Sentința civilă nr. 180/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 180/2013
Ședința publică din data de 06 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F. T. GREFIER D. C.
Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ formulată de reclamantul
H. I. în contradictoriu cu pârâta A. E. P., având ca obiect - anulare act administrativ plângere contravențională L.334/2006.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza a fost declinată de la Judecătoria Baia-Mare în favoarea Curții de Apel Cluj.
Acțiunea formulată este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare, însoțită de înscrisuri, iar la data de_ reclamantul a formulat o cerere de suspendare a prezentei cauze, întemeiată pe dispozițiile art. 244 pct. 1 C.pr.civ.
Se constată că pârâta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art.
242 pct.2 C.pr.civ.
Raportat la prevederile art. 38, 41 și 44 din Legea nr. 334/2006 și dispozițiile OG nr. 2/2001 Curtea invocă din oficiu excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj în soluționarea prezentului litigiu iar în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe excepția invocată. În acest context apreciază că nu se mai impune a fi analizată cererea de suspendare formulată de către reclamant.
CURTEA
Constată că prin cererea formulată reclamantul H. I. în contradictoriu cu A. E. P. a solicitat instanței anularea deciziei nr.115 din_ prin care a fost sancționat cu amenda în cuantum de 5000 lei.
În susținerea celor solicitate a arătat că imediat după alegerile locale a întocmit raportul detaliat al veniturilor și cheltuielilor electorale ce a fost transmis autorității însă era posibil ca acesta să nu fi ajuns din culpa poștei. Mai mult se arată că decizia nu este la adăpost de critici. Din lecturarea art.38 din Legea nr.334/2006 reiese că obligația depunerii raportului incumbă numai mandatarului financiar nu și candidatului iar sancțiunea poate fi aplicată după caz mandatarului.
Pentru dovedirea celor susținute au fost depuse: decizia, procesul verbal de contravenție seria A Nr.0000257 din_, înștiințare, nota constatare.
1
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii în considerarea că au fost aplicate prevederile Legii nr.334/2006.
La data de_ în temeiul art.137 C.pr.civ. coroborat cu art.38, art.44 din Legea nr.334/2006 și dispozițiile OG nr.2/2001 Curtea a invocat excepția necompetenței materiale apreciate ca întemeiate.
În acest sens se reține că instanța a fost sesizată cu anularea deciziei nr.115 în condițiile constatărilor făcute prin procesul verbal de constatare a contravenției încheiate la_ de către autoritatea parata în temeiul Legii nr.334/2006.
Actul normativ invocat prin art.38 prevede că în termen de 15 zile de la data desfășurării alegerilor, mandatarul financiar este obligat să depună la A.
P. un raport detaliat al veniturilor și cheltuielilor electorale pentru
fiecare partid politic, alianță politică, alianță electorală, organizație a cetățenilor români aparținând minorităților naționale sau candidat independent.
Același act normativ prin art.41 mai prevede că "constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 25.000 lei încălcarea dispozițiilor prevăzute la: art. 3 alin. (2) și (3), art. 4 alin. (3) și (4), art. 5, 6, 7, 8, 9, art. 10
alin. (2) și (3), art. 11 alin. (1) și (3), art. 12 alin. (1) și (3), art. 13 alin. (1) și (2),
art. 20 alin. (2), art. 23, art. 24 alin. (1), art. 25 alin. (1) și (2), art. 26 alin. (1), (3),
(4), (11) și (13), art. 29 alin. (2)-(4) și (6), art. 30 alin. (3) și (4), art. 31, 38 și art.
39 alin. (2).
Sancțiunile se pot aplica,spune acelasi articol alin 2, după caz, partidului politic, candidatului independent, mandatarului financiar și/sau donatorului care a încălcat dispozițiile prevăzute la alin. (1).
Tot astfel prin art.44 al aceluiași act normativ se mai statuează că prevederile art. 41 și 43 se completează cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.
OG nr.2/2001 prin art.31 și art.32 prevede că împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia iar plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimite de îndată judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
Din normele enunțate reiese că atunci când legiuitorul a calificat faptele contravenționale a stabilit măsurile, agentul constatator, procedura sancționării si contestarii, calificand regimul acestora ca unul contravențional respectiv nu a înțeles să califice acțiunea împotriva actului emis în baza constatărilor prin procesul verbal ca fiind una de competența instanței de contencios. Măsura dispusă prin decizie nu are regim de sine stătător independent de regimul contravențional incident în cazul faptelor instituite de art.38, art.41 din Legea nr.334/2006 pentru ca apoi să se poată statua că actul ce conține stabilirea și executarea unei astfel de măsuri să aibă regim distinct de procesul verbal emis în cadrul tratamentului contravențional.
Și este așa întrucât chiar actul normativ menționat a stabilit expres prin dispozițiile art.44 referitor la sancțiunea ce se aplică pentru fapta contravențională că se completează de dispozițiile OG nr.2/2001. Or, acest act normativ nu a prevăzut că litigiile vizând verificarea legalității actelor emise în baza procesului verbal de contravenție sau verificarea legalității procesului verbal se contestă la curtea de apel în condițiile acestei din urmă ordonanțe. Actul respectiv decizia nu este susceptibil de control judecătoresc direct pe calea contenciosului administrativ de drept comun întrucât actul respectiv prin sine nu întrunește trăsăturile unui act administrativ tipic în sensul definit de Legea
2
nr.554/2004 și nici a celui atipic care astfel să poată intra în sfera obiectului acțiunii în contencios așa cum configurează dispozițiile din aceeași lege.
Prin urmare raportat la dispozițiile din actele normative mai sus menționate decizia emisă în baza procesului verbal este supusă controlului de legalitate instanței stabilite de OG nr.2/2001 respectiv judecătoria.
Așadar față de cele arătate excepția se vădește întemeiată și va fi admisă cu consecința declinării în favoarea instanței competente.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj. Declină competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul H. I. în contradictoriu cu A. E. P., în favoarea judecătoriei V. de Sus.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE GREFIER
T. D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./_
3
