Decizia civilă nr. 2312/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2312/2013
Ședința publică din data de 20 Februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. H. JUDECĂTOR: D. M. JUDECĂTOR: F. T. GREFIER: D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamantul B. N. împotriva sentinței civile nr. 9891 din data de_ pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. A J.
, având ca obiect - anulare act administrativ decizie FNUASS.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul- reclamant personal, identificat cu CI seria KX nr. 4., lipsind intimata-pârâtă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
De la dosar lipsește dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferent demersului promovat.
Prin S. Registratură, la data de_ intimata-pârâtă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004, art. 218 din OG 92/2003, și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Recurentul-reclamant depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, căruia Instanța îi comunică un exemplar al întâmpinării depusă de partea adversă, împrejurarea față de care se solicită lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la cea de a doua strigare a cauzei, se prezintă recurentul-reclamant B. N. personal, lipsind intimata- pârâtă.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Susține recurentul-reclamant că deși a lucrat ca persoană fizică încă din anul 2006, a desfășurat activitate ca persoană fizică autorizată începând cu _
, fiind înregistrat la Registrul comerțului, conform certificatului de înmatriculare pe care îl prezintă spre vedere instanței, și din care rezultă data înmatriculării ca fiind_, CUI 19979415.
Totodată depune la dosar copia contestației înregistrată sub nr. 27403 din data de_ adresată Casei de A. de S. C., prin care contestă decizia de impunere și modul de calcul a contribuției la FNUASS și la care a primit un răspuns negativ.
Se relevă de către recurent că suma reală a contribuției datorată pe anii 2007-2011 este de 1758,80 lei, conform calculului efectuat și consemnat în înscrisul pe care îl depune la dosar.
Cu privire la recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 9891 din data de_ pronunțată de Tribunalul Cluj reclamantul solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat, fără acordarea cheltuielilor de judecată.
Curtea, raportat la concluziile părților prezente și actele dosarului, reține cauza în pronunțare.
După închiderea dezbaterilor se depune la dosar din partea recurentului- reclamant o adresă de înființare a popririi.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.9891 pronunțată la data de_ în dosar nr._ al T. ului C. a fost respinsă cererea formulată de reclamantul B. N. în contradictoriu cu C. de A. de S. C. .
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că începând cu anul 2006, reclamantul a realizat venituri din activități independente, aspect necontestat în cursul prezentului proces. Recunoscut este și faptul că, în această calitate, reclamantul nu a depus la C. de A. de S. a județului C. nicio declarație cu privire la veniturile realizate.Ca urmare a parafării Protocolului dintre CNAS și ANAF nr. P5282/_, respectiv nr. 95896/_, CAS C. a identificat veniturile realizate de reclamant și a emis pe seama acestuia Decizia de impunere din oficiu nr. 322118/1/_ pentru stabilirea contribuției datorate la FNUASS pe perioada 2006-2011 și respectiv Decizia de impunere din oficiu nr. 322118/2/_ pentru stabilirea accesoriilor aferente debitului principal (filele 25-26).
Potrivit art. 208 alin. 3 lit. b și e din Legea nr. 95/2006, actualizată, privind reforma în domeniul sănătății, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele sistemului de asigurări de sănătate se realizează pe baza principiilor de solidaritate și subsidiaritate în constituirea și utilizarea fondurilor, respectiv cu participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
În acest sens, art. 215 alin. 3 din lege stabilește în sarcina persoanelor fizice care realizează venituri din activități independente obligația de a depune la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare declarații privind obligațiile față de fond.
Apoi, legea statuează că în caz de neachitare la termen a contribuțiilor datorate fondului, casele de asigurări procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere (art. 216).
Pe de altă parte, art. 35 din Ordinul CNAS nr. 617/2007, actualizat, stabilește în mod expres faptul că decizia de impunere emisă de organul competent al CAS constituie titlu de creanță și poate fi emisă de organul competent al CAS pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
Din lectura acestor dispoziții legale reiese în mod cert că persoanele fizice care realizează venituri din activități independente au obligația de a contribui la Fondul Național Unic De A. Sociale De S., iar omisiunea de a depune declarații în acest sens dă dreptul caselor de asigurări de a emite din oficiu deciziile de impunere, cărora legea le conferă caracterul de titluri de creanță. Acesta este și motivul pentru care obligația de informare de care se prevalează reclamantul în cuprinsul acțiunii introductive, prevăzută de art. 83 alin. 4 din OG 92/2003, nu are influență asupra caracterului de titlu executor al deciziilor de impunere deoarece același text de lege prevede ""nedepunerea declarației
fiscale dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidate
";.
Pe de altă parte, reține instanța că potrivit art. 218 alin. 2 din OG. 92/2003, doar deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi contestate la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă potrivit legii . Or, în speța de față reclamantul nu a respectat această procedură, contestând în instanță doar deciziile de impunere, ceea ce duce la respingerea cererii sale și pentru acest considerent.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs reclamantul arătând că a solicitat intimatei înainte de a se adresa instanței să recalculeze sumele datorate. La oficiu figurează ca persoană autorizată din_ iar în decizie este trecut și anul 2006.
Suma reală este alta iar instanța a relevat doar obligațiile sale făcând abstracție de neîndeplinirea de către CAS propriilor obligații.
Tot astfel se arată instanța nu a reținut că deși protocoalele dintre CAS și ANAF au fost perfectate în 2007 decizia a fost emisă în 2011 cuprinzând și penalități.
Astfel deși nu a comunicat veniturile anuale către CAS acesta avea începând cu luna octombrie 2007 acces la baza de date ANAF și obligația de a emite din acel moment decizia și a o comunica și a proceda la informarea cel puțin anual despre obligații către CAS. Dacă s-ar fi procedat așa nu se ajungea la situația de a fi obligat la penalități și majorări de întârziere.
Tot o obligație a CAS stabilită prin lege mai arată recurentul este și aceea de a încheia contractul de asigurare conform conținutului cadru care să conțină pachetul minim de servicii medicale de care ar fi beneficiat ca urmare a asigurării. Așadar calitatea de asigurator se dobândește prin efectul legii și trebuia îndeplinită procedura de încheiere a contractului .
În plus se arată ca pârâta nu a procedat niciodată la comunicarea actelor administrative de care se folosește deși potrivit art.44 din OG nr.92/2003 trebuiau comunicate prin posta cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea recursului în considerarea că obligația de a contribui la FNUASS decurge din lege nu din contract neîndeplinirea obligației a condus la curgerea penalităților și în mod corect s-au reținut de instanță dispozițiile legii nr.95/2006 aplicabile.
Analizând recursul declarat Curtea reține că este neîntemeiat pentru următoarele:
OUG nr.150/2002 privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, prin art.8 alin.1 Obligația virarii contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care angajează persoane pe baza de contract individual de munca sau în baza unui statut special prevăzut de lege, precum și persoanelor fizice, după caz.
Persoanele juridice sau fizice la care își desfășoară activitatea asigurații sunt obligate sa depună lunar la casele de asigurări alese în mod liber de asigurați declarații nominale privind obligațiile ce le revin fata de fond și dovada plății contribuțiilor.
Prevederile alin. (1) și (2) se aplica și persoanelor care exercita profesii liberale sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, sa desfășoare activități independente.
Ulterior Legea nr.95/2006 consacră participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea fondului național unic de asigurări de sănătate. Obligația virării potrivit actului normativ arătat
revine și persoanelor fizice care exercită profesii liberare sau celor care sunt autorizate să desfășoare activități independente (art.215). În acest caz contribuția lunară se stabilește sub forma unei cote care se aplică asupra veniturilor realizate.
Din conținutul actelor normative arătate reiese că persoanele care exercită profesii liberare respectiv persoanele autorizate să desfășoare activități independente au obligația să depună declarații privind obligațiile la FNUASS și a plății contribuției aferente veniturilor independent de încheierea unui contract.
Recurentul face parte din categoria persoanelor ce desfășoară activitate independentă context în care în mod corect prin actele contestate s-a reținut incidența OUG nr.150/2002 a dispozițiilor Legii nr.95/2006, ale OG nr.92/2003 respectiv plata contribuției către fondul unic al asigurărilor de sănătate.
Corecte sunt și reținerile autorității intimate în privința accesoriilor. În materia fiscală accesoriile sunt datorate de drept ca urmare a neplății la termen a creanțelor principale indiferent de existența sau nu a unei culpe din partea contribuabilului. Astfel, conform Codului de procedură fiscală art.85 impozitele, taxele contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc fie prin declarație fiscală în condițiile art.82 alin.2 și 86 alin.4, fie prin decizie emisă de organele fiscale, creanțele fiscale fiind scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează (art.111). Tot astfel art.119 alin.1 C.pr.fic. prevede că pentru neachitarea la termenul scadent de către debitor a obligațiilor de plată se datorează după acest termen majorări de întârziere.
Același cod prin art.120 mai prevede că majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere începând chiar din ziua următoare termenului de scadență până la data stingerii sumei datorate inclusiv. Prin normele enunțate nu se prevede ca și condiție prealabilă incunostintarea Dimpotrivă normele prevăd expres că se datorează majorări de întârziere pentru neplata la scadență a creanțelor fiscale stabilite potrivit legii.
Recurentul reclamant a realizat venituri impozabile din desfășurarea unei activități independente care se supun impozitului pe venit și avea obligația legală de a plăti o contribuție lunară către fondul național unic de asigurări sociale de sănătate în forma unei cote procentuale care se aplică asupra veniturilor impozabile . Astfel avea obligația de a depune și declarațiile prevăzute atât de OG nr.92/2003 și art. 215 din Legea nr.95/2006. Această obligație de a depune declarații nu a fost îndeplinită iar stabilirea obligațiilor sale fiscale în această materie s-a realizat printr-o decizie de impunere emisă din oficiu de către organul fiscal în temeiul art.83 alin.4 din OG nr.92/2003. Ori în condițiile Legii ce reglementează sistemul de asigurări de sănătate chiar dacă recurentul nu ar fi beneficiat în mod voluntar de asigurările de sănătate ar fi avut obligatia de a contribui la sistemul național de asigurări de sănătate indiferent de opțiunea acestuia de a nu accesa sistemul public de sănătate. În plus drepturile și obligațiile asigurărilor sunt stabilite anual prin contractul cadru așa cum prevede legea nr.95/2006 art.257. Acestea sunt aduse la cunoștința asiguraților prin publicarea în monitorul oficial atât a contractului cadru cât și a normelor metodologice de aplicare a acestuia . Ca atare necunoașterea caracterului exigibil al acestei creanțe bugetare de la data realizării veniturilor asupra cărora se calculează ar contravine principiului nemo censetur ignorare lege. Obligația de plată se naște de la data realizării venitului și nu în virtutea contractului de asigurare Asadar nu se poate reține că recurentul ar fi ținut numai la plata datoriei principale ci si la plata accesoriilor. Prin urmare în mod corect a reținut prima instanță că se datorează și penalități.
Mai susține însă recurentul că modul de calcul este greșit. Nici această susținere nu poate fi primită câtă vreme nu este probată printr-o expertiză. Simplul calcul fără o corelare cu alte acte și respectiv cu parerea unui specialist nu este în măsură să ateste un calcul în sensul evocat de recurent.Nici sustinerea recurentului ca s-a desfasurat activitate de la o alta data nu poate fi retinuta de vreme ce nu este probata.
Așadar față de cele arătate în temeiul art.312 C.pr.civ Curtea va da o soluție de respingere a recursului.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul B. N. împotriva sentinței civile nr. 9891 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ului C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
M. H.
D.
M.
F. T.
GREFIER
C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./_
Jud.fond.A. Budișan
