Sentința civilă nr. 1526/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date operator: 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR.1526
Ședința publică din 22 martie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: P. A., judecător
C. C., grefier
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul F. B., cu domiciliul în J., str. O., nr.10, județul S. în contradictoriu cu pârâtele A.
F. P. A ORAȘULUI J.,
cu sediul în J., str.1 D. 1989, nr.4, județul S.
, D. G. A F. P. A J. S. , cu sediul în Z., P-ța Iuliu Maniu, nr.15, județul S. și A. F. PENTRU M. -M. M. , cu sediul în B.
, sector 6, S. I., nr.294, corp A, având ca obiect obligația de a face - restituire taxă auto.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reclamantul F. B., lipsă fiind pârâtele.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
Acțiunea este legal timbrată.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor instanței de a depune un exemplar semnat al acțiunii introductive sau de a purcede la însușirea cererii de chemare în judecată prin semnarea acesteia.
În temeiul art. 133 alin.(2) Cod procedură civilă, reclamantul procedează la complinirea lipsei semnăturii, prin semnarea cererii de chemare în judecată.
Instanța invocă din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor
D. G. a F. P. a J. S. și A. F. pentru M., pe care o pune în discuția reclamantului.
Raportat la excepția ridicată, și anume lipsa calității procesuale pasive a pârâtelor D. G. a F. P. a J. S. și A. F. pentru M. reclamantul arată că lasă soluționarea acesteia la aprecierea instanței.
În ceea ce privește excepția invocată prin întâmpinare, respectiv excepția inadmisibilității acțiunii, reclamantul având cuvântul asupra acesteia, exprimă aceeași poziție procesuală.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, instanța declară închisă faza probatorie și trece la dezbaterea pe fond a cauzei.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii, în sensul obligării pârâtelor la restituirea sumei de 1861 lei, achitată cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare
cu dobânda legală aferentă de la data plății și până la restituirea efectivă și cu cheltuieli de judecată.
Instanța raportat la obiectul cererii și a actelor de la dosar reține cauza în pronunțare, urmând ca odată cu fondul cauzei să se pronunțe asupra excepției invocate din oficiu și asupra excepției inadmisibilității acțiunii invocate prin întâmpinare.
T R I B U N A L U L :
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamantul
B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. J., D.
a F. P. S. și AFM B., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1.891 lei reprezentând taxă specială de primă înmatriculare achitată în data de_ și dobânda calculată la această sumă, începând de la data achitării taxei și până la restituirea integrală.
In motivarea acțiunii reclamantul a aratat că a achitat la Trezoreria J. suma de 1.891 lei cu titlu de taxa de primă înmatriculare pentru autoturismul marca Ford Mondeo, cu nr. de identificare WF0NXXGBBNYK55833, conform chitanței seria TS3A nr. 7420584 din data de_ .
Reclamantul a solicitat restituirea sumei de 1.891 lei și în urma refuzului comunicat de pârâtă s-a adresat instanței, apreciind că pretinderea și încasarea acestei taxe este ilegală și discriminatorie în raport cu dispozițiile Tratatului Comunității Europene.
In drept, acțiunea a fost întemeiata pe dispozițiile art.8 Legea nr. 554/2004, art.
110 din TFUE.
În dovedirea celor susținute, reclamantul a depus copii ale următoarelor înscrisuri: decizia de calcul al taxei de primă înmatriculare, decizia de restituire, cartea de identitate a autoturismului, actul prin care a dobândit autoturismul, acte care dovedesc înmatricularea acestuia într-un stat membru UE.
Prin întâmpinare pârâta AFP J. a invocat excepția inadmisibilității acțiunii deoarece reclamantul nu a atacat un act administrativ și nu a urmat procedura prevăzută de art. 207 și urm. Cod procedură fiscală.
Pe fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea acțiunii arătând că taxa de primă înmatriculare a fost introdusă prin Legea nr. 343/2006 de modificare a Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, respectiv prin dispozițiile art. 214 indice 1- 214 indice 3 Cod Fiscal, care au fost abrogate prin OUG nr. 50/2008. Având în vedere notificările Comisiei Europene referitoare la incompatibilitatea dintre reglementarea națională și reglementarea comunitară, art. 90 par. 1 din TCE, prin OUG nr. 50/2008 s-a introdus o nouă taxă, denumită taxă pe poluare și prin art. 11 s-a dispus ca taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007- 30 iunie 2008 cu titul de taxa specială epntru autoturisme și cuantumul rezultat din aplicara prevederilor ordonanței privind taxa de poluare, să se restituie în baza procedurii stabilite prin Normele aprobate prin HG nr. 686/2008. S-a menționat că atâta timp cât această ordonanța de urgență a fost adoptată înainte ca acțiunea reclamantului să fie soluționată în mod irevocabil, iare prin prevederile ei legiuitorul
a înțeles să stingă prin restituirea sumelor încasate toate litigiile născute din înălcarea Tratatului CE în perioada cuprinsă între data de 1 ianuarie 2007 si 30 iunie 2008 ce corespunde timpului în care art. 214 incie 1-214 indice 3 Cod fiscal au fost în vigoare și au produs efecte juridice, s-a considerat că soluția compensării este în concordanță cu dispozițiile art. 116 Cod procedură fiscală, cu atât mai mult cu cât Comisia Europeană a apreciat că normele metodologice privind taxa de poluare a autovehiculelor sunt conforme cu criteriile comunitare.
Instanța a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP S. și AFM B. .
Asupra excepțiilor invocate, instanța reține următoarele:
Pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, pentru că reclamantul nu a atacat un act administrativ în sensul prevăzut de art. 2 din Legea nr. 554/2004. Tribunalul reține că articolul 1 alin.1 din Legea nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată. Reclamantul s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal și a inițiat procedura prevăzută de art.7 din legea nr.554/2004. Având în vedere că pârâta a comunicat refuzul de a restitui taxa, reclamantul a formulat prezenta acțiune, apreciind refuzul pârâtei ca fiind nejustificat. Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, pentru că reclamantul nu a urmat procedura prealabilă, respectiv nu a solicitat restituirea taxei, precum și pentru neexercitarea de către reclamant a căii administrative de atac prevăzute de art. 205 și urm. din OG nr. 92/2003. Tribunalul reține că prin decizia Î. nr. 24/_ de admitere a recursului în interesul legii s-a statuat că sunt admisibile acțiunile prin care se solicită restituirea taxei de poluare în lipsa parcurgerii procedurii prevăzute de art. 205-218 din OUG nr. 92/2003. În cuprinsul acestei hotărâri a fost expusă jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, care recunoaște contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu încălcarea dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ prin care această taxă a fost stabilită (jurisprudența Metallgesellshaft și Hoechst). Pe cale de consecință, tribunalul va respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a Administrației F. pentru M., instanța o va admite, având în vedere că taxa specială de primă înmatriculare a fost achitată în urma emiterii deciziei de calcul a taxei emisă de AFP
J., în calitate de autoritate fiscală competentă. Calitatea procesuală pasivă constă în identitatea dintre persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul dedus judecății, care în prezenta cauză nu este AFM, ci AFP J. . Pe cale de consecință tribunalul va respinge acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtei
F. pentru M. .
Excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP S. va fi admisă, având în vedere că taxa specială de primă înmatriculare a fost achitată în urma emiterii deciziei de calcul a taxei emisă de AFP J., în calitate de autoritate fiscală competentă. Calitatea procesuală pasivă constă în identitatea dintre persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul dedus judecății, care
în prezenta cauză nu este DGFP S., ci AFP J. . Pe cale de consecință tribunalul va respinge acțiunea formulată de reclamant împotriva acestei pârâte.
În privința fondului acțiunii, din actele si lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În data de_ reclamantul a achitat la Trezoreria J. suma de 1.891 lei cu titlu de taxa de primă înmatriculare pentru autoturismul marca Ford Mondeo, cu nr. de identificare WF0NXXGBBNYK55833, conform chitanței seria TS3A nr. 7420584 din data de_ . Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că autoturismul a fost cumpărat de reclamant din Germania și înmatriculat în acest stat. Considerând nelegală perceperea acestei taxe reclamanta s-a adresat pârâtei AFP J., fără a primi un răspuns favorabil.
Potrivit art.2141- 214 3din Codul fiscal și pct. 311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică s-au juridică care face înmatricularea, atât pentru persoane și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform art. 90 par. 1 din tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Conform hotărârii CJE în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici. Prin introducerea art. 2141- 214 3din Codul fiscal s-au încălcat prevederile art. 90 din T.C.E., în sensul că a introdus un regim discriminatoriu între autoturismele introduse în România și cele existente în România.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța constată că într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Aceasta rezultă din două argumente:
Constituția României
: de la 1 ianuarie 2007, România este un stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art. 148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin. 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 ( alin. 4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare al Comunității, dinainte de aderare.
Jurisprudența Curții de Justiție Europene : Prin Decizia în cazul Costa/Enel (1964), CJE a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o rodine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior
- or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin Legea nr.343/2006 privind Codul fiscal.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri, constituționale.
Chiar dacă hotărârile Curții nu au caracter normativ ele sunt obligatorii și produc efecte erga omnes. Și este ușor de observat că toate hotărârile Curții susțin ideea că regulile de drept comunitar se aplică de plin drept, cu efecte identice, pe toată suprafața Comunității Europene, fără ca statele membre să-i poată opune obstacole.
Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe niciun fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate în Tratatul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone.
Întrucât tribunalul constată că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa încasată de pârâta AFP J. trebuie restituită. Este real faptul că prin OUG nr. 50/2008, care a intrat în vigoare din data de 01 iulie 2008 s-a prevăzut restituirea diferenței di taxa achitată și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor dispoziții (art. 11) și au fost abrogate prevederile art. 214 indice 1-214 indice 3 din Legea nr. 571/2003. Însă faptul că Guvernul României, urmare a negocierii purtate cu reprezentanții Comisiei Europene a adoptat taxa pe poluare, nu reprezintă o împrejurare care să schimbe situația juridică din speță, ci dovedește că reglementarea în vigoare la data încasării taxei achitată de reclamat era contrară dreptului comunitar, condiții în care se impune restituirea acesteia.
Față de cele de mai sus, tribunalul va admite în parte acțiunea formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâta A. F. P. J. și în consecință va
obliga pârâta la restituirea sumei de 1.891 lei în favoarea reclamantului, încasată cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, cu dobânda legală începând cu data de_ și până la data plății efective. Principiul răspunderii patrimoniale presupune reparația în natură si integrală a prejudiciului, iar o justă reparație a prejudiciului suferit de contribuabil ca urmare a încasării și folosirii de către pârâtă a unei sume, fără temei legal, presupune restituirea nu numai a acestei sume, ci și a dobânzii legale calculate pentru perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil.
În temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, la solicitarea reclamantului, pârâta AFP J. va fi obligată, în calitate de parte căzută în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 39,3 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor D. G. a F.
P. a J. S. și A. F. pentru M. și în consecință respinge acțiunea formulată de reclamant împotriva acestora.
Admite acțiunea formulată de reclamantul F. B., domiciliat în J., str.O.
, nr.10, jud. S. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. J., cu sediul în
J., str.1 D. 1989, nr.4, jud. S. și în consecință obligă pârâta A. F.
J. la restituirea sumei de 1861 lei în favoarea reclamantului, încasată cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, cu dobânda legală începând cu data de_ și până la data plății efective.
În baza art. 274 Cod procedura civilă obligă pârâta să plătească în favoarea reclamantului suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 22 martie 2013. PREȘEDINTE, GREFIER,
P. C. C.
Red/Dact. A.P. 6ex./04 aprilie 2013 Com.4ex/_
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
