Sentința civilă nr. 1717/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1717/2013
Ședința publică din data de 04 Octombrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: A. P. M. GREFIER I. D. M.
Pe rol fiind judecarea acțiunii formulată de reclamanta T. | E. | A. | împotriva pârâtei I. | |
P. | J. B. -N. - S. P. C. R. P. DE C. | ȘI Î. | A V., având |
ca obiect obligația de a face.
Cauza s-a dezbătut în ședința publică din 20 septembrie 2013 dată la care pronunțarea hotărârii a fost amânată, din lipsă de timp pentru deliberare, pentru data de azi 04 octombrie 2013
Deliberând, constată:
T R I B U N A L U L
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta T. Eika A. a chemat în judecată pârâta I. P. J. ui B. -N. - S. P. C. R. P. de C. și Î. a V. solicitând obligarea pârâtei la înmatricularea autoturismului marca Mercedes, cu nr. de identificare WDB2100071B201638, fără plata timbrului de mediu.
În momentul în care a solicitat Instituției P. J. ui B. N. - S. ui P. C.
R. P. de C. și Î. a Autovehiculelor să-i înmatriculeze acest autoturism, aceștia au refuzat, motivând faptul că nu a achitat taxa specială pentru autoturisme.
Apreciază că refuzul pârâtei de a înmatricula acest autoturism, în absența taxei pe poluare, poate fi asimilat unui refuz nejustificat.
Consideră că refuzul de a i se înmatricula autoturismul este nelegal, taxa solicitată fiind contrară normelor comunitare, deoarece este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme deja înmatriculate într-un alt stat membru, orientând astfel cumpărătorii spre autoturisme second-hand deja înmatriculate în România. Astfel, se instituie o discriminare între mașinile identice, în funcție de locul unde a avut loc prima înmatriculare, în condițiile în care TUE interzice categoric astfel de discriminări. Rezultă că faptul generator al acestei taxe este prima înmatriculare pe teritoriul statului român.
Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu și-a delegat reprezentant în fața instanței.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanta a depus la dosar cererea pe care a adresat-o Instituției P. J. ui B. -N.
- S. P. C. R. P. de C. și Î. a V., și prin care a solicitat înmatricularea definitivă, fără plata taxei pentru emisiile poluante instituită de Legea nr. 9/2012, a autoturismului second-hand marca Mercedes, cu nr. de identificare WDB2100071B201638, achiziționat dintr-un alt stat membru UE.
În cauză, instanța constată, pe de o parte, că cererea nu este datată, iar pe d ealtă parte că reclamanta nu a depus la dosar dovada refuzului exprimat de autoritatea pârâtă, pe care înțelege să-l conteste.
Chiar luând în considerare existența unui atare refuz (în condițiile în care pârâta nu a formulat întâmpinare în cauză și prin urmare nu a furnizat instanței documentația care a stat la baza soluționării cererii la care face referire reclamanta), tribunalul reține că din înscrisul aflat la fila 11 dosar rezultă că autoturismul a fost cumpărat de către reclamantă la data de_, sens în care este evident că cererea de înmatriculare la care aceasta face trimitere nu putea fi formulată, în mod obiectiv, decât ulterior acestei date, moment în raport cu care se vor analiza dispozițiile legale incidente în cauză.
1
În acest sens, tribunalul reține că judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007, iar dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României prevăd că legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, alin. 4 din același articol stipulând că jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Într-o atare ipoteză, revine jurisdicțiilor să elimine orice disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului trebuie aplicate de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii.
Din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, iar această realitate juridică europeană are drept implicație la nivel național împrejurarea că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. Cu toate acestea, articolul 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton.
Având în vedere că nu există legislație europeană primară sau secundară care să instituie un anumit model de așezare a taxării autovehiculelor, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anume model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la art. 90 din Tratat precum și la jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Altfel spus, taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracter adecvat și proporțional sau poluatorul plătește.
Prevederile Legii nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante
pentru autovehicule au intrat în vigoare la data de 13 ianuarie 2012, art.16 abrogând OUG nr.50/2008
pentru instituire taxei pe poluare pentru autovehicule, care prin art.1 alin. 1 stabilea cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare.
Este real că, în raport cu vechea reglementare, prin Hotărârea C.J.C.E. în cauza C-402, cauza Tatu, s-a constatat incompatibilitatea taxei de poluare instituită prin OG nr.50/2008 cu dreptul comunitar.
Astfel, deși prin această hotărâre Curtea a constatat că reglementarea română era conformă cu dreptul Uniunii din punctul de vedere al luării în considerare, la calcularea taxei de poluare, a deprecierii vehiculului, în sensul că această taxă nu depășea valoarea reziduală încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse acestei taxe cu ocazia înmatriculării lor, în ceea ce privește un al doilea aspect al neutralității taxei, în aceeași hotărâre s-a statuat că reglementarea română avea ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și uzură importante erau supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu erau în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, în acest fel reglementarea legală conținută de OUG 50/2008 având ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Prin urmare, art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre,
2
fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Tribunalul constată că prin adoptarea Legii nr.9/2012 s-a urmărit tocmai înlăturarea discriminării indirecte instituită de OUG nr.50/2008 reținută de CJCE, așa cum s-a arătat mai sus, prin aceea că la art.4 alin.2 s-a stipulat că " obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr.571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe..., potrivit reglementărilor în vigoare la momentul înmatriculării";,.
Urmare însă a suspendării aplicării dispozițiilor art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 prin art.1 al OUG nr.1/2012 ("începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin (1) din Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se suspendă până la 1 ianuarie 2013"), s-a menținut discriminarea autovehiculelor importate din Uniunea Europeană în cazul reînmatriculării, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în condițiile în care pentru vehiculele autohtone nu se percepea această taxă la reînmatriculare, discriminare sesizată de către instanțele naționale raportat și la constatările Curții de Justiție a Uniunii Europene, reținute în Decizia I. nr. 24 din_ .
Acest efect discriminatoriu s-a menținut însă doar pe perioada în care au operat efectele suspendării prevederilor art. 4 alin.2 și art.5 alin.1 din Legea nr.9/2012, respectiv până la 1 ianuarie 2013, după această dată nemaiexistând nici un temei pentru reținerea încălcării normelor comunitare la care face trimitere reclamanta.
Or, cum în cauză reclamanta a formulat cererea de înmatriculare a autovehiculului ulterior datei de_, dată de la care art.1 al OUG nr.1/2012 nu mai produce efecte juridice, tribunalul apreciază că efectul discriminator instituit prin suspendarea parțială a prevederilor Legii nr. 9/2012, mai sus relevată, nu poate fi reținută, consecința fiind aceea a respingerii acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantă, instanța constatând, în raport de prevederile art.1 și 8 din Legea nr.554/2004, că refuzul exprimat de autoritatea pârâtă este legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca nefondată, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta T.
A.,
domiciliată în sat Bozieș, comuna Chiochiș, nr. 47, jud. B. -N., CNP 2., împotriva pârâtei I. P. J. B. -N. - S. P. C. R. P. de C. și Î. a V.,
cu sediul în mun. B., P. P. R., nr.1, jud. B. -N. .
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea se depune la Tribunalul B. -N. .
Pronunțată în condițiile art. 396 alin. 2 C.P.C prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, azi,_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. M. I. D. M.
Red/dact: MAP/HVA
_ / 4 ex
3
