Sentința civilă nr. 16365/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 16365/2013
Ședința publică de la 09 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. P.
Grefier L. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei privind pe reclamantul T. I. și pe pârâta
A. F. P. A M. T. și chemata în garanție A. FONDULUI PENTRU M., având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamantului, av. Persida Pârlea, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință constatându-se că la data de 17 octombrie 2013 prin serviciul registratură al instanței, pârâta a depus întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii, invocând totodată excepția inadmisibilității, iar la data de 01 noiembrie 2013 reclamantul a depus răspuns la întâmpinare.
Instanța, în temeiul art. 131 Noul cod de procedură civilă, procedează la verificarea din oficiu a competenței, stabilind că este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze, conform art.4 din Legea 554/2004. Totodată, pune în discuție estimarea duratei procesului.
Reprezentanta reclamantului arată că estimează durata procesului la un termen de judecată.
Instanța estimează durata procesului la un termen de judecată.
Instanța pune în discuție excepția inadmisibilității invocată de pârâtă.
Reprezentanta reclamantului solicită respingerea excepției inadmisibilității întrucât reclamantului nu îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante, deoarece la momentul plății taxei, legea de care se prevalează pârâta nu era în vigoare. Potrivit chitanței nr. 7578721 din 08 ianuarie 2008, la momentul la care s-a achitat taxa de poluare erau aplicabile prevederile 214 ind.1 - 214 ind.3 din Codul fiscal privind taxa specială de primă înmatriculare.
Instanța respinge excepția inadmisibilității
invocată de pârâtă pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 24/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite cu ocazia recursului în interesul legii promovat s-a statuat faptul că "Procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin.
(1) lit. d) din același cod
";, iar această decizie este obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Pe de altă parte, aplicarea Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule care a abrogat OUG 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, a fost suspendată prin Ordonanța de Urgență nr. 1/2012, în vigoare din data de_ .
De asemenea, restituirea doar a diferenței între taxa de poluare încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 ianuarie 2012 și taxa de emisii poluante ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. Pentru toate acestea, se impune respingerea excepției.
Reprezentanta reclamantului arată că nu mai are alte cereri de formulat ori probe de administrat în cauză și solicită acordarea cuvântului pe fond.
Instanța, temeiul art. 255 Noul cod de procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată în scris, cu cheltuieli de judecată.
Instanța, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul T. I. a solicitat obligarea pârâtei A. F. P. T. să îi restituie suma de 5055 lei, reprezentând taxa de primă înmatriculare, cu dobânda legală aferentă de la data achitării taxei si până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, a arătat reclamantul că a fost obligat să achite, în mod ilegal, această taxă pentru un autoturism înmatriculat deja într-un stat membru al UE.
Reclamantul arata că pretinderea și încasarea acestei taxe este ilegală și discriminatorie și că trebuie restituită. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar potrivit dispozițiilor art. 25 CE(art. 30 TFUE), între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent, această interdicție fiind aplicabilă și taxelor vamale cu caracter fiscal. De asemenea, din art. 90 paragraful 2 CE,(art. 110 TFUE) reiese că nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție. În vederea garantării neutralității impozitelor interne din perspectiva concurenței dintre autovehiculele de ocazie care se află deja pe piața națională și autovehiculele similare importate dintr-un alt stat membru decât România trebuie comparate efectele accizelor instituite asupra acestei ultime categorii cu cele ale accizelor reziduale care se aplică primei categorii de autovehicule, deja supuse acestei taxe la prima lor înmatriculare. Aplicarea formulei de calcul prevăzută în art. 214 ind. 1 din Codul fiscal conduce la creșterea nivelului taxei în funcție de vechimea autovehiculului. Aceste dispoziții legale încalcă prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări cu
caracter obligatoriu, întrucât din jurisprudența Curții rezultă că un sistem de taxare nu poate fi considerat compatibil cu art. 90 CE decât dacă este organizat astfel încât să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și, prin urmare, să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii. Mai arată reclamantul că impozitarea discriminatorie nu poate fi justificată de considerente ecologice, în condițiile în care factorul vechimii nu este cel mai potrivit în contextul protecției mediului. Întrucât nu țin seama în mod adecvat de deprecierea reală a autoturismelor, normele românești privind aplicarea taxei conduc negreșit la o situație în care, în multe cazuri, taxa aplicată unui vehicul second-hand importat este mai mare decât taxa reziduală inclusă în valoarea unui autoturism uzat național similar.
Pârâta A. F. P. a M. T. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, invocând excepția inadmisibilității acțiunii.
Pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, arătând în esență că taxa de poluare a fost stabilită in conformitate cu dispozițiile legale in vigoare, respectiv OUG nr.50/2008.
Prin același înscris pârâta a formulat și cerere de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru M., cerere întemeiată in drept pe prevederile art.60-63 C.pr.civ.
Excepția inadmisibilității acțiunii întemeiată în drept pe prev. art.7 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art.205 și urm. OG 92/2003 a fost respinsă, deoarece obiectul juridic dedus judecății nu-l constituie anularea unui act administrativ și nici a unui act administrativ-fiscal, astfel încât prevederile legale invocate nu sunt incidente speței.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul retine urmatoarele: Reclamantul a achiziționat un autoturism marca Toyota, serie șasiu
JTMBA33V805020305, autoturism care era înmatriculat într-un alt stat membru al Uniunii Europene. In vederea înmatriculării în România a autoturismului sus indicat, reclamantul a fost obligat să achite suma de 5055 lei cu titlu de taxă de prima inmatriculare, taxă pe care a achitat-o la pârâtă în data de_ . Considerând nelegală perceperea acestei taxe, s-a adresat pârâtei cu solicitarea de a-i fi restituită, însă parata i-a comunicat refuzul său expres de restituire.
Taxa de prima inmatriculare a fost perceputa in baza prevederilor art.
241 ind.1 si urm C.fiscal. Ca atare tribunalul va analiza compatibilitatea dispozițiilor art. 214 ind. 1 Cod fiscal cu dreptul comunitar.
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene(art. 110 TFUE), aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a Comunităților Europene, care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta.
Tribunalul reține că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. Tribunalul observă, însă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantului, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în România, astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Este real că în lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față.
Constatându-se că taxa de prima inmatriculare achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunităților Europene și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care România a aderat la Uniunea Europeană reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul apreciază ca fiind nejustificat refuzul pârâtei de a dispune restituirea acesteia.
In ce priveste retinerea acestei taxe cu titlu de taxa de poluare o asemenea retinere este ilegala. Astfel la data inmatricularii autoturismului erau in vigoare dispozitiile mai sus mentionate din Codul fiscal ce reglementau taxa de prima inmatriculare. Asadar taxa din speta a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite Ca atare nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială .
Instanta reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Totodata, restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
In ceea ce priveste dobanda pretinsa si cuantumul ce poate fi acordat este de remarcat ca reclamantul a solicitat acordarea dobanzii legale.
Tribunalul apreciaza ca in speta se poate acorda doar dobânda legala intrucit perceperea taxei din speta cu incalcarea prevederilor dreptului comunitar reprezinta o fapta ilicita ce atrage raspunderea paratei in conditiile dreptului comun aceasta fiind obligata sa repare intreg prejudiciul suferit de reclamant si fiind totodata pusa in intarziere inca de la data savarsirii faptei ilicite adica de la data incasarii sumei din speta .Ca atare in temeiul prevederilor OUG 9/2000 reclamantul este indreptatit la plata dobanzii legale in materie civila de la data platii taxei din speta si pana la data restituirii sale integrale .Si in aceste conditii tribunalul nu a dat altceva si a inteles sa repare acelasi prejudiciu respectiv lipsa folosintei banilor dar in alt cuantum decit cel pretins de reclamant .
Avind in vedere considerentele mai sus expuse în temeiul dispozițiilor art. 8, 18 din Legea nr. 554/2004, tribunalul va admite cererea formulată de reclamant si va obliga parata la plata sumelor sus indicate .
Întrucât pârâta a căzut în pretenții, în temeiul art.60 și urm. Cod pr.civ., tribunalul va admite cererea de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru M. și va obliga pe chemata în garanție să plătească pârâtei suma de 5055 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare, cu dobânda legală aferentă de la data achitării taxei și până la data restituirii efective.
În temeiul art.274 al.1, 3 Cod pr.civ., instanța va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 439,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul T. I., cu domiciliul procesual ales în C. -N. C. D. nr.42, ap.13, jud.C., CNP 1. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a M. T., cu sediul în T., P-ța R. nr.15B, jud.C., CUI 4354582.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de AFP T. în contradictoriu cu chemata în garanție A. FONDULUI PENTRU M., cu sediul în B. S. I. nr.294, corpul A, sector 6.
Obligă pârâta AFP a mun. T. la plata către reclamant a sumei de 5055 lei reprezentând taxa de poluare, actualizată cu dobânda legală de la data de_ și până la data plății.
Obligă chemata în garanție A. FONDULUI PENTRU M. la plata către pârâtă a sumei reprezentând taxa de poluare și dobânda legală calculată asupra acesteia.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 439,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte,
P.
Grefier,
L. C.
Red.IP/tehn.MG 5 ex. 10.12.13
