Sentința civilă nr. 15695/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA Nr. 15695/2013
Ședința publică de la 26 Noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE A. -F. D.
Grefier C. -G. H.
Pe rol judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant C. I. A. M. D. O. și pe pârât A. F. P. a M. C. -N., pârât T. M. C. -N., având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterile au avut loc la data de_ și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul instanței la data de 11
ianuarie 2013 reclamantul C. I. A. D. O. M. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a F. P. a Județului C., A. F. P. a municipiului C. -N. cu sediul în C. - N. P-ța A. I. nr. 19 și T. municipiului C. -N., solicitând instanței de judecată ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună:
- obligarea pârâtelor la restituirea taxei de poluare pentru autoturisme în sumă de 1.814 RON achitată pentru înmatricularea autoturismului marca MAZDA CX7 având Cartea de Identitate nr. JO14061 și numărul de identificare JMZERH9A600219125, actualizată cu rata dobânzii legale la data plății, până la restituirea acesteia; cheltuieli de judecată.
Sa fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecata ocazionate reprezentând onorariul avocațial forfetar.
În motivarea cererii au fost invocate următoarele considerente de fapt și de
drept:
In fapt, reclamanta a achiziționat autoturismul marca MAZDA CX7 cu
numărul de identificare JMMZERH9A600219125 și Cartea de Identitate JO14061 prin Contractul de Leasing nr. 37237/_ încheiat cu Raiffeisen LEASING pe termen de 12 luni.
În vederea înmatriculării autovehiculului, Raiffaisen Leasing a achitat către Bugetul de stat, prin trezorerie, suma de 1.814 lei la data de_ prin Ordinul de plată nr. 2322, cu titlu de taxă poluare.
Reclamanta, achiziționând acest autoturism prin leasing, a fost obligată să achit taxa în cuantum de 1.814 lei acestei societăți de leasing.
Reclamanta nu a putut solicita restituirea acestei sume până la finalizarea contractului de leasing susmenționat.
Reclamanta, la data de_, s-a adresat Administrație F. P. C. pentru restituirea taxei de poluare achitate.
Potrivit răspunsului Administrației F. Publica C. -N., Serviciul Evidența Plăților Persoanelor Juridice și a Deciziei de restituire emisă de același organ financiar, ambele emise la data de_, suma achitată a fost corect stabilită, susținându-se că nu trebuie restituit nici un leu.
Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost reglementată prin art. 214/1-214/3 C.Fiscal și a fost introdusă prin Legea 343/2006, modificată prin OUG 110/2006, având aplicabilitate din_ .
Aceste reglementări contravin prevederilor comunitare, respectiv art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene (actualul art. 110), care statuează că
"nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție".
Potrivit art. 148 al.2 din Constituția României, ca urmare a aderării,
"prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea actului de aderare".
Prin urmare, prevederile art. 90 din Tratatul Comunității europene (actualul art. 110) limitează libertatea statelor membre, în materie fiscală, de a restricționa libera circulație a mărfurilor, prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, acest text comunitar interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele interne, ori în situația subscrisei, neînmatricularea autoturismului până la plata taxei (care, de altfel, contravine normelor comunitare) creează o situație discriminatorie. Aceasta cu atât mai mult cu cât această taxă este percepută pentru un autoturism nou adus din Uniunea Europeană și înmatriculat pentru prima oară în România și nu și pentru autoturisme deja înmatriculate în România, pentru care taxa nu se percepe în cazul unei noi înmatriculări.
Potrivit art. 211/1 C.Fiscal, această taxă este datorată cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autovehicul, cuantumul taxei calculându-se potrivi formulei prevăzute de art.214/1 al.3 C.Fiscal.
De asemenea consideră că prezenta acțiune în contencios administrativ este formulată în termenul de prescripție prevăzut de lege, respectiv în prezenta cauză sunt aplicabile prevederile art. 11 al.l lit.a) din Legea 544/2004, potrivit cărora termenul în care reclamanta puteam formula acțiune pentru restituirea sumei achitate cu titlu de taxă de primă înmatriculare este de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă.
Or, în sensul art.2 al.l lit. j) din Legea 554/2004, plângerea prealabilă a subscrisei s-a concretizat în cererea expediată și înregistrată la A. F.
P. a municipiului C. -N. sub nr. 13115/21 februarie 2012, prin care a solicitat restituirea taxei de înmatriculare.
Finanțele publice au răspuns prin adresele nr. 30918 și 34517 din _
.Or, aceasta este data de la care curge termenul de 6 luni, termen în care reclamanta a introdus acțiunea pentru restituirea sumei achitate ca taxă de poluare.
Mai mult, art. 135 C.Fiscal prevede faptul că "dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor se prescrie în termen de 5 ani de la data de 01 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire".
Prin urmare, reclamanta apreciază că a achitat o taxă care a fost nelegal stabilită, nedatorată, impunându-se restituirea acesteia.
Având în vedere cele menționate anterior,solicită admiterea acțiunii și să se dispună restituirea sumei de 1.314 lei reprezentând taxa de poluare plătită.
In drept, au fost invocate prevederile Legii 554/2004 art.9() paragraful 1 din Tratatul de Instituire al CE., art.148 alin.2 si 4 din Constituția României, art.1084, 1082 Cod civil, art. 4 alin 1 și 2 din Codul Fiscal.
În probațiune s-a anexat: contract de vânzare cumpărare pentru au autovehicul folosit, certificat de înmatriculare, cartea de identitate a autovehiculului, decizia de calculare a taxei de poluare, dovada efectuării procedurii prealabile, dovada achitării taxei de poluare.
Deși legal citate, pârâtele nu au formulat întâmpinare.
Pe fondul cauzei,
reține că în data de_ reclamanta a achiziționat un autoturism nou, pentru care a fost obligată să achite taxele de poluare în vederea înmatriculării în România
Taxa de poluare a fost percepută sub incidența OUG 50/2008 în forma modificată prin OUG 218/2008, OUG 7/2009 și OG.218/2010. Ca atare legalitatea dreptului pretins de reclamant trebuie examinate prin prisma prevederilor OUG 50/2008 în forma sus indicată .
Analiza trebuie efectuata în primul rând prin relevarea scopului urmărit de către Guvernul României prin adoptarea celor doua ordonanțe de urgență. Astfel, în preambulul Ordonanței de urgență nr.218/2008 se prevede faptul că adoptarea acesteia a fost necesară având în vedere:
,,concluziile analizei gradului de adâncire a crizei financiare și economice în luna octombrie, care relevă o scădere importantă a piețelor auto și a producției industriei furnizoare, precum și măsurile de susținere a sectorului de automobile, afectat de criza financiară internațională; faptul că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care sa asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare,,
Este lipsit de echivoc faptul că intenția legiuitorului nu mai are nicio
legătură cu scopul declarat al adoptării O.U.G. 50/2008, care potrivit enunțului din preambulul acestui act normativ urmărea inițial ".asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale.
Schimbarea de intenție declarată expres de către legiuitor nu lasă loc vreunei interpretări. Astfel, de la necesitatea susținerii unor programe de protecție a mediului prin îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limita prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, scopul
declarat al O.U.G. 50/2008 s-a transformat în protejarea industriei interne de autovehicule și păstrarea locurilor de muncă angrenate în producția de autovehicule.
Intenția legiuitorului nu a suferit vreo modificare prin O.U.G. 7/2009 sub aspectul protejării industriei interne de autoturisme, ci acest ultim act normativ are un declarat caracter reparatoriu, propunându-și înlăturarea discriminărilor între contribuabilii care au achitat taxa de poluare anterior și ulterior datei de 15 decembrie 2008, data intrării în vigoare a O.U.G. 218/2008. Impactul negativ în plan social enunțat în preambulul ordonanței a fost înlăturat printr-o ajustare a nivelului taxei, însă acest fapt nu a produs nici o modificare cu privire la scopul declarat al O.U.G. 218/2008, anterior analizat.
Trebuie enunțat în acest context si faptul că, deși inițial taxa de poluare era datorată la prima înmatriculare a autoturismelor în România, indiferent dacă este vorba despre autoturisme noi sau second hand, prin modificările OUG 50/2008, o anumită categorie de autoturisme noi au fost exceptate de la plata taxei de poluare .Astfel ,,autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum si toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plata a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilita potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008. Într-un mod deloc întâmplător, categoria de autoturisme exceptată de la plata taxei de poluare corespunde caracteristicilor tehnice ale autoturismelor produse în România, o nouă dovadă a intenției clare de protejare a industriei interne in detrimentul produselor importate. *
Pentru aceste argumente, prin ultimele modificări aduse OUG 50/2008, taxa de poluare încalcă prevederile art. 90 din Tratatul de Institute a
Comunităților Europene.
Astfel, în jurisprudența referitoare la art. 90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeană a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text: trebuie să existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate, trebuie să existe o similitudine sau un raport de concurență între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
În consecință, atunci când produsele interne și produsele importate se află într-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de muncă, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscală națională contrară art. 90 trebuie înlăturată de la aplicare.
În urma modificărilor aduse prin OUG 218/2008 și OUG 7/2009, norma internă îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 90 din Tratatul CE. Astfel, există atât o discriminare intre autoturismele second-hand înmatriculate deja într-un stat membru al Uniunii Europene și care se înmatriculează în România și autoturismele second hand deja înmatriculate în România și mai mult, există și o discriminare între o anumită categorie de autoturisme noi cu caracteristicile celor produse în România și restul autoturismelor noi, discriminare introdusă de către legiuitor cu intenția declarată de protejare a industriei naționale, scop incompatibil cu
cerințele și rigorile spațiului de liberă circulație a mărfurilor, forței de muncă și capitalului. Exista desigur un raport de concurență între produsele importate și produsele naționale, astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientată spre o anumită categorie de produse, în speță fie spre cele deja înmatriculate în România, fie spre cele produse în România.
Incompatibilitatea ultimei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusă în discuție și prin lansarea unei proceduri de ,,infringement,, de către
Comisia Europeană, la data de 25.06J2009, în temeiul art. 226 din Tratatul CE. Astfel, prin declanșarea acestei proceduri, Comisia consideră că prevederile legislației românești conform cărora taxa de poluare se suspendă pentru anumite autovehicule însă crește pentru anumite mașini de ocazie provenite din alte state membre, ar putea duce la discriminarea acestor mașini de ocazie, protejând industria națională a autovehiculelor noi. Comisia se refera astfel la ultima formă a taxei de poluare.
Comisia a menționat două aspecte care ridică semne de îndoială asupra compatibilității taxei de poluare, în ultima formă a acesteia. Astfel, Comisia a motivat declanșarea procedurii de infringement pe următoarele argumente: criteriul primei înmatriculări nu este o cerință pe deplin obiectivă, deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor, iar în anumite cazuri acest criteriu ar putea duce la discriminarea mașinilor de ocazie provenite din alte state membre, iar pe de altă parte, în urma aplicării cerinței de primă înmatriculare, toate mașinile noi înmatriculate în perioada stabilită de
legislația românească care intră direct pe piața mașinilor de ocazie din această țară, circulă fără să fie supuse acestei taxe, pe de altă parte, mașinile de o calitate asemănătoare care urmează să fie înregistrate în România în aceeași perioadă, dar nu pentru prima dată și care intră în concurență directă cu produsele naționale, vor fi supuse unei taxe substanțiale.
Mai apoi, și nu în ultimul rând, trebuie menționat că în data de_ s-a pronunțat Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. împotriva României, respectiv în cauza C-402/09 referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O.U.G. 50/2008, în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial partea I-a nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, în speță cu dispozițiile art. 110 din TFUE, și s-au dispus următoarele:
"Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.";
Apreciem că în baza principiilor supremației dreptului comunitar și al efectului direct aplicabil al dreptului comunitar, hotărârea preliminară sus menționată este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și al actului comunitar în cauză iar această obligativitate a fost stabilită în mod constant de jurisprudența CJUE -, spre exemplu C 52/76, Benedetti c. Munari și rezultă și din dispozițiile art. 20 alin 2 din Constituția României.
Pornind de la dispozițiile Tratatului CE și ale Deciziei pronunțate în cauza
T. C-402/09, referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O.U.G. 50/2008, în versiunea inițială cât și în cauza Nisipeanu în versiunea modificată, tribunalul apreciază că taxa achitată de către reclamantă
nu este identică cu cea din cauza T. și nu este nici discriminatorie, ținând cont de considerentele ce urmează.
În cauza T. s-a reținut că "Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională."; Taxa pe poluare instituită prin reglementarea română și care se aplică vehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru este contrară dreptului Uniunii. Astfel, această reglementare are ca efect să descurajeze importul și punerea în circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate în alte state membre.
Reglementarea română - Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008), în speță este aplicabilă OUG nr. 50/2008 în versiunea sa inițială, fără modificările ulterioare - a instituit, începând de la 1 iulie 2008, o taxă pe poluare care trebuie să fie plătită cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. Reglementarea menționată nu face distincție între vehiculele fabricate în acest stat membru și cele produse în străinătate. De asemenea, aceasta nu face distincție între vehiculele noi și vehiculele de ocazie.
Prin hotărârea pronunțată, Curtea amintește că dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Această interdicție vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne fată de concurenta dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import. În continuare, Curtea constată că regimul de impozitare instituit prin reglementarea română nu face vreo deosebire nici între vehicule în funcție de proveniența lor, nici între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Astfel, taxa este datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de faptul că vehiculul a fost cumpărat pe piața națională sau importat.
Analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, tribunalul apreciază că în speță nu sunt încălcate dispozițiile art. 25,28,30, 90 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene.
Astfel, în jurisprudența referitoare la art. 90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeană a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text: trebuie să existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate, trebuie să existe o similitudine sau un raport de concurență între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
În consecință, atunci când produsele interne și produsele importate se afla într-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de muncă, art. 110 este aplicabil, iar norma fiscală națională contrară art. 110 trebuie înlăturată de la aplicare.
În cauză, tribunalul apreciază că nu există o discriminare în raport de norma europeană, taxa de poluare la care a fost obligată reclamanta este legală, fiind impusă și produselor autohtone noi, înmatriculate pentru prima oară, astfel că va respinge ca nefondată acțiunea formulată pentru restituirea sumei de 1.814 lei achitată la data de_ prin Ordinul de plată nr. 2322.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C.
I. A. M. D. O.
cu sediul profesional în C. -N. C. D. nr. 14-16 sc. A et.IV ap.7, C. City Center, și pe pârâta A. F. P. A
M. C. -N. și cu pârâta T. M. C. -N., ambele cu sediul în
-N., P. A. I., nr. 19, jud. C., pentru restituirea sumei de 1.814 lei achitată la data de_ prin Ordinul de plată nr. 2322, cu titlul de taxă de poluare.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 26 Noiembrie 2013.
Președinte,
-F. D.
Grefier,
C. -G. H.
C.H. 17 Decembrie 2013 Red AD/tehn CH
18 decembrie 2013/4 ex
