Sentința civilă nr. 15613/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal: 3184
SENTINȚA CIVILĂ NR.15613/2013
Ședința publică din 25 noiembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE: A. I.
Grefier: M. B.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare, privind pe reclamantul V. A. în contradictoriu cu pârâta A. J. A F. P. C. .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta reclamantului
V. A., av.Petrean A., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată faptul că la data de 19 noiembrie 2013 s-a depus la dosarul cauzei, prin registratura instanței o cerere de amânare din partea pârâtei A. J. a F. P. C.
În temeiul art. 1591alin. 4 C.pr.civ., tribunalul procedează la verificarea din oficiu a competenței, stabilind că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, raportat la art. 2 alin. 1 lit. d C.pr.civ.
Reprezentanta reclamantului solicită instanței respingerea cererii de amânare, având în vedere faptul că nu este întemeiată, la dosar există dovada faptului că pârâta a primit acțiunea introductivă.
Instanța respinge cererea de amânare formulată de pârâtă, ca fiind neîntemeiată.
Reprezentantul reclamantului depune la dosarul cauzei chitanța privind plata onorariul avocațial și răspunsul pârâtei la cererea reclamantului de restituire a taxei.
Instanța întreabă participanta dacă mai are cereri de formulat, ori excepții de ridicat.
Reprezentanta reclamantului arată că nu mai are cereri de formulat, ori excepții de ridicat.
Nefiind alte cereri de formulat, ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentanta reclamantului solicită instanței admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată, respectiv taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
Instanța lasă cauza în pronunțare față de actele existente la dosar.
T R I B U N A L U L
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, reclamantul V. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. J. a F. P. C., obligarea pârâtei la restituirea sumei de 3.521 lei, plătită cu titlu de taxa de înmatriculare cu dobânda legala de la data achitării sumei sus indicate si pana la restituirea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, a arătat reclamantul că a fost obligat să achite, în mod ilegal, suma de 3.521 lei cu titlu de taxă de prima înmatriculare pentru un autoturism înmatriculat deja într-un stat membru al UE. A solicitat pârâtei restituirea acestei taxe, însă pârâta nu a dat curs cererii sale.
Reclamantul arata că pretinderea și încasarea acestei taxe este ilegală și discriminatorie și că trebuie restituită. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar potrivit dispozițiilor art. 25 CE (art. 30 TFUE), între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent, această interdicție fiind aplicabilă și taxelor vamale cu caracter fiscal. De asemenea, din art. 90 paragraful 2 CE, (art.
110 TFUE) reiese că nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție. În vederea garantării neutralității impozitelor interne din perspectiva concurenței dintre autovehiculele de ocazie care se află deja pe piața națională și autovehiculele similare importate dintr-un alt stat membru decât România trebuie comparate efectele accizelor instituite asupra acestei ultime categorii cu cele ale accizelor reziduale care se aplică primei categorii de autovehicule, deja supuse acestei taxe la prima lor înmatriculare. Aplicarea formulei de calcul prevăzută în art. 214 ind. 1 din Codul fiscal conduce la creșterea nivelului taxei în funcție de vechimea autovehiculului. Aceste dispoziții legale încalcă prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări cu caracter obligatoriu, întrucât din jurisprudența Curții rezultă că un sistem de taxare nu poate fi considerat compatibil cu art. 90 CE decât dacă este organizat astfel încât să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și, prin urmare, să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii. Mai arată reclamantul că impozitarea discriminatorie nu poate fi justificată de considerente ecologice, în condițiile în care factorul vechimii nu este cel mai potrivit în contextul protecției mediului. Întrucât nu țin seama în mod adecvat de deprecierea reală a autoturismelor, normele românești privind aplicarea taxei conduc negreșit la o situație în care, în multe cazuri, taxa aplicată unui vehicul second-hand importat este mai mare decât taxa reziduală inclusă în valoarea unui autoturism uzat național similar.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii formulate ca nefondată.
În susținerea poziției sale procesuale sub aspectul netemeiniciei acțiunii se arata ca in temeiul OUG 50/2008 se poate restitui doar suma rezultata din scăderea din suma achitata cu titlu de taxa de prima înmatriculare a sumei stabilite cu titlu de taxa de poluare pentru același autovehicul. Prevederile art. 214 ind.1-214 ind c. 3 din legea 571/2003 nu contravin prevederilor tratatelor europene invocate. În lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene în domeniul impozitării autovehiculelor, statele membre sunt libere să aplice astfel de taxe și să stabilească nivelurile acestora. Dispozițiile art. 90 din Tratatul CE se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare. În speță, taxa de poluare nu se aplică exclusiv autoturismelor second-hand provenite din alte state membre ale UE ci se aplică tuturor autoturismelor noi sau second hand înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența lor națională sau geografică, respectiv se aplică și autoturismelor noi provenite din alte state membre ale UE, autoturismelor noi sau second-hand provenite din alte state care nu sunt membre ale UE precum și autoturismelor noi din producția națională a României. De asemenea, principiul "poluatorul plătește"; pe care se bazează instituirea taxei de poluare pentru autovehicule este un principiu acceptat la nivelul UE.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul retine următoarele:
Pe fond retine ca reclamantul a achiziționat un autoturism care era înmatriculat într-un alt stat membru al Uniunii Europene. In vederea înmatriculării în România a autoturismului sus indicat, reclamantul a fost obligat să achite suma de 3.521 lei cu titlu de taxă de prima înmatriculare. Considerând nelegală perceperea acestei taxe, s-a adresat pârâtei cu solicitarea de a-i fi
restituită, parata comunicându-i refuzul său expres de restituire.
Taxa de prima înmatriculare a fost perceputa in baza prevederilor art. 241 ind.1 si urm C.fiscal. Ca atare tribunalul va analiza compatibilitatea dispozițiilor art. 214 ind. 1 Cod fiscal cu dreptul comunitar.
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene (art. 110 TFUE), aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a Comunităților Europene, care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta.
Tribunalul reține că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit,
cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. Tribunalul observă, însă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantului, autoturism cumpărat dintr- un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în România, astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Este real că în lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față.
Constatându-se că taxa de prima înmatriculare achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunităților Europene și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care România a aderat la Uniunea Europeană reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul apreciază ca fiind nejustificat refuzul pârâtei de a dispune restituirea acesteia.
In ce privește reținerea acestei taxe cu titlu de taxa de poluare o asemenea reținere este ilegala. Astfel la data înmatriculării autoturismului erau in vigoare dispozițiile mai sus menționate din Codul fiscal ce reglementau taxa de prima înmatriculare. Așadar taxa din speță a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite Ca atare nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială .
Instanța reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Totodată restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
In ceea ce privește dobânda pretinsa si cuantumul ce poate fi acordat este de remarcat ca reclamantul a solicitat acordarea dobânzii legale. Tribunalul apreciază că in speță se poate acorda dobânda legala întrucât perceperea taxei din speță cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar reprezintă o fapta ilicita ce atrage răspunderea pârâtei in condițiile dreptului comun aceasta fiind obligata sa repare întreg prejudiciul suferit de reclamant si fiind totodată pusa in întârziere încă de la data săvârșirii faptei ilicite adică de la data încasării sumei din speță. Ca atare in temeiul prevederilor OUG 9/2000 reclamantul este îndreptățit la plata dobânzii legale in materie civilă de la data plății taxei din speță si până la data restituirii sale integrale.
Având in vedere considerentele mai sus expuse în temeiul dispozițiilor art. 8, 18 din Legea nr. 554/2004, tribunalul va admite cererea reclamantului si va obliga pârâta la plata sumelor sus indicate .
Fiind căzută în pretenții, pârâta va fi obligată să plătească reclamantului suma de 539,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă timbru acțiune, onorariul avocat ales și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul V. A., cu dom.procesual ales în loc.C. -N. C. Dorobanților nr.25 ap.25 jud.C. în contradictoriu cu pârâta A. J. a F.
C., cu sediul în C. -N. Piața A. I. nr.19 jud.C. și în consecință:
Obligă pârâta AJFP C. să restituie reclamantului suma de 3.521 lei plătită cu titlu de taxă auto specială de primă înmatriculare cu dobânda legală în materie civilă calculată de la data de_ și până la data restituirii efective a sumelor sus menționate.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 539,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE GREFIER
I. M. B.
Red.A.I./Dact.A.I.
2 ex.,_ .
