Sentința civilă nr. 16828/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTIN ȚA CIVIL Ă NR. 16828/2013Ședința publică din data de 20 decembrie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: A. G. C. Grefier C. -A. B.
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta SC S. EH K. S. și pe pârâta A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act administrativ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că la data de 17 decembrie 2013 se depune de către reclamantă, la dosarul cauzei, prin registratura instanței, dovada achitării onorariului de avocat, conform celor 2 facturi depuse la termenul de judecată din data de_ .
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei, în încheierea de ședință din data de 16 decembrie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în cauză pentru data de azi.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel C. sub nr._, reclamanta S.C. S. Eh K. S.R.L. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta A. F. pentru M. să se dispună anularea Deciziei nr. 70 din_ emisă de către intimată prin care a fost respinsă contestația sa împotriva Deciziei de impunere nr. 405/_ si a Raportului de inspecție fiscala nr. 412/_ anexa la decizia de impunere și admiterea contestației, cu consecința anulării în parte a Deciziei de impunere 405/_ si a Raportului de inspecție fiscala nr. 412/_ anexa la decizia de impunere, emise de către
A. F. pentru M. - Directia Venituri în ceea ce privește obligațiile de plata stabilite în sarcina reclamantei în temeiul art. 9 alin. 1 lit. d) din O.U.G. nr. 196/2005, pentru motive de nelegalitate, precum si cu exonerarea de plata obligațiilor fiscale reținute în cuprinsul acestora, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin Decizia de impunere 405/_ si Raportul de inspecție fiscala nr. 412/_ anexa la decizia de impunere, s-au stabilit in sarcina sa doua categorii de obligații fiscale suplimentare: suma de 104.076,82 lei debit principal datorat în temeiul art. 9 alin. 1, lit. d) din OUG nr. 196/2005 + dobânda penalizatoare în cuantum de 49.844,85 lei (pana la data de_ ) + penalități de întârziere în cuantum de 15.611,52 lei (pana la data de_ ); suma de 28 lei debit principal datorat in temeiul arte 9 alin. 1, lit. b) din OUG nr. 196/2005 + dobânda penalizatoare în cuantum de 34,17 lei (pana la data de_ ) + penalități de întârziere în cuantum de 4,2 lei (pana la data de_ ). Prin contestația din_, reclamanta a solicitat anularea în parte a celor două acte administrativ-fiscale, în ceea ce privește obligațiile de plată stabilite în sarcina sa,
în temeiul art. 9 alin. 1, lit. d) din OUG nr. 196/2005, însă prin Decizia nr. 70 din_, intimata a respins-o ca neîntemeiată. Arată reclamanta că impunerea încalcă principiul evitării dublei impuneri internaționale, cel al liberei circulații a mărfurilor în interiorul UE si cel al eliminării oricăror taxe vamale ori cu efect echivalent între tarile membre ale UE, principii prev. de art. 3, 9, 10 si art. 220 din Tratatul instituind Comunitatea Economica Europeana, în forma în vigoare până la data de_, respectiv de art. 28, 29 si 30 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în vigoare din_ . După cum rezulta din Raportul de inspecție fiscala si Decizia de impunere atacate, organul de control a stabilit impunerea în sarcina reclamantei pentru cantitățile de ambalaje ale produselor pe care le-a introdus în tară în perioada_ -_ . În opinia reclamantei, impunerea este însă nelegală întrucât nu a avut în vedere împrejurarea că produsele ambalate au fost importate de către reclamantă, în integralitatea lor, din țări ale U.E., iar nu din tări terțe, regimul fiscal al ambalajelor produselor importate din tări ale U.E. si cel al ambalajelor produselor importate din tari terțe, fiind complet diferit, în sensul ca, prima categorie de ambalaje nu pot fi supuse niciunui fel de taxe, pe când cea de-a doua categorie sunt supuse, în mod obligatoriu, perceperii drepturilor vamale de import, stabilite prin legislația internă armonizată în acord cu legislația comunitară. Văzând si prevederile Directivei nr. 94/62/CE a Parlamentului European si a Consiliului VE, fiecare stat membru a fost obligat să transpună în practică prin măsuri legislative naționale prevederile directivei menționate, inclusiv România, astfel că pentru produsele ambalate fabricate în țările U.E., odată cu punerea lor pe piață este percepută în tara de origine o taxa pentru mediu pe principiul remedierii, cu prioritate la sursa, daune lor cauzate mediului, conform art. 191 din Tratatul privind funcționarea U.E., situație în care importatorul dintr-un alt stat membru al U.E. nu mai este ținut să plătească o taxă similară, pentru ca s-ar ajunge la perceperea aceleiași taxe de două ori. Apoi, produsele ambalate care sunt importate din afara U.E., sunt supuse drepturilor vamale de import în prima tară membră a U.E. importatoare, situație în care importatorul dintr-un alt stat membru al U.E. al produselor respective nu mai este ținut sa plătească o taxa similară, pentru că s-ar ajunge la perceperea aceleiași taxe de doua ori. În cazul reclamantei, produsele ambalate pe care le-a introdus în tară sunt în proporție de cea 70% fabricate în U.E. si doar un procent de 30 % sunt fabricate în tări terțe dar care au fost importate pentru prima dată de o altă tară membră ale U.E, cu precădere Germania si Cehia, tări care au transpus în practică Directiva nr. 94/62/CE prin legislații naționale riguroase. Mai arată reclamanta că impunerea aferentă perioadei 2008-2010 este greșit calculata, cu consecința stabilirii unui cuantum mai mare al impunerii, deoarece în mod greșit în Anexa "ambalaje"; pentru anul 2010 a fost preluată greșit o cantitate totală mai mare decât in realitate, respectiv 33.554 kg. în loc de 20.277 kg., adică o diferență în plus de 13.276,07 kg. Prin urmare, impunere aferenta anului 2010 este total greșită.
În drept, s-au invocat prev. Legii contenciosului administrativ si cele ale Codului de procedura fiscală.
Pârâta A. F. pentru M. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel C. iar pe fondul cauzei, arată că susținerile reclamantei sunt neîntemeiate, deoarece obligația de plată a taxelor la Fondul de mediu în sarcina operatorilor economici, pentru ambalajele introduce pe piața națională cade sub incidența mai multor reglementări, respectiv O.U.G. nr. 86/2003 pentru modificarea și completarea Legii nr. 73/2000 privind Fondul pentru mediu, Legea nr.333/2004 privind aprobarea O.U.G. nr. 86/2003 pentru modificarea și completarea Legii nr. 73/2000,
O.U.G. nr. 196/2005, H.G. nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje și Ordinul MMGA nr. 578/2006 pentru aprobarea metodologiei de calcul a contribuției și taxelor datorate la fondul pentru mediu.
Prin Sentința civilă nr. 666/_ pronunțată în dosarul nr._, Curtea de apel
C. a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat în favoarea Tribunalului C. competența materială de soluționare a cererii.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ iar instanța a administrat proba cu înscrisuri și proba cu raportul de expertiză contabilă întocmit de exp. Lupan L. I. (filele 15-31, 45-56, 58-70).
Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța reține următoarele:
Pe baza raportului de inspecție fiscală nr. 412/_ (filele 12-23 din dosarul Curții),
F. pentru M. a emis Decizia de impunere nr.405/_ (filele 9-11) prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei S.C. S. Eh K. S.R.L. două categorii de obligații fiscale suplimentare:
suma de 104.076,82 lei debit principal datorat în temeiul art. 9 alin. 1 lit. d din
O.U.G. nr. 196/2005, dobânda penalizatoare în cuantum de 49.844,85 lei și penalități de întârziere în cuantum de 15.611,52 lei, calculate până la data de_ ;
suma de 28 lei debit principal datorat in temeiul art. 9 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr.196/2005, dobânda penalizatoare în cuantum de 34,17 lei și penalități de întârziere în cuantum de 4,2 lei, calculate până la data de_ .
Cu respectarea art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală, reclamanta a formulat contestație împotriva acestor acte administrative fiscale (filele 55-64), respinsă prin Decizia nr.70/_ a Administrației F. pentru M. (filele 66-70), iar acum atacă în contenciosul administrativ această din urmă decizie, solicitând anularea tuturor actelor fiscale emise, în ceea ce privește obligațiile de plată stabilite în temeiul art. 9 alin. 1 lit. d din
O.U.G. nr. 196/2005.
Cu privire la acestea, organul fiscal a reținut faptul că în perioada_ -_, reclamanta S.C. S. Eh K. S.R.L. a desfășurat comerț cu bunuri ambalate provenite din afara pieței naționale, activitate ce generează obligații de plată la bugetul F. pentru mediu pentru greutatea ambalajelor introduse pe piața națională prin bunurile ambalate, dar reclamanta a calculat, declarat și plătit taxe în cuantum mai mic decât cel real pentru obligația aferentă ambalajelor introduse pe piața națională prin bunuri ambalate, fiind declarată doar o parte a ambalajelor, cele individuale nefiind luate în calcul.
În opinia reclamantei, impunerea este nelegală întrucât nu a avut în vedere împrejurarea că produsele ambalate au fost importate de către reclamantă, în integralitatea lor, din țări ale U.E., iar nu din țări terțe, regimul fiscal al ambalajelor produselor importate din țări ale U.E. si cel al ambalajelor produselor importate din țări terțe, fiind complet diferit, în sensul că prima categorie de ambalaje nu poate fi supusă niciunui fel de taxe, pe când cea de-a doua categorie este supusă, în mod obligatoriu, perceperii drepturilor vamale de import, stabilite prin legislația internă armonizată în acord cu legislația comunitară.
Prevederile Tratatul instituind Comunitatea Economică Europeană primează în raport cu legislația internă, urmează că interpretarea și aplicarea H.G. nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor si a deșeurilor de ambalaje și a Legii nr. 73/2000 privind Fondul pentru mediu, republicată, cu modificările și completările ulterioare, trebuie făcută în acord cu prevederile din tratate.
Văzând si prevederile Directivei nr. 94/62/CE a Parlamentului European si a Consiliului CE, fiecare stat membru a fost obligat să transpună în practică prin măsuri legislative naționale prevederile directivei menționate, inclusiv România, astfel că pentru produsele ambalate fabricate în țările U.E., odată cu punerea lor pe piață este percepută în tara de origine o taxa pentru mediu pe principiul remedierii, cu prioritate la sursa, daune lor
cauzate mediului, conform art. 191 din Tratatul privind funcționarea U.E., situație în care importatorul dintr-un alt stat membru al U.E. nu mai este ținut să plătească o taxă similară, pentru că s-ar ajunge la perceperea aceleiași taxe de două ori.
Apoi, produsele ambalate care sunt importate din afara U.E. sunt supuse drepturilor vamale de import în prima țară membră a U.E. importatoare, situație în care importatorul dintr-un alt stat membru al U.E. al produselor respective nu mai este ținut să plătească o taxă similară, pentru că s-ar ajunge la perceperea aceleiași taxe de doua ori.
În cazul reclamantei, produsele ambalate pe care le-a introdus în tară sunt în proporție de cca 70% fabricate în U.E. și doar un procent de 30 % sunt fabricate în țări terțe dar care au fost importate pentru prima dată de o altă tară membră a U.E, cu precădere Germania și Cehia, țări care au transpus în practică Directiva nr. 94/62/CE prin legislații naționale riguroase.
Tribunalul reține că Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 86/2003 pentru modificarea și completarea Legii nr. 73/2000 privind Fondul pentru mediu a prevăzut la pct. 13 lit. s că se constituie venit la Fondul pentru mediu "o sumă de 10.000 lei/kg din greutatea ambalajelor introduse pe piața națională de producătorii și importatorii de bunuri ambalate, cu excepția celor utilizate pentru medicamente";.
Legea nr. 333/2004 privind aprobarea O.U.G. nr. 86/2003 a prevăzut pentru perioada cât a fost în vigoare,_ -_, la pct. 1 lit. d că se constituie venit la Fondul pentru mediu "o sumă de 5.000 lei/kg din greutatea ambalajelor introduse pe piața națională de producătorii și importatorii de bunuri ambalate, cu excepția celor utilizate pentru medicamente";.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 196/2005, intrată în vigoare la 1 ianuarie 2006, a prevăzut la art. 9 alin. 1 lit. d că se constituie venit la Fondul pentru mediu "o taxă de 1 leu (RON)/kg. din greutatea ambalajelor introduse pe piața națională de către producătorii și importatorii de bunuri ambalate și ambalaje de desfacere";.
Art. 16 din H.G. nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje a prevăzut că operatorii economici care introduc pe piață produse ambalate, precum și cei care ambalează produse sau care introduc pe piață ambalaje de desfacere sunt responsabili pentru ambalajele primare, secundare și terțiale folosite la ambalarea produselor lor.
În același sens sunt și prevederile art. 31 din Ordinul MMGA nr. 578/2006 pentru aprobarea metodologiei de calcul a contribuției și taxelor datorate la fondul pentru mediu, care prevede că obligația de plată la acest fond revine "importatorilor de bunuri ambalate, pentru ambalajele primare, secundare și terțiare aferente produselor importate";.
Interpretarea reclamantei în sensul că în cazul livrărilor din spațiul intracomunitar nu se datorează contribuție la Fondul pentru mediu este contrazisă și de prevederile art. 4 alin. 1 lit. o din Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformității produselor și punctul 91 din Anexa I la Ordinul MMGA nr. 578/2006 pentru aprobarea metodologiei de calcul al contribuției și taxelor datorate la Fondul pentru mediu, care definește introducerea pe piață ca fiind "acțiunea de a face disponibil un produs pentru prima dată pe piața națională contra cost sau gratuit, în vederea distribuirii și /sau utilizării";.
Pe baza analizei acestor texte de lege, rezultă că intenția legiuitorului a fost de a institui plata unei taxe la Fondul pentru mediu în sarcina tuturor operatorilor economici,
pentru toate ambalajele introduse pe piața națională, indiferent de proveniența acestora, în
scopul protecției mediului și sancționării prin plată a poluatorului
.
Astfel, potrivit art. 2 din H.G. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje, "sunt supuse prevederilor prezentei hotărâri toate ambalajele introduse pe piață, indiferent de materialul din care au fost realizate și de modul lor de utilizare în activitățile economice,
comerciale, în gospodăriile populației sau în orice alte activități, precum și toate deșeurile de ambalaje, indiferent de modul de generare
";.
Legiuitorul nu a făcut nicio distincție și nu a instituit nicio excepție de la regula că operatorii economici sunt responsabili pentru ambalajele primare, secundare și terțiale folosite pentru ambalarea produselor lor, indiferent de proveniența acestora sau de modalitatea introducerii lor pe piața românească, așa încât susținerile reclamantei potrivit cărora pentru ambalajele provenite din importurile din țări membre U.E. nu s-ar datora contribuția la Fondul pentru mediu adaugă în mod nepermis la lege.
Mai arată reclamanta că impunerea aferentă perioadei 2008-2010 este greșit calculată, cu consecința stabilirii unui cuantum mai mare al impunerii, după cum urmează: potrivit Anexei nr. 5 la Raportul de inspecție cuprinzând "Situația introducerii de ambalaje pe piața națională în perioada 2006-2010";, rezultă următoarele cantități: în anul 2008 - 31.353 kg; în anul 2009 - 20.938 kg; în anul 2010 - 20.277 kg. Cu toate acestea, în mod greșit în Anexa
"ambalaje"; pentru anul 2010 a fost preluată greșit o cantitate totală mai mare decât în realitate, respectiv 33.554 kg, în loc de 20.277 kg, adică o diferență în plus de 13.276,07 kg.
Prin urmare, în opinia reclamantei, impunere aferentă anului 2010 este total greșită.
Tribunalul constată, însă, că în Anexa 5, ultima coloană, paleții sunt declarați ca număr de bucăți și nu în kg, iar în Anexa "ambalaje"; s-a menționat corect cantitatea de lemn în kg iar nr. bucăți paleți x 15kg/palet = cantitate lemn introdusă în kg.
Reclamanta S.C. S. Eh K. S.R.L. mai susține că deșeuri de ambalaje valorificate prin S.C. Diren Exim S.R.L. au fost ignorate, la fel ca valorificările efectuate prin S.C. Hamburger Recycling Romania S.R.L., ceea ce atrage modificarea debitelor principale și a obligațiile accesorii (dobânzi si penalități) stabilite pentru anii 2008-2010.
Tribunalul constată că reclamanta nu a făcut proba acestor susțineri, deși sarcina probei îi revenea conform art. 1169 cod civil și art. 129 alin. 1 teza finală Cod de procedură civilă.
Pe de altă parte, în Anexa "ambalaje"; s-a evidențiat atât obiectivul, conform legislației, cât și obiectivul realizat de societate, fiind menționată cantitatea de deșeuri de ambalaje predată de societate.
Prin raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză de exp. Lupan L. I. (filele 15-31, 45-56, 58-70) se avansează o nouă modalitate de calcul a obligațiilor datorate de reclamantă, întemeiată pe necorelarea legislativă.
Astfel, Ordinul nr. 579/2006 prevedea la art. 31 obligația de a plăti la Fondul pentru mediu taxa de 1 leu/kg din greutatea ambalajelor introduse pe piața națională, iar art. 32 explicita formula concretă de calcul al taxei. Ordinul menționat a fost modificat începând cu data de_ în sensul că s-a introdus taxa de 2 lei/kg, dar modificarea legislativă a vizat doar art. 31, nu și art. 32.
Exploatând această așa-zisă ambiguitate legislativă, expertul a realizat și un calcul al taxei și accesoriilor aferente prin aplicarea taxei de 1 leu/kg și la nivelul anilor 2009, 2010.
În primul rând, tribunalul constată că acest aspect nu a fost invocat de reclamantă prin contestația formulată și nici măcar prin acțiunea introductivă.
Or, nu se pot aduce argumente noi în sprijinul nelegalității deciziei de impunere, direct în fața instanței de judecată, fără ca acestea să fi fost cuprinse în contestația administrativă. Cererile și motivele de fapt și de drept care nu au fost deduse spre analiză în contestația prevăzută de art. 205 și urm. nu pot fi supuse direct, omisso medio, în faza de control judecătoresc, iar aceasta cu atât mai mult cu cât aspectele indicate de expert puteau fi formulate la momentul contestației, neexistând impedimente de natură obiectivă în acest
sens. Argumentele suplimentare nu au reieșit din motivarea deciziei de soluționare a contestației sau din împrejurări ulterioare momentului de depunere a contestației administrative, și de aceea nu există nicio justificare pentru extinderea analizei instanței dincolo de contestația formulată în procedura prealabilă.
Pe de altă parte, conform art. unic alin. 7 pct. d din O.G. nr. 25/2008 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 196/2005 coroborat cu art. 14 din H.G. nr.621/2005 și art. 32 din Ordinul MMGA nr. 578/2006, respectiv art. 11 alin. 2 din
O.U.G. nr. 196/2005, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 105/2006, contribuția de 2 lei/kg la diferența dintre obiectivele anuale de valorificare sau incinerare în instalații de incinerare cu recuperare de energie a deșeurilor de ambalaje prevăzute în legislația în vigoare și cantitățile efectiv valorificate sau incinerate cu recuperare de energie se datora inclusiv la nivelul anului 2008, care era scadentă la data de_ .
De asemenea, este evident că o necorelare a art. 32 cuprinzând formula de calcul al taxei nu poate modifica cuantumul legal al taxei, care a fost în mod expres dublat prin intervenția legiuitorului.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 218 din Codul de procedură fiscală raportat la art. 18 din Legea nr. 554/2004, se va respinge ca nefondată prezenta cerere.
În temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, se ia act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C.
Eh K. S.R.L.
, cu sediul în C. -N., C. B. nr. 47, jud. C., în contradictoriu cu pârâta A. F. pentru M.
, cu sediul în B., S. I., nr. 294, corp A, sector 6, având ca obiect contencios fiscal.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 20 decembrie 2013.
Președinte,
G. C.
Grefier,
C. -A. B.
Plecată din instanță Semnează grefier-șef M. C.
Red./tehn. AGC/4 ex./ _
