Sentința civilă nr. 1810/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1810
Ședința publică din data de 5 aprilie 2013 Instanța este constituită din:
Președinte: I. D. -D., judecător
V. C. -L., grefier
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta SA -T.
S.
, cu sediul procesual ales, conform prevederilor art. 93 Cod procedură civilă, la C. avocat M. B., în localitatea B. M., str. G. C., nr. 22A, județul Maramureș, în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. A J.
S.
, cu sediul în localitatea Z., P. I. M., nr. 15, județul S. și D. R. PENTRU A. ȘI O. V. B. - B. V. O. C.
, cu sediul în O.
, C. B., nr. 224E, județul Ilfov, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se constată lipsa părților litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită, în conformitate cu prevederile art. 85 Cod procedură civilă.
Acțiunea promovată este timbrată cu suma de 4 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, pentru acțiunea introductivă, aspect față de care instanța constată că acțiunea este legal timbrată la acest termen de judecată (fila 93).
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, conform art. 104 alin. (10) din Hotărârea C. nr. 387/_ privind aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, ocazie cu care se învederează instanței că pârâtele au solicitat prin întâmpinare judecarea cauzei în lipsă, potrivit prevederilor art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă.
În baza prevederilor art. 150 Cod procedură civilă, instanța, după verificarea și cercetarea întregului material probator aflat la dosarul cauzei, socotindu-se lămurită, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin contestația sa, reclamanta SA -T. S. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâtele D. G. a F. P. a J. S. și D.
pentru A. și O. V. B. - B. V. O. C., să pronunțe o hotărâre prin care să se dispună anularea în totalitate a Deciziei nr. 62/_ emisă de către DGFP S. ca nelegală și netemeinică și admiterea în totalitate a contestației formulată împotriva Deciziei nr. 61/_ emisă de către D. R. pentru A. și O. V. B. - B. V. O. C., comunicată la data de 24 mai 2011, prin care s-a stabilit în sarcina contestatoarei obligații fiscale suplimentare în cuantum de 29.902 lei, reprezentând taxe vamale RPT în valoare de 2003 lei și TVA în valoare de 27.899 lei, cu cheltuieli de judecată.
Cererea de chemare în judecată este motivată cu următoarele:
Prin decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal, Decizia nr. 61/_, s-a stabilit in sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare in cuantum de 29.902 lei reprezentând taxe vamale RPT si TVA, iar prin înștiințarea de plată nr. 9771/_
s-a comunicat faptul ca la debitul de 29.902 lei s-au adăugat majorări de întârziere in cuantum de 341 lei. In total cuantumul obligației de plata ridicându- se la acea data la 30.243 lei.
Motivul stabilirii acestor obligații in vama, 1-a constituit faptul ca in urma transportului de marfa efectuat de către reclamanta, la recepția mărfii s-a constatat lipsa a 30 colete/581 kg. In fapt, pe timpul transportului, în noaptea de 29/_ coletele reprezentând diferențele de marfă au fost sustrase prin efracție de persoane ramase și în prezent neidentificate, fapta acestor persoane întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin.
(l) Cod penal, coroborat cu art. 209 alin. (l) lit. a), e), i) din Codul Penal. Mai mult, reprezentantul reclamantei, Fazakas Attila, a sesizat organele de urmărire penala competente, respectiv Poliția Orașului Huedin, care și în prezent mai efectuează cercetări penale în vederea identificării făptuitorilor și recuperării prejudiciului.
Contestația formulată de către reclamantă se întemeiază pe dispozițiile art. 206 alin. (1) din Reg. CEE nr. 2913/1992 care statuează în principal ca o derogare, faptul că nu a luat naștere nici o datorie vamală la import pentru anumite mărfuri atunci când persoana interesată face dovada că neîndeplinirea obligației este urmare a pierderii irecuperabile a mărfurilor, furtul comis de către autori necunoscuți încadrându-se prin rezultatul sau în sfera unei pierderi irecuperabile pentru reclamantă.
Într-o atare situație ne poziționăm sub incidența dispozițiilor art. 206 alin. (1) din Reg. CEE nr. 2913/1992, în concret în fața unei pierderi iremediabile a mărfurilor rezultând că nu a fost generată nici o datorie vamală de import. Pe de altă parte reclamanta nu poate fi ținută la plata datoriilor vamale pentru mărfuri care nu au ajuns la destinație, nu au fost valorificate sub nici o formă, acestea fiind pierdute irecuperabil, autorii furtului nefiind identificați nici până în prezent.
În concluzie, prin decizia a cărei anulare se solicită, pârâta nu face altceva decât a încălca în mod flagrant în primul rând dispoziții ale legii fundamentale respectiv art. 148, cu precădere pct. 2 din Constituția României, privitor la integrarea României in Uniunea Europeana și implicit a Regulamentului CEE nr. 2913/1992, mulțumindu-se a-și motiva decizia pe dispoziții legale interne desuete și contrare dreptului comunitar.
Prin întâmpinare, pârâta DGFP S. solicită respingerea contestației și menținerea deciziei contestate ca fiind temeinică și legală.
În esență, apărările pârâtei vizează următoarele:
Reclamanta nu a făcut dovada că bunurile constate lipsă sunt irecuperabile, astfel încât acțiunea sa nu poate fi admisă pentru acest considerent.
În cazul de față nu este vorba de pierderea irecuperabilă a mărfurilor respective, acestea, chiar dacă au fost furate sau sustrase, pot fi puse în libera circulație pe teritoriul U.E., fără plata drepturilor vamale și a altor taxe, afectând piața internă a uniunii.
Așadar nu există nici un temei legal pentru exonerarea de răspundere în ceea ce privește plata drepturilor vamale stabilite în sarcina reclamantei.
Asupra contenciosului fiscal de față, tribunalul reține următoarele:
Prin Decizia nr. 62/_ a DGFP S. s-a respins contestația formulată de SA -T. S. împotriva Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 61 din data de 16 februarie 2010 prin care s-au stabilit obligații vamale în sumă totală de 29.902 lei reprezentând taxe vamale în sumă de 2003 lei și TVA în sumă de 27899 lei.
Pentru a decide astfel, organul fiscal a reținut următoarele:
În fapt prin Decizia nr. 61/_ pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal s-au stabilit în sarcina SA -T. S. obligații vamale reprezentând taxe vamale în sumă de 2003 lei și TVA în sumă de 27899 lei. Motivul stabilirii acestor obligații în vamă l- a constituit faptul că la recepția mărfii s-a constatat lipsa a 30 colete/581.1 kg (procesele-verbale nr. 800, 801, 803 și 805).
Societatea formulează contestație împotriva Deciziei nr. 61/_ pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal arătând că transportul mărfii a fost efectuat de către SA -T.
iar pe timpul acestuia, în noaptea de 29/_, coletele reprezentând diferențele de marfă au fost sustrase prin efracție de persoane, rămase până la data formulării contestației neidentificate, fapta acestor persoane întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.
(1) Cod penal, coroborat cu art. 209 alin. (1) lit. a), e) și i) Cod penal.
Arată, de asemenea, că SA -T. S. a sesizat organele de urmărire penală competente material și teritorial imediat după comiterea infracțiunii astfel încât aceasta formează obiectul unui dosar de urmărire penală, efectuându-se cercetări penale în vederea identificării făptuitorilor precum și a recuperării prejudiciului. Dosarul de urmărire penală se află în instrumentarea Poliției Huedin.
Potrivit dispozițiilor art. 206 alin. (1) din Reg C.E.E. nr. 2913/1992 consideră că nu a luat naștere nicio datorie vamală la import atunci când persoana interesată face dovada că neîndeplinirea obligațiilor este urmare distrugerii totale sau a pierderii irecuperabile a mărfurilor respective.
Până la data pronunțării deciziei, societatea nu face dovada că bunurile contestate lipsă sunt irecuperabile, astfel încât susținerea potrivit căreia
"Potrivit dispozițiilor art. 206 alin. (1) din Reg C.E.E. nr. 2913/1992, se consideră că nu a luat nicio datorie vamală la import pentru anumite mărfuri atunci când persoana interesată face dovada că neîndeplinirea obligațiilor este urmarea distrugerii totale ori a pierderii irecuperabile a mărfurilor respective"; nu poate fi reținută în soluționarea favorabilă a contestației.
Decizia a cărei anulare reclamanta solicită este temeinică și legală, pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Probele dosarului confirmă că în timpul transportului de marfă efectuat de reclamanta SA -T. S. Z., în noaptea zile de 29/_, coletele reprezentând diferențele de marfă au fost sustrase de persoane rămase până în prezent neidentificate.
La recepția mărfii nu s-a constatat lipsa acestor colete, stabilite fiind obligațiile fiscale suplimentare stabilite prin decizie de către organul fiscal abilitat.
Problema de drept care trebuie dezlegată în cauza de față este dacă sustragerea mărfurilor exonerează sau nu reclamanta de plata obligațiilor fiscale aferente tranzitului acestor mărfuri.
Potrivit art. 189 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României "La transportul mărfurilor pe cale ferată sau rutieră, pentru diferențele dintre datele înscrise în documentele de transport și cele din declarația vamală autoritatea vamală cere declarantului vamal punerea de acord și prezentarea altor documente de transport";.
Același Regulament stabilește că în cazul în care diferențele de marfă se datorează sustragerilor care au avut loc pe teritoriul vamal al României, autoritatea vamală încheie un act constatator pe baza căruia transportatorul sau, după caz, gestionarul mărfurilor este obligat să achite drepturile de import.
Art. art. 206 alin. (1) din Reg C.E.E. nr. 2913/1992 conține o prevedere derogatorie de la obligația privind plata taxelor vamale, stabilind că nu a luat naștere nicio datorie vamală la import pentru anumite mărfuri atunci când persoana interesată face dovada că neîndeplinirea obligației este urmare a pierderii irecuperabile a mărfurilor.
În cauza de față, taxele vamale impuse reclamantei sunt aferente unui număr de 30 colete care au fost sustrase în timpul transportului, acest furt făcând obiectul unor cercetări penale efectuate de lucrători ai Poliției Huedin.
Această împrejurare nu este însă de natură să scutească reclamanta de plata taxelor vamale aferente mărfurilor sustrase, căci art. 206 alin. (1) teza finală din amintitul regulament stabilește că scutirea de la plată intervine când mărfurile sunt iremediabil pierdute și sunt de neutilizat pentru orice persoane.
Îndeplinirea acestei ultime condiții nu este îndeplinită căci sustragerea unui bun nu conduce la concluzia că bunul respectiv este de neutilizat pentru orice persoană.
Așa fiind, se constată că decizia atacată este temeinică și legală, drept pentru care, în baza art. 205 și urm Cod procedură fiscală, contestația de față va fi respinsă ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge ca nefondată contestația formulată de reclamanta SA -
T. S.
, cu sediul procesual ales la C. avocat M. B., în localitatea B. -M.
, str. G. C., nr. 22A, județul Maramureș, împotriva DIRECȚIEI GENERALE A F. P. A J. S. , cu sediul în localitatea Z., P. I. M., nr. 15, județul S., pentru anulare Decizie nr. 62/2012 a pârâtei DGFP S. .
Respinge contestația formulată de aceeași reclamantă, împotriva pârâtei D. R. PENTRU A. ȘI O. V. B. - B. V. O.
C.
, cu sediul în O., C. B., nr. 224E, județul Ilfov.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, 5 aprilie 2013.
Președinte, | Grefier, | |
I. D. -D. | V. | C. -L. |
Red. IDD/_
Dact. CLV/_ /5 ex. Emis 3 comunicări/_
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
