Sentința civilă nr. 14190/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI A. SOCIALE
SENTIN ȚA CIVIL Ă NR. 14190/2013
Ședința publică din data de 14 octombrie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: A. G. C. Grefier C. -A. B.
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul R. V. și pe pârâta C. DE A. DE S. C., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă atât la prima, cât și la cea de-a doua strigare, reprezentantul reprezentanta pârâtei consilier juridic G. Crăciun, care depune delegație, lipsă fiind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
Tribunalul, procedând la verificarea din oficiu a competenței, conform dispozițiilor art.131 C.pr.civ., constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, potrivit dispozițiilor art.10 din Legea nr. 544/2004.
Reprezentanta pârâtei depune un set de înscrisuri în probațiune reprezentând protocolul de predare-preluare din data de_ încheiat cu C. de A. de S. a Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.
Reprezentanta pârâtei arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de propus, împrejurare față de care instanța în temeiul art. 255 alin. 1 Cod pr.civ., încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar ca fiind utilă, pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei și constată decăderea reclamantului din proba cu interogatoriul solicitată, datorită nedepunerii acestuia la dosar, conform art. 194 lit. e NCPC.
În temeiul art. 244, se declară închisă cercetarea procesului și se acordă cuvântul în dezbaterea fondului cauzei.
Reprezentanta pârâtei solicită respingerea acțiunii pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare, arătând că reclamantul nu este asigurat al niciunei case de asigurări de sănătate și nu a depus declarații la niciuna din casele de asigurări de sănătate, fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de_, reclamantul R. V. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. C. să se dispună anularea Deciziei de impunere nr. 274544/1 din data de_ pentru stabilirea contribuției datorate la FNUASS aferentă anilor 2011-2012 emisă de C. - C. de A. de S. C., cu exonerarea reclamantului de la plata sumei de 12.261 lei reprezentând contribuția datorată la FNUASS și
anularea Deciziei de impunere din oficiu nr. 274544/2 din data de_ pentru stabilirea de accesorii datorate la FNUASS pe perioada 2011-2012, exonerarea de la plata sumei de 539 lei, reprezentând dobânzi si penalități de întârziere calculate asupra contribuției datorate la FNUASS, anularea deciziei nr. E 380/_ de respingere a contestației formulate împotriva deciziilor de impunere, emisă de pârâtă.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că deciziile de impunere din oficiu nr.274544/1 si 274544/2 emise de pârâta CAS C. sunt nelegale, fiind emise în mod abuziv, iar decizia de respingere a contestației formulată este motivată formal și nu răspunde criticilor formulate prin plângerea prealabilă. În ceea ce privește deciziile de impunere, consideră că au fost emise cu nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la principiile în baza cărora funcționează sistemul de asigurări de sănătate, adoptate prin reglementarea Legii nr. 95/2006. Astfel, emiterea deciziilor a avut loc cu nerespectarea principiului alegerii libere de către asigurați a casei de asigurări de sănătate, principiu enunțat atât in art. 208 alin. 3 lit. a, dar și în art. 218 alin. 2 al Legii nr. 95/2006. Arată reclamantul că nu este și nu a fost niciodată asigurat al CAS C., neexprimându-și intenția de a adera la această casă de asigurări, dimpotrivă, încă din cursul anului 2008 a adus la cunoștință în mod formal acestei case de asigurări că prin cererea nr. 46583/_ a ales în mod liber și conștient, potrivit art. 208 și 218 al Legii nr. 95/2006, sa devină asigurat la Casei de A. de S. a Ministerului Transporturilor și Turismului. Arată reclamantul că nu este asigurat al CAS C., iar, în mod corelativ, pârâta nu deține calitatea de creditor al obligației de plată a contribuției la FNUASS a reclamantului. Dincolo de orice îndoială, cel puțin ulterior datei de_, când s-a dispus trimiterea dosarului la CAS MTCT, aceasta este singura casă de asigurare față de care reclamantul este ținut la plata contribuției la FNUASS. Doar aceasta casă are competența de emitere a deciziilor de calcul a contribuției datorate, deoarece prin exprimarea opțiunii față de această casă, s-a născut obligația de plată în favoarea sa, iar nu în favoarea CAS C. sau a Casei OPSNAJ. Legea nr.95/2006, nu conține nicio reglementare prin care, ulterior exercitării dreptului de opțiune în baza principiului alegerii libere a casei de asigurări, C. prin casele județene să calculeze sumele datorate cu titlu de contribuție la FNUASS și să emită decizii de impunere din oficiu, pentru asigurații altei case. Prin instituirea principiului liberei alegeri a casei de asigurări de sănătate de către asigurați, Legea nr. 95/2006, pe de o parte nu a stabilit un termen limita de exercitare a dreptului de opțiune al asiguratului asupra casei, iar pe de altă parte nu a stabilit că pentru cazul neexercitării dreptului de opțiune, C. prin casele județene să calculeze și să emită din oficiu decizii de impunere. Dimpotrivă, consideră că odată exprimată alegerea unei case de asigurări, atât plata benevolă, dar și impunerile din oficiu trebuie să se facă în favoarea și de către casa de asigurări aleasă. În aceste condiții, contrar motivării aduse de către pârâtă contestației formulate, sarcina probei îi revine acesteia, astfel că pârâta trebuie să dovedească că și-ar fi exprimat față de ea dreptul de alegere liberă, pentru a avea abilitatea sa îi calculeze din oficiu și să îi solicite achitarea vreunor sume cu titlu de contribuție la FNUASS sau penalități de întârziere, pentru neplata la termen a acestor contribuții.
Prin întâmpinarea formulată (filele 21-23), pârâta C. de A. de S. a județului C. a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată și pe cale de consecință menținerea ca temeinice și legale a Deciziilor de impunere emise de CAS C. . Pârâta arată că reclamantul a realizat venituri impozabile în perioada 2011-2012 și în perioada 2006-2011. Deși potrivit art.208 alin.(3) lit. e) al Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, participarea la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate este obligatorie pentru toți cetățenii români cu domiciliul în România, reclamantul nu a declarat și nu și-a plătit contribuția datorată, aferentă acestor venituri. Prin intermediul art. 213 alin. (1) al legii sunt nominalizate expres categoriile de
persoane asigurate fără plata contribuției, or reclamantul nu face parte dintr-o asemenea categorie, deci are obligația legală de a plăti contribuția la FNUASS, potrivit art. 215 alin. (3) coroborat cu art. 257 alin. (2) lit. b), respectiv art. 259 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății. Reclamantul încearcă să se sustragă de la plata contribuției prin invocarea principiului alegerii libere a casei de asigurări de sănătate, art. 208 alin. 3 lit. a din Legea nr. 95/2006 și a faptului că și-a exprimat opțiunea de a deveni asigurat al Casei de A. de S. a Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului. Arată pârâta că reclamantul nu este asigurat al niciunei Case de A. de S., astfel încât CAS-C. a emis deciziile de impunere din oficiu nr. 274544/1 și /2 din_, deoarece nu au fost depuse declarațiile obligatorii cu veniturile estimative pentru stabilirea contribuțiilor la FNUASS la nici una din casele de asigurări. Referitor la faptul că nu putea emite decizii cu caracter executoriu- titlu de creanță deoarece a optat pentru plata contribuției la CAS MTCT, că emiterea acestora din oficiu de către CAS-C. este legală și conformă în temeiul protocolului încheiat între C. și ANAF cu nr. 5282/_ și a prevederilor art. 35 alin. (1), teza a doua al Ordinului nr.617/2007, care stipulează că decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS si pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF. Ca urmare a protocolului, reclamantul a fost raportat cu venituri estimative pentru anul 2012 și cu diferențe de regularizare a anului 2011. Contribuția la FNUASS este una obligatorie pentru toți cetățenii români cu domiciliul în țară și pentru cetățenii străini care au obținut un drept de ședere sau au domiciliul pe teritoriul României. Din cuprinsul dispozițiilor legii privind reforma în domeniul sănătății, reiese că persoanele care exercită profesii liberale respective persoanele autorizate să desfășoare activități independente au obligația să depună declarații privind obligațiile la FNUASS si a plății contribuției aferente veniturilor independent de încheierea unui contract. Pe cale de consecință, nu pot fi primite susținerile reclamantului în sensul că obligația de plată a contribuției la fondul de sănătate are loc după alegerea unei case de sănătate, obligația de plată se naște în momentul realizării venitului. Reclamantul este liber să încheie contractul cu orice casă de asigurări de pe cuprinsul țării, dar nu are libertatea de a opta dacă încheie sau nu contract de asigurare, asiguratul putând să aleagă liber casa de asigurări de asigurări de sănătate, dar o asemenea alegere nu este facultativă ci obligatorie, ori acesta nu a ales de fapt nici o casă de asigurări reclamantul refuzând să se prezinte la orice casă de asigurări de sănătate cu declarațiile de venit estimativ pentru a i se stabili obligațiile față de fond. În măsura în care reclamantul ar fi făcut dovada că a achitat toate sumele de bani datorate către sistemul de sănătate către CAS MTCT, CAS-C. nu ar mai fi emis deciziile de impunere, astfel că nu avem de-a face în speță cu o încălcare a dreptului de a alegere liberă a casei, reclamantul nefiind asigurat al nici unei case.
În cauză, instanța a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri.
Analizând înscrisurile de la dosar, instanța reține următoarele:
În perioada 2011-2012, reclamantul R. V. a realizat venituri din activități independente, aspect necontestat în cursul prezentului proces. Recunoscut este și faptul că, în această calitate, nu a depus la C. de A. de S. a județului C. nicio declarație cu privire la veniturile realizate.
Ca urmare a parafării Protocolului dintre C. și ANAF nr. P5282/_, respectiv nr. 95896/_, CAS C. a identificat veniturile realizate de reclamant și a emis pe seama acestuia Deciziile de impunere din oficiu nr. 274544/1/_ și nr.274544/1/_ pentru stabilirea contribuției și accesoriilor datorate la FNUASS aferente anilor 2011-2012 (filele 5, 6).
Reclamantul a formulat contestație împotriva acestor acte administrative fiscale, respinsă prin Decizia nr. E 380/_ (filele 7-9), iar acum atacă în contenciosul administrativ această din urmă decizie, susținând că nu a semnat cu CAS C. un contract de asigurare pentru veniturile din activități independente, fiind asiguratul CAS MTCT.
Potrivit art. 208 alin. 3 lit. b și e din Legea nr. 95/2006, actualizată, privind reforma în domeniul sănătății, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele sistemului de asigurări de sănătate se realizează pe baza principiilor de solidaritate și subsidiaritate în constituirea și utilizarea fondurilor, respectiv cu participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
În acest sens, art. 215 alin. 3 din lege stabilește în sarcina persoanelor fizice care realizează venituri din activități independente obligația de a depune la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare declarații privind obligațiile față de fond.
Apoi, legea statuează că în caz de neachitare la termen a contribuțiilor datorate fondului, casele de asigurări procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere (art. 216).
Pe de altă parte, art. 35 din Ordinul C. nr. 617/2007, actualizat, stabilește în mod expres faptul că decizia de impunere emisă de organul competent al CAS constituie titlu de creanță și poate fi emisă de organul competent al CAS pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
Din lectura acestor dispoziții legale reiese în mod cert că persoanele fizice care realizează venituri din activități independente au obligația de a contribui la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, iar omisiunea de a depune declarații în acest sens dă dreptul caselor de asigurări de a emite din oficiu deciziile de impunere, cărora legea le conferă caracterul de titluri de creanță.
Astfel, calitatea de asigurat și, implicit, obligația de plată a contribuției decurg în mod direct din lege, nefiind necesară o manifestare de voință a contribuabilului sau întrunirea unui acord de voințe prin încheierea unui contract în acest sens.
În același sens, dispozițiile art. 259 alin. 7 din Legea nr. 95/2006 statuează că persoanele car e au obli gați a de a se a sigura
(obligația, iar nu facultatea) și nu pot dovedi plata contribuției sunt obligate "b) sa achite pe intreaga perioada a termenelor de prescriptie privind obligatiile fiscale contributia legala lunara calculata asupra veniturilor impozabile realizate, precum si obligatiile fiscale accesorii de plata prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, daca au realizat venituri impozabile pe toata aceasta perioadă
";.
Această prevedere legală este neechivocă în sensul obligației de achitare a contribuției pentru toate persoanele care au obligația de a se asigura, și nu poate fi interpretată în sensul stabilirii acestei obligații doar în sarcina celor care își exprimă dorința de a deveni asigurați.
Reclamantul R. V. se prevalează de principiul alegerii libere a casei de asigurări de sănătate, prevăzut de art. 208 alin. 3 lit. a din Legea nr. 95/2006, susținând că și-a exprimat opțiunea de a deveni asigurat al Casei de A. de S. a Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului. Pe cale de consecință, susține reclamantul, atât plata benevolă, cât și impunerile din oficiu trebuie să se facă în favoarea și de către casa de asigurări aleasă, CAS C. nemaiputând interveni în aceste obligații contractuale.
Chiar dacă argumentele reclamantului sunt valabile, tribunalul constată că adresele nr. 35352/_ și nr. 10212/_ atestă faptul că reclamantul nu este asigurat al Casei de A. de S. a Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului (filele 27, 28). Anterior emiterii
deciziilor de impunere, pârâta a solicitat atât acestei case, cât și Casei A. lor de S. a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești să comunice dacă reclamantul este asiguratul lor și dacă este luat în evidență în calitate de persoană fizică autorizată, răspunsurile fiind negative (filele 25, 26).
În acest sens, reclamantul a depus la dosarul cauzei doar cererea înregistrată sub nr.46583/_ (fila 13), prin care își exprima intenția de a beneficia de serviciile oferite de CAS MTCT, dar fără a proba în vreun fel încheierea contractului și executarea sa, prin depunerea declarațiilor și plata contribuțiilor aferente.
Pe de altă parte, în aplicarea O.U.G. nr. 8/2013 privind reorganizarea rețelei sanitare proprii a Ministerului Transporturilor și pentru modificarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, C. de A. de S. a Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și pârâta C. de A. de S. a județului C. au semnat la data de_ Protocolul de predare-primire (filele 44-46), prin care pârâta a preluat toate drepturile CAS MTCT, deci inclusiv eventualele drepturi de creanță deținute contra asiguraților.
Pentru toate acestea, în temeiul art. 218 din Codul de procedură fiscală, se va respinge ca nefondată prezenta cerere.
În temeiul art. 451 din Codul de procedură civilă, se ia act că pârâta nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul R.
V.,
domiciliat în C. -N., str. SA, nr. 111, jud. C., CNP 1., în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. a județului C.
, cu sediul în C. -N., str.
nr. 5, jud. C., Cod fiscal 11324762, având ca obiect anularea Deciziei nr. E 380/_
.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, calea de atac urmând a fi depusă la Tribunalul Cluj, Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 octombrie 2013.
Președinte,
G. C.
Grefier,
C. -A. B.
Red.A.G.C./Tehnored.V.A.M.
4 ex./_
