Sentința civilă nr. 16358/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 16358/2013
Ședința publică de la 09 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. P.
Grefier L. C.
S-a luat spre examinare acțiunea formulată de reclamantul D. A. C. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A MUNICIPIULUI T. și chemata în garanție A. F. PENTU M., având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință constatându-se că la data de 17 octombrie 2013 prin serviciul registratură al instanței pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare și cerere de chemare în garanție, în trei exemplare, din care un exemplar a fost comunicat reclamantului, iar unul chematei în garanție, iar la data de 18 octombrie 2013 reclamantul a depus răspuns la întâmpinare și precizare.
Instanța, în temeiul art. 131 Noul cod de procedură civilă, procedează la verificarea din oficiu a competenței, stabilind că este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze, conform art. 4 din Legea nr. 554/2004. Totodată, estimează durata procesului la un termen de judecată.
Instanța, pune în discuție, iar față de lipsa părților respinge excepția
in ad mis ib il ităț ii
invocată de pârâtă pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 24/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite cu ocazia recursului în interesul legii promovat s-a statuat faptul că
"Procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod";, iar această decizie este obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Pe de altă parte, aplicarea Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule care a abrogat OUG 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, a fost suspendată prin Ordonanța de Urgență nr. 1/2012, în vigoare din data de_ .
De asemenea, restituirea doar a diferenței între taxa de poluare încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 ianuarie 2012 și taxa de emisii poluante ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Pentru toate acestea, se impune respingerea excepției.
I Instanța apreciază că la dosarul cauzei există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, solicitându-se judecarea cauzei și în lipsă, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe sub nr. de mai sus, reclamantul D. A. C. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A MUNICIPIULUI T., chemata în garanție A. F. PENTRU M., a solicitat obligarea pârâtei să îi restituie suma de 4676 lei reprezentând taxa de poluare, dobânda legală, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii, reclamantul a prezentat argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie obligația de plată a taxei de poluare sunt neconforme cu normele europene în materia taxării, citând practică europeană relevantă și arătând motivele pentru care consideră că taxa de poluare este discriminatorie și încalcă art.90 din TCE.
Reclamantul a arătat că a cumpărat un autoturism marca Audi, serie șasiu WAUZZZ8DZTA007126, înmatriculat anterior într-un stat membru al Uniunii Europene, iar în momentul în care a dorit înmatricularea autoturismului in România, i s-a prezentat o decizie de calul a taxei de poluare pentru autovehicule.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca inadmisibila și ca neîntemeiata.
Pârâta a formulat cererea de chemare in garanție a A. F. pentru M.
B. .
S-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând probele administrate, instanța reține următoarele:
Reclamantul deține un autoturism marca Audi, serie șasiu WAUZZZ8DZTA007126, înmatriculat anterior într-un stat membru al Uniunii Europene, iar pentru înmatricularea în România i s-a pus în vedere să achite, în temeiul OUG 50/2008, o taxă de poluare pe care a plătit-o la data de_, conform chitanței depuse în copie la fila 9.
Prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. Statul Român, s-a decis că legislația comunitară se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie
importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Prin urmare, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă legislația comunitară nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este
necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare, deci încă de la data de_ .
Deși cauza T. privește incompatibilitatea cu art.110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul OUG 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008, iar în speță s-a solicitat obligarea la înmatricularea autoturismului fără achitarea taxei de poluare conform OUG 50/2008 în forma în vigoare la data formulării cererii, respectiv_, instanța constată că aceasta nu diferă de forma inițială a ordonanței decât sub aspectul cuantumului taxei de poluare, majorat semnificativ. Prin urmare, rațiunile care au stat la baza pronunțării hotărârii preliminare în cauza T. sunt pe deplin aplicabile și în această ipoteză, concluzia neputând fi decât incompatibilitatea cu art.110 TFUE.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că taxa pe care reclamantul a fost obligat să o plătească pentru înmatricularea autoturismului său este neconformă cu art.110 din TFUE, motiv pentru care va admite cererea de chemare în judecată, cererea de chemare în garanție fiind, de asemenea, admisă, având în vedere că veniturile provenind din încasarea acestei taxe sunt vărsate în bugetul chematei în garanție.
În ceea ce privește dobânda fiscală pretinsă, tribunalul reține că potrivit hotărârii CJUE pronunțată în cauza 565/11, Irimie contra României, "dreptul Uniunii se opune reglementării interne conținute în articolul 124 din Codul de procedură fiscală (OUG nr. 92/2003) care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe";, așadar capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata dobânzii fiscale de la data încasării taxei se va admite. Nu se poate susține că hotărârea CJUE rămâne fără efect atâta timp cât obiect al acțiunii îl constituie o creanță fiscală, termenul de prescripție al dreptului de acțiune este cel specific creanțelor fiscale, termenul de cinci ani pentru restituirea sumelor încasate necuvenit cu titlu de creanță
fiscală începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală, instanțele făcând aplicarea art.135 din O.G. nr. 92/2003 și recunoscând că dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale din categoria taxei de mediu-taxei de poluare se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire.
Or, instituția juridică a creanței fiscale este desigur aceeași, prin urmare regimul juridic al creanței fiscale trebuie să fie cel specific acesteia și este unitar, nefiind nici legal nici previzibil ca în privința unei creanțe fiscale să se aplice termenul de prescripție de 5 ani instituit de legea specială pentru creanța fiscală dar să nu se aplice dobânda instituită de legea specială pentru creanța fiscală, cu atât mai mult cu cât în cauza Irimie Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că limitarea dobânzii în cazul creanțelor fiscale de acest tip nu respectă principiul echivalenței și contravine astfel dreptului comunitar.
Nu este judicios argumentul potrivit căruia CJUE nu stabilește cu ocazia pronunțării hotărârilor sale regimul juridic sau dreptul intern aplicabil. Dimpotrivă, pronunțând hotărârile în cauza Irimie dar și în cele anterioare, CJUE a aplicat dreptul UE având în vedere tocmai caracterul de creanțe respectiv obligații fiscale al sumelor de bani încasate nelegal cu titlul de taxe de poluare/taxe de mediu. S-a avut în vedere raportul fiscal și creanțele fiscale pe care statul l-a inițiat respectiv perceput în mod nelegal, încălcând art. 110 din TFUE. Desigur că altul ar fi fost conținutul hotărârilor CJUE în cazul în care obiect al proceselor care au determinat trimiterile preliminare nu l-ar fi constituit creanțe
și obligații fiscale. Atunci când CJUE a hotărât că s-a încălcat art. 110 din TFUE a avut în vedere tocmai caracterul de obligație/creanță fiscală a taxei care a făcut obiect al verificării.
Așadar, este nepertinentă susținerea potrivit căreia CJUE nu stabilește ce tip de dobândă se plătește. CJUE stabilește, în mod indirect, ce tip de dobândă se plătește, atâta timp cât CJUE stabilește natura juridică a obligației, aceea de creanță fiscală, interpretează dreptul UE prin raportare la un raport juridic fiscal și constată că în legislația internă dobânzile privind creanțele fiscale sunt reglementate în art. 124 din OG nr. 92/2003, însă având ca punct de pornire a datei de la care curg o dată ulterioară celei de la care în mod real se produce un prejudiciu în patrimoniul contribuabilului.
În baza art. 274 al. 1 C.pr.civ., având în vedere culpa procesuală a pârâtei, instanța o va obliga la plata către reclamant a sumei de 539,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite acțiunea exercitată de reclamantul D. A. C., CNP 1., cu domiciliul procesual ales in C. -N., C. D. nr.97, ap.15, jud.C. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A MUNICIPIULUI T., cu sediul în
T., P-ța R. nr.15B, jud.C. .
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. F. P. A MUNICIPIULUI T. în contradictoriu cu chemata în garanție A. F. PENTRU M., cu sediul în B. S. I. nr.294, corpul A, sector 6.
Obligă pârâta AFP a mun. T. la plata către reclamant a sumei de 4676 lei, actualizată cu dobânda în materie fiscală de la data de_ și până la data plății.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 539,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Obligă chemata în garanție A. F. PENTRU M., cu sediul în B.
I. nr.294, corp A, sector 6 la plata către pârâtă a sumei reprezentând taxa de poluare și dobânda legală calculată asupra acesteia.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte,
P.
Grefier,
L. C.
Red.IP/tehn.MG 5 ex. 10.12.13
