data de 0_ și până la data restituirii efective a sumei sus indicate.
Obligă pârâta AFP H., în prezent Serv. Fiscal Orășenesc H., jud. C., să restituie reclamantului suma de 2.046 lei cu titlu de taxă pentru emisii poluante nedatorată, cu dobânda legală în materie civilă calculată de la data de_ și până la data restituirii efective a sumei sus indicate.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă A. F.
H. împotriva chematei în garanție A. F. pentru M., cu sediul în B., S. I. nr.294, corp A, sector 6.
Obligă chemata în garanție să restituie pârâtei suma de 6.608 lei reprezentând taxa de poluare restituită reclamantului cu dobânda legală în materie civilă calculată de la data de 0_ și până la data restituirii efective a sumei sus indicate.
Obligă chemata în garanție să restituie pârâtei suma de 2.046 lei reprezentând taxa pentru emisii poluante restituită reclamantului cu dobânda legală în materie civilă calculată de la data de_ și până la data restituirii efective a sumei sus indicate.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 678,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE GREFIER
A N. B. L. B.
Red. 5 ex./I.N.B../DM.
_
