Sentința civilă nr. 314/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR.314
Ședința publică din 18 ianuarie 2013
Completul compus din:
Președinte: P. A., judecător
V. V., grefier
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanta SC D. A. T. SRL, cu sediul în localitatea B., nr.456, județul S., în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. A JUDEȚULUI S., A. F. P.
PENTRU C. M. S. -
cu sediul în Z., Piața I. M., nr.15, județul
S., și pârât-chemat în garanție A. F. PENTRU M. - M. M.
, cu sediul în B., str. S. I., nr.294 Corp A, sector 6, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
Acțiunea este legal timbrată.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care :
Instanța invocă din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a F. P. S. si a Administrației F. Pentru M. .
Instanța raportat la obiectul cererii și a actelor de la dosar reține cauza în pronunțare, urmând ca odată cu fondul cauzei să se pronunțe asupra excepțiilor invocate din oficiu și asupra excepției inadmisibilității acțiunii invocate prin întâmpinare.
T R I B U N AL U L,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamanta SC D. A. T. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele D. G. a F. P. S., A. F. P. pentru C. M. Z. și A.
F. Pentru M. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1.293 lei reprezentând contravaloarea taxei de poluare achitată în data de_ și dobânda fiscală potrivit OG nr. 92/2003. Reclamanta a solicitat anularea actelor administrative fiscale, respectiv: decizia nr. 108/_ emisă de DGFP S., decizia de calcul a taxei de poluare nr. 3592/_ emisă de A. F. P. a Comunei Sărmășag.
In motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a achitat la Trezoreria Z. suma de 1.293 lei cu titlu de taxa de poluare pentru autoturismul marca VOLVO, număr
de identificare YV2AS02A88B518593, conform chitanței seria TS6 nr. 3800171 din data de_ .
Reclamanta a apreciat că pretinderea și încasarea acestei taxe este ilegală și discriminatorie în raport cu dispozițiile art. 110 din Tratatul Comunității Europene, făcând referire la jurisprudența CJCE în această materie.
In drept, acțiunea a fost întemeiata pe dispozițiile art. 90 din TFUE, art. 7, 8 din Legea nr. 554/2004.
În dovedirea celor susținute, reclamanta a depus copii ale următoarelor înscrisuri: decizia de calcul al taxei pe poluare, chitanța de plată a taxei, cartea de identitate a autoturismului, actul prin care a dobândit autoturismul, acte care dovedesc înmatricularea acestuia într-un stat membru UE.
Prin întâmpinare pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii deoarece reclamanta nu a parcurs procedura administrativ fiscală prevăzută de art. 207 și urm. Cod procedură fiscală și nu a atacat un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea acțiunii deoarece dispozițiile OUG nr. 50/2008, în baza căreia a fost percepută taxa de poluare, nu contravine legislației comunitare, ci dimpotrivă respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene.
Cu aceeași ocazie pârâta a formulat și depus cerere de chemare in garanție a Administrației F. pentru M. solicitând ca în cazul admiterii acțiunii să fie admisă și cererea de chemare în garanție. În susținere s-a arătat că taxa pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M. .
Asupra excepției invocate de pârâtă, instanța reține următoarele:
Pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, pentru neexercitarea de către reclamantă a căii administrative de atac prevăzute de art. 205 și urm. din OG nr. 93/2003. Tribunalul reține că prin decizia Î. nr. 24/_ de admitere a recursului în interesul legii s-a statuat că sunt admisibile acțiunile prin care se solicită restituirea taxei de poluare în lipsa parcurgerii procedurii prevăzute de art. 205-218 din OUG nr. 92/2003. În cuprinsul acestei hotărâri a fost expusă jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, care recunoaște contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu încălcarea dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ prin care această taxă a fost stabilită (jurisprudența Metallgesellshaft și Hoechst). În ceea ce privește inadmisibilitatea acțiunii cu motivația că reclamanta nu a atacat un act administrativ în sensul definit de Legea nr. 554/2004, tribunalul reține că introducerea prezentei acțiuni este întemeiată pe refuzul nejustificat de soluționare a cererii de restituire, refuz care rezultă din practica administrativă a pârâtei anterioară introducerii acțiunii, din poziția procesuală a acesteia și răspunsul comunicat reclamantei în acest sens. Pe cale de consecință, tribunalul va respinge excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă.
Asupra excepțiilor invocate din oficiu, instanța reține următoarele:
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a Administrației F. pentru M., instanța o va admite, având în vedere că taxa de poluare a fost achitată
în urma emiterii deciziei de calcul a taxei emisă de AFP Sărmășag, în calitate de autoritate fiscală competentă. În prezent AFP Sărmăsag este desființată ca organ fiscal, autoritatea fiscală în evidențele cărora este înregistrată în prezent reclamanta fiind A. F. P. pentru Contribuabili M., care a emis refuzut de restituire a taxei. Potrivit dispozițiilor OUG nr. 50/2008 autoritatea fiscală competentă are în atribuție stabilirea taxei de poluare, verificarea, colectarea și executarea silită, iar faptul că ulterior colectării taxelor sumele sunt distribuite unui alt beneficiar, în speță Administrației F. pentru M., nu îi atrage acestei instituții calitatea procesuală pasivă în acțiunea introdusă de reclamantă pentru restituirea taxei. Calitatea procesuală pasivă constă în identitatea dintre persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul dedus judecății, care în prezenta cauză nu este AFM, ci A. F. P. pentru Contribuabili
M. (care a emis și refuzul de restituire a taxei de poluare). Pe cale de consecință tribunalul va respinge acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei A. F. pentru M. .
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP S., tribunalul reține că reclamanta a solicitat restituirea taxei de poluare achitată în urma emiterii deciziei de calcul a taxei emisă de AFP Sărmășag, în calitate de autoritate fiscală competentă, aspect care reiese din copia chitanței depusă la dosar, fără a exista un raport juridic creat direct între reclamantă și DGFP S., care să îndreptățească formularea acțiunii împotriva acestei instituții în calitate de pârâtă. Calitatea procesuală pasivă constă în identitatea dintre persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul dedus judecății, care în prezenta cauză nu este DGFP S. . Din aceste motive, tribunalul va admite excepția lipsei calității procesuale pasive în ce privește capătul de cerere privind restituirea taxei de poluare și în consecință va respinge acțiunea formulată de reclamantă împotriva acesteia.
În privința fondului acțiunii, din actele si lucrările dosarului instanța reține următoarele:
La data de 13 mai 2010 reclamanta a achitat la Trezoreria Z. suma de
1.293 lei cu titlu de taxa de poluare pentru autoturismul marca VOLVO, număr de identificare YV2AS02A88B518593, conform chitanței seria TS6 nr. 3800171. Considerând nelegală perceperea acestei taxe reclamanta s-a adresat organului fiscal, fără a primi un răspuns favorabil. A. turismul a fost înmatriculat pentru prima dată, într-un stat membru al UE, respectiv Danemarca.
Tribunalul constată că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. Tatu c. Statul Român, s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență,
Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse
- în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, s-a reținut că reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
CJUE s-a pronunțat și în cauza Nisipeanu c. României din 7 iulie 2011, arătând că aceleași considerații (privind incompatibilitatea taxei cu art. 110 TFUE) se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și, respectiv, OUG nr. 117/2009. S-a apreciat de către Curte că toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008, inclusiv versiunea în baza căreia s-a achitat taxa de către reclamantă în prezenta cauză, mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Tribunalul reține că hotărârile pronunțate de Curtea Europeană de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza care a generat sesizarea, ci în toate cauzele similare deduse judecății și produc efecte retroactive. În acest sens sunt dispozițiile art. 267 TFUE potrivit cărora interpretarea pe care Curtea o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare, deci în prezenta cauză încă de la data de_, data intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că, în speță, taxa de poluare achitată de reclamantă în data de 13 mai 2010 a fost percepută cu încălcarea prevederilor art.110 din TFUE, motiv pentru care cererea reclamantei va fi admisă în parte, pârâta urmând a fi obligată să-i restituie reclamantei taxa de poluare achitată necuvenit, respectiv suma de 1.293 lei.
În privința cererii de obligare la plata dobânzii fiscale, instanța o va respinge, reținând că, deși încasarea nelegală a unei taxe produce un prejudiciu prin lipsirea de respectiva sumă de bani pentru perioada cuprinsă între data încasării taxei si data restituirii efective, normele speciale din materia dreptului fiscal nu reglementează acoperirea acestui prejudiciu, situație în care devin incidente normele dreptului comun (art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000). Nu se poate accepta
aplicarea prin analogie a dispozitiilor art. 124 alin. 2, raportat la art. 120 alin. 6 si art. 117 Cod procedură fiscală deoarece este vorba despre norme de excepție, de stricta interpretare si aplicare doar la situația pe care o reglementează. Pentru repararea integrală a prejudiciului, s-ar fi putut acorda dobânda legală de la data plății până la restituire, însă un capăt de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale în materie civilă nu a fost formulat.
În privința contestației formulate de reclamantă împotriva deciziei nr. 108/12 iunie 2012 emisă de DGFP S., tribunalul constată că în mod legal s-a constatat de către DGFP S. că reclamanta nu a respectat dispozițiile art. 207 alin. 1 din Codul de procedură fiscală care prevăd că termenul de depunere al contestației este de 30 zile de la data comunicării actului administrativ fiscal sub sancțiunea decăderii. Reclamanta nu a respectat acest termen, calculat de la data de 13 mai 2010 când i s-a înmânat decizia de calcul a taxei de poluare (pe care a achitat-o în data de 13 mai 2010) depunând contestația în data de 26 aprilie 2012. Astfel, în mod legal și temeinic DGFP S. a respins contestația reclamantei pentru nerespectarea dispozițiilor procedurale referitoare la termenul de depunere al contestației. Din aceste motive, tribunalul va respinge contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei nr. 108/12 iunie 2012 emisă de DGFP S. și cererea de anulare a deciziei de calcul a taxei de poluare nr. 3592/13 mai 2010 emisă de A. F. P. a Comunei Sărmășag. De altfel, restituirea sumei achitată de reclamantă cu titlu de taxă de poluare nu este condiționată de contestarea deciziei de calcul, aspect statuat prin Decizia nr. 24/2011 pronunțată de Î. . Este suficientă urmarea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și emiterea refuzului de restituire a taxei de poluare din partea organului fiscal. Tribunalul reține că reclamanta a solicitat organului fiscal competent restituirea taxei de poluare, care i- a răspuns prin adresa nr. 1171/02 mai 2012, comunicându-i că cererea formulată nu poate fi soluționată favorabil (copia adresei fila 9).
În privința cererii de chemare în garanție, în temeiul art. 60 din Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 1 din OUG nr. 50/2008, având în vedere că sumele achitate cu titlu de taxă pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru
M. și se gestionează de către chemata in garanție, tribunalul va admite cererea de chemare în garanție și va obliga A. F. pentru M. să achite în favoarea pârâtei A. F. P. pentru C. M. Z. suma de 1.293 lei reprezentând taxă pe poluare restituită reclamantei.
În temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, la solicitarea reclamantului, pârâta va fi obligată, în calitate de parte căzută în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 43,6 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și valoare timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. F. pentru M. și în consecință respinge cererea de restituire a taxei de poluare formulată de reclamantă împotriva acesteia.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. G. a F.
P. S. în ce privește capătul de cerere privind restituirea taxei de poluare și în consecință respinge acțiunea formulată de reclamantă împotriva acesteia.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta SC D. A. T. SRL, cu sediul în loc. B., nr. 456, jud. S. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. pentru C. M. Z., cu sediul în Z., P-ța I. M., nr.15, jud. S. și în consecință obligă pârâta A. F. P. pentru C. M. Z. la restituirea sumei de 1.293 lei în favoarea reclamantei, încasată cu titlu de taxă de poluare.
Respinge capătul de cerere privind acordarea dobânzii fiscale.
Respinge contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei nr. 108/12 iunie 2012 emisă de DGFP S. și cererea de anulare a deciziei de calcul a taxei de poluare nr. 3592/13 mai 2010 emisă de A. F. P. a Comunei Sărmășag.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva chematei în garanție A. F. pentru M., cu sediul în B., S. I.
, nr. 294, corp A, sector 6 și în consecință obligă chemata în garanție să achite în favoarea pârâtei A. F. P. pentru C. M. Z. suma de
lei reprezentând taxă de poluare restituită reclamantei.
În baza art. 274 Cod procedura civilă obligă pârâta să plătească în favoarea reclamantului suma de 43,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 18 ianuarie 2013. PREȘEDINTE, GREFIER,
P. V. V.
Red/Dact. A.P.
6 ex./11 februarie 2013 Com. 4ex../_
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
