Sentința civilă nr. 16287/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTIN ȚA CIVIL Ă NR. 16287/2013Ședința publică din data de 9 decembrie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: A. G. C. Grefier C. -A. B.
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta V. G. și pe pârât M. C. T., D. E., S. V., având ca obiect anulare act administrativ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată atât la prima, cât și la cea de-a doua strigare lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că la data de 6 decembrie 2013 se depune de către reprezentantul reclamantei, av. Faur Ucu Mihai, la dosarul cauzei, prin registratura instanței, cerere de amânare a judecării cauzei, întrucât este angajat în dosarul penal nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Baia-Mare, iar partea pe care o reprezintă nu acceptă substituirea, având anexate documente justificative.
Tribunalul, procedând la verificarea din oficiu a competenței, conform dispozițiilor art.131 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, potrivit dispozițiilor art.10 din Legea nr.544/2004.
Deliberând, în temeiul art. 222 C.pr.civ., respinge cererea de amânare formulată, apreciind că reprezentantul reclamantei putea să-și asigure substituirea și avea suficient timp la dispoziție pentru a-și formula apărările în cauză.
Tribunalul ridică din oficiu excepția inadmisibilității cererii raportat la cadrul procesual indicat de reclamantă și reține cauza în pronunțare pe excepție.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta V. G. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul M. C. T., D. E., S. V. să se dispună anularea Deciziei de impunere referitoare la obligațiile de plată nr. 8008/_ și a Dispozițiilor nr. 1289/_, 1301/_ si nr.1940/_, ca fiind nelegale si netemeinice, anularea Dispoziției nr. 406 din_, privind soluționarea contestației formulata sub nr. 11760/_, ca fiind nelegala si netemeinica, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că decizia de impunere referitoare la obligațiile de plata este nelegala si netemeinica deoarece Dispozițiile nr. 1289/_, 1301/_ și 1940/_, prin care sunt individualizate sumele de plata, vizează obligații rezultate din activitatea pe care defunctul ei sot a desfasurat-o in calitate de Primar al Mun.
C. T., natura juridica a obligației fiscale, anume aceea de "Diurne necuvenite si drepturi salariale necuvenite" fiind menționata chiar in decizia pe care o atacă. M. C.
T., S. venituri recunoaște calitatea de venituri salariale si evident obligație corelativa rezultata in raport cu veniturile salariale chiar in actul pe care îl emit. Or, aceste obligații de plata au caracter personal "intuitu personae" si nu se pot retine in sarcina moștenitorilor. Arată reclamanta că, urmare a intervenirii decesului lui V. I., obligațiile ce rezulta din raporturile de munca, la fel ca salariul si pensia, pot fi plătite numai pana la momentul decesului beneficiarului dreptului, datorita caracterului "intuitu personae" al raportului juridic din care deriva aceste drepturi si obligații, asa cum este definit prin art. 10 din Codul muncii. După cum bine se știe, funcțiile de primar și viceprimar sunt funcții de demnitate publică, distincte atât față de raporturile de muncă de drept comun, reglementate de Codul Muncii, cât și de cele ale funcționarilor publici. Raportul juridic existent in speța are caracter "intuitu personae", este incheiat in considerarea expresa a calității personale a fiecărei parti, fiind exclusa reprezentarea si transmiterea pentru cauza de moarte. In speța, obligațiile de plata la care se refera dispozițiile nu se pot retine in sarcina moștenitorilor, având in vedere ca art. 162 Codul muncii se refera la drepturi salariate datorate pana la decesul beneficiarului nemijlocit, pentru ca după acel moment, foștii salariați nu mai pot fi considerați ca persoane îndreptățite la drepturi salariale, după cum nici la dreptul la pensie, urmare a încetării de drept a raporturilor de munca, respectiv a intervenirii decesului.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul M. C. T., D. E., S. V. a solicitat respingerea cererii ca fiind nelegală și neîntemeiată și a arătat că Decizia de impunere nr. 8008/_ a fost emisă având în vedere prevederile art. 25 alin 2 lit a OG 92/2003, republicată cu modificările și completările ulterioare. Creanțele cuprinse în decizia de impunere contestată reprezintă obligații fiscale în sensul celor prevăzute de art. 22 alin. 1 lit. b din OG 92/2003 și rezultă din titlurile de creanță reprezentate de Dispozițiile Primarului 1289/_, 1301/_ și 1940/_ privind imputarea sumelor datorate bugetului local cu titlu de diurne necuvenite. Cu privire la solicitarea reclamantei de anulare a Dispozițiilor Primarului nr. 1289/_, 1301/_ și 1940/_ apreciază că această cerere este nelegală atâta timp cât anularea nu a fost solicitată în termenul legal prevăzut de art. 7 alin și art. 11 de Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ.
În drept, au fost invocate prevederile art. 205 și următoarele din C.p.civ, OG 92/2003 republicată cu modificările și completările ulterioare, Legea 215/2001 cu modificările și completările ulterioare și Legea 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
La primul termen de judecată instanța a ridicat din oficiu excepția inadmisib i lități i cererii
, care se impune a fi analizată cu prioritate conform dispozițiilor art. 28 alin. 1 din Legea nr.554/2004 raportat la art. 248 alin. 1 și 2 din noul Cod de procedură civilă și pe care urmează a o admite pentru următoarele considerente:
Prin Decizia de impunere referitoare la obligațiile de plată nr. 8008/_ emisă de pârâtul M. C. T., S. venituri s-a stabilit în sarcina reclamantei V. G. obligația de plată a sumei de 7.152 lei reprezentând recuperarea sume ani precedenți, diurne încasate nejustificat și respectiv drepturi salariale necuvenite (fila 9).
În conformitate cu dispozițiile art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală, reclamanta a formulat contestația nr. 11760/_ (filele 5-6), soluționată prin Dispoziția Primarului municipiului C. T. nr. 406/_ în sensul respingerii ca netemeinică și nelegală (filele 7-8).
Potrivit art. 218 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, "Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de
soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii
";.
Reclamanta se prevalează de acest text legal prin atacarea în instanță a dispoziției de soluționare a contestației, dar nu înțelege să se judece și în contradictoriu cu Primarul municipiului Cluj-Napoca, emitentul acesteia.
Fiind vorba despre contestarea unei dispoziții prin care s-a soluționat calea administrativă de atac declanșată împotriva unui act fiscal, în mod logic și emitentul dispoziției trebuie să fie introdus în proces, pentru a fi în măsură să își formuleze apărările și să prezinte în instanță argumentele de menținere a actului administrativ. Doar astfel se poate asigura un proces echitabil, care să se finalizeze cu pronunțarea unei soluții legale.
Pe de altă parte, reclamanta solicită în instanță și anularea Dispozițiilor de imputare a sumelor datorate bugetului local nr. 1289/_, nr.1301/_ și nr.1940/_ emise de Primarul municipiului C. T. (filele 11, 12), fiind cu atât mai evidentă necesitatea împrocesuării acestuia.
În conformitate cu dispozițiile art. 161 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și ale art. 78 alin. 2 din Codul de procedură civilă, instanța a dispus citarea reclamantei V. G. cu solicitarea expresă de a arăta dacă înțelege să se judece cu Primarul municipiului C. T., persoană juridică distinctă de M. C. T. (fila 20). Reclamanta nu a răspuns acestei interpelări.
Pentru aceasta și cu respectarea principiului disponibilității reglementat de art. 9 Cod de procedură civilă, instanța va da eficiență tezei finale a art. 78 alin. 2 și va admite excepția inadmisibilității ridicată din oficiu. Pe cale de consecință, nu se mai impune analiza excepției tardivității invocată de pârât cu privire la petitele de anulare a Dispozițiilor Primarului nr.1289/_, nr. 1301/_ și nr. 1940/_ .
În temeiul art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, se ia act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității cererii ridicată din oficiu.
Respinge ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta V.
, cu domiciliul în C. T., str. T. V. nr. 9, jud.Cluj, CNP 2. în contradictoriu cu pârâtul M. C. T., cu sediul în C. T., str. L. nr. 29, jud.Cluj, CIF 4354566 având ca obiect contencios fiscal.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, calea de atac urmând a fi depusă la Tribunalul Cluj, Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 decembrie 2013.
Președinte,
G. C.
Grefier,
C. -A. B.
Red.A.G.C./Tehnored.V.A.M.
4 ex./_
