Decizia civilă nr. 4372/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4372/2013
Ședința publică din data de 17 Aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T.
JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR D. M.
G. D. C.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de pârâții M. | M. | , F. ȘI | |
P. | S. ȘI P. V. și I. T. DE M. | M. | împotriva |
sentinței civile nr. 5431 din data de_ pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu reclamanta T. S. D. și pârâta A.
N. PENTRU P. S., având ca obiect - anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la cea de a doua strigare a cauzei, se prezintă recurentul-pârât I. T. DE M. M. prin consilier juridic P. Toma C., care depune la dosar delegație de reprezentare, lipsind celelalte părți litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile promovate sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ intimata-pârâtă A. N. PENTRU PLĂȚI ȘI I. SOCIALĂ a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în trei exemplare, iar la data de_ intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, în opt exemplare.
Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art.
242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Instanța comunică reprezentantei recurentei-pârâte câte un exemplar al întâmpinărilor depuse de intimați și nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul dezbateri.
Reprezentanta recurentului-pârât solicită admiterea recursului declarat de
I. T. de M. M. și modificarea sentinței civile nr. 5431 din_ în sensul respingerii acțiunii introductive formulată de reclamanta T. S. D. ca fiind netemeinică și nefondată, cu consecința menținerii în totalitate a Deciziei nr. 169/_ și a Deciziei nr. 181/_ .
La întrebarea instanței reprezentanta recurentului arată că decizia de evaluare, prin care s-a acordat punctajul, nu a fost contestată de către reclamantă.
Solicită a se constata că cele două decizii sunt temeinice și legale, instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile legale în materie, menționând în cuprinsul hotărârii existența unor raporturi de muncă și incidența Legii nr. 53/2003, deși reclamanta din prezenta cauză a fost funcționar public și nu îi sunt aplicabile
dispozițiile Legii nr. 53/2003, acestea având incidență doar în cazurile în care Legea nr. nr. 188/1999 nu cuprinde dispozițiile necesare.
Raportat la art. 6 al. 5 și 6 Legea nr. 329/2009 în absenta criteriilor stabilite potrivit alin. 5, la aplicarea măsurii de încetare a raporturilor de muncă sau, după caz, de serviciu, se vor avea în vedere următoarele criterii minimale". Așa cum rezultă înscrisurile depuse la dosarul cauzei de fond, pârâta a luat în vedere anumite criterii la aplicarea masurilor de încetare a raporturilor de serviciu, a întrunit Comisia Paritară la solicitarea scrisă a directorului coordonator, care a dat aviz favorabil, pentru criteriile ce au stat la baza încetării raporturilor de serviciu și de muncă ale personalului din cadrul ITM M. .
Prin adresa emisă de Inspectorul General de Stat se comunică faptul că ITM M. trebuie să disponibilizeze un număr de 15 persoane din cadrul
instituției și un anumit număr de persoane din cadrul I. i S. . Astfel s-a procedat la disponibilizări, iar în cadrul ITM M., existând posturi vacante și persoane angajate care urmau a fi pensionate, nu au fost necesare disponibilizări. În ce privește Serviciul I. Socială, s-a întrunit Comisia Paritară, s-au aprobat criteriile de aplicare a măsurilor de încetare a raporturilor de muncă, s-a procedat la evaluarea personalului funcționari publici din cadrul acestui serviciu, nefiind necesară evaluarea întregului personal din cadrul ITM M. și din Inspecția Socială, așa cum susține reclamanta.
Mai mult, raportat la dispozițiile legale în materie, cu modificările ulteriore, s-a arătat că Serviciul de I. Socială a fost transferat în cadrul M. ui M.
, F. și P. S. care inițial a fost chemat în judecată, ca pe parcursul judecății să se invoce excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei autorități, întrucât raportat la dispozițiile OUG 113/2011 M. M., F. și
P. S., prin transfer, a încadrat în cadrul Agenției Naționale de P. S. acest Serviciu de I. Socială.
Instanța de fond a considerat că nu se impune a fi împrocesuată A. N. de P. S. întrucât se află în subordinea M. ui M., F. și P. S.
. Ori în măsura în care s-ar admite acțiunea introductivă, Serviciul de I. Socială nu mai funcționează în cadrul ITM M., așa cum rezultă din organigrama depusă la dosar, după cum nu mai există nici în cadrul M. ui
M., F. și P. S. .
Raportat la susținerile intimatei potrivit cărora la data emiterii deciziei se afla în concediu de odihnă, reprezentanta recurentului-pârât susține că așa cum s-a menționat și în decizia de încetare a raporturilor de serviciu, aceasta a fost chemată la sediul instituției pentru a i se comunica decizia luată.
De asemenea prima instanță în mod eronat a greșit că în decizia de concediere nu au fost arătate apărările reclamantei și motivele pentru care au fost îndepărtate acestea apărări. Față de această împrejurare dorește a preciza că reclamanta nu a fost destituita din funcție, raportul de serviciu, nu a fost încetat pentru motive de indisciplina ori din motive imputabile acesteia, pentru a fi necesare menționarea motivelor care au fost susținute în apărare și cele pentru care au fost înlăturate, ci așa cum în mod expres art. 99 al. 2 din Legea nr. 188/1999, încetarea raportului de serviciu, potrivit art. 99 lit. a, b și c nu constituie motive imputabile funcționarului public.
O altă critică adusă hotărârii pronunțată de Tribunalul Maramureș vizează faptul că aceasta nu este motivată, raportat la dispozițiile art. 261, pct. 5 C.pr.civ.
Prin decizia de concediere au fost arătate toate motivele de fapt și de drept pe care s-a întemeiat măsura luată, că la acel moment nu existau posturi vacante pe care reclamanta ar fi putut fi transferată. Cu toate acestea, pe parcursul termenului de preaviz, a fost eliberat un post însă reclamanta nu a optat pentru a
fi transferată pe acel post. Mai mult aceasta a refuzat și posturile vacante evidențiate în lista pusă la dispoziție de către ANFP ca urmare a demersurilor efectuate de pârât.
Față de aceste considerente solicită admiterea recursului declarat de ITM
M., fără acordarea cheltuielilor de judecată.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 5431 din_, pronunțată în dosarul nr. _
* al T. ui M. s-au respins excepțiile invocate.
S-a admis acțiunea formulată și precizată de către reclamanta T. S. D. în contradictoriu cu pârâții I. T. de M. M. și M. M., F. și P. S. și, în consecință:
S-a anulat decizia nr.181/_ și decizia nr.169/_, ambele emise de pârâtul I. T. de M. M. .
Au fost obligați pârâții la reintegrarea reclamantei în funcția de inspector social clasa I în cadrul I. ui T. de M. M. precum și la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate și cu celelalte drepturi bănești corespunzătoare funcției deținute.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La termenul de judecată din 18 aprilie 2012 instanța a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului, pentru considerentele arătate în cuprinsul încheierii (fila 11).
La termenul de judecată din_ instanța a respins și toate celelalte excepții invocate în cauză, pentru considerentele ce se vor arăta mai jos.
În ceea ce privește excepția de netimbrare instanța a reținut că, dată fiind natura raporturilor juridice deduse judecății și izvorul litigiului, acesta trebuie asimilat raporturilor de muncă în sensul prevederilor art.15 lit.a din Legea nr.146/1997, dispoziție a legii care prevede scutirea de la plata taxei. Cu toate acestea se poate constata că reclamanta a depus la dosarul cauzei chitanța ce atestă plata unei taxe în cuantum de 47 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,3 lei.
În ceea ce privește excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, s-a reținut de către instanța că actele administrative ce se atacă au fost emise la data de _
, iar data de înregistrare la I. T. de M., potrivit ștampilei de înregistrare, este data de_, fiind evident că reclamanta a parcurs procedura prealabilă sesizării instanței, cu respectarea termenului prevăzut de art.7 din Legea nr.554/2004.
Cât privește excepția tardivității, s-a constatat că răspunsul la plângerea prealabilă a fost emis de către ITM M. la data de_, iar acțiunea reclamantei a fost înregistrată pe rolul T. ui M. la data de_, așadar
înăuntrul termenului de 6 luni prevăzut de art.11 alin.1 lit.a din Legea nr.554/2004.
În consecință toate cele trei excepții invocate de către pârâtul M. M.
, F. și P. S. legate de învestirea instanței au fost respinse ca neîntemeiate.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă, aceasta revine, în primul rând pârâtului I. T. de M. M. în calitate de emitent al actelor atacate.
Calitate procesuală pasivă are însă și M. M. | , F. | și P. | S. |
prin preluarea activității de inspecție socială din cadrul I. | i M. | . |
Dată fiind împrocesuarea ministerului ca for ierarhic superior, instanța a apreciat la ultimul termen de judecată că schimbările legislative survenite în cursul soluționării cauzei, și ne referim aici la OUG 113/2011, nu determină necesitatea împrocesuării Agenției Naționale pentru P. S., aflată în raport de subordonare față de pârâtul M. M., F. și P. S., introdus în proces, față de care hotărârea ce s-a pronunțat a fost dată în condiții de opozabilitate.
Trecând la soluționarea pe fond a cauzei instanța a reținut următoarele:
Prin decizia nr.169/_ pârâtul I. T. de M. M. a stabilit criteriile care stau la baza încetării raporturilor de serviciu și a raportului de muncă a personalului din cadrul instituției pârâte, ca urmare a reorganizării acesteia.
Criteriile astfel stabilite sunt următoarele:
calificativul obținut la ultima evaluare a performanțelor profesionale individuale, realizată în condițiile legii;
competențe profesionale și calitatea întocmirii rapoartelor de inspecție; 3.participarea la misiuni de inspecție;
măsura să efectueze în ultimul rând familiile monoparentale care au în îngrijire copii, întreținătorii de familie, precum și salariații bărbați sau femei care au cel mult 5 ani până la îndeplinirea condițiilor de pensionare;
existența unor sancțiuni disciplinare, aplicate în condițiile legii;
dacă măsura ar afecta doi soți care lucrează în aceeași unitate, desfacerea contractului de muncă sau, după caz, a raportului de serviciu al soțului care are venitul cel mai mic;
dacă sunt îndeplinite condițiile de pensionare, prevăzute de lege.
Prin decizia nr.181/_ pârâtul I. T. de M. M. a decis în sensul încetării raportului de serviciu al reclamantei, ca o consecință a reducerii postului în urma reorganizării instituției. S-a stabilit că perioada _
-_ reprezintă perioadă de preaviz.
Potrivit art.6 alin.6 din Legea nr.329/2009 constituie un criteriu minimal în aplicarea măsurii de încetare a raporturilor de muncă acela ca măsura să afecteze mai întâi persoanele care nu au copii în întreținere.
Decizia nr.169/_ nu conține și acest criteriu, ceea ce constituie o încălcare a normelor legale. De asemenea, astfel cum arată reclamanta, nu se stabilește în cuprinsul deciziei ponderea fiecăruia dintre criterii, ceea ce deschide calea aplicării lor arbitrare, cu consecința expunerii funcționarului la un tratament inechitabil.
Pentru aceste considerente instanța a apreciat că decizia nr.169/2009 este nelegală, motiv pentru care a dispus anularea acesteia.
În ceea ce privește decizia nr.181/2009, instanța a reținut că, date fiind prevederile art.117 raportat la art.268 alin.2 din Legea nr.53/2003, actul ce se atacă este unul nul. El nu conține mențiuni obligatorii cum sunt descrierea stării de fapt sau motivele pentru care au fost înlăturate, apărările reclamantei. Conținutul deciziei nr.181/_, deși implică în realitate cea mai gravă dintre sancțiunile aplicabile funcționarului public, respectiv încetarea raportului de serviciu, nu cuprinde informații minimale pentru asigurarea controlului
jurisdicțional. Câtă vreme nu se arată în cuprinsul deciziei rezultatul aplicării criteriilor de evaluare, raționamentul aplicabil în stabilirea acestui rezultat și ierarhizarea reclamantei în raport de ceilalți funcționari publici, evaluați în aceleași împrejurări, instanța nu poate stabili dacă decizia de încetare a raportului de serviciu al reclamantei s-a emis cu respectarea riguroasă a legii sau este rezultatul unei acțiuni arbitrare și abuzive a instituției publice emitente.
Pentru aceste considerente, instanța a dispus în sensul anulării deciziei nr.181/2009, cu consecința restabilirii situației anterioare emiterii actului, obligând pârâtele la reintegrarea reclamantei pe funcția anterior deținută și plata drepturilor bănești, conform dispozitivului prezentei hotărâri.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul I. T. DE M. M.
solicitând sa se admită recursul așa cum a fost formulat, sa se constate ca hotărârea pronunțata de aceasta instanta este netemeinica și nefondata, iar pe cale de consecinta, modificarea Sentintei Civile nr. 5431 pronuntata în sedinta publica din data de_, în Dosar civil nr._ *; prin urmare respingerea actiunii reclamantei T. S. D., ca fiind netemeinica și nefondata; mentinerea în totalitate a Deciziei nr. 169/_ ; a Deciziei nr. 181/_ .
În motivare s-a arătat că:
O prima teza pe care o învederează este faptul, aceasta hotarare a instantei de fond, - dosar aflat în rejudecare,- raportat la dispozitiile art. 261, pct. 5 C.pr.civ., nu este motivata în drept.
O prima teza pe care o învederează în ceea ce priveste netemeinicia acestei hotarari este faptul, aceasta raportat la dispozitiile art. 261, pct. 5 C.pr.civ., nu este motivata în fapt și drept. Facil se poate observa ca art. 261 C.pr.civ., este reglementat prin norme imperative, iar lipsa unor mentiuni atrage nulitatea hotararii, în conditiile art. 105 alin. 2 c.pr.civ. Obligatia judecatorului este de a demonstra în scris motivul pentru care s-a oprit la solutia data, pentru ce a admis sustinerile unei parti și le-a respins pe ale celeilalte, de ce a aplicat o anumita norma de drept sau i-a dat o anumita interpretare, acestea fiind obligatii esentiale ale judecatorului. Reiterează astfel ca sentinta recurata nu cuprinde mentiunile prevazute de art. 261 pct. 3 și 5 C.pr.civ, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instantei și nici cele pentru care au, fost inlaturate apararile paratei-recurente, astfel incat nu este posibil controlul judiciar, fiind incalcat dreptul partilor la un proces echitabil.
Raportat la cele aratate mai sus, apreciază ca instanta fondului a incalcat normele de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii, astfel ca se impune casarea hotararii de fond.
O alta teza pe care o învederează este aceea potrivit careia instanta de fond în dispozitiv, enumera criteriile pe care parata ITM M., le-a avut în vedere în Decizia nr. 169/_, și se raporteaza strict la prevederile art. 6 alin. 6 din Legea nr. 329/2009, constatand ca nu s-a luat în considerare criteriul minimal în aplicarea masurii de incetare a raporturilor de M. -respectiv ca masura sa afecteze persoanele care au copii în intretinere. Retine totodata faptul ca în cuprinsul aceastei decizii, nu este stabilit ponderea ficaruia dintre criterii, ceea ce ar deschrde calea aplicarii lor arbitrare, cu consecinta expunerii functionarului public la un tratament inechitabil. Învederează ca aceasta motivare a instantei fondului a dus la anularea Deciziei nr. 169/_ . Precizează ca acest rationament al acestei instante este gresit, raportat la faptul ca în speta este vorba despre incetarea unui RAPORT DE SERVICIU și nicidecum a unui raport de M., dat fiind natura postului pe care l-a ocupat reclamanta, raportandu-ne strict la dispozitiile Legii nr. 188/1999, reclamanta a ocupat postul desfiintat prin recrutare, urmare careia ea nu are un contract individual de munca, ea fiind numita în functia pe care a detinut-o, depunand în acest sens, la ocuparea postului, juramantul functionarului public.
Mai mult instanta de fond nu a lecturat dispozitiile art. 6 alin. 5 și 6, care în preambulul acestui alin. 6, se arata în mod IMPERATIV, citează: ,,(6) în ABSENTA criteriilor stabilite potrivit alin. 5 la aplicarea masurii de incetare a raporturilor de munca sau, dupa caz, de serviciu, se vor avea în vedere
urmatoarele criterii minimale". Ori din inscrisurile depuse la dosarul cauzei de fond, în mod indubitabil rezulta ca reclamanta a avut-criterii la aplicarea masurilor de incetare a raporturilor de serviciu. Astfel s-a intrunit Comisia Paritara la solicitarea scrisa directorului coordonator a reclamantei, solicitare inregistrata în Registrul general de intrari-iesiri al recIamantei nr. 12166/_, prin care a fost solicitata în a analiza și aviza consultativ criteriile stabilite prin Procesul verbal nr. 12164/_, de catre conducerea ITM MM impreuna cu reprezentantii salariatilor, conform Legii nr. 329/2009; Comisia Paritara a dat aviz favorabil, pentru criteriile ce au stat la baza incetarii raporturilor de serviciu și de munca a personalului din cadrul ITM M. . prin Procesul verbal nr. 12221/_ .
Avand în vedere aceasta procedura, s-a procedat în mod temeinic și legal la emiterea Deciziei nr. 169/2009. Ponderea criteriilor -sunt stabilite în Procesul verbal nr. 12164/_, incheiat de catre de catre conducerea ITM MM impreuna cu reprezentantii salariatilor, conform Legii nr. 329/2009, - inscris depus la dosarul cauzei de fond, astfel ca nu s-a procedat la nici o discriminare, la nici o aplicare arbitrara, nici unul din functionarii publici ale caror raporturi de serviciu a fost incetat nu a fost expus la nici un tratament inechitabil.
Toate inscrisurile care au stat la baza evaluarii functionarilor publici supus acestei Decizii nr. 169/_, au fost depuse la dosarul cauzei.
In continuare, arată faptul ca instanta fondului a anulat Decizia nr. 181/_, avand în vedere rationamentul acela potrivit caruia parata ITM M.
, nu a avut în vedere la intocmirea acesteia, mentiunile obligatorii în ceea ce priveste descrierea starii de fapt sau motivele care au fost inlaturate, apararile recIamantei, desi în realitate implica cea mai grava dintre sanctiunile aplicate functionarului public-incetarea raportului de serviciu, iar raportat la dispozitiile art. 117, coroborat cu art. 268(2) L 53/2003, actul ce se ataca este unul nul. Acest rationament al instantei de fond care a dus la anularea acestei decizii este unul netemeinic, avand în vedere faptul ca în cauza nu se poate face aplicarea dispozitiilor Legii nr. 53/2003, doar acolo unde dispozitiile Legii nr._, trebuiesc completate. Ori în speta dedusa judecatii, nu este cazul la completari, avand în vedere procedura expresa și imperativa descrisa de acest act normativ, respectiv legea functionarului public. Arată faptul ca recIamanta nu a fost destituita din functie, raportul de serviciu, nu a fost incetat pentru motive de indisciplina, ori din motive imputabile acesteia, pentru a fi necesar mentionarea motivelor care au fost sustinute în apararea acesteia și cele pentru care au fost inlaturate, ci asa cum în mod expres art. 99(2) din Legea nr. 188/1999, incetarea raportului de serviciu, potrivit art. 99 Iit. A;B;C, NU CONSTITUIE MOTIVE IMPUTABILE functionarului public. Prin urmare nu se poate retine ca temeinic și legal acest rationament al instantei de fond aratat mai sus.
Învederează faptul ca aceasta decizie atacata nr. 181/_, contine descrierea starii de fapt și motivele pentru care s-a dispus incetarea raportului de serviciu, fiind motivata în fapt și în drept, cu aratare a faptului ca la momentul emiterii ei nu avea posturi vacante disponibile.
Reiterează faptul ca în timpul preavizului reclamantei a emis adresa catre ANFP pentru a le pune la dispozitie posturile vacante din judet, a instiintat-o în scris asupra listei cu posturile vacante primite, totodata chiar la pârât în institutie s-a eliberat un post, pe care l-a pus la dispozitia tuturor functionarilor publici ale caror raporturi de serviciu incetau, a primit refuz la ambele instiintari.
Motivele în fapt sunt descrise în preambulul Deciziei nr. 181/_ . Cu atat mai mult reclamanta detine în acest sens Ordinul 1819/_, emis de MMFPS prin care se aproba numarul de posturi, structura organizatorica a inspectoratelor teritoriale de munca; Adresa nr. 1743/CM/_, emisa de
Inspectia M. ; Decizia nr. 169/_, emisa de directorul coordinator al I. ui T. de M. M., acte pe care aceasta de altfe le-a depus în probatoriu.
Pe cale de consecinta, solicită sa se analizeze cu maxima atentie toate actele și lucrarile de la dosar precum și probatoriul administrat în prezenta cauza, și sa se dispună mentineti în totalitatea Sentinta Civila nr. 1340/_, ca fiind temeinica și legala, sa se mentină în totalitate cele doua acte administrative, respectiv Decizia nr. 169/_ și Decizia nr. 181/_ .
În drept s-au invocat dispozitiile art. 115 din c.pr. civ.; -Legea nr. 544/2004; -Legea nr. 329/2009; -Legea nr. 188/1999; -H.G. nr. 1377/2009;
Ordinul 18191_ emis de MMFPS.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și pârâtul M. M. ,
, P. S. ȘI P. V.
solicitând admiterea recursului, modificarea, în tot, a hotărârii atacate.
În motivare s-a arătat că:
În drept, își întemeiază recursul pe art. 304 punctul 8, 9 și 304 ind. 1 din Codul de Procedură Civilă.
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, cu interpretarea și aplicarea greșită a legii.
Fără să țină cont de actele normative ce guvernează domeniul inspecției sociale instanța de fond a făcut o analiză sumară a cauzei, dând o interpretare greșită legii și, prin aceasta, făcând imposibilă punerea în executare a hotărîrii atacate cu recurs, pentru următoarele considerente:
Tribunalul Maramureș, prin dispozitivul sentinței recurate a stabilit aceleași obligații în sarcina ambilor pârâți, fără a ține cont de faptul că angajatorul reclamantei, până la reorganizarea instituției, a fost I. T. de M. M., unde aceasta a ocupat funcția de execuție de inspector social clasa 1, grad profesional principal, treapta de salarizare 2.
În dispozitivul sentinței recurate se arată că deciziile contestate nr. 181/_ și nr. 169/_ sunt emise de I. T. de M. M. .
Cu toate acestea, absolut nelegal, instanța de fond obligă pârâții, I.
T. de M. M. și M. M., F. și P. S., la reintegrarea reclamantei în funcția de inspector social clasa I în cadrul I. ui T. de
M. M., precum și la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate și cu celelalte drepturi bănești corespunzătoare funcției deținute.
Prin urmare, instanța de fond nu a luat în considerare excepția lipsei calității procesuale pasive a M.M.F.P.S. invocate prin Întâmpinare, dând o interpretare greșită dispozițiilor legale incidente:
Potrivit art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 1377/2009 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a I. i M., precum și pentru stabilirea unor măsuri cu caracter organizatoric coroborat cu prevederile art. 1 și 2 din Legea nr. 108/1999, cu modificările și completările ulterioare Inspectia M. este organul de specialitate al administratiei publice centrale în subordinea M. ui M., F. și P. S., cu sediul în municipiul B., prin care se exercită atributii de autoritate de stat în domeniile relatiilor de muncă și securitătii .
În subordinea I. i M. se organizează și funcționează, în fiecare județ și în municipiul B. inspectorate teritoriale de muncă, unități cu personalitate
juridică (art. 1 alin 4 din regulament).
În conformitate cu prevederile art. 3 alin (1) din H.G nr. 1377 din 18 noiembrie 2009 "pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, personalul I. i
S. a fost preluat sau, după caz, transferat în interesul serviciului, în condițiile legii, la Inspecția M. ".
Alineatul (2) al articolului de mai sus precizează că:
În conformitate cu prevederile art. 6 alin (1 ) din hotărâre pe data intrării în vigoare a acesteia, în cuprinsul actelor normative în vigoare, denumirea Inspecția Socială s-a Înlocuit cu denumirea Inspecția M. .
Astfel, corespunzător art. 6 alin.(2) Inspecția M. a preluat toate drepturile fiind ținută de toate obligațiile I. i S., potrivit prevederilor legale sau contractuale, în temeiul legii.
Potrivit art. 1 și 2 din H.G. nr. 1377 din 18 noiembrie 2009 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a I. i M., precum și pentru stabilirea unor măsuri cu caracter organizatoric coroborate cu prevederile punctului 52 din Anexa nr.1 a Legii nr. 329/2009 Inspecția Socială s-a desființat ca urmare a comasării prin absorbție și preluării activității de către Inspecția M.
.
Prin intrarea în vigoare a O.u.G. nr. 68 din 30 iunie 2010 privind unele măsuri de reorganizare a M. ui M., F. și P. S. și a activității
instituțiilor aflate în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea sa, publicată în Monitorul Oficial nr. 446 din 1 iulie 2010, în baza art. 2 alin (2) din actul normativ menționat M. M., F. și P. S. a preluat activitatea de
inspecție socială din cadrul I. i M., institutie publică care s-a reorganizat prin reducere de posturi și preluarea activitătii Revistei "Obiectiv".
Deci, Inspectia M. cu unitățile sale subordonate nu este una dintre instituțiile desfiintate, în baza ari. 2 alin. (1) din O.u.G. nr.68/2010.
Din coroborarea articolelor de lege menționate rezultă că M.M.F.P.S. nu are calitate procesuală pasivă în cauza de dusă judecătii, calitate procesuală pasivă în această cauză având, doar, I.T.M. M., emitenta deciziilor contestate la data de_ și Inspectia M., organ ierarhic superior.
Pe lângă faptul că instanța de fond s-a limitat, doar, la o analiză sumară a cauzei, pierzând din vedere rolul său activ, nu a analizat deloc cele două acte normative care reglementează, de fapt, activitatea inspectorilor sociali, respectiv:
H.G.nr.151 din 13 martie 2012 privind aprobarea Statutului propriu de organizare și funcționare al Agenției Naționale pentru Plăți și I. Socială și
Ordonanța de Urgentă nr. 113 din 21 decembrie 2011 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Plăți și I. Socială.
Așadar, instanta de fond nu a tinut cont de dispozitiile imperative ale art. 8 alin. (2) din O.U.G. nr. 113 din 21 decembrie 2011 privind organizarea și functionarea Agentiei Nationale pentru Plăti și I. Socială potrivit cărora: "Functia de inspector social face parte din categoria functiilor publice specifice cu statut special".
Astfel, activitatea inspectorilor sociali fiind reglementată printr-un statut special este mai mult decât evident faptul că sunt aplicabile dispozitiile H.G.nr.151 din 13 martie 2012 privind aprobarea Statutului propriu de organizare și functionare al Agentiei Nationale pentru Plăti și I. Socială și
O.U.G. nr. 113 din 21 decembrie 2011 din 21 decembrie 2011 privind organizarea și functionarea Agentiei Nationale pentru Plăti și I. Socială, cu atât mai mult cu cât sentința recurată a fost pronuntată de instanță la data de
26 septembrie 2012, la mare distanță față de data apariției actelor normative invocate, pe care instanța era normal să le ia în considerare.
Chiar și în situația în care dispozițiile imperative ale actelor normative arătate au fost ignorate, dacă se avea în vedere numai H.G. nr. 11/2009 privind organizarea și functionarea M.M.F.P.S. cu modificările și completările ulterioare, Anexa nr. 2 - litera A punctul 3, se evidenția concluzia potrivit căreia M.M.F.P.S. nu are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecătii.
Deci, instanta s-a aflat în eroare când a pronuntat hotărârea atacată cu recurs, prin care opozabilitatea a fost apreciată fată de o persoană fără calitate
procesuală pasivă (M.M.F.P.S.J și nu fată de institutiile abilitate potrivit legii în reangajarea intimatei reclamante. Aceste institutii sunt: I.T.M. M. (actualmente A. de Plăti și I. Socială M. ), în calitatea sa de institutie angajatoare și A. N. de Plăti și I. Socială, ca for ierarhic superior.
Prin urmare, hotărârea astfel pronuntată, nu poate fi pusă în aplicare de pârâtii stabiliti de instantă prin dispozitiv, deoarece pentru opozabilitate era necesară introducerea în cauză a succesorului legal în drepturi aI I.T.M. M. ,
A. Judeteană pentru Plăti și I. Socială M., respectiva organului său ierarhic superior, A. N. pentru Plăti și I. Socială.
Numai în acest fel Tribunalul Maramureș, Sectia a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal ar fi dovedit intentia reală de punere în executare a sentintei nr. 5431/26 septembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ *.
Atâta timp cât la data pronunțării sentinței recurate erau în vigoare actele normative ce reglementează activitatea de inspecție socială, respectiv H.G.nr.151/2012 și O.U.G. nr. 113/2011, ( O.U.G. nr. 68/2010 nemaifiind în vigoare la acea dată, tocmai prin apariția acestor acte normative) și instanța nu a introdus în cauză instituțiile cu calitate procesuală pasivă cărora să le fie opozabilă sentința atacată cu recurs, rezultă că sentința nr. 5431/26 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș, excede cadrului normativ în vigoare și face imposibilă punerea în aplicare a acesteia.
Pe fondul cauzei instanța concluzionează că "nu poate stabili dacă decizia de Încetare a raportului de serviciu al reclamantei s-a emis cu respectarea riguroasă a legii sau este rezultatul unei acțiuni arbitrare și abuzive a institutiei publice emitente.
După cum se observă și din motivarea pe fondul cauzei rezultă lipsa calității procesuale pasive a M.M.F.P.S., dar și caracterul ambiguu al motivării.
Solicită să se examineze și Sentința civilă nr. 1340 din_, pronunțată de Tribunalul Maramureș, Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul inițial 1392/100/201O, prin care instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamanta T. S. D. în contradictoriu cu pârâții I.
T. de M. M. și M. M., F. și P. S. .
Pentru motivele arătate sentința recurată este netemeinică și nelegală și, pe cale de consecință solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat, modificarea, în tot, a sentinței recurate cu admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a M.M.FP.S., această instituție nefiind nici angajatorul și nici organul ierarhic superior al angajatorului, pentru ca această instituție să aibă vreo obligație față de intimata pârâtă.
Reclamanta intimată T. S. D. a formulat întâmpinare
la recursurile declarate prin care a solicitat respingerea acestora ca nefondate, cu cheltuieli judiciare - f. 14-17.
Pârâta intimată A. N. PENTRU PLĂȚI ȘI I. SOCIALĂ a formulat întâmpinare
solicitând menținerea dispozițiilor instanței de fond cu privire la calitatea procesuală a ANPIS - filele 11-12.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea constată următoarele:
Reclamanta a contestat dispoziția de eliberare din funcție solicitând reînființarea funcției publice deținute anterior sau reintegrarea într-o funcție publică din aceeași categorie, cu plata drepturilor bănești aferente.
Prin demersul promovat în fața acestei instanțe paratul ITM M. critică hotărârea instanței de fond învederând faptul că aceasta ar fi nemotivată.
Este real faptul că potrivit art. 261 alin. 1 C.pr.civ. instanța are obligația de a arăta în cuprinsul hotărârii motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, dar această obligație circumscrisă și jurisprudenței CEDO
în materie nu înseamnă că judecătorul trebuie să răspundă în mod concret fiecărui argument în parte adus de către participanții la proces fiind suficient ca soluția să prezinte explicit considerentele avute în vedere la pronunțare, cu referire evident la susținerile părților.
De altfel, Curtea de Justiție a Comunităților Europene, exprimându-și poziția cu privire la obligația de motivare, a arătat că ,, fără să aducă atingere posibilității, ba chiar obligației din partea judecătorului de a acționa în unele cazuri după bunul plac, acesta nu ar trebui să răspundă decât mijloacelor pertinente ce ar putea influenta asupra soluționării litigiului.
…Obligatia instantelor de a-si motiva hotararile nu trebuie inteleasa ca necesitand un raspuns la fiecare argument invocat in sprijinul unui mijloc de aparare ridicat. Intinderea acestei obligatii poate varia in functie de natura hotararii.
In conformitate cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, intinderea motivarii depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica in instanta, precum si de prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinale si de practicile diferite privind prezentarea si redactarea sentintelor si hotararilor in diferite state. Pentru a raspunde cerintelor procesului echitabil, motivarea ar trebui sa evidentieze ca judecatorul a examinat cu adevarat chestiunile esentiale ce i-au fost prezentate. ,,
Prin urmare, nemotivarea hotărârii recurate nu poate fi primită în cauză, Curtea achiesând însă la celelalte susțineri formulate de pârâtul I. T. de M. M. .
Astfel, este evident faptul că instanța de fond a săvârșit o confuzie în ceea ce privește starea de fapt dedusă judecății făcând referire în mod constant la raporturile de muncă ale reclamantei în condițiile în care aceasta era funcționar public fiind titulara unui raport de serviciu și, de asemenea, referindu-se la sancțiunile aplicate funcționarului public în ceea ce privește decizia nr. 181/_ în condițiile în care reclamanta nu a fost destituită din funcție, raportul său de serviciu neîncetând pentru motive imputabile acesteia.
Instanța de fond a apreciat că decizia nr. 181/_, act administrativ de încetare a raportului de serviciu al reclamantei nu este motivat în fapt, nu cuprinde punctajul pe care aceasta l-a primit și nici nu indică modul în care s-a ajuns la obținerea acestui punctaj. Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 6 din Legea nr. 329/2009: "În absența criteriilor stabilite potrivit alin. 5, la aplicarea măsurii de încetare a raporturilor de muncă sau după caz de serviciu se vor avea în vedere următoarele criterii minimale… " Actele dosarului evidențiază în acest sens faptul că în vederea aplicării măsurilor de încetare a raporturilor de serviciu ale reclamantei au fost avute în vedere criteriile anterior citate, întrunindu-se comisia paritară la solicitarea scrisă a directorului coordonator al recurentei, fiind avizate astfel criteriile stabilite prin procesul-verbal nr. 12164/_ de către conducerea ITM și reprezentanții salariaților, precum și ponderea lor.
Decizia nr. 169/_ reunește criteriile care au stat la baza încetării raporturilor de serviciu ale personalului din cadrul ITM M. ca urmare a reorganizării instituției, iar reclamanta, în urma aplicării acestor criterii a obținut un punctaj de 3,91 puncte fiind inclusă pe lista celor 11 posturi desființate. Au fost depuse la dosar atât punctajele cât și rapoartele de evaluare pentru toate persoanele vizate neputându-se astfel invoca existența vreunei vătămări de către reclamantă. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a MMFPS, potrivit anexei nr. 3 la HG nr. 11/2009 I. T. de M. face parte din categoria instituțiilor subordonate acestuia, astfel încât soluția instanței de fond apare sub acest aspect ca fiind întemeiată. De altfel, prin preluarea
activității de inspecție socială se poate aprecia că pârâtul recurent MMFPS a dobândit calitate procesuală pasivă în cauză.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 C.pr.civ., Curtea va admite recursurile declarate de I. T. DE M. M., M. M., F. ,
P. S. ȘI P. V. împotriva sentinței civile nr. 5431 din_, pronunțată în dosarul nr._ * al T. ui M. pe care o va modifica în parte în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamanta T. S. D. în contradictoriu cu I. T. DE M. M., M. M., F. ȘI P.
S. .
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de I. T. DE M. M., M.
M., F., P. S. ȘI P. V. împotriva sentinței civile nr. 5431 din_, pronunțată în dosarul nr._ * al T. ui M. pe care o modifică în parte în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta T. S.
D. în contradictoriu cu I. T. DE M. M., M. M., F. ȘI P. S. .
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 aprilie 2013.
Președinte, F. T. | Judecător, M. H. | Judecător, D. M. |
G. , D. C. |
Red.M.H./dact.L.C.C.
2 ex./_ Jud.fond: P. V.
