Sentința civilă nr. 1947/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1947/2013
Ședința publică din data de 05 Noiembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: D. E. L. GREFIER: M. DP
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanții
C. M. pentru S. D. de P. P. asupra T. B. prin primar
și M.
B. prin primar
în contradictoriu cu pârâții I. P. a J. B. -N., C. J. pentru S. D. de P. P. asupra T. B. -N., A. DS, S. a de C. și DP B., Guvernul României
, având ca obiect obligația de a face.
Cauza s-a judecat în fond la data de 15 octombrie 2013, concluziile reprezentanților părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere de ședință ce face parte integrantă din prezenta sentință.
Deliberând constată;
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea înregistrată inițial sub nr._ pe rolul Judecătoriei B., reclamanții C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. și M. B. au solicitat instanței, în contradictoriu, cu pârâții I. P. J. B. -N., C. J. pentru S. D. de P. P. asupra terenurilor B. -N., A. DS, S. a de C. și DP și Guvernul României, ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta de rând 1 să elaboreze proiect de lege de modificare a anexelor 8.11 și 3.30 din Legea 45/2009, în sensul disponibilizării suprafețelor de 116 ha B. și 33 ha Slătinița către C. municipală, validate prin H.C.J. nr.825/2007; să oblige pârâta de rând 1 să elaboreze proiect de hotărâre de guvern privind trecerea din domeniul public al statului în domeniul privat a terenului agricol în suprafață de 116 ha pe raza municipiului B. și de 33,01 ha pe raza localității Slătinița, la dispoziția Comisiei municipale B., în vederea realizării punerilor în posesie.
În motivare arată că prin H.C.J. nr. 825/2007 au fost validate anexele 29 B. și 29 Slătinița pentru suprafețele de 116 ha teren agricol, respectiv 33,01 ha, în favoarea persoanelor cărora li s - a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul legilor funciare.
Arată că îndreptățirea acestor persoane la reconstituirea dreptului de proprietate a fost stabilită anterior (în temeiul Legii 18/1991, Legii 1/2000, Legii 247/2005), prin hotărâri ale comisiei județene rămase definitive prin neatacare. O parte din aceste persoane au beneficiat de drepturi de creanță la SCDP B. până în anul 2000, recunoscându-li-se dreptul la suprafețele teren preluate de către stat și aflate în administrarea stațiunii de cercetare.
Astfel, H.C.J. nr. 825/2007 a fost contestată în fața instanței de judecată de către pârâta de rând 4, însă prin hotărâre judecătorească (sentința civilă nr.7275/2009 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B. ), irevocabilă, aceasta a fost menținută ca legală și temeinică cu privire la suprafețele de 116 ha B. și 33,01 ha Slătinița.
Cu toate acestea, nici în prezent persoanele validate pe aceste anexe nu au putut fi puse în posesie cu suprafețele de teren astfel reconstituite, întrucât se refuză în mod sistematic de către ADS și SCDP B., predarea celor 116 ha și 33,01 ha.
Menționează că, potrivit prevederilor art. 9 din Legea nr.1/2000, terenurile proprietate de stat, administrate de institutele, centrele și stațiunile de cercetare, destinate cercetării și producerii de semințe, material săditor din categorii biologice superioare și de animale de rasă, rămân în administrarea acestora, cu excepția terenurilor agricole preluate de la foștii proprietari și solicitate de persoanele îndreptățite la reconstituire. Totodată, conform alin.12, pentru suprafețele de teren
care se restituie pe vechiul amplasament persoanelor îndreptățite, unitățile de cercetare vor primi în administrare suprafețe de teren corespunzătoare din proprietatea statului.
Potrivit prevederilor art. III al.11 din Legea nr.169/1997, modificată și completată prin Legea nr. 247/2005: " actele administrative prin care au fost trecute în domeniul public sau privat al statului ... pentru care s-au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privată își suspendă efectele cu privire la aceste terenuri";.
Prevederi similare conțin și art. 9 din Legea nr.1/2000, modificată, art.10(7) și (8), art. 47 din H.G.R. nr. 890/2005, art. 3(3) din Legea nr. 268/2001, art. 9 și 10 din H.G.R. nr. 626/2001.
Astfel reclamanții arată că este evidentă intenția legiuitorului de a permite reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului foștilor proprietari.
Cu toate acestea, în anul 2009 a intrat în vigoare Legea 45 privind organizarea și funcționarea Academiei de Ș. A. și S. " G. I. - Șișești " și a sistemului de cercetare
dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare, ce, prin anexele 3.30 și 8.11, a stabilit datele de identificare a suprafețelor minime de teren, din domeniul public al statului, aflate în administrarea S.C.D.P. B., indispensabile activității de cercetare, dezvoltare, inovare și multiplicare a materialului biologic, respectiv care sunt suprafețele de teren din domeniul public al statului, aflate în exploatarea S.C.D.P. B., care rămân în administrarea A.D.S.
Ulterior, prin Legea 72/2011 de modificare a Legii 45/2009, suprafețele de teren din cele două anexe, de 151,3507 ha, respectiv 85,68 ha B. și 31,99 ha Slătinița, au fost identificate cu date tehnice.
Astfel, după cum se poate observa există mari diferențe între ceea ce s - a validat prin H.C.J. nr. 825/2007, adică 116 ha B. și 33 ha Slătinița, și ceea ce s-a reglementat prin cele două legi - 85 ha B. .
Mai mult, în urma verificării suprafețelor de teren din cele două anexe la lege după datele de identificare tehnice (tarla, parcelă, categorie de folosință), au constatat erori și inadvertențe, un exemplu fiind faptul că aceleași suprafețe de teren, din aceeași tarla și parcelă, se regăsesc și în anexa cuprinzând suprafața de teren indispensabilă cercetării, cât și în anexa cuprinzând suprafața de teren care rămâne în administrarea ADS.
Mai arată că au semnalat instituției prefectului, ca reprezentant al guvernului în teritoriu, și ADS - ului aceste inadvertențe (prin adresele nr. 43983/_ și nr. 39224/_ ), fără rezultat însă. În susținerea celor afirmate reclamanții exemplifică: suprafața de 3997 mp, identificată în tarla 26/9 parcela 13 se regăsește și în anexa 8.11 și în anexa 3.30; de asemenea și suprafața de 10307 mp, identificată în tarla 26/9 parcela 8; suprafața de 7444 mp. identificată în tarla 26/9 parcela 1; suprafața de 8547mp. identificată în tarla 26/9, parcela 7.
În aceste condiții, reclamanții apreciază că se impune inițierea, de urgență, a unui proiect de lege de modificare a Legii 45/2009 și a anexelor sale, în sensul trecerii în domeniul privat al statului, și la dispoziția comisiei municipale, a suprafețelor de 116 ha B. și 33 ha Slătinița, având în vedere că anexele fac parte integrantă din lege, iar potrivit normelor de tehnică legislativă ( Legea 24/2000) orice modificare se poate face tot prin lege.
Arătă faptul că pârâta de rând 1, prin Ordinul prefectului nr.20/_ a decis constituirea unui colectiv de lucru pentru elaborarea unui proiect de hotărâre de guvern privind trecerea din domeniul public în domeniul privat al statului a unui teren aflat în administrarea ADS în vederea punerii la dispoziția comisiei municipale.
Însă, lucrările acestui colectiv de lucru privesc trecerea din domeniul public în domeniul privat al statului și în administrarea ADS a unei suprafețe de teren mai mică, de aproximativ 78 ha arabil față de 116 ha, validată pe anexa 29 B. prin H.C.J. 825/2007.
În fapt, sub motivația trecerii terenului din domeniul public în domeniul privat, se încearcă o modificare a anexei 8.11 din Legea 45/2009, în sensul corectării, îndreptării și înlăturării erorilor semnalate de reclamanți în legătură cu anexele, dar tot fără a se preda cele 116 ha B., necesare punerilor în posesie. Ba mai mult, prin modificările ce se întreprind la anexa 8.11 se dovedește încă o dată reaua-credință a pârâtelor, care în loc să întreprindă demersuri pentru a disponibiliza suprafețele de teren validate prin H.C.J. 825/2007, asupra cărora chiar ele s-au pronunțat, în fapt reduc și mai mult suprafața din anexa 8.11 (de la 81 ha B. la 78 ha), substituindu-se legiuitorului.
Cu toate că, având evident cunoștință despre toate aceste demersuri, la data de_ pârâta
I. P. a transmis reclamanților adresa cu nr. IF/5050 prin care, ca și când situația imposibilității realizării punerii în posesie ar fi o chestiune de dată recentă, s-a solicitat reclamanților a transmite, de urgență, o cerere prin care să solicite disponibilizarea terenului pentru punerea în posesie a persoanelor îndreptățite.
În drept, s-au invocat disp. art. 112 și urm. C.pr.civ.; art. 1528 C.civ.
Pârâtul Guvernul României,
pentru termenul de judecată din data de_, a depus întâmpinare
prin care solicită anularea cererii de chemare în judecată considerând că sunt îndeplinite dispozițiile art. 133 Cod proc. civ.
În subsidiar, față de solicitarea astfel formulată de reclamanți și față de chemarea în judecată a G. ui R., pârâtul a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, arătând că, potrivit dispozițiilor art.l36 și art.l58-160 Cod proc. civ., cu modificările și completările ulterioare, necompetența este de ordine publică atunci când pricina este de competența unei instanțe de alt grad și poate fi invocată pe cale de excepție, în tot cursul judecății, chiar înaintea instanței de recurs. Dispozițiile art. 52 din Constituție, republicată, coroborate cu cele ale art. l din Legea nr.554/2004, garantează dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, de a se adresa instanțelor judecătorești competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
În ce privește competența instanțelor de a soluționa litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, art.3 pct. l Cod proc. civ. stabilește în competența curților de apel soluționarea, în primă instanță, a proceselor și cererilor în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale, dispoziții reluate și în art.10 din Legea nr.554/2004 care dispune că aceste litigii se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.
Contenciosul administrativ reprezintă activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea unui act administrativ, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim. Această definiție a fost consacrată, ulterior, chiar prin dispozițiile art.2 alin.1 lit. f) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004. Ori, în speța dedusă judecății, deși chemarea în judecată a pârâtului Guvernul României nu este motivată, totuși, având în vedere că pretențiile formulate nu pot exceda atribuțiilor și competențelor legale ale executivului, pârâtul consideră că o eventuală vătămare a drepturilor subiective și, pe cale de consecință, existența unei răspunderi administrativ-patrimoniale a acestei autorități publice centrale nu poate fi analizată și stabilită decât de instanțele specializate de contencios administrativ.
Totodată, precizează că în cauză nu poate opera o prorogare legală de competență, întemeiată pe dispozițiile art. 17 Cod proc. civ. Deși prevederile menționate consacră posibilitatea prorogării legale a competenței, extinderea acesteia nu poate avea loc împotriva regulilor de competență materială ce revin unor instanțe de grad diferit, întrucât s-ar aduce o atingere gravă normelor cu caracter imperativ ce reglementează competența materială și a căror încălcare este sancționată cu nulitatea absolută.
Astfel,în completarea celor mai sus arătate, pârâtul Guvernul României invocă și dispozițiile art. l59 alin. 4 Cod proc.civ. (astfel introdus prin Legea nr.202/2010) cu privire la verificarea de către instanță a competenței generale, materiale și teritoriale.
Față de acestea, pârâtul solicită admiterea excepției invocate și declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea secției de contencios administrativ a Curții de Apel C. .
Învederează faptul că în contradictoriu cu Guvernul României reclamanții nu indică o pretenție concretă, cele două capete de cerere fiind formulate, în mod expres, în contradictoriu cu I.
-județul B. -N. .
Totodată, potrivit art.5 din Regulamentul aprobat prin HG nr.561/2009, actele normative se inițiază, se elaborează și se adoptă în conformitate cu Constituția R., republicată, cu dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 90/2001, cu modificările și completările ulterioare, ale Hotărârii G. ui nr. 1361/2006 privind conținutul instrumentului de
prezentare și motivare a proiectelor de acte normative supuse aprobării G. ui, cu principiile ordinii de drept și cu respectarea procedurii prevăzută de Regulamentul aprobat prin Hotărârea G. ui nr.561/2009.
Potrivit dispozițiilor constituționale și celor ale Legii nr.90/2001 privind organizarea și funcționarea G. ui R. și a ministerelor, cu modificările și completările ulterioare, G. este autoritatea publică a puterii executive, care funcționează în baza votului de încredere acordat de Parlament și care asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice.
Cum Guvernul României nu a fost sesizat, în prealabil, potrivit dispozițiilor referitoare la normele de tehnică legislativă mai sus enumerate, de către autoritățile abilitate de lege în inițierea actelor normative cu un proiect, consideră că nu se justifică participarea în cauză a acestei autorități, nefiind formulată o pretenție concretă împotriva acesteia.
Sub un alt aspect, învederează instanței de judecată prematuritatea cererii formulate în contradictoriu cu Guvernul României.
Astfel, în considerentele reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr. 23/_
, se subliniază anterioritatea în timp a altor operațiuni prevăzute de legile speciale aplicabile speței, pentru ca puterea executivă să aibă la dispoziție toate elementele necesare pentru a putea decide asupra trecerii terenurilor în domeniul privat și includerii în circuitul civil general.
de Ș. A. și S. "G. I. Șișești";
a depus la dosar cerere de intervenție în interesul pârâtei SCDP B. - file 57-66, prin care a solicitat respingerea acțiunii, în principal ca formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă
, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
În motivare privitor la admisibilitatea in principiu a cererii de intervenție în interesul pârâtei, se arată că potrivit dispozițiilor art.49 alin (1) "Oricine are interes poate interveni într-o pricina ce se urmează între alte persoane", interesul justificat de este dat de calitatea de for științific tutelar al reclamantului deținuta de A SAS.
Potrivit art.4 din Legii nr.290/2002, activitatea de cercetare-dezvoltare din domeniul agricol se desfășoară în următoarele instituții publice: a). A. de Ș. A. și S. "G. I. - Șișești" și unitățile de cercetare dezvoltare subordonate acesteia; b ). ...
în Anexa 1 a) a Legii nr.290/2002 surit prevăzute unitățile de cercetare dezvoltare în subordinea și coordonarea subscrisei, recurenta figurând la pct.5.1.
In conformitate cu dispozițiile art.11 din aceeași Lege nr.290/2002 A. de Ș. A. și
"G. I. -Șișești" are următoarele atribuții principale:
fundamentează științific politicile agricole și de dezvoltare rurală ale M. ui Agriculturii, Alimentației și. Pădurilor, cuprinse în programele de guvernare ale R. ;
a) poate conduce programe de cercetare ale planului sectorial finanțat de M. Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului;
propune și realizează programe și proiecte de cercetări multidisciplinare;
coordonează și avizează elaborarea programelor și a proiectelor de cercetare anuale și de perspectivă ale unităților și instituțiilor de cercetare;
analizează desfășurarea activității de cercetare științifică și urmărește creșterea eficienței acesteia;
prezintă anual M. ui Agriculturii, Alimentației și Pădurilor și M. ui Educației și Cercetării sinteze ale rezultatelor cercetărilor științifice și propuneri pentru valorificarea lor;
organizează activități de perfecționare și specializare profesională și de atestare a cercetătorilor și poate acorda, în condițiile legii, titluri academice și grade profesionale în domeniu;
organizează manifestări științifice pe probleme de cercetare teoretică și aplicativă, precum și de asistență tehnică în agricultură, industrie alimentară și silvicultură;
inițiază și dezvoltă relații de colaborare cu instituții științifice din țară și din străinătate, precum și cu organizații internaționale;
stabilește liniile directoare ale cercetărilor științifice în domeniile agriculturii, industriei alimentare, silviculturii, îmbunătățirilor funciare, protecției mediului în agricultură și dezvoltării rurale durabile și coordonează, pe linia realizării temelor și programelor de cercetare, activitatea institutelor și stațiunilor de cercetare agricolă din subordine;
acordă distincții, premii și diplome pentru cele mai valoroase lucrări științifice publicate, invenții și aplicații ale cercetării științifice, în condițiile legii, k) evaluează și atestă activitatea de cercetare-dezvoltare în domeniul agricol. "
Actualmente potrivit dispozițiilor art. 3 alin (1) din Legea nr.45/2009 .A. de Ș. A. si S. "G. I. -Sisesti", denumita in continuare ASAS, este forul național de consacrare academica si de coordonare a activității de cercetare științifica in domeniile agriculturii, silviculturii, acvaculturii, medicinii veterinare, industriei alimentare, dezvoltării rurale si protecției mediului. "
Atribuțiile ASAS sunt stabilite de dispozițiile art.10 din Legea nr,45/2009: Alin (1) "ASAS are următoarele atribuții principale:
contribuie la fundamentarea direcțiilor de dezvoltare a agriculturii, silviculturii si mediului si a politicilor guvernamentale din domeniile sale de activitate;
participa la fundamentarea si elaborarea strategiilor de cercetare-dezvoltare-inovare din domeniile sale de activitate;
efectuează evaluarea activității de cercetare-dezvoltare-inovare a imitaților si a personalului de cercetare din domeniile sale de activitate, in vederea atestării si acreditării acestora, conform legii;
propune obiective, proiecte si teme de cercetare prioritare de interes național, cu finanțare de la bugetul de stat;
realizează prin unitățile proprii si/sau in colaborare proiecte de cercetare-dezvoltare- inovare, atribuite in mod direct sau competițional, in condițiile legii;
acorda titluri academice de membru titular, membru corespondent si membru de onoare, decernează diplome "Doctor Honoris Causa", "Meritul academic", premii si alte distincții, in domeniile sale de activitate;
încheie parteneriate cu instituții publice si organizații profesionale din tara si din străinătate, cu unități de cercetare și învățământ cu operatori economici privați si publici, pentru realizarea unor obiective comune;
propune ministerelor si instituțiilor care gestionează managementul proiectelor de cercetare-dezvoltare teme si proiecte de cercetare privind creșterea potențialului productiv, calitativ si cantitativ in agricultura românească, conservarea si valorificarea resurselor genetice vegetale și animale;
participă la evaluarea si monitorizarea proiectelor de cercetare științifica din domeniul sau de activitate;
colaborează in parteneriat cu instituțiile de învățământ superior la pregătirea prin masterat si doctorat a studenților si specialiștilor, in domeniile sale de competenta științifica; k) acorda asistenta tehnică și considerata de specialitate;
organizează activități de editare de cârti, reviste si alte publicații;
reprezintă cercetarea științifica din domeniile sale de activitate, in relațiile internaționale cu organisme similare;
participa in comisii de specialitate la omologarea noilor produse folosite in agricultura si a creațiilor biologice din domeniile sale de activitate, a tehnologiilor de cultivare a plantelor, de creștere si exploatare a animalelor, de mecanizare a lucrărilor agricole si a biotehnologiilor;
stabilește si declara speciile rare sau cele pe cale de dispariție;
avizează, după caz, recoltarea si colectarea in scopuri comerciale a plantelor din flora spontana de pe suprafețe de teren proprietate publica si privata a stalului, in vederea protejării speciilor rare sau pe cale de dispariție;
avizează necesarul de fonduri pentru conservarea si valorificarea resurselor genetice vegetale si animale.
Alin (2) ASAS îndeplinește si alte atribuții, stabilite prin lege sau prin statut. "
Se arată că potrivit dispozițiilor art.28 alin (3) din aceeași Lege nr.45/2009-, modificata si completata prin Legea nr.72/2011 "Unitățile de cercetare dezvoltare prevăzute in anexa 3 se reorganizează ca instituții de drept public, cu personalitate juridica, in subordinea ASAS." pârâta fiind înscrisa in Anexa nr.3.30 a Legii nr.72/2011.
Prin urmare, atât în conformitate cu dispozițiile Legii nr.290/2002 cât și în conformitate cu dispozițiile Legii nr.45/2009, modificata si completata prin Legea nr.72/2011, subscrisa
fundamentează științific și corelează politicile din domeniul agriculturii și de asemenea organizează, s» îndrumă, coordonează și controlează activitatea de cercetare-dezvoltare în unitățile din subordinea/coordonarea sa și totodată adoptă măsurile necesare pentru crearea celor mai bune rezultate în acest domeniu.
Intervenienta este unica instituție in măsura a stabili care sunt suprafețele indispensabile activității de cercetare, aspect recunoscut de către legiuitor atât prin Legile nr.290/2002 si nr.45/2009 cat si prin Legea nr.71/2010 privind modificarea dispozițiilor art.12 alin (3) din Legea nr.18/1991 si respectiv art.4 alin (1) din HG.nr.890/2005, prin care a fost legiferata necesitatea prezentei în cadrul comisiilor de aplicare a legilor fondului funciar a unor reprezentanți ai instituțiilor de cercetare dezvoltare din domeniul agricol desemnați de către ASAS.
Pe cale de consecință se apreciază în mod justificat că interesul promovării prezentei cereri este deplin dovedi, cererea de intervenție in interesul paratei SCDP B. fiind admisibilă în principiu.
Cu privire la excepția lipsei calității procesual active a reclamantei.
Potrivit art.52 alin (2) din Legea nr.l8/1991 modificata si completata "C. județeană si cea locala au, in limitele competentei lor si prin derogare de la dispozițiile Codului de procedura civila, calitate procesuala pasiva si, cană este cazul, activa, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv primar sau, pe baza unui mandat convențional, de către unul dintre membri, nefiind obligatorie asistarea prin avocat."
Competentele comisiei locale, in limita cărora justifica calitate procesual active sau pasiva, sunt stabilite de dispozițiile art.5 din HG nr.890/2005 modificat si completat prin HG Nr.1832/2005
-"Comisiile comunale, orășenești sau municipale au următoarele atribuții principale:
preiau și analizează cererile depuse în conformitate cu prevederile legii, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, cu excepția celor formulate de comune, orașe sau municipii;
verifică în mod riguros îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 9 alin. (4) și (5) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și la art. 6 din Legea nr. 1/2000, cu modificările ulterioare, solicitând în acest scop toate relațiile și datele necesare;
stabilesc mărimea și amplasamentul suprafeței de teren, pentru care se reconstituie dreptul de proprietate sau care se atribuie potrivit legii, propune alte amplasamente și consemnează în scris acceptul fostului proprietar sau al moștenitorilor acestuia pentru punerea în posesie pe alt amplasament când vechiul amplasament este atribuit în mod legal altor persoane;
completează, în urma verificărilor efectuate, anexele la prezentul regulament cu persoanele fizice și juridice îndreptățite;
primesc și transmit comisiei județene contestațiile formulate de persoanele interesate;
întocmesc situații definitive, potrivit competențelor ce le revin, privind persoanele fizice și juridice îndreptățite să li se atribuie teren, cu suprafața și amplasamentele stabilite, conform planului de delimitare și parcelare întocmit;
întocmesc situații cu titlurile de proprietate eliberate în condițiile art. 27 alin (22) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările interioare, precum și în cazurile în care proprietarii renunță la titlul de proprietate pentru intrarea în legalitate și înaintează comisiei județene propuneri de revocare a acestor titluri;
înaintează și prezintă spre aprobare și validare comisiei județene situațiile definitive, împreună cu documentația necesară, precum și divergențele produse și consemnate la nivelul acestor comisii;
pun în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptățite să primească terenul, completează fișele de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia județeană a propunerilor făcute, și le înmânează titlurile de proprietate, potrivit competențelor ce le revin;
analizează lunar evoluția cauzelor în justiție în care comisia locală este parte și în funcție de aceasta hotărăște și propune organului competent poziția procesuală pentru termenele următoare;
sesizează organele competente pentru sancționarea membrilor comisiei, când este cazul;
identifică terenurile atribuite ilegal și sesizează primarul, care înaintează sub semnătură acțiuni în constatarea nulității absolute pentru cazurile prevăzute la art. III din Legea nr, 169/1997 ca modificările și completările ulterioare;
exercită orice alte atribuții ce le revin potrivit prevederilor legale și prezentului regulament.
Nicăieri in aceste dispoziții nu le este atribuita o competenta in ceea ce privește modificarea regimului juridic al unor suprafețe de teren și cu atât mai mult inițierea unor proiecte de lege sau hotărâri de guvern in acest scop.
Prin urmare, se consideră că prin promovarea acestei acțiuni C. M. pentru S. D. de P. P. asupra terenurilor B. și-a depășit cu mult atribuțiile stabilite de legiuitor in competența sa, astfel că aceasta nu justifică calitate procesuală activă în prezenta cauza.
Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive.
Având in vedere capetele de cerere formulate de reclamanta, aceasta precizând că înțelege să se judece pe ambele capete de cerere in contradictoriu doar cu I. P., se consideră ca pârâta S. a de C. D. pentru Pomicultura B. nu justifică calitate procesual pasivă și pe cale de consecința urmează a fi scoasa din cauza. In aceeași situație aflându-se de altfel și ceilalți pârâți.
Cât privește calitatea procesuală pasivă a Instituției P. pe capătul 1 al cererii introductive se arată următoarele:
Potrivit alin.(1) al art.74 din Constituție "Inițiativa legislativă aparține, după caz, G. ui, deputaților, senatorilor sau unui număr de cel puțin 100.000 de cetățeni cu drept de vot. Cetățenii care își manifestă dreptul la inițiativă legislativă trebuie să provină din cel puțin un sfert din județele țării, iar în fiecare din aceste județe, respectiv în municipiul B., trebuie să fie înregistrate cel puțin 5.000 de semnături în sprijinul acestei. "
I. P. este reglementata de art. 123 din Constituție, astfel, potrivit alin. (2)
"Prefectul este reprezentantul G. ui pe plan local și conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ- teritoriale.
Atribuțiile P. sunt stabilite de Art. 19 din Legea nr. nr. 340/2004 republicata, privind prefectul si instituția prefectului:
"(1) In calitate de reprezentantul G. ui, prefectul îndeplinește următoarele atribuții principale:
asigura, la nivelul județului sau, după caz, al municipiului B., aplicarea si respectarea Constituției, a legilor, a ordonanțelor si a hotărârilor G. ui, a celorlalte acte normative, precum si a ordinii publice;
acționează pentru realizarea in județ, respectiv in municipiul B., a obiectivelor cuprinse in Programul de guvernare si dispune masurile necesare pentru îndeplinirea lor, in conformitate cu competentele si atribuțiile ce ii revin, potrivit legii;
acționează pentru menținerea climatului de pace sociala si a unei comunicări permanente cu toate nivelurile instituționale si sociale, acordând o atenție constanta prevenirii tensiunilor sociale;
colaborează cu autoritățile administrației publice locale pentru determinarea priorităților de dezvoltare teritoriala;
verifica legalitatea actelor administrative ale consiliului județean, ale consiliului local sau ale primarului;
asigura, împreuna cu autoritățile si organele abilitate, ducerea la îndeplinire, in condițiile stabilite prin lege, a masurilor de pregătire si intervenție pentru situații de urgenta;
dispune, in calitate de președinte al Comitetului județean pentru situații de urgenta, masurile care se impun pentru prevenirea si gestionarea acestora si folosește in acest sens sumele special prevăzute in bugetul propriu cu aceasta destinație;
utilizează, in calitate de sef al protecției civile, fondurile special alocate de la bugetul de stat si baza logistica de intervenție in situații de criza, in scopul desfășurării in bune condiții a acestei activități;
dispune masurile corespunzătoare pentru prevenirea infracțiunilor si apărarea drepturilor si a siguranței cetățenilor, prin organele legal abilitate;
asigura realizarea planului de masuri pentru integrare europeana;
dispune masuri de aplicare a politicilor naționale hotărâte de Guvern si a politicilor de integrare europeana;
hotărăște, in condițiile legii, cooperarea sau asocierea cu instituții similare din tara si din străinătate, in vederea promovării intereselor comune;
asigura folosirea, in condițiile legii, a limbii materne in raporturile dintre cetățenii aparținând minorităților naționale si serviciile publice deconcentrate in unitățile administrativ teritoriale in care aceștia au o pondere de peste 20%. "
Potrivit Art. 26 din Legea nr. nr. 340/2004 republicata, privind prefectul si instituția prefectului, actele emise de prefect sunt: .,(1) Pentru îndeplinirea atribuțiilor ce ii revin, prefectul emite ordine cu caracter individual sau normativ, in condițiile legii.
Ordinele prin care se stabilesc masuri cu caracter tehnic sau de specialitate sunt emise după consultarea conducătorului serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din subordinea G. ui, organizate la nivelul unităților administrativ
teritoriale.
Ordinele cu caracter normativ emise de prefect se publica, potrivit legii. "
Față de textele de lege enunțate se consideră că I. P. nu are cum să inițieze nici un proiect de lege, aceasta instituție neavând o astfel de competență.
Cât privește capătul 2 de cerere, respectiv obligarea Instituției P. sa elaboreze un proiect de hotărâre de guvern, consideram ca aceasta atribuție revine, nu acestei instituții, ci Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor B. N. condusă de Prefect în calitate de președinte al comisiei.
Raportat la modalitatea în care a fost formulată cererea se consideră că I. P. nu are calitate procesual pasivă pe nici unul din cele două capete de cerere.
Pe fondul cauzei se arată că având in vedere motivarea reclamantei in justificarea formulării acțiunii, respectiv validarea dreptului de proprietate făcuta prin HCJ nr.825/2007, se consideră, in mod justificat, că validarea dreptului unei persoane nu implica reconstituirea pe vechiul amplasament, chiar I. in Decizia nr.23/2011 a statuat faptul ca "Validarea nu presupune in mod obligatoriu ca persoanele îndreptățite sa primească teren pe vechiul amplasament, ci se pot atribui terenuri din rezerva a/lata la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar sau chiar despăgubiri, in lipsa rezervei. Dreptul câștigat prin validare nu presupune, in mod necesar, ca persoanele îndreptățite sa primească teren in natura, individualizat in perimetrul stațiunii de cercetare. "
Inadvertențele din Anexele 3.30 si 8.11 ale Legii nr.72/2011 la care se refera reclamanta pot fi rezolvate printr-o adresa la SCDP B. prin care sa comunice situația parcelelor respective, pe baza datelor comunicate de aceasta urmând a se acționa in consecința.
Insă, trebuie avută în vedere ordinea în care aceste proceduri urmează a fi efectuate, I. prin aceeași Decizie nr.23/2011 stabilind următoarele: "O etapă specifică a procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor proprietate publica aflate in administrarea stațiunilor de cercetare o constituie procedura de identificare a terenurilor supuse restituirii, in sensul ca acestea sa se delimiteze in sole compacte, începând de la marginea perimetrului, conform Legii nr.290/2002 privind organizarea si funcționarea unităților de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare si a Academiei de Ș. A. si S. "Gh. lonescu Sisesti", operațiune reglementata de prevederile art. 9-12 din Legea nr. 1/2000.
Conform art. 12 alin.(1) din Legea nr.1/2000, comisiile comunale, orășenești sau municipale din unitățile administrativ-teritoriale pe care se afla terenurile împreuna cu oficiile de cadastru si publicitate imobiliara vor delimita terenurile solicitate pe vechile amplasamente, daca acestea nu au fost atribuite legal altor persoane, sau in sole situate in vecinătatea localităților, acceptate de foștii proprietari.
Operațiunea de delimitare a terenurilor supuse retrocedării trebuie sa fie anterioara atât operațiunii de validare prin hotărâre a comisiei județene, cat si celei de trecere a terenurilor din domeniul public in domeniul privat prin hotărâre a G. ui, deoarece numai procedând astfel se pot cunoaște cu exactitate întinderea si caracteristicile suprafeței ce se solicita a fi inclusa in circuitul civil general.
Anterioritatea in timp a operațiunii de delimitare a terenurilor in sole compacte, conform Legii nr. 290/2002, rezulta din interpretarea dispozițiilor art. 12 alin. (4) din Legea nr. 1/2000, care stipulează ca procesul-verbal de delimitare împreună cu hotărârea comisiei locale vor fi supuse spre validare comisiei județene, care este obligata sa se pronunțe in termen de 30 de zile de la primirea acestora.
Numai ulterior intervine competența stațiunii de cercetare de a proceda, în mod concret, la stabilirea terenurilor supuse retrocedării, pe baza delimitării efectuate conform art. 12 alin, (4) din Legea nr. 1/2000, astfel încât puterea executiva să aibă la dispoziție toate elementele necesare spre a putea decide asupra trecerii terenurilor in domeniul privat, daca acestea nu sunt indispensabile cercetării, conform art. 10 alin. (8) din regulamentul aprobat prin Hotărârea G. ui nr. 890/2005.
per a contrario, daca s-ar accepta ideea ca delimitarea terenurilor a căror restituire s-a dispus sa se realizeze ulterior validării si trecerii bunurilor din domeniul public in cel privat, s-ar introduce un element discreționar, aleatoriu, in ceea ce privește delimitarea imobilelor si respectarea limitei decurgând din caracterul indispensabil pentru cercetare al terenurilor supuse reconstituirii dreptului de proprietate. "
In cazul de față nu există nici o delimitare concretă făcută de către reclamantă care să identifice suprafețele solicitate ca fiind vechi amplasamente ale persoanelor îndreptățite, însă în situația în care se va face o delimitare, se consideră că singurele instituții care pot stabili dacă suprafețele de teren astfel delimitate sunt sau nu indispensabile cercetării sunt S. a de C. D. pentru Pomicultura B. si A. de Ș. A. si S. "G. I. Sisesti".
Prin urmare rectificările anexelor Legii nr.72/2012 urmează a fi făcute numai in baza datelor comunicate de către S. a de C. D. pentru Pomicultura B. si A. de Ș. A. si
S. "G. I. Sisesti".
Dacă aceste suprafețe sunt indispensabile cercetării, ele vor rămâne în administrarea stațiunii, urmând ca persoanelor cărora li s-a validat dreptul să li se reconstituie în compensare sau să li se acorde despăgubiri, așa cum a statuat și I. in Decizia nr.23/2011.
Dacă aceste suprafețe nu sunt indispensabile cercetării, înseamnă că fac parte din suprafețele administrate de ADS și ele vor fi scoase din domeniul public și puse la dispoziția comisiilor de aplicare a legilor fondului funciar in vederea reconstituirii.
De reținut în cauză sunt și dispozițiile art. 2 ale Legii nr.45/2009 astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr.72/2011, care la alin. (1) prevede ca activitatea de cercetare-dezvoltare- inovare din domeniul agricol este activitate de utilitate publica si cuprinde cercetarea științifica, dezvoltarea tehnologica si inovarea." Deci si terenurile folosite in acest scop sunt declarate de utilitate publica, sintagma "terenuri indispensabile cercetării urmând a fi privită din această perspectivă, respectiv terenuri de utilitate publică.
In situația in care, urmare a delimitării concrete, se stabilește că terenul solicitat de reclamanta face parte din domeniul public al statului si indispensabil cercetării, fiind înscris în Anexa nr.3.30 a Legii nr.72/2011, si înregistrat la Ministerul Finanțelor Publice sub nr. MF 1., în mod evident nu va putea face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, persoanele îndreptățite urmând a primi teren în compensare sau despăgubiri.
Dacă acesta face parte din terenul, domeniu public, care nu este indispensabil activității de cercetare, înscris în Anexa nr.8.11 a Legii nr.72/2011, acesta poate fi scos din domeniul public și trecut în domeniul privat prin hotărâre de guvern, la propunerea Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor B. N., urmând a fi puse la dispoziția comisiei locale în vederea reconstituirii dreptului de proprietate.
Pentru toate considerentele expuse se solicită respingerea acțiunii formulate de reclamanta
C. M. pentru S. D. de P. P. asupra terenurilor B., in principal ca formulata de o persoană fără calitate procesuală activă, îndreptata împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, iar in subsidiar ca neîntemeiată.
În drept s-au invocat dispozițiile art.49 alin (3) C.proc.civ., Legea nr.213/1998, Legea nr. 1/2000, Legea nx.l8/1991 toate modificate prin Legea nr.247/2005, Legii nr.290/2002, Legii nr. 147/2004, Legii nr.45/2009, modificata si completata prin Legea nr.72/2011, H.G. nr.890/2005 modificată prin H.G. nr. 1832/2005, HG. nr.517/1999.
Pentru termenul din data de_, pârâtele C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -N. și I. P. - Județul B. -N. au depus întâmpinări - file 68-78, 113-123 dosar, solicitând respingerea cererii de obligare a Instituției P.
Județul B. -N. la inițierea unui proiect de lege de modificare a anexelor 8.11 și 3.30 din Legea nr. 45/2009 și a unui proiect de hotărâre de guvern privind trecerea din domeniul public al statului în domeniul privat al statului, la dispoziția reclamantei, a terenului în suprafață totală de 149, 01 ha.
Se invocă lipsa calității procesuale active a Comisiei municipale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. în a solicita obligarea Instituției P. - Județul
B. -N. de a iniția proiecte de acte normative.
Potrivit prevederilor art.52 alin.2 din Legea fondului funciar nr.18/1991, republicată
"comisia județeană și cea locală au, în limitele competenței lor și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă și, când este cazul, activă, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv primar [...]"
Aceste prevederi au fost introduse prin art. I pct. 34 din Legea nr.169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 și se consacră calitatea procesuală pasivă a celor două comisii, calitatea procesuală activă fiind excepția.
Același act normativ prevede însă la art. III că au calitate procesuală activă nu comisiile ca autorități publice, ci primarul, respectiv prefectul și nu ca reprezentanți legali ai celor două comisii ci în calitatea lor de reprezentanți ai statului, ceea ce a golit de conținut prevederile referitoare la calitatea procesuală activă a comisiilor.
Prin calitate procesuală se înțelege interesul îndreptățit al unei si persoane de a cere concursul justiției ca urmare a încălcării unui drept propriu sau dintr-un raport - recunoscut de lege - de conexitate cu acel drept, ori I. P. - Județul B. -N. nu a obstrucționat în nici un fel dreptul la inițiativă legislativă exercitat în temeiul art. 1 lit. c din Hotărârea G. ui R. nr.561/2009 a reclamantei sau a reprezentantului acesteia în ceea ce privește trecerea din domeniul public al statului în domeniul privat al statului, la dispoziția reclamantei, a terenului în suprafață totală de 149, 01 ha. Numai în condițiile în care dreptul la inițiativă legislativă al reclamantei sau a reprezentantului acesteia ar fi fost încălcat aceasta ar fi putut să justifice vreun interes în promovarea unei acțiuni de natura celei care face obiectul prezentei cauze.
Lipsa calității procesuale pasive a Instituției P. - Județul B. -N.
raportat la cererea de obligare la întocmirea proiectului de lege de modificare a anexelor 8.11 și
3.30 din Legea nr.45/2009, cu modificările și completările ulterioare, în sensul disponibilizării către comisia municipală a suprafețelor de teren de 116 ha B. și 33 ha Slătinița în vederea punerii în posesie a persoanelor îndreptățite
În conformitate cu prevederile art.46 alin.1 din Legea nr.45/2009, cu modificările și completările ulterioare, diminuarea suprafețelor de teren, din domeniul public al statului, aflate în exploatarea Stațiunii de C. -D. pentru Pomicultură B., județul B. N., necesare activității acesteia nu se poate realiza decât prin lege.
Potrivit prevederilor art. 5 alin.1 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, proiectele de legi se inițiază de către persoanele fizice și juridice și entitățile prevăzute în Constituția R., în condițiile strict și limitativ prevăzute de aceasta.
La art.74 alin.1 din Constituția R. se prevede "Inițiativa legislativă aparține, după caz, G. ui, deputaților, senatorilor sau unui număr de cel puțin 100.000 de cetățeni cu drept de vot. Cetățenii care își manifestă dreptul la inițiativă legislativă trebuie să provină din cel puțin un sfert din județele țării, iar în fiecare din aceste județe, respectiv în municipiul B., trebuie să fie înregistrate cel puțin 5.000 de semnături în sprijinul acestei inițiative". Se poate observa astfel că instituția prefectului nu are calitatea să inițieze proiecte de legi, deci cererea de obligare la elaborarea unui proiect de lege de modificare a Legii nr.45/2009 este îndreptată împotriva unei persoane juridice care nu poate răspunde la pretențiile formulate de reclamantă în acțiunea sa, ceea ce echivalează cu lipsa calității procesuale pasive a Instituției P. - Județul B. -N. în prezenta cauză.
Faptul că instituțiile prefectului ca persoane juridice sunt organizate pentru exercitarea de către prefect a atribuțiilor legale, iar prefectul este reprezentantul G. ui pe plan local, nu fac din aceste instituții publice titulare a vreunui drept la inițiativă legislativă. G. are dreptul să inițieze proiecte de legi în virtutea faptului că exercită conducerea generală a administrației publice, pe când instituțiile prefectului sunt niște structuri care fac parte din sistemul administrației publice, calitate în care nu pot iniția proiecte de legi.
Pe de altă parte nici prefectul nu are calitatea de a promova proiecte de legi. Potrivit art. 1 lit. c din Anexa nr.1 la Hotărârea G. ui R. 561/2009, prefectului i s-a conferit dreptul să inițieze proiecte de acte normative numai cu privire la acele acte normative care pot fi supuse adoptării/aprobării de către Guvern, respectiv hotărâri și ordonanțe.
Potrivit prevederilor art.6 alin.2 lit. n din Hotărârea G. ui R. nr.460/2006 pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr. 340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, cu modificările și completările ulterioare, instituțiilor prefectului, prin structurile sale, le revine sarcina elaborării proiectelor de acte normative pentru care prefectul are inițiativă legislativă ceea ce este un motiv pentru a constata lipsa calității procesuale pasive a I. P. - Județul B. -N. în prezenta cauză, deoarece dreptul la inițiativă legislativă revine prefectului și nu instituției prefectului.
Inițiativa legislativă a prefectului decurge din dispozițiile Legii nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, care are caracterul unei legi speciale în raport cu prevederile legale de mai sus, și care la art.9 și 10 prevede:
"Art.9 (1) Terenurile proprietate de stat, administrate de institutele, centrele și stațiunile de cercetare, destinate cercetării și producerii de semințe, de material săditor din categorii biologice superioare și de animale de rasă, rămân în administrarea acestora, cu excepția terenurilor agricole preluate de la foștii proprietari și solicitate de persoanele îndreptățite la reconstituire. Terenurile din perimetrele stațiunilor, institutelor și centrelor de cercetare care fac obiectul retrocedării se vor delimita în sole compacte, începând de la marginea perimetrului, conform Legii nr. 290/2002 privind organizarea și funcționarea unităților de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare și a Academiei de Ș. A. și S. "G. I. -Șișești", cu modificările și completările ulterioare.
(1*1) Dispozițiile alin. (1) se aplică și terenurilor folosite la data intrării în vigoare a prezentei legi de unitățile de învățământ cu profil agricol sau silvic. Suprafețele care rămân în administrarea instituțiilor de învățământ vor fi delimitate prin hotărâre a G. ui în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(1*2) Pentru suprafețele de teren care se restituie pe vechiul amplasament persoanelor îndreptățite în condițiile alin. (1) și (1*1) unitățile de cercetare și învățământ vor primi în administrare suprafețe de teren corespunzătoare din proprietatea statului.
(2) *** Abrogat
Terenurile agricole care au aparținut cu titlu de proprietate Academiei R. e, universităților, instituțiilor de învățământ superior cu profil agricol și unităților de cercetare în 1945, revin în proprietatea acestora.
Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole care au aparținut Academiei R. e se face prin comasarea terenurilor de către A. DS, la cererea Academiei R. e, dacă nu se afectează vechile amplasamente ale foștilor proprietari și cu respectarea prevederilor Legii nr. 752/2001 privind organizarea și funcționarea Academiei R. e, cu completările ulterioare.
Art. 10
Persoanelor fizice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor deținute de institutele și stațiunile de cercetare și producție agricolă, precum și de regiile autonome cu profil agricol sau de societățile naționale cu profil agricol li se vor atribui terenuri în natură din terenurile proprietate privată a statului.
în situația în care suprafețele proprietate privată a statului sunt insuficiente acestea pot fi suplimentate cu suprafețe ce se vor scoate din domeniul public al statului, în condițiile legii, la propunerea prefectului, sau se vor acorda despăgubiri."
Pe de altă parte o eventuală precizare a acțiunii în sensul de a obliga prefectul la inițierea unui proiect de ordonanță de urgență pentru modificarea Legii nr.45/2009, cu modificările și completările ulterioare, nu este admisibilă, întrucât conform art.73 alin.3 din Constituția R., aceasta este lege organică care reglementează cu privire la regimul juridic al unor terenuri proprietatea publică a statului și nu poate fi modificată prin ordonanță de urgență.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la elaborarea unui proiect de hotărâre privind trecerea din domeniul public în domeniul privat al statului a terenului aflat în administrarea Agenției DS, în vederea punerii în posesie a persoanelor îndreptățite se menționează că a fost inițiat de către prefect Proiectul de Hotărâre a G. ui privind trecerea din domeniul public în domeniul privat al statului a unui teren aflat în administrarea Agenției DS, în vederea retrocedării către persoanele îndreptățite înregistrat la I. P. - Județul B. -N. sub nr._ și depus la Ministerul Administrației și Internelor sub nr. 73838/_ și care urmează să
fie supus adoptării G. ui și care are ca obiect aprobarea trecerii suprafeței de 144,7074 ha din domeniul public în domeniul privat al statului, suprafața propusă spre a fi scoasă din domeniul public al statului fiind suprafața prevăzută în Anexa nr.8.11 la Legea nr.45/2009, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru diferența de suprafață pentru care se solicită obligarea la promovarea unui proiect de act normativ prefectul nu are competența să promoveze un proiect de hotărâre de guvern pentru că ar echivala cu propunerea de modificare a Anexei nr.3.30 la Legea nr.45/2009, cu modificările și completările ulterioare ori legea nu poate fi modificată decât printr-o altă lege.
Pe fond situația juridică actuală a terenului cu privire la care reclamanta solicită obligarea Instituției P. - Județul B. -N. la inițierea unor proiecte de lege și de hotărâre de guvern este următoarea:
Potrivit inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului aprobat prin Hotărârea G. ui nr. 1705/2006 S. a de C. și D. pentru Pomicultură B. figurează cu suprafața totală de 296 ha.
Prin Legea nr.72/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr.45/2009 privind organizarea și funcționarea Academiei de Ș. A. și S. "G. I. -Șișești" și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare, s-au delimitat suprafețele de teren din domeniul public al statului care sunt indispensabile activității de cercetare-dezvoltare-inovare și multiplicării materialului biologic și care rămân în administrarea Stațiunii de C. -D. pentru Pomicultură B., județul B. -N., potrivit Anexei 3._ ha, iar în Anexa 8.11 s-au stabilit suprafețele de teren din domeniul public al statului, aflate în exploatarea Stațiunii de C. și Producție P. B., județul B. -N., care rămân în administrarea Agenției DS, respectiv de 144,7074 ha.
Potrivit Legii nr.72/2011, doar suprafața de 144,7074 ha prevăzută în Anexa 8.11 la lege, poate fi pusă la dispoziția Comisiei municipale B., în vederea efectuării operațiunilor de punere în posesie și de eliberare a titlurilor de proprietate către persoanele îndreptățite, potrivit legislației fondului funciar. Terenul în cauză este în domeniul public al statului, în administrarea Agenției D.
S. și a fost concesionat Stațiunii de C. și D. pentru Pomicultură B., județul B. -
N., conform Contractului de concesiune nr.21/_ .
În municipiul B., județul B. -N., s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea persoanelor îndreptățite înscrise în Anexa 29 B. și Anexa 29 Slătinița pentru suprafața totală de (49,01) ha teren agricol, din care 116 ha pe teritoriul cadastral al localității B. și 33,01 ha în localitatea componentă Slătinița, suprafețe care au fost validate prin Hotărârea Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -N. nr.825/_, în temeiul Legii nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
Anexa 29, conform H.G.R. nr.890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, cuprinde persoanele fizice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate la institutele și stațiunile de cercetare și producție agricolă, precum și la regiile autonome cu profil agricol sau la societățile naționale cu profil agricol și cărora li se restituie suprafețele de teren agricol, potrivit art. 10 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, respectiv S. a de C. și D. pentru Pomicultură B. .
Persoanele îndreptățite au solicitat inițial reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile mai sus menționate în baza Legii nr. 18/1991 Legea fondului funciar, a Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, precum și în baza Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
Astfel, în baza Legii privind fondul funciar nr. 18/1991, republicată, și cu respectarea prevederilor art. 35 și art. 37 din acest act normativ, li s-a recunoscut dreptul de proprietate prin acordare de Decizii de acționari la S. a de C. și D. pentru Pomicultură B., prin înscrierea în Anexa 19.
În baza Legii nr. 1/2000, o parte din persoane au fost trecute în Anexa 34 B. validată prin Hotărârea Comisiei județene B. -N. nr.276/2000 iar altele în Anexa 50 B., validată prin Hotărârea Comisiei județene B. -N. nr.46/2003.
În baza Legii nr.247/2005 s-a validat Anexa 29 B. în care au fost trecute atât persoanele cărora li s-a recunoscut dreptul de proprietate anterior apariției acestui act normativ cât și persoanele care au solicitat doar în baza acestei legi, precum și Anexa 29 Slătinița, fiind adoptată Hotărârea Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B.
-N. nr.825/_ .
Hotărârea Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -N. nr.825/_ a făcut obiectul unei plângeri, iar în urma soluționării acesteia de către instanțele de judecată, hotărârea a fost menținută ca temeinică și legală prin sentința civilă nr.7275/2009, rămasă definitivă și irevocabilă pronunțată de Judecătoria Bistrița .
De asemenea C. municipală B. a solicitat instanței de judecată obligarea Agenției D.
S. și a Stațiunii de C. și D. pentru Pomicultură B. la predarea terenurilor aflate în administrarea acestora în vederea restituirii persoanelor îndreptățite, acțiune care a format obiectul Dosarului civil nr._, acțiune care în faza de recurs a fost respinsă ca prematură de către Tribunalul B. -N. prin Decizia civilă nr.429/R/_, irevocabilă.
Unul dintre motivele principale ale instanței de judecată invocat în decizia mai sus menționată, este faptul că "trecerea terenurilor din administrarea instituțiilor prevăzute la art.9 alin.1 din Legea nr. 1/2000, din domeniul public al statului în domeniul privat al acestuia se poate face doar prin "Hotărâre de Guvern" cu respectarea procedurii prevăzute de lege și nu printr-o hotărâre judecătorească".
Susținerile reclamantei potrivit cărora C. județeană B. -N. și I. P. - Județul B. -N. nu a făcut demersuri pentru a da eficiență Hotărârii nr.825/_ și a hotărârii judecătorești nu sunt reale.
Transmiterea terenurilor de la ADS la comisiile locale, se face conform "procedurii prevăzute la Capitolul IV din adresa nr.7. din data de_ prin care A.D.S. B. transmite
"Normele privind încheierea protocoalelor de predare preluare a terenurilor cu destinație agricolă între A. DS și comisiile locale", în care se specifică faptul că documentația înaintată de comisia județeană către ADS, va conține următoarele :
Cererea Comisiei județene și municipale de fond funciar adresată Agenției DS, de predare a terenului, în care să se precizeze în mod expres suprafața ce urmează a se preda precum și faptul că solicitarea se face în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, hotărâre care se va comunica la ADS B. prin documentația de retrocedare ;
Procesul verbal de delimitare (vizat de primărie, reprezentantul teritorial al ADS și O.C.P.I ) indiferent dacă în dispozitivul Sentinței civile se menționează sau nu amplasamentul;
Hotărârea Comisiei județene sau municipale de fond funciar de validare a amplasamentului suprafeței de teren ce urmează a se retroceda în situația în care în dispozitivul sentinței judecătorești nu se precizează în mod expres pe tarla-parcelă, suprafața de teren ;
Planurile cadastrale cu amplasamentul stabilit pentru terenurile retrocedate la scara 1:5000, 1:10000 sau schițe de amplasament vizate de primărie, O.C.P.I. și reprezentantul teritorial ADS ;
Președintele comisiei județene va face mențiunea expresă, în cuprinsul documentației de predare a faptului că au fost parcurse etapele prevăzute de art.10 din H.G.R nr.890/2005 cu modificările și completările ulterioare, în situația în care amplasamentul suprafeței de teren nu a fost stabilit în instanță de judecată ;
Procesul verbal de delimitare și planurile cadastrale cu amplasamentul stabilit pentru terenurile retrocedate la scara 1:5000, 1:10000 sau schițe de amplasament vizate de primărie,
O.C.P.I. și reprezentantul teritorial ADS, se vor înainta la comisia județeană în vederea aprobării lor.
În vederea urgentării încheierii protocolului de predare preluare pentru suprafața de 116,0 ha înscrisă în Anexa 29 B. și 33,01 înscrisă în Anexa 29 Slătinița, în vederea punerii în posesie a persoanelor fizice, Prefectul județului B. -N. Domnul D. C. Florian a convocat 4 ședințe de lucru respectiv la data de_ ,_ ,_ și la data de_ .
Prin adresa înregistrată la I. P. -județul B. -N. sub nr.13698 din_ s-a transmis la Primăria municipiului B., C. municipală, conform înțelegerii stabilite în ședința
din_, documentația întocmită de Biroul Județean de Rentă Viageră Agricolă - reprezentanța Teritorială B. -N. cu privire la predarea terenurilor agricole în vederea punerii în posesie a persoanelor îndreptățite .
În ședința Comisiei județene B. -N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din data de_ s-a stabilit întocmirea procesului verbal de delimitare conform Normelor A.D.S. și înaintarea acestuia la C. județeană B. -N. până la data de_ .
C. județeană B. -N. a solicitat Primăriei municipiului B. prin adresa înregistrată la I. P. -județul B. -N. sub nr. IF/829 din_ întocmirea procesul verbal de delimitare care va fi vizat de primărie, reprezentantul teritorial al A.D.S si O.C.P.I B. -N. .
În paralel cu demersurile de mai sus, prin Decizia nr.23 din 17 octombrie 2011, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial al R. nr.791 din 08 noiembrie 2011, s- a stabilit că trecerea terenurilor din domeniul public în domeniul privat se face prin Hotărâre a G. ui, emisă cu privire la terenurile delimitate în condițiile art. 9 și 12 din Legea nr. 1/2000.
Având în vedere atât Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și Decizia civilă nr.429/R/_, irevocabilă, cel mai recent demers efectuat de către prefect a fost inițierea proiectului de hotărâre de guvern de trecere din domeniul public în domeniul privat al statului a terenului aflat în administrarea Agenției DS și exploatarea SCDP în limita suprafețelor prevăzute în Anexa 8.11 la Legea nr.45/2009, cu modificările și completările ulterioare.
În urma aprobării de către Guvern a scoaterii din domeniul public și trecerea în domeniul privat al statului a terenului necesar pentru a finaliza, în condițiile legii, acțiunea de retrocedare conform legilor proprietății, se va putea pune la dispoziția Comisiei municipale B. terenul în suprafața de 144,7074 ha, din care 113,3922 ha teren agricol și 31,3152 ha teren neagricol, prevăzut în Anexa 8.11 la Legea nr.45/2009, cu modificările și completările ulterioare, în vederea efectuării operațiunilor de punere în posesie și de eliberare a titlurilor de proprietate către persoanele îndreptățite. în ceea ce privește Anexa nr. 3.30 la Legea nr.45/2009, cu modificările și completările ulterioare, aceasta va putea fi modificată numai prin lege cu respectarea dreptului la inițiativă legislativă prevăzut în Constituție.
În drept s-au invocat prevederile Legii nr.45/2009 privind organizarea și funcționarea Academiei de Ș. A. și S. "G. I. -Șișești" și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare și ale anexelor 3.30, 8, 8.11 la această lege, așa cum au fost modificate prin Legea nr.72/2011; prevederilor art.52 din Legea fondului funciar nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare; prevederile art.9 și 10 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare; prevederile art. 5 alin.1 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare; prevederile art. 1 lit. c din Anexa nr.1 la Hotărârea G. ui
561/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul G. ui, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobării; prevederile art.1 lit. c din Anexa nr.1 la Hotărârea G. ui R. 561/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul G. ui, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobări; prevederile art.6 alin.2 lit.n din Hotărârea G. ui R. nr.460/2006 pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr. 340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, cu modificările și completările ulterioare, prevederile art. 242 alin.2 Cod procedură civilă.
Pârâta S. a de C. - D. pentru Pomicultură B.
a depus întâmpinare - file 124-128,
prin care a invocat, în principal, excepția necompetentei materiale a Judecătoriei B., deoarece obiectul prezentei cauze nu vizează reconstituirea propriu-zisă a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor înscrise în anexele nr. 29 B. și Slătinița, validate prin H.C.J. B. -N. nr. 825/2007, ci înlăturarea unui impediment de ordin legal care împiedică în acest moment restituirea în natură a terenurilor vizate - respectiv, acela că terenurile aparțin domeniului public al statului.
Se consideră că prezenta acțiune este, în realitate, o acțiune în materie de contencios administrativ, vizând delimitarea domeniului public al statului.
Delimitarea domeniului public al statului este de competența G. ui - autoritate centrală.
În această situație, în conformitate cu prevederile art. 3 Cod proc. civ., competența materială de soluționare a acțiunii ce face obiectul prezentului dosar aparține Curții de Apel C. .
Pentru aceste motive, solicită admiterea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei B. în soluționarea acțiunii ce formează obiectul litigiului dedus judecății dvs și declinarea prezentei cauze, spre competentă soluționare, Curții de Apel C. .
În subsidiar, solicită respingerea acțiunii formulate de reclamanți în prezentul dosar: pe cale de excepție - ca inadmisibilă - raportat la prevederile Legii nr. 554/2004, și ca introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă; pe fond, ca neîntemeiată, nelegală și nefondată, cu cheltuieli de judecată.
Excepția inadmisibilității acțiunii
, raportat la prevederile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată."
Potrivit prevederilor art. 7 alin. (1) din aceeași lege, "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia."
Parcurgerea procedurii prealabile administrative este o condiție obligatorie ce trebuie îndeplinită anterior introducerii acțiunii în contencios administrativ.
La art. 12 din Legea nr.554/2004 se prevede obligativitatea anexării la acțiune a copiei răspunsului autorității publice prin care i se comunică refuzul rezolvării cererii sale. "în situația în care reclamantul nu a primit niciun răspuns la cererea sa, va depune la dosar copia cererii, certificată prin numărul și data înregistrării la autoritatea publică, precum și orice înscris care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile _".
Din actele depuse la dosar nu rezultă că reclamanta ar fi solicitat Instituției P. jud. B.
-N., anterior introducerii prezentei acțiuni, elaborarea unui proiect de lege, respectiv a unui proiect de hotărâre de Guvern în sensul celor solicitate acum.
În condițiile în care nu a fost urmată procedura prealabilă în cauză, se consideră că prezenta acțiune este inadmisibilă și solicităm să fie respinsă ca atare.
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei
Potrivit prevederilor art.52 din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. are calitate procesuală activă sau pasivă numai în limitele competenței date prin lege.
Ori, printre atribuțiile stabilite prin art. 5 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare, nu se află și cea de a solicita obligarea Instituției P. la elaborarea unor proiecte de lege sau de hotărâre de Guvern.
Pentru aceste motive, solicită admiterea excepției invocate și respingerea acțiunii ca introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă în cauză.
Pe fondul cauzei
, se arată că apartenența terenurilor destinate cercetării la domeniul public al statului a fost stabilită prin lege încă din anul 1991, prin art. 35 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, legiuitorul introducând o limitare în ceea ce privește retrocedarea suprafețelor de teren indispensabile pentru activitatea de cercetare, limitare menținută în Legea nr. 1/2000, în Legea nr. 247/2005 și reconfirmată prin Legea nr. 45/2009, cu modificările și completările aduse prin Legea nr. 72/2011.
Terenurile institutelor și stațiunilor de cercetări științifice și ale unităților de învățământ agricol și silvic, indispensabile cercetării, aparțin domeniului public al statului și nu pot face obiectul reconstituirii în natură a dreptului de proprietate privată.
Este dreptul suveran al legiuitorului de a aprecia întinderea și amploarea măsurilor reparatorii pe care le stabilește prin lege.
Legiuitorul a prevăzut alternative la reconstituirea dreptului de proprietate privată pe vechiul amplasament, atunci când acest lucru nu este posibil, cum este situația de față. Astfel, reconstituirea dreptului de proprietate se va face fie pe alte terenuri, fie prin acordare de despăgubiri.
Astfel, la art. 10 din Legea nr. 1/2000 se precizează faptul că persoanelor fizice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor deținute de institutele și stațiunile de cercetare și producție agricolă li se vor atribui terenuri în natură din terenurile proprietate privată a statului, iar "f« situația în care suprafețele proprietate privată a statului sunt insuficiente acestea POT fi suplimentate cu suprafețe ce se vor scoate din domeniul public al statului, în condițiile legii, la propunerea prefectului, sau se vor acorda despăgubiri."
Se mai arată faptul că legea nu instituie, în sarcina prefectului, o obligație de a propune disponibilizarea unor terenuri din perimetrul Stațiunii.
Prefectul poate (adică, are posibilitatea, nu obligația) ca, în cazul în care suprafețele de teren aflate în rezerva comisiilor locale sunt insuficiente, să propună suplimentarea acestora cu suprafețe ce se vor scoate din domeniul public, în condițiile legii.
Totodată, legea nu prevede ca suprafețele propuse de prefect a fi scoase din domeniul public să fie în mod obligatoriu amplasate în perimetrul stațiunilor de cercetare, fapt ce reiese din prevederile art. 10 din Legea nr. 1/2000 și art. 10 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005.
În art. 10 din Legea nr. 1/2000 nu se prevede că terenul ce se restituie persoanelor îndreptățite trebuie să fie în mod obligatoriu amplasat în perimetrul stațiunilor.
De asemenea, potrivit art. 10 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate privată în favoarea persoanelor îndreptățite sunt stabiliți următorii pași:
În situațiile în care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibilă, fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li se va oferi, un alt amplasament situat în aceeași localitate sau într-o localitate învecinată;
În situația în care într-o anumită localitate nu mai există suficient teren în rezerva comisiei de fond funciar care să fie atribuit în proprietate foștilor proprietari deposedați sau moștenitorilor acestora, comisiile de fond funciar se vor adresa comisiilor de fond funciar din alte localități care vor pune la dispoziție terenurile rămase disponibile.
Comisiile locale de fond funciar vor atașa la cerere o situație centralizatoare privind terenurile aflate la dispoziția lor, sub semnătura tuturor membrilor comisiei, avizată de comisia județeană de fond funciar, care să ateste că în rezerva comisiei locale de fond funciar nu mai există teren, pe baza situației suprafețelor de teren pentru care s-au emis titluri de proprietate, situație comunicată de către oficiile de cadastru și publicitate imobiliară;
Atunci când nu mai există teren în rezerva comisiei de fond funciar, aceasta se va putea adresa, prin intermediul comisiei județene de fond funciar, instituțiilor și autorităților publice care administrează teren proprietate a statului;
Toate instituțiile și autoritățile publice care au în administrare terenuri proprietate publică a statului sunt obligate să răspundă cererilor formulate de comisiile de fond funciar și să comunice acestora suprafețele de teren care pot fi disponibilizate, în condițiile legii, în termen de 45 de zile de la data primirii cererii;
Reconstituirea dreptului de proprietate pentru vechile amplasamente se face în perimetrul unităților de cercetare-dezvoltare pe terenuri agricole care nu sunt indispensabile cercetării.
Reclamanta nu a făcut dovada lipsei de terenuri din rezerva aflată la dispoziția sa și nici dovada demersurilor de a identifica și alte terenuri decât cele din administrarea instituției noastre, imobile care să se situeze pe raza județului B. -N. și care să poată fi scoase din domeniul public, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate privată.
Dimpotrivă, chiar domeniul public al mun. B. cuprinde suficiente terenuri care puteau și pot fi disponibilizate și trecute în domeniul privat. Acest fapt este recunoscut de însuși P. ul Mun.
în cadrul unei ședințe de lucru convocată de Prefectul Jud. B. -N. pentru data de_ .
În cadrul acestei întâlniri, primarul mun. B. a arătat că, în ce privește punerea în aplicare a Hotărârii Comisiei Județene nr. 825/2007, există posibilitatea de punere în posesie a persoanelor îndreptățite asupra unor terenuri aflate în domeniul public al unității administrativ teritoriale ori cea privind despăgubirea persoanelor în cauză.
Se mai arată încă o dată: terenurile indispensabile cercetării nu fac și nu au făcut obiectul restituirii în natură în vederea reconstituirii dreptului de proprietate privată nici înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 45/2009.
Interesul public este superior și primează în fața interesului privat.
Intenția și voința legiuitorului de a proteja interesul public rezultă în mod evident din faptul că a reglementat ca măsuri reparatorii acordarea de despăgubiri sau atribuirea de terenuri în compensare în cazul în care terenurile nu pot fi restituite în natură deoarece aparțin domeniului public, fiind afectate unei activități de interes strategic și de importanță națională pentru asigurarea fondului fitogenetic național.
Așa cum a arătat mai sus, în baza art. 10 alin, (2) din Legea nr. 1/2000, persoanelor îndreptățite li se putea (și li se poate și în prezent) reconstitui dreptul de proprietate privată asupra terenului în litigiu prin atribuirea în natură a unui teren aflat în proprietatea privată, la dispoziția Comisiei municipale sau prin acordarea de despăgubiri materiale, în cazul în care nu exista teren disponibil, nefiind obligatorie reconstituirea dreptului de proprietate în natură pe vechiul amplasament și în incinta Stațiunii.
Legile fondului funciar stabilesc o excepție de la regula reconstituirii în natură pe vechiul amplasament a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor situate în perimetrul stațiunilor de cercetare.
Nu este admisibil ca o autoritate implicată în procesul de reconstituire a dreptului de proprietate să aibă în vedere doar prevederile art. 9 alin. d) teza I și art. 9 alin, fi2) din Legea nr. 1/2000, și să ignore toate celelalte prevederi incidente în speță.
Susținerile Comisiei municipale B. fac abstracție de prevederile cuprinse în art. 9 alin.
teza II din Legea nr. 1/2000, unde se precizează că terenurile din perimetrele stațiunilor, institutelor și centrelor de cercetare care fac obiectul retrocedării se vor delimita în sole compacte, începând de la marginea perimetrului, conform Legii nr. 290/2002 _
Ori, în Legea nr. 290/2002 se prevede tocmai faptul că terenurile aparținând foștilor proprietari, dar indispensabile activității de cercetare-dezvoltare, _, vor fi păstrate în administrarea unităților de profil.
Totodată, în speță trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 10 alin. (8) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005, modificat și completat prin H.G. nr. 1832/2005.
Dispozițiile art. 10 alin. (8) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005 au fost date tocmai în aplicarea dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, așa cum rezultă fără putință de tăgadă din chiar textul legal, în aplicarea art. 9 alin. (1) și a art. 24 alin. (6) din Legea nr. 1/2000 _, reconstituirea dreptului de proprietate pentru vechile amplasamente se face în perimetrul unităților de cercetare-dezvoltare pe terenuri agricole care nu sunt indispensabile cercetării".
Prin urmare, cele două texte de lege nu pot fi interpretate altfel decât în sensul că terenurile destinate activității de cercetare pot face obiectul reconstituirii în natură a dreptului de proprietate privată, mai puțin cele care sunt indispensabile acestei activități.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 23/2011, statuând faptul că "validarea nu presupune în mod obligatoriu ca persoanele îndreptățite să primească teren pe vechiul amplasament, ci se pot atribui terenuri din rezerva aflată la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar sau chiar despăgubiri, în lipsa rezervei. Dreptul câștigat prin validare nu presupune, în mod necesar, ca persoanele îndreptățite să primească teren în natură, individualizat în perimetrul stațiunii de cercetare."
Compensarea reglementată prin art. 9 alin.1 ind.2 din Legea nr.1/2000 se referă la atribuirea de alte suprafețe în schimbul terenurilor care se restituie pe vechiul amplasament în condițiile legii.
Ori, așa cum rezultă din reglementările legale imperative menționate anterior, terenurile indispensabile cercetării nu fac obiectul reconstituirii în natură a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Tocmai de aceea, prin Legea nr. 45/2009, modificată și completată prin Legea nr. 72/2011, se diminuează suprafețele administrate de stațiunile de cercetare, se precizează clar și se identifică suprafețele indispensabile desfășurării activității de cercetare care aparțin domeniul public al statului, care rămân în administrarea stațiunilor și care sunt exceptate de la restituirea în natură persoanelor îndreptățite.
Astfel, suprafețele de teren din perimetrul actual al S.C.D.P. B. au fost divizate în suprafețe retrocedabile, care rămân în administrarea A.D.S. și care sunt înscrise în Anexa nr. 8.11, respectiv suprafețe neretrocedabile, aparținând domeniului public, indispensabile activității de cercetare, aflate în administrarea S.C.D.P. B., înscrise în Anexa nr. 3.30 la Legea nr. 72/2011, de modificare și completare a Legii nr. 45/2009.
Pe terenurile cuprinse în anexa nr. 3.30 la Legea nr. 72/2011, de modificare și completare a Legii nr. 45/2009, se derulează proiecte de cercetare, se află plantația mamă, fondul național de germoplasmă pomicolă, câmpuri experimentale, aceste terenuri fiind indispensabile desfășurării activității de cercetare.
Terenurile în suprafață totală de 151,3507 ha, identificate în anexa nr. 3.30 mai sus menționată, sunt exceptate de la restituirea în natură persoanelor îndreptățite.
P. nu poate fi obligată să elaboreze un proiect de lege de modificare a anexelor
3.30 și 8.11 la Legea nr. 45/2009 în sensul disponibilizării suprafețelor de 116 ha B. și 33 ha Slătinița, întrucât nici un text de lege nu stabilește o asemenea obligație în sarcina sa.
În plus, I. P. nu are competențe în ceea ce privește stabilirea caracterului indispensabil pentru activitatea de cercetare al unor terenuri.
Singura instituție în măsură a stabili care sunt suprafețele indispensabile activității de cercetare este A. de Ș. A. și S. "G. I. -Șișești", aspect recunoscut de către legiuitor atât prin Legile nr. 290/2002 și nr. 45/2009, cât și prin Legea nr. 71/2010 privind modificarea dispozițiilor art. 12 alin. (3) din Legea nr. 18/1991 și, respectiv, art. 4 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005, prin care a fost legiferată necesitatea prezenței în cadrul comisiilor de aplicare a legilor fondului funciar a unor reprezentanți ai instituțiilor de cercetare-dezvoltare din domeniul agricol desemnați de către ASAS.
Se mai arată faptul că prin aceeași Lege nr. 72/2011, de modificare și completare a Legii nr. 45/2009. a fost stabilită și identificată suprafața de teren retrocedabilă din perimetrul actual al
S.C.D.P. B., care poate fi scoasă din domeniul public al statului în vederea punerii în posesie a persoanelor îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Această suprafață de teren, aparținând domeniului public al statului și rămasă în administrarea Agenției DS, este identificată în anexa nr. 8.11 la Legea nr. 72/2011, de modificare și completare a Legii nr. 45/2009.
Se precizează că pentru terenurile cuprinse în anexa nr. 8.11 este întocmit proiectul de hotărâre de Guvern privind trecerea din domeniul public al statului în domeniul privat, în vederea punerii acestora la dispoziția Comisiei municipale B., pentru punerea în posesie a persoanelor îndreptățite.
Astfel, prin acest proiect se prevede trecerea din domeniul public al statului în domeniul privat a următoarelor suprafețe:
85,6824 ha amplasate pe raza mun. B., din care 81,3992 ha teren agricol și 4,2832 ha teren neagricol;
59,0250 ha amplasate pe raza loc. Slătinița, din care 31,9930 ha teren agricol și 27,0320 ha teren neagricol.
In concluzie, din perimetrul actual al S.C.D.P. B. a fost disponibilizată, cu respectarea tuturor prevederilor legale incidente în materie, și urmează a fi scoasă din domeniul public al statului o suprafață totală de 144,7074 ha, care va fi pusă la dispoziția Comisiei municipale B. în vederea reconstituirii în natură a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în favoarea persoanelor îndreptățite.
După îndeplinirea procedurii legale prealabile de scoatere a suprafeței respective din domeniul public al statului, urmează a fi încheiat Protocolul de predare-primire a terenului între
A.D.S. și C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B.
, în conformitate cu prevederile art. 47 alin. (1) din anexa la H.G. nr. 890/2005 și dispozițiile Legii nr. 268/2001.
Suprafața totală cuprinsă în anexele nr. 29 B. și Slătinița, validate prin H.C J. B. -N. nr. 825/2007, este de 149,01 ha.
Astfel, rămâne doar o suprafață de 4,3026 ha pentru care reclamanta nu va putea efectua punerea în posesie în perimetrul Stațiunii.
Faptul că nu va fi pusă la dispoziția Comisiei municipale B. o suprafață de 116 ha teren agricol, pe raza mun. B., astfel cum dorește reclamanta, ci 85,6824 ha, din care numai 81,3992 ha teren agricol, nu contravine în nici un fel prevederilor legale.
Dimpotrivă, astfel cum am detaliat anterior, legiuitorul prevede expres posibilitatea ca persoanele îndreptățite să fie puse în posesie și pe alte amplasamente, inclusiv în alte localități.
În plus, C. municipală nu poate pretinde să-i fie pus la dispoziție exclusiv teren agricol, nu și teren neagricol. Pe orice suprafață de teren agricol există și drumuri de exploatare, între parcele putând exista și terenuri neproductive, iar delimitarea terenului retrocedabil din incinta Stațiunii s-a făcut în sole compacte, la marginea perimetrului.
În anexele nr. 29 B. și Slătinița validate prin H.C.J. nr. 825/2007 sunt înscrise și persoane care nu au făcut dovada vechiului amplasament în perimetrul actual al S.C.D.P. B., motiv pentru care am și solicitat constatarea nulității absolute a acestei hotărâri, care stă, de altfel, și la baza solicitărilor Comisiei municipale B. din prezentul dosar.
Acțiunea este înregistrată pe rolul Judecătoriei B., în dosar nr._ .
municipală recunoaște faptul că nu toate persoanele înscrise în anexa nr. 29 B. și Slătinița fac dovada vechiului amplasament în perimetrul actual al S.C.D.P. B. . Chiar în Nota nr. 59163/_ privind rezultatul verificării cererilor, actelor și documentațiilor care au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate în baza legilor funciare persoanelor înscrise în anexa 29
B. și Slătinița - pe care o depunem la dosar, se arată că persoanele respective fac dovada că suprafețele lor de teren sunt "în fostul perimetru al S.C.P.P. din anul 1991". doar suprafața de 81,24 ha fiind în perimetrul actual.
Ori, din anul 1991 până în prezent, perimetrul S.C.D.P. B. a fost mult diminuat, o mare suprafață de teren fiind trecută în domeniul privat al statului și pusă la dispoziția Comisiei municipale în vederea reconstituirii dreptului de proprietate privată.
Se mai arată încă o dată faptul că prin Legea nr. 72/2011, de modificare și completare a Legii nr. 45/2009, s-a stabilit că din perimetrul actual a S.C.D.P. B. poate fi disponibilizată o suprafață de 81.9395 ha teren amplasat pe raza mun. B. - o suprafață suficientă pentru punerea în posesie pe raza municipiului a persoanelor care au făcut dovada că vechiul amplasament al terenului revendicat se află în acest perimetru.
În privința persoanelor care nu au făcut dovada vechiului amplasament în perimetrul actual al S.C.D.P. B. sunt incidente prevederile,art. 10 alin. (l)-(6) din Regulament, precum și ale art.
31 alin. (5) din Legea nr. 45/2009, cu modificările și completările ulterioare, iar în privința persoanelor care fac dovada vechiului amplasament în perimetrul actual al Stațiunii, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (7)-(8) din Regulament.
Nu este nici normal, nici în spiritul și litera legii, ca S. a să fie obligată să mai predea o suprafață de teren din perimetrul actual pentru reconstituirea în natură a dreptului de proprietate unor persoane pentru punerea în posesie a cărora a mai predat o dată teren, din perimetrul administrat în anul 1991.
Este nelegală înscrierea în anexa nr. 29 a persoanelor ale căror terenuri au "vechiul amplasament" în suprafața predată Comisiei municipale B., adică înafara perimetrului actual al
S.C.D.P. B. .
Totodată, C. municipală nu poate solicita teren în compensare de la S.C.D.P. B., fapt ce reiese atât din prevederile Legii nr. 290/2002 și ale Legii nr. 45/2009, cu modificările și completările ulterioare, cât și din reglementările cuprinse în legile fondului funciar, incidente în speță.
In plus, chiar și în cazul în care toate persoanele înscrise în anexa nr. 29 ar fi făcut dovada că vechiul amplasament al terenului solicitat se află în perimetrul actual al subscrisei, în situația în care nu mai sunt terenuri disponibile, urmează ca acestora să li se acorde terenuri în altă parte sau despăgubiri, în conformitate cu prevederile art. 10 din Legea nr. 1/2000 și art. 10 alin. (8) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005.
Așadar, din reglementările legale incidente în speță rezultă fără putință de tăgadă faptul că reconstituirea dreptului de proprietate pentru vechile amplasamente în perimetrul unităților de cercetare-dezvoltare se poate face exclusiv în favoarea persoanelor îndreptățite, doar pe terenuri din proprietatea privată a statului, care nu sunt indispensabile cercetării, iar amplasamentul va fi stabilit la marginea perimetrului, în sole compacte.
În cazul în care nu mai sunt terenuri disponibile în perimetrul stațiunilor, se acordă măsuri compensatorii: terenuri pe alte amplasamente din aceeași localitate sau din alte localități, respectiv despăgubiri.
Prin Legea nr. 72/2011, de modificare și completare a Legii nr. 45/2009, din perimetrul actual al S.C.D.P. B. a fost disponibilizată o suprafață de 144,7074 ha, care face obiectul proiectului de hotărâre de Guvern elaborat de I. P. Jiul. B. -N. și urmează a fi predată Comisiei municipale B. .
S.C.D.P. B. nu s-a opus și nici nu se opune elaborării acestui proiect de hotărâre de Guvern privind scoaterea din domeniul public al statului a suprafeței identificate în anexa nr. 8.11 la Legea nr. 72/2011, de modificare și completare a Legii nr. 45/2009.
Restul suprafeței deținute de subscrisa - identificată în Anexa nr. 3.30 la Legea nr. 72/2011, este indispensabilă desfășurării activității de cercetare.
În Decizia nr. 23/2011 a Î.C.C.J. - pe care reclamanta o invocă și ea în susținerea pretențiilor sale, se statuează obligativitatea parcurgerii procedurii de trecere a terenurilor din domeniul public al statului în domeniul privat, prin hotărâre a G. ui emisă cu privire la terenurile delimitate în condițiile art. 9 și art. 12 din Legea nr. 1/2000.
Ori, potrivit prevederilor cuprinse în aceste articole de lege, terenurile indispensabile cercetării nu fac obiectul reconstituirii în natură a dreptul ui de proprietate privată.
Totodată, prevederile art. 1528 Cod civil, pe care reclamanta își întemeiază pretențiile, se referă la executarea silită în natură a obligației de a face.
Insă, așa cum am arătat, I. P. nu are obligația de a propune scoaterea din domeniul public a unor terenuri, cu atât mai mult a celor indispensabile cercetării - care sunt exceptate de la restituirea în natură, nu are obligația de a elabora un proiect de lege pentru modificarea anexei nr.
3.30 la Legea nr. 45/2009 în sensul solicitat de reclamantă, și nici obligația de a elabora un proiect de hotărâre de Guvern privind trecerea din domeniul public al statului în domeniul privat a terenului agricol în suprafață de 116 ha - pe raza mun. B., și de 33,01 ha - pe raza loc. Slătinița.
Instanța de judecată nu poate reține în sarcina acestei pârâte atare obligații, atâta timp cât nici o lege nu le prevede, solicitările reclamantei fiind neîntemeiate, nelegale și nefondate.
O hotărâre prin care s-ar admite acțiunea ce face obiectul prezentei cauze ar fi dată cu depășirea atribuțiilor judecătorești și cu încălcarea principiului separației puterilor în stat.
În drept, s-au invocat disp. art. 3, art. 115-118 Cod proc. civ., Legea nr. 554/2004, Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 213/1998, Legea nr. 290/2002, Legea nr. 45/2009, Legea nr. 72/2011, H.G. nr. 890/2005.
Numiții N. M., D. O. O., T. F. A., D. H. A. și G. F. au
depus la dosar cerere de intervenție în nume propriu, fila 148, prin care au solicitat admiterea in principiu a cererii si in fond să se constate ca sunt proprietarii unei părți din terenul asupra căruia părțile se judecă, urmând să fie obligate să le respecte dreptul de proprietate si posesie asupra lui si să le plătească cheltuielile de judecată.
În fapt, intervenienții sunt urmașii de drept a lui D. Flavius Tudor si Pletosu Virginia, doi dintre acționarii fondatori ai societății STAMBOLI s.a.,societate ce stă la baza înființării ICAR - ului B., actuala SCDP B. ,in urma procesului de naționalizare inițiat de comuniști. Statutul de moștenitori este dovedit cu extras de carte funciară depus la dosarul de retrocedare. Ca urmare a acestui fapt sunt validați pe Anexa 29. Cu toate acestea terenul solicitat a fost trecut in domeniul public al statului, mai exact al SCDP B. .
C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. și M. B.
, reprezentat legal prin primar, au depus la dosar "note de ședință";
cu privire la excepțiile invocate de către pârâtele de rând 1 - 2 și 4 - 5.
În ceea ce privește excepția necompetenței materiale:
Chemarea în judecată a G. ui R. a fost motivată de principiul opozabilității, acesta fiind argumentul pentru care nici nu au fost formulate pretenții față de acest pârât. Cererea de obligare a Instituției prefectului la elaborarea unui proiect de act normativ cu privire la o suprafață de teren aparținând domeniului public al statului se apreciază că se impune a fi introdusă și în contradictoriu cu instituția care, în situația admiterii cererii, ar adopta actul normativ.
Astfel, se consideră că în speță nu sunt incidente prevederile art. 3 pct. 1 C.pr.civ. și nici cele ale art. 10 din Legea 554/2004, întrucât nu ne aflăm în situația prevăzută de art. 1(1) din Legea
nr. 554/2004, litigiul nu privește un act administrativ emis de o autoritate centrală, motiv pentru care vă solicităm să respingeți excepția ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active:
Potrivit art. 52 din Legea 18/1991 comisia locală și cea județeană au calitate procesuală pasivă și activă, fiind reprezentate prin primar, respectiv prin prefect. Cât timp, potrivit prevederilor legale, comisia locală are atribuții privind realizarea punerii în posesie a persoanelor îndreptățite cu suprafețele de teren reconstituite în temeiul legilor funciare, este evident că este îndreptățită să întreprindă orice demersuri sunt necesare pentru predarea suprafețelor de teren reconstituite foștilor proprietari.
Conform art. 3(3) din Legea nr. 268/2001, modificată și art. 9(1) din Normele metodologice aprobate prin H.G.R. nr. 626/2001, modificată, terenurile cu destinație agricolă a căror retrocedare se solicită în conformitate cu prevederile Legilor fondului funciar, se transmit de A.D.S. comisiilor locale, pe bază de protocol, la cererea comisiilor județene, conform modelului aprobat de Consiliul de administrație al A.D.S.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 47 din H.G.R. nr.890/2007 comisiile județene validează documentațiile privind delimitarea și predarea terenurilor către comisiile locale, care efectuează apoi punerea în posesie, comisiile județene urmând să emită titlurile de proprietate ( art. 4 alin. 1 ind. 5 din Legea nr. 1/2000, modificată ).
Așadar, raportat la aceste prevederi legale, cât și la Decizia nr. 23/2011 a Î.C.C.J. dată la recursul în interesul legii, comisia municipală are calitate procesuală activă în a solicita efectuarea demersurilor pentru predarea terenului necesar realizării punerilor în posesie, astfel încât solicită să se respingă și această excepție.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei de rând 1:
Se știe că instituția prefectului este reprezentată de către prefect și că acesta este reprezentantul guvernului în teritoriu. Astfel, nu se poate susține lipsa calității procesuale pasive a instituției prefectului, având în vedere că instituția prefectului este reprezentată în fața instanței prin prefect. De altfel, Proiectul de Hotărâre de guvern despre care vorbește această pârâtă a fost înaintat
ui administrației și internelor tocmai de către I. prefectului împreună cu Consiliul județean ( înscris anexat întâmpinării ).
Daca s-ar admite susținerile pârâtei, ar însemna că ministerul a primit un proiect de act normativ fără valoare, provenind de la o instituție fără atribuții în domeniu, iar această apărare, că s- au întreprins demersuri pentru soluționarea situației terenului, ar trebui respinsă.
prefectului prin reprezentantul său legal, poate întreprinde orice demers pe lângă guvern în vederea soluționării favorabile a situației persoanelor îndreptățite, fie elaborând proiecte de acte normative, fie aducând la cunoștința acestei instituții probleme cu care se confruntă în teritoriu, ca reprezentant al acesteia.
Pentru aceste considerente, se solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei de rând 1.
Referitor la excepția nulității se solicită să se respingă și această excepție ca neîntemeiată, având în vedere că așa cum a arătat deja Guvernul României a fost introdus în cauză doar pentru opozabilitate, iar întreaga acțiune este motivată în fapt și în drept, aspect ce rezultă din cuprinsul acțiunii, nu doar din partea finală.
Cu privire la excepția prematurității întreaga procedură prealabilă trecerii terenului retrocedat din domeniul public al statului în cel privat a fost urmată, aspect reținut de către instanțele de judecată chiar în dosarul invocat de către noi în acțiunea introductivă ( dosar nr. _
): persoanele îndreptățite au formulat cereri de reconstituire, au fost validate prin hotărâri ale comisiei județene sau prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, iar în prezent a mai rămas doar îndeplinirea formalităților de trecere a terenului din domeniul public în cel privat, de predare prin protocol comisiei municipale și realizarea punerii în posesie a persoanelor îndreptățite.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii se apreciază că în speță nu sunt incidente prevederile art. 7(1) din Legea 554/2004, cât timp noi nu contestăm un act administrativ, care de altfel nici nu există, ci solicităm întreprinderea demersurilor necesare soluționării definitive a situației retrocedării terenurilor solicitate în temeiul legilor funciare.
Mai mult, pârâta SCDP nu justifică calitatea în care invocă inadmisibilitatea acțiunii, cât timp acțiunea noastră introductivă are ca scop obligarea Instituției prefectului, prin prefect, la
inițierea unui act normativ pentru trecerea din domeniul public în cel privat a suprafeței de teren necesară reconstituirii dreptului de proprietate.
Cât timp I. prefectului a întocmit un proiect de hotărâre de guvern, a trimis deja M. ui administrației și internelor, pentru o suprafață de teren ce nu corespunde reconstituirilor dreptului de proprietate validate, a fost nevoiți a promova această acțiune.
Oricum, a arătat în acțiunea introductivă că a solicitat de - a lungul timpului sprijinul comisiei județene în disponibilizarea suprafețelor de teren necesare punerii în posesie a persoanelor îndreptățite, fără rezultat însă.
Prin sentința civilă nr.7025/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosarul nr._ a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B. și a fost declinată competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanții C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. și M. B., în contradictoriu cu pârâții I. P., C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -N., A. DS B., S. a de C. și DP
B. și Guvernul României, în favoarea Tribunalului B. -N. .
În acest sens, s-a reținut că prin Hotărârea nr. 825/2007 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -N. au fost validate anexele 29 B. și 29 Slătinița pentru suprafețele de 116 ha teren agricol, respectiv 33,01 ha, în favoarea persoanelor cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul legilor fondului funciar, însă până în prezent punerea în posesie a acestor persoane nu a fost posibilă întrucât aceste terenuri se află în administrarea pârâtelor Agenției DS B. și Stațiunii de cercetare și dezvoltare pomicolă B., nefiind predate reclamantei C. municipală B. în vederea punerii în posesie a persoanelor îndreptățite.
Adresele depuse la dosar de către reclamanți (filele 40, 41) precum și susținerile reclamanților din cuprinsul cererii de chemare în judecată relevă faptul că reclamanții au efectuat demersuri în vederea predării terenurilor necesare punerii în posesie a persoanelor îndreptățite prin formularea unor cereri de disponibilizare a terenurilor, adresate pârâtei I. P. - județul B.
-N., însă până în prezent pârâta I. P. nu a soluționat aceste cereri. Cererea reclamanților de obligare a pârâtei I. P. de către instanța de judecată la elaborarea unor proiecte de lege și de hotărâre de guvern în vederea disponibilizării suprafețelor validate prin HCJ nr. 825/2007 reprezintă un demers în vederea recunoașterii dreptului pretins, demers efectuat ca urmare a nesoluționării până în prezent, de către pârâta I. P., a cererilor reclamanților de disponibilizare a suprafețelor validate prin HCJ nr. 825/2007.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr.554/2004 orice persoană care se consideră vătămată într- un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.
Având în vedere starea de fapt reținută și dispozițiile legale menționate instanța a apreciat că cererea reclamantelor de obligare a pârâtei I. P. la elaborarea unor proiecte de lege și de hotărâre de guvern în vederea disponibilizării suprafețelor validate prin HCJ nr. 825/2007 este de competența instanței de contencios administrativ. Competența soluționării cererilor în materie de contencios administrativ este stabilită, prin art. 2 alin. 1, lit. d din Codul de procedură civilă, în favoarea tribunalelor, excepție făcând cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale, care sunt în competența curților de apel. Întrucât prin cererea de chemare în judecată reclamanții au emis pretenții doar față de pârâta I. P. - Județul B.
-N., ca urmare a pasivității acestei instituții, cu toate că au chemat în judecată mai multe persoane, instanța a apreciat că instanța competentă a judeca cererea ce formează obiectul prezentului dosar este Tribunalului B. -N., în speță nefiind formulată o cerere referitoare la un act administrativ emis de o autoritate centrală sau la nesoluționarea de către o autoritate centrală a unei cereri.
În acest context, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului B. -N. sub nr. _
.
Pârâta S. a de C. și DP B.
a depus la dosar "completare la
întâmpinare";,
prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului B. -N., cu
motivarea că obiectul prezentei cauze nu vizează reconstituirea propriu-zisă a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor înscrise în anexele nr. 29 B. și Slătinița, validate prin H.C.J.
-N. nr. 825/2007, ci înlăturarea unui impediment de ordin legal care împiedică în acest moment restituirea în natură a terenurilor vizate - respectiv, acela că terenurile aparțin domeniului public al statului.
Se consideră că prezenta acțiune este, în realitate, o acțiune în materie de contencios administrativ, vizând delimitarea domeniului public al statului.
Delimitarea domeniului public al statului este de competența G. ui - autoritate centrală. Reclamanta a precizat că și-a îndreptat acțiunea împotriva Instituției P. Jud. B. -N.
întrucât aceasta este reprezentată de prefect, care este reprezentantul G. ui în teritoriu - calitate în care, susține reclamanta, are competența de a iniția proiecte de acte normative în sensul solicitat prin prezenta acțiune.
In conformitate cu prevederile art. 3 Cod proc. civ.: "Curțile de apel judecă: 1. în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale.
Prin urmare, raportat la petitele formulate prin cererea introductivă prin care se tinde, în mod evident, la delimitarea domeniului public al statului, competența materială de soluționare a acțiunii ce face obiectul prezentului dosar aparține Curții de Apel C. .
Pentru aceste motive, solicită admiterea excepției necompetenței materiale a Tribunalului B.
-N. în soluționarea acțiunii ce formează obiectul litigiului dedus judecății și declinarea prezentei cauze, spre competentă soluționare, Curții de Apel C. .
De asemenea, pe lângă excepțiile invocate prin întâmpinarea depusă la termenul din data de_ , înțelege să invoce și excepția lipsei calității procesuale pasive a S.C.D.P. B. , excepția lipsei de interes, precum și excepția prematurității petitului 2 al acțiunii.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a S.C.D.P. B.
: Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și persoana obligată în raportul juridic supus cercetării instanței.
Având în vedere faptul că reclamanta a formulat pretenții doar față de I. P., precum și faptul că S. a de C. - D. pentru Pomicultură B. nu are competența de a iniția un proiect de lege sau de hotărâre de Guvern, consideră că nu justifică calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
În acest context, S.C.D.P. B. nu are calitate procesuală pasivă, și, pe cale de consecință, se impune respingerea acțiunii, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cu privire la excepția lipsei de interes
: Pentru a justifica sesizarea instanței de judecată, interesul trebuie să fie: - legitim, corespunzător cerințelor legii materiale și procesuale - interesul este legitim atunci când se urmărește afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv, a unui interes ocrotit de lege, și potrivit scopului economic și social pentru care a fost recunoscut; - personal și direct, cel care recurge la acțiune să aibă un folos practic; - născut și actual, să existe în momentul formulării cererii.
Reclamanta nu justifică un interes legitim, personal și direct, născut și actual în ceea ce privește.
Conform art. 10 din Legea nr.1/2000, persoanelor fizice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor deținute de institutele și stațiunile de cercetare și producție agricolă li se vor atribui terenuri în natură din terenurile proprietate privată a statului.
Totodată, legea prevede că în situația în care terenurile din domeniul privat sunt insuficiente, prefectul poate propune scoaterea din domeniul public a unor suprafețe, fără însă a stabili o obligație în acest sens în sarcina prefectului și fără a stabili că terenurile trebuie să fie în mod obligatoriu amplasate în perimetrul stațiunilor de cercetare.
Dimpotrivă, legiuitorul exceptează expres de la retrocedare terenurile indispensabile activității de cercetare.
La art. 10 alin. (8) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005 - dat în aplicarea art. 9 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, se precizează expres faptul că "reconstituirea dreptului de proprietate pentru vechile amplasamente se face în perimetrul unităților de cercetare-dezvoltare pe terenuri agricole care nu sunt indispensabile cercetării";.
Așadar, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din incinta unităților de cercetare se poate face doar pe terenuri din proprietatea privată a statului, care nu sunt indispensabile cercetării, iar amplasamentul va fi stabilit la marginea perimetrului, în sole compacte.
Potrivit prevederilor art. 31 alin. (3) din Legea nr. 45/2009, cu modificările și completările ulterioare: "Terenurile date în administrarea instituțiilor și unităților de cercetare-dezvoltare de drept public sunt inalienabile, insesizabile, imprescriptibile și nu pot fi scoase din proprietatea publică și din administrarea unităților de cercetare-dezvoltare din agricultură și silvicultură decât prin lege".
Reclamanta are, într-adevăr, atribuția de punere în posesie a persoanelor îndreptățite cărora li s-a recunoscut dreptul la reconstituirea în natură a dreptului de proprietate privată, însă această atribuție nu poate fi exercitată cu privire la terenuri care sunt exceptate prin lege de la retrocedare - cum sunt terenurile indispensabile cercetării.
Faptul că prin H.C.J. B. -N. nr. 825/2007 - invocată de reclamantă în motivarea cererilor sale, a fost validat dreptul unor persoane fizice la reconstituirea dreptului de proprietate în natură pe o suprafață de 116 ha - pe raza municipiului B. și de 33,01 ha - pe raza localității Slătinița, nu conferă Comisiei municipale B. dreptul de a promova prezenta acțiune.
În acest sens s-a pronunțat și înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 23/2011, statuând faptul că "validarea nu presupune în mod obligatoriu ca persoanele îndreptățite să primească teren pe vechiul amplasament, ci se pot atribui terenuri din rezerva aflată la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar sau chiar despăgubiri, în lipsa rezervei. Dreptul câștigat prin validare nu presupune, în mod necesar, ca persoanele îndreptățite să primească teren în natură, individualizat în perimetrul stațiunii de cercetare."
Prin urmare, în prezenta speță, reclamanta nu justifică un interes legitim, ocrotit de lege.
Totodată, reclamanta nu justifică un interes născut și actual, iar acțiunea promovată este lipsită de folos practic.
Chiar și în situația în care, ipotetic vorbind, I. P. ar fi obligată prin hotărâre judecătorească să inițieze un proiect de lege de modificare a anexelor 8.11 și 3.30 din Legea nr. 45/2009, în sensul disponibilizării suprafețelor de 116 ha B. și 33 ha Slătinița către C. municipală, validate prin H.C.J. nr.825/2007, pentru ca suprafețele în cauză să fie efectiv disponibilizate este absolut necesar ca acel proiect de lege să fie și adoptat în forma propusă.
Făcând abstracție de faptul că I. P. nu are nici competența și nici obligația de a emite un proiect de lege astfel cum solicită C. municipală în prezentul dosar, simpla emitere a unui asemenea proiect nu echivalează cu disponibilizarea suprafețelor vizate, cererea reclamantei fiind lipsită de folos practic.
Totodată, atât timp cât nu a fost adoptată de către Parlamentul României o lege prin care suprafețele vizate - cuprinse în anexa nr. 3.30 la Legea nr. 45/2009, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 72/2011, să fie declarate dispensabile activității de cercetare - dezvoltare
- inovare, reclamanta nu justifică un interes legitim, direct, născut și actual de a cere obligarea Instituției P. să inițieze un proiect de hotărâre de Guvern pentru trecerea în domeniul privat a unor terenuri cuprinse la această dată în anexa nr. 3.30 la Legea nr. 45/2009, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 72/2011, pentru a căror dezafectare este prevăzută, în mod expres, necesitatea adoptării unei legi.
Pentru motivele arătate mai sus, se solicită admiterea excepției invocate și respingerea acțiunii ce face obiectul prezentului dosar ca lipsită de interes.
Cu privire la excepția prematuritătii petitului 2 al acțiunii: Reclamanta solicită obligarea Instituției P. Jud. B. -N. să inițieze un proiect de hotărâre de guvern privind trecerea din domeniul public al statului în domeniul privat a terenului agricol în suprafață de 116 ha - pe raza municipiului B. și de 33,01 ha - pe raza localității Slătinița, la dispoziția Comisiei municipale B.
, în condițiile în care nu este adoptată o lege prin care să fie disponibilizate (declarate dispensabile activității de cercetare) toate suprafețele solicitate.
Pentru ca un drept să poată fi valorificat pe cale de acțiune, acesta trebuie să fie, printre altele, legitim și actual.
Se arată faptul că și în situația în care, ipotetic vorbind, I. P. ar fi obligată prin hotărâre judecătorească să inițieze un proiect de lege de modificare a anexelor 8.11 și 3.30 din
Legea nr. 45/2009, în sensul disponibilizării suprafețelor de 116 ha B. și 33 ha Slătinița către C. municipală, validate prin H.C.J. nr.825/2007, pentru ca suprafețele în cauză să fie disponibilizate este absolut necesar ca acel proiect de lege să fie și adoptat în forma propusă.
Abia după adoptarea de către Parlamentul României a unei legi prin care suprafețele respective ar fi declarate dispensabile activității de cercetare - dezvoltare - inovare, ar exista premisele legale pentru inițierea unui proiect de hotărâre de Guvern pentru trecerea terenurilor din domeniul public al statului în domeniul privat și punerea lor la dispoziția comisiei locale.
Până la adoptarea unei asemenea legi, consideră că cererea de obligare a Instituției P. Jud. B. -N. să inițieze un proiect de hotărâre de guvern privind trecerea din domeniul public al statului în domeniul privat a terenului agricol în suprafață de 116 ha - pe raza municipiului B. și de 33,01 ha - pe raza localității Slătinița, la dispoziția Comisiei municipale B. este prematur formulată și lipsită de folos practic.
Considerații cu privire la inadmisibilitatea, nelegalitatea și netemeinicia cererilor reclamantei:
Legiuitorul nu a stabilit obligativitatea ca terenul ce se restituie persoanelor îndreptățite să fie amplasat în perimetrul stațiunilor și cu atât mai puțin pe vechiul amplasament.
Legea prevede că în situația în care terenurile din domeniul privat sunt insuficiente, prefectul poate propune scoaterea din domeniul public a unor suprafețe, fără însă a stabili o obligație în acest sens în sarcina prefectului și fără a stabili că terenurile trebuie să fie în mod obligatoriu amplasate în perimetrul stațiunilor de cercetare.
Dimpotrivă, legiuitorul exceptează expres de la retrocedare terenurile indispensabile activității de cercetare.
In ceea ce privește competența de a stabili care terenuri sunt dispensabile activității de cercetare, aceasta în nici un caz nu aparține nici Instituției P., nici reclamantei.
Restituirea în natură a terenurilor indispensabile cercetării - proprietate publică a statului, contravine în mod evident prevederilor art. 136 din Constituție, ale Legii nr. 213/1998, precum și celorlalte reglementări legale imperative invocate de noi, cuprinse în Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 290/2002, Legea nr. 45/2009, cu modificările și completările ulterioare aduse prin Legea nr. 72/2011, H.G. nr. 890/2005, Codul Civil.
Interesul public este protejat în acest caz, legiuitorul reglementând ca măsuri reparatorii acordarea de despăgubiri sau atribuirea de terenuri în compensare, pe alte amplasamente din aceeași localitate, în cazul în care terenurile nu pot fi restituite în natură deoarece aparțin domeniului public, fiind afectate unei activități de interes strategic și de importanță națională pentru asigurarea fondului fitogenetic național.
Așadar, nu este obligatoriu ca terenurile revendicate să fie și retrocedate în perimetrul Stațiunii, pretențiile reclamantei fiind lipsite de temei.
Acțiunea prin care o persoană pretinde altei persoane să aibă o anumită conduită (să dea, să facă ori să nu facă ceva), pentru a fi admisibilă, trebuie să îndeplinească, cumulativ, condițiile de exercițiu ale acțiunii civile (afirmarea unui drept, interesul, calitatea procesuală și capacitatea procesuală).
In ceea ce privește condiția afirmării unui drept, astfel cum s-a reținut în jurisprudență și doctrina de specialitate, pentru a putea fi exercitat, dreptul trebuie să fie recunoscut și ocrotit de lege.
Prin urmare, dreptul trebuie să nu intre în conținutul unui raport juridic ilegal. Aceasta este o condiție pentru validitatea dreptului, motiv pentru care instanța sesizată cu o acțiune prin care se încearcă valorificarea unui drept care intră în conținutul unui raport juridic ilicit va respinge acțiunea ca nefondată, procedând ca atunci când dreptul afirmat de reclamant nu există (Dr. M. Tăbârcă, Drept procesual civil, vol. I, pag. 97).
Se consideră că, în prezenta speță, nu sunt îndeplinite condițiile de exercitare a dreptului. Obiectul raportului obligațional este prestația de care este ținut debitorul. Potrivit legii,
obiectul prestației trebuie să fie determinat și să fie licit. Așa cum s-a arătat anterior, prestațiile solicitate de către reclamantă sunt ilicite.
Pârâta face parte din sistemul de cercetare-dezvoltare de interes național, fiind unitate de drept public, fapt ce rezultă din prevederile art. 7 lit. b) din O.G. nr. 57/2002 privind cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică, art. 4 din Legea nr.290/2002 privind organizarea și
funcționarea unităților de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare și a A.S.A.S., art. 26 din Legea nr. 45/2009.
Potrivit dispozițiilor Constituției, ale O.G. nr. 57/2002, ale Legii nr. 290/2002 și ale art. 2 alin. (1) Legii nr. 45/2009, cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică, denumite în continuare cercetare-dezvoltare, sunt principalele activități creatoare și generatoare de progres economic și social; activitatea de cercetare-dezvoltare-inovare constituie prioritate națională și are un rol determinant în strategia de dezvoltare economică durabilă, fiind declarată activitate de utilitate publică, terenurile indispensabile desfășurării acestei activități având același regim.
In vederea îndeplinirii activității de cercetare, prin dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, art. 3 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, pct. 5 din Anexa la Legea nr. 213/1998, ale Legii nr. 290/2002 și ale art. 31 alin. (2) și (3) din Legea nr. 45/2009, legiuitorul a reglementat situația juridică a terenurilor care se află în administrarea pârâtei, precizând în mod expres, că sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile.
Pentru a nu se mai crea nici o confuzie și a nu se mai lăsa loc de interpretare, prin dispozițiile Legii nr. 45/2009, cu modificările și completările aduse prin Legea nr.72/2011, în anexa nr. 3.30 a Legii, legiuitorul a identificat cu date tehnice terenurile indispensabile activității de cercetare, stabilind interdicția ca acestea să fie scoase din domeniul public al statului în alt mod, cu excepția legii.
Totodată, în anexa nr. 8.11 din aceeași Lege, au fost identificate cu date tehnice suprafețele dispensabile activității de cercetare, aflate în domeniul public al statului - suprafețe ce pot fi disponibilizate în condițiile reglementate prin art. 10 alin. (2) din Legea nr. 1/2000, coroborat cu art. 10 din Legea nr. 213/1998 - acestea fiind suprafețele ce pot face obiectul retrocedării la care face trimitere legiuitorul în art. 9 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 18/1991.
Întrucât terenurile vizate sunt exceptate prin lege de la retrocedare, pretențiile reclamantei sunt ilicite, fiind lovite de sancțiunea nulității absolute (lipsite de efecte). In concluzie, dreptul pe care reclamanta solicită a-i fi satisfăcut (dreptul de a efectua punerea în posesie pe terenuri incluse în anexa nr. 3.30 la Legea nr. 45/2009 - aceasta fiind finalitatea urmărită de C. municipală), nu este recunoscut și ocrotit de lege și este ilicit.
Dreptul de administrare a acestor suprafețe a fost și este acordat stațiunii prin lege pe toată durata existenței subscrisei și a păstrării obiectului de activitate.
În consecință, o eventuală restrângere a dreptului de administrare al S.C.D.P. C. este lipsită de fundament juridic și, drept urmare, nelegală.
Având în vedere cele de mai sus, întrucât dreptul pretins intră în conținutul unui raport juridic ilegal, acțiunea prin care se încearcă valorificarea acestuia se impune a fi respinsă ca nefondată.
Se mai precizează că pârâta își menține toate apărările formulate prin întâmpinarea depusă la termenul de judecată din data de_ și solicit respingerea acțiunii ce face obiectul prezentului dosar, pe cale de excepție - ca inadmisibilă, introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, lipsită de interes și prematură, iar pe fond, ca nelegală și nefondată.
C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B.
a depus la dosar "note de ședință"; - file 29-30 dosar, prin care a arătat următoarele:
În ceea ce privește excepția necompetenței materiale, solicită respingerea acesteia deoarece premisa de la care pornește pârâta în invocarea acestei excepții, și anume că prezenta acțiune este o acțiune în materie de contencios administrativ ce vizează delimitarea domeniului public al statului, este greșită.
Acțiunea are ca obiect obligația de a face, adică obligarea Instituției P. la elaborarea unui proiect de act normativ care să fie punctul de pornire în procedura ce are ca finalitate punerea în posesie a persoanelor al căror drept de proprietate a fost deja reconstituit, dar care încă nu au intrat în posesia terenurilor. S-a arătat că s-a motivat acțiunea inclusiv pe statuările obligatorii din Decizia nr. 23/2011 a Î.C.C.J. dată în recursul în interesul legii și însușite în Decizia nr. 429/R/2011 de Tribunalul B. - N. .
Astfel, prevederile art. 3 pct. 1 din C.pr.civ. invocate de către pârâtă nu sunt incidente în
speță.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, se solicită a fi respinsă, întrucât pârâta administrează în prezent suprafața de teren ce a aparținut beneficiarilor reconstituirii dreptului de proprietate, orice demers efectuat cu privire la această suprafață de teren trebuie adus la cunoștință acesteia, pentru a evita ca ulterior aceasta să invoce inopozabilitatea hotărârii ce se va pronunța. Acesta este motivul pentru care aceasta a fost chemată în judecată.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes, se impune respingerea, întrucât potrivit prevederilor art. 5 din H.G.R. nr. 890/2005, între atribuțiile comisiilor municipale se numără și cea referitoare la realizarea punerii în posesie a persoanelor îndreptățite, consideră că justifică interes în promovarea acestei acțiuni, interes dublat și de faptul că pârâta de rând 1, nu a efectuat niciun demers în soluționarea definitivă a reconstituirilor, cu toate că prevederile art. 1 lit. c) din H.G.R. nr. 561/2009 dau posibilitatea prefectului să inițieze proiecte de acte normative în vederea adoptării de către Guvern, atribuție pe care primarul unei unități administrativ - teritoriale nu o are.
Mai mult, persoanele îndreptățite la reconstituire sunt îndrumate să se adreseze comisiei municipale pentru realizarea punerii în posesie.
Excepția prematurității petitului 2
este neîntemeiată, apreciindu-se că, atât prin invocarea acestei excepții, cât și a celei anterioare, pârâta SCDP se manifestă ca apărător al instituției prefectului, care a invocat doar excepția lipsei calității procesuale active, respectiv pasive, impunându-se a fi respinsă raportat la cele reținute în dosarul civil nr._: persoanele îndreptățite au formulat cereri de reconstituire, au fost validate prin hotărâri ale comisiei județene sau prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, iar în prezent a mai rămas doar îndeplinirea formalităților de trecere a terenului din domeniul public în cel privat, de predare prin protocol comisiei municipale și realizarea punerii în posesie a persoanelor îndreptățite.
S. a de C. și DP B.
a depus la dosar "cerere de arătare a titularului dreptului de proprietate";,
file 31-32, prin care a solicitat introducerea în cauză a statului - titular al dreptului de proprietate publică asupra terenului ce face obiectul cererii de intervenție în nume propriu formulată în dosarul nr._, reprezentat potrivit art. 12 din Legea nr. 213/1998, prin
M. F. .
Referitor la situația juridică a terenului cu privire la care intervenienții solicită să se constate că sunt proprietari, precizează că potrivit prevederilor Legii nr.45/2009, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, ale art. 3 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, pct. 5 din Anexa la Legea nr. 213/1998, Legea nr. 45/2009, cu modificările și completările aduse prin Legea nr. 72/2011, suprafața aflată în administrarea Stațiunii de C. - D. pentru Pomicultură B. aparține domeniului public al statului.
S.C.D.P. B. nu este titularul dreptului de proprietate asupra suprafeței în cauză, ci S.
R. .
In conformitate cu prevederile art. 12 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și
regimul juridic al acesteia, Ministerul Finanțelor Publice este reprezentantul statului în litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunului.
Potrivit prevederilor art. 865 alin. (2) lit. b) Cod civil, titularii drepturilor corespunzătoare proprietății publice au obligația să-1 introducă în proces pe titularul dreptului de proprietate publică, în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă.
Necesitatea introducerii în cauză a S. - titular al dreptului de proprietate publică asupra terenurilor în litigiu, potrivit art. 858 și urm. Cod civil, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, se datorează și prevederilor Legii nr.45/2009, care relevă prioritatea acordată de legiuitor interesului public constând în cercetarea - dezvoltarea din domeniul agricol, în considerarea și pentru satisfacerea căruia a fost înființată S. a.
Dată fiind această opinie a legiuitorului, astfel cum rezultă din reglementările expuse, precum și faptul că prin cererea de intervenție în nume propriu se tinde la stingerea dreptului de proprietate publică a statului, apreciem că cererea de arătare a titularului dreptului de proprietate publică este întemeiată.
S. a de C. și DP B.
a depus întâmpinare, împotriva cererii de intervenție în nume propriu formulată de N. M., D. O. O., T. F. A., D. H.
A. și G. F. - file 33-36 dosar.
Se arată că prin cererea de intervenție formulată - semnată doar de către una dintre cele cinci persoane fizice menționate în cerere, se solicită instanței să admită în principiu cererea și, în fond,
să se constate că sunt proprietarii unei părți din terenul asupra căruia părțile se judecă, urmând să fie obligate să le respecte dreptul de proprietate și posesie asupra lui și să le plătească cheltuielile de judecată făcute cu acest proces.
În susținerea cererii, arată că sunt urmașii de drept ai lui D. Flavius Tudor și Pletosu Virginia, statutul lor de moștenitori fiind dovedit cu extras de carte funciară depus la dosarul de retrocedare, și că sunt validați pe anexa 29. Cu toate acestea, terenul solicitat de ei a fost trecut în domeniul public al statului, mai exact al SCDP B. .
Cererea nu este motivată în drept.
La cerere nu este atașată nici procura cerută de art. 83 Cod proc. civilă.
Potrivit art. 49-50 Cod pr.civilă, cererea de intervenție în interes propriu este o cerere prin care terțul urmărește realizarea sau conservarea unui drept al său asupra bunului ce formează obiectul cererii de chemare în judecată, tinzând să câștige pentru sine obiectul procesului.
Cererea de intervenție voluntară principală trebuie să cuprindă aceleași elemente pe care trebuie să le cuprinsă orice cerere de chemare în judecată și să respecte condițiile pentru promovarea acesteia.
În plus, terțul trebuie să justifice un interes propriu pentru care înțelege să intervină în acel proces, cererea sa să aibă legătură cu cererea principală, încât să justifice soluționarea lor împreună.
Or, cererea de intervenție nu are nici o legătură cu cererea principală, astfel încât să se justifice judecarea lor împreună.
Totodată, cererea de intervenție voluntară trebuie să fie admisibilă în raport de natura litigiului dintre reclamant și pârât.
Litigiul ce face obiectul prezentului dosar este unul de natură administrativă, în timp ce obiectul cererii de intervenție voluntară principală este unul de natură civilă, ceea ce atrage inadmisibilitatea în principiu a cererii de intervenție formulate în cauză.
Totodată, raportat la cadrul procesual stabilit și obiectul cererii de chemare în judecată - obligare la emiterea unor proiecte de acte normative, considerăm că intervenienții în nume propriu nu justifică interesul de care face vorbire art. 49 și urm. Cod proc. Civilă.
Prin urmare, se consideră că cererea de intervenție în nume propriu formulată în prezentul dosar este inadmisibilă în principiu și solicită respingerea ei ca atare.
În situația în care se va admite în principiu această cerere de intervenție în nume propriu, solicită respingerea ei în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nelegală și nefondată.
Se invocă excepția inadmisibilității acțiunii în constatare.
Potrivit prevederilor art. 111 Cod proc. civilă, acțiunea în constatare este admisibilă dacă are ca obiect constatarea unui drept și nu a unui fapt și numai dacă partea nu are deschisă calea acțiunii în realizarea dreptului.
Or, prin cererea lor, intervenienții solicită constatarea unei stări de fapt, respectiv că sunt proprietarii unei părți din terenul asupra căruia părțile se judecă.
Totodată, intervenienții aveau posibilitatea și au și formulat cerere în realizarea dreptului lor în temeiul prevederilor legilor fondului funciar, conform procedurii speciale reglementate de aceste acte normative - astfel cum precizează chiar ei, sunt validați pe anexa nr. 29.
De asemenea, au formulat și acțiunea în revendicare înregistrată sub dosar nr._, conexat la dosar nr._ - acțiune respinsă ca prematură, având ca și obiect același teren pentru care au formulat și cererea în constatare.
Legea nr. 18/1991 a suprimat, practic, posibilitatea recurgerii la dreptul comun în cazul ineficacității actelor de preluare a terenurilor și, fără să diminueze accesul la justiție, a perfecționat sistemul reparator, subordonându-1, totodată, controlului judecătoresc prin norme de procedură cu caracter special.
Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 1/2000 au aplicabilitate generală în materia reparării daunelor produse prin preluarea terenurilor, acoperind prin dispozițiile sale toate situațiile posibile.
Prin Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 1/2000, se instituie măsuri reparatorii pentru terenurile preluate de stat, cu sau fără titlu valabil, legea oferind posibilitatea redobândirii dreptului de proprietate asupra bunului preluat de stat, prin una din modalitățile expres prevăzute prin dispozițiile sale.
In consecință, introducerea prezentei cereri, care are drept finalitate constatarea faptului că sunt proprietarii unui bun, tinde să eludeze dispozițiile Legii nr. 18/1991.
Având în vedere cele de mai sus, solicită respingerea cererii formulate de intervenienți ca inadmisibilă.
Pe fond, se solicită respingerea cererii de intervenție în nume propriu ca nelegală și nefondată, având în vedere următoarele: Potrivit prevederilor art. 5 din Legea nr. 18/1991: "(1) Aparțin domeniului public terenurile _, terenurile pentru nevoile apărării sau pentru alte folosințe care, potrivit legii, sunt de domeniul public ori care, prin natura lor, sunt de uz sau interes public.(2) Terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile. Ele nu pot fi introduse în circuitul civil decât dacă, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public."
Prin aceeași Lege nr. 18/1991, la art. 35 alin. (2) se prevede că "Terenurile proprietate de stat, administrate de institutele și stațiunile de cercetări științifice, agricole și silvice, destinate cercetării și producerii de semințe și material săditor din categorii biologice superioare și animalelor de rasă, _, aparțin domeniului public și rămân în administrarea acestora".
Prin art. 3 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, "Domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituție, din cele prevăzute la pct. I din anexă, precum și din alte bunuri de uz sau de interes public național, declarate ca atare prin lege."
La poz. 5 pct. I din anexă sunt prevăzute "terenurile institutelor și stațiunilor de cercetări științifice și ale unităților de învățământ agricol și silvic, destinate cercetării și producerii de semințe și de material săditor din categoriile biologice și de animale de rasă".
Terenurile la care se referă art. 35 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 și art. 3 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 sunt declarate ca aparținând domeniului public al statului indiferent de modalitatea în care au intrat în patrimoniul statului anterior datei de_, indiferent dacă sunt sau nu revendicate.
Aceste terenuri sunt destinate unei activități de interes public național, de utilitate publică, legiuitorul fiind consecvent de-a lungul timpului în exceptarea terenurilor respective de la restituirea în natură, tocmai pentru a se proteja interesul public.
Regim juridic al terenurilor aflate în perimetrul actual al subscrisei nu a fost niciodată modificat de la adoptarea Legii nr. 18/1991 și până în prezent - terenurile aparțin domeniului public al statului (nu al S.C.D.P. B. ), dreptul de administrare al subscrisei asupra acestora fiind acordat prin lege.
Legiuitorul a stabilii prin norme imperative faptul că terenurile indispensabile cercetării aparțin domeniului public al statului și nu fac obiectul restituirii în natură în vederea reconstituirii dreptului de proprietate privată, indiferent dacă e vorba sau nu de vechiul amplasament.
Pentru reconstituirea dreptului de proprietate al intervenienților, legiuitorul român a prevăzut prin art. 10 din Legea nr. 1/2000 posibilitatea atribuirii unui alt teren care este disponibil sau acordarea de despăgubiri bănești.
Cererea de constatare a faptului că sunt proprietarii unei părți dintr-un teren aflat în domeniul public al statului, inalienabil, este lipsită de temei legal.
Faptul că prin H.C.J. B. -N. nr. 825/2007 a fost validat dreptul unor persoane fizice la reconstituirea dreptului de proprietate în natură pentru o suprafață de 116 ha - pe raza municipiului
B. și de 33,01 ha - pe raza localității Slătinița, nu conferă un drept de proprietate în favoarea acestora asupra vreunui teren din perimetrul actual al Stațiunii.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 23/2011, statuând faptul că "validarea nu presupune în mod obligatoriu ca persoanele îndreptățite să primească teren pe vechiul amplasament, ci se pot atribui terenuri din rezerva aflată la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar sau chiar despăgubiri, în lipsa rezervei. Dreptul câștigat prin validare nu presupune, în mod necesar, ca persoanele îndreptățite să primească teren în natură, individualizat în perimetrul stațiunii de cercetare. "
Prin urmare, nu este obligatoriu ca terenurile revendicate să fie și retrocedate în perimetrul Stațiunii și cu atât mai puțin pe vechiul amplasament, pretențiile intervenienților fiind lipsite de temei.
În prezenta speță, intervenienții nu justifică un interes legitim, ocrotit de lege și nu sunt îndeplinite condițiile legale de exercitare a dreptului.
Conform art. 1226 alin. (2) cod civil nou, prestația trebuie să fie licită, sub sancțiunea nulității absolute. Prestația solicitată de intervenienți este ilicită - aceștia cer constatarea faptului că sunt proprietari asupra unui teren domeniul public al statului.
Intervenienții nu au un drept de proprietate asupra vreunei suprafețe din perimetrul actual al
S.C.D.P. B. .
Pentru considerentele arătat mai sus, se solicită respingerea cererii de intervenție în nume propriu în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nelegală și nefondată.
În drept, s-au invocat disp. art. 111, art. 115 și urm. Cod proc. civilă, Legea nr. 18/1991, Legea nr. 213/1998, Legea nr. 1/2000, Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005.
C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B.
a depus "note de ședință";, file 68-69 dosar, referitor la cererea de intervenție în nume propriu formulată de persoanele fizice beneficiare ale reconstituirii
dreptului de proprietate în temeiul legilor funciare,
prin care a arătat că lasă la aprecierea instanței soluția asupra acestei cereri.
Referitor la cererea de arătare a titularului dreptului de proprietate formulată de către pârâta SCDP B., raportat la prevederile art. 65(1) C.pr.civ. și la momentul depunerii cererii de arătare a titularului dreptului, se apreciază solicitarea formulată ca fiind tardivă.
În situația în care se va aprecia că cererea este formulată conform prevederilor legale, raportat la dispozițiile art.66 (1) C.pr.civ. și la eventuala poziție a titularului dreptului de proprietate, se arată că nu este de acord cu înlocuirea pârâtei SCDP B. cu titularul dreptului de proprietate, cu consecința scoaterii din judecată a pârâtei. Un motiv în plus este și rațiunea pentru care această pârâtă a fost chemată în judecată - opozabilitatea hotărârii ce se va pronunța în cauză.
Față de cererea de suspendare formulată în temeiul art. 244 (1) C.pr.civ., până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei B., se solicită a fi respinsă, motivat de faptul că prin sentința civilă nr.7275/2009 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei B., o cerere de chemare în judecată similară celei obiect a dosarului nr._ a fost respinsă definitiv și irevocabil. Astfel, la această dată există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care validarea persoanelor îndreptățite la reconstituire a fost analizată și de către instanța de judecată, stabilindu-se legalitatea reconstituirilor.
A. DS
a depus întâmpinare
, file 84-89 dosar, la cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B.
, solicitând a fi respinsă față de A. DS B., ca fiind rămasă fără obiect, pentru următoarele considerente:
A. DS a fost sesizată, prin adresa nr.201.243/_ a M. ui Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cu adresa Departamentului pentru Relația cu Parlamentul nr.1820A/DRP/_
, care privește propunerea legislativă pentru modificarea anexei nr.3 și a anexelor nr.3.30, respectiv
8.11 din Legea nr.45/2009 privind organizarea și funcționarea Academiei de Ș. A. și S.
"G. I. -Șișești" și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare, cu modificările și completările ulterioare, asupra căreia s-a solicitat formularea unui punct de vedere.
Se precizează că respectiva propunere legislativă a fost inițiată de un grup de deputați și senatori. în conformitate cu prevederile art.74 alin.1 și 4 din Constituția R. .
Această propunere legislativă a intrat în procedură parlamentară și s-a aflat în dezbaterea Senatului R., iar A. DS și-a susținut punctul de vedere în fața comisiilor care au fost sesizate cu respectiva propunere legislativă, și anume: C. pentru învățământ, știință, tineret și sport (în data de_ ), C. pentru privatizare și administrarea activelor statului (în data de_ ) și C. pentru agricultură, silvicultură și dezvoltare rurală (în data de_ ), toate cele trei comisii propunând respingerea proiectului de act normativ menționat.
În același context, se precizează faptul că, deoarece la dezbaterile comisiilor a participat și unul dintre inițiatori, și anume domnul senator D. Dobra, a stabilit o bună colaborare cu acesta, în intenția de a clarifica aspectele care au dus la promovarea propunerii legislative. Astfel, a reieșit că, în esență, este vorba despre aplicarea prevederilor legilor de fond funciar, concretizată de Hotărârea nr.825/2007 a Comisiei județene de fond funciar B. -N., a cărei legalitate și temeinicie a fost constatată irevocabil de către instanța judecătorească, în baza Sentinței civile nr.7275/2009, pronunțată de către Judecătoria Bistrița, potrivit căreia s-a dispus "validarea reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea persoanelor fizice pentru suprafața de 116 ha înscrisă în anexa 29 B., cu 59 de poziții, anexă care face parte integrantă din prezenta hotărâre".
Având în vedere că orice hotărâre judecătorească, cu caracter definitiv și irevocabil, are putere de lege între părți și se pune obligatoriu în executare, în conformitate cu dispozițiile imperative ale dispozitivului respectivei hotărâri, precum și cu respectarea prevederilor în vigoare la momentul pronunțării irevocabile a instanței de judecată, conform principiului "tempus regit actum", precum și al principiului neretroactivității legii civile, rezultă că cea mai energică modalitate de reconstituire a dreptului de proprietate este calea administrativă, reglementată de dispozițiile legilor de fond funciar, aspect confirmat de însăși instanța de judecată.
De asemenea, în sensul celor susținute mai sus, se invocă prevederile alineatului 2 al art.7 din Legea nr.165/2013, care instituie o excepție cu privire la hotărârile judecătorești definitive și irevocabile, în sensul că punerea acestora în executare nu se suspendă, conform alineatului 1 al art.7 din același act normativ.
Totodată, în vederea informării complete a instanței de judecată, se expune punctul de vedere formulat de A. DS raportat la conținutul propunerii legislative și a expunerii de motive, și susținut în fața comisiilor Senatului R.: "I. în ceea ce privește susținerile inițiatorilor din Expunerea de motive la propunerea legislativ, referitoare la suprafața de 33,0 ha, suntem în măsură să vă comunicăm că, până la acest moment, în evidențele Agenției DS nu există înregistrată nici o documentație pentru reconstituirea dreptului de proprietate, al cărui amplasament să se regăsească la SCDP B., județul B. N., în conformitate cu art.47 din HG nr.890/2005, cu modificările și completările ulterioare, ADS predă teren pe bază de protocol comisiilor locale numai după comunicarea hotărârii și a documentației ce a stat la baza emiterii acesteia.
Cu privire la modificarea anexei nr.3 la Legea nr.45/2009 se arată faptul că forma acesteia consemnată în cuprinsul propunerii legislative nu este conformă cu cea aflată în vigoare la momentul actual, după modificările și completările succesive ale actului normativ de bază, ci este cea cuprinsă în corpul legii adoptată în anul 2009. De asemenea, din evidențele pe care le deținem reiese că suprafața care se află în administrarea SCDP B. este de 145,14 ha, teren agricol și neagricol.
In ceea ce privește propunerea de modificare a anexelor nr.3.30 și 8.11 la Legea nr.45/2009, cu modificările și completările ulterioare, s-a constatat că acestea nu sunt conforme cu baza de date a structurii de specialitate din cadrul Agenției DS, în sensul că o parte dintre parcelele înscrise în aceste anexe sunt deja predate prin Protocolul de predare-preluare nr.92401/2009, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate persoanelor îndreptățite. Astfel, la acest moment în administrarea Agenției DS au rămas următoarele suprafețe, individualizate în anexele
3.30 și 8.11 la Legea nr.45/2009, cu modificările și completările ulterioare:
Nu în ultimul rând, se consideră că în materia reconstituirii dreptului de proprietate se impune luarea în considerare a prevederilor Legii nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în R. ia, asupra căruia G. și-a angajat răspunderea în fața Parlamentului.
In concluzie, având în vedere cele ce preced, A. D. a avizat negativ propunerea legislativă, întrucât se impune rectificarea formei și conținutului anexelor propuse pentru modificare și anume anexele nr.3, nr.3.30 și nr.8.11 la Legea nr.45/2009, cu modificările și completările ulterioare.
In concluzie, având în vedere considerentele de mai sus, se solicită respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect.
În drept, s-au invocat prevederile Legii nr.268/2001, H.G. nr.626/2001, art. 115-118 Cod procedură civilă, prevederile legilor de fond funciar, precum și dispozițiile Legii nr.165/2013.
La termenele de judecată din data de 14 mai 2013, respectiv 25 iunie 2013 și pentru argumentele expuse în considerentele încheierilor întocmite și care nu vor mai fi reluate - file 52, 90 dosar, tribunalul a respins excepția necompetenței materiale, invocată de pârâta S. a de C. și DP B., ca neîntemeiată, admițându-se în principiu și cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtei S. a de C. și DP B. formulată de A. de Ș.
A. și S. "G. I. - Șișești"; totodată, s-a respins,
în principiu, cererea de intervenție în interes propriu formulată de numitul D. O. O.,
iar cererea de intervenție în interes propriu formulată N. M., T. F. A., D. H. A. și G. F. a fost anulată, raportat la dispozițiile art.133 alin.1 Cpr.civ..
În vederea soluționării excepțiilor invocate în litigiul pendinte
, dar și a deslușirii problematicii fondului pretențiilor deduse judecății
, tribunalul reține că izvorul acestuia îl constituie Hotărârea nr.825 emisă la data de_ de pârâta C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B. -N., instituție care a dispus, în cuprinsul art.12 și 13 validarea reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea persoanelor fizice pentru suprafața de 116 ha, înscrisă în Anexa 29 B.
- 59 poziții, respectiv 33,01 ha, anexa 29 Slătinița
- 7 poziții, anexe ce face parte integrantă din hotărâre( n.red.: dispozițiile Hotărârii nr.825/2007 neavând efectul trecerii terenurilor din domeniul public în cel privat al statului, ci doar de validare a anexelor cuprinzând terenurile supuse restituirii). Anexa nr. 29 cuprindea
, așa cum s-a reținut în sentința civilă nr.7275/2009 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., irevocabilă prin respingerea recursului - Decizia nr.153/R/2010 a Tribunalului B. -N. ( file 70-82 dosar), persoanele fizice cărora, potrivit prevederilor art.10 alin.1 din Legea nr.1/2000 modificată și completată, li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor deținute de institutele și stațiunile de cercetare și producție agricolă, precum și de regiile autonome cu profil agricol sau de societățile naționale cu profil agricol,
textul de lege conform căruia acestor persoane urma să li se atribuie terenuri în natură din terenurile proprietate privată a statului - adică alin.2 al art.10,
stipulând că "în situația în care suprafețele proprietate privată a statului sunt insuficiente, acestea pot fi suplimentate cu suprafețe ce se vor scoate din domeniul public al statului, în condițiile legii, la propunerea prefectului, sau se vor acorda despăgubiri";.
Relativ la reconstituirea dreptului de proprietate în cazul terenurilor proprietate de stat administrate de institutele, centrele și stațiunile de cercetare, s-a mai subliniat că premisele realizării acesteia erau reglementate de prevederile art. 9 din Legea nr.1/2000 cu modificările și completările ulterioare( n.red. - art. 9 alin.1 din Legea nr.1/2000, în forma în vigoare la data emiterii hotărârii de validare în discuție -_: "Terenurile proprietate de stat, administrate de institutele, centrele și stațiunile de cercetare, destinate cercetării și producerii de semințe, de material săditor din categorii biologice superioare și de animale de rasă, rămân în administrarea acestora, cu ex cepția te renurilor
agricole pr eluate de l a foștii proprietari și solicitate de pe rsoanele înd reptățite la reconstituire
. Terenurile din perimetrele stațiunilor, institutelor și centrelor de cercetare care fac obiectul retrocedării se vor delimita în sole compacte, începând de la marginea perimetrului, conform Legii nr.290/2002 privind organizarea și funcționarea unităților de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare și a Academiei de Ș. A. și S. "G. I. - Șișești", cu modificările și completările ulterioare";), în sensul că terenurile rămân în administrarea acestora, cu excepția terenurilor agricole preluate de la foștii proprietari și solicitate de persoanele îndreptățite la reconstituire.
Totodată, conform art.9 alin.1 ind.2 din Legea nr.1/2000( forma în vigoare începând cu data de_ ), pentru suprafețele de teren care se restituie pe vechiul amplasament persoanelor îndreptățite, unitățile de cercetare și învățământ vor primi în administrare suprafețe de teren corespunzătoare din proprietatea statului, concluzionându-se că S. a de C. și DP
B. nu este afectată de reconstituiri, în raport de suprafața strict necesară pentru desfășurarea activității, reglementată prin Legea nr.45/2009 privind organizarea și funcționarea Academiei de Ș.
și S. "G. I. -Șișești"; și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare (care în anexa nr. 3, la poziția nr. 20 menționează SCDP B. cu suprafața de 151,3507 ha - indispensabilă activității de cercetare-dezvoltare- inovare), aceasta fiind îndreptățită la compensare cu alte terenuri, în limita suprafeței menționate, din proprietatea statului. S-a insistat în punctarea aspectului că aceste prevederi legale reprezintă forma modificată ca urmare a adoptării Legii nr.247/2005, în forma inițială prevederile Legii nr.1/2000 stipulând că terenurile proprietate de stat, administrate de institutele și stațiunile de cercetare, destinate cercetării și producerii de semințe (…) aparțin domeniului public și rămân în administrarea acestora, astfel că, față de actuala reglementare, s-a apreciat ca evidentă intenția legiuitorului de a permite reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestor terenuri foștilor proprietari, în condițiile sus arătatei compensări.
Deopotrivă, ambele instanțe în considerentele hotărârilor menționate mai sus, au subliniat, că invocatul art.55 alin.5 din Legea nr. 45/2009 interzice trecerea terenurilor aflate în administrarea unităților și instituțiilor de cercetare-dezvoltare, indispensabile cercetării, din domeniul public al statului în domeniul privat al statului, prin hotărâre a comisiei locale, a comisiei județene, respectiv
a Comisiei de fond funciar a municipiului B., prevederi legale care nu erau însă în vigoare la data emiterii hotărârii contestate, astfel încât comisiile de fond funciar au procedat corect întreprinzând demersurile necesare retrocedării terenurilor foștilor proprietari.
Deci, apartenența la domeniul public al statului a suprafeței de 151,3507 ha, validată la punctele 12 și 13 din Hotărârea Comisiei Județene B. -N. nr.825/2007(pentru care exista reglementată o cale specială de atac, anume cea prevăzută de art.53 din Legea nr.18/1991, republicată, cale de care s-a și uzat în dosarul inițial cu nr._, iar în rejudecare cu nr._ al Judecătoriei B., plângerea fiind respinsă deci în mod irevocabil, pentru argumentele redate pe scurt, mai sus), a fost reținută în toate litigiile purtate de S. a de C. și DP B. cu comisiile pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, context în care pentru finalizarea procedurii de retrocedare apare necesară efectuarea schimbării regimului juridic al bunului, în condițiile prevăzute de art.10 alin.2 din Legea nr.213/1998, așa cum s-a statuat și prin Decizia nr.23/2011 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat într-un recurs în interesul legii, dispoziții cărora le-a fost dată eficiență, după cum reiese din cuprinsul deciziei nr.429/2011, pronunțată de Tribunalul B. -N. în dosarul nr._, irevocabilă.
Prin decizia instanței investită cu soluționarea recursurilor declarate în dosarul anterior precizat(dosar în care se solicita de către C. M. B. pentru S. D. de P., în contradictoriu cu pârâții A. DS, S. a de C. și DP B., C. J. pentru S. D. de P. B. - N. și S. R. prin M. Economiei și F., obligarea pârâtelor ADS și SCDP B., la predarea, împreună cu documentația, a suprafeței de 149 ha situată pe raza municipiului B., din care 33 ha pe raza localității componentă Slătinița și 116 ha pe raza localității B. - adică chiar cele disputate și în litigiul de față), s-a reținut că în legătură cu problema interpretării și aplicării dispozițiilor art.10 alin. (2) din Legea nr.1/2000 și ale art.10 alin. (2) din Legea nr.213/1998 raportat la dispozițiile art.55 alin. (5) din Legea nr.45/2009, referitor la trecerea terenurilor aflate în administrarea instituțiilor prevăzute la art. 9 alin.(1) și (11) din Legea nr. 1/2000 din domeniul public al statului în domeniul privat al unității administrativ-
teritoriale, prin hotărâri ale comisiilor județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate pe vechile amplasamente în favoarea foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, Înalta Curte de Casație și Justiție a reliefat că "în ceea ce privește terenurile proprietate publică a statului, aflate în administrarea sau folosința instituțiilor și stațiunilor de cercetări, precum și a unităților cu profil agricol ori silvic, Legea nr.18/1991 (în forma sa inițială) nu reglementa posibilitatea reconstituirii în natură pe vechiul amplasament, ci doar prin echivalent. De asemenea prin reglementările cuprinse în art. 35 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, aceste terenuri au rămas supuse aceluiași regim de drept public, guvernul fiind singura autoritate cu atribuții de delimitare a acestor suprafețe.
Prin art.2 alin.(1) din Legea nr.1/2000 s-a consacrat principiul reconstituirii dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, cu condiția ca acestea să fie libere. Actul normativ menționat a exclus, însă, prin art.9 alin.(1) și (2), posibilitatea reconstituirii pe terenurile aflate în administrarea instituțiilor și stațiunilor de cercetare, aparținând domeniului public. Ulterior, dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 au fost modificate (prin Ordonanța de urgență a G. ui nr. 102/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 400/2002), în sensul că terenurile proprietate de stat administrate de institutele și stațiunile de cercetare destinate cercetării și producerii de semințe și material săditor din categorii biologice superioare și cele pentru creșterea de animale de rasă, precum și cele administrate de unitățile de învățământ cu profil agricol sau silvic aparțin domeniului public al statului.
Se reține în continuare că în ceea ce privește situația foștilor proprietari ai terenurilor în discuție, art. 10 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificat prin Ordonanța de urgență a G. ui nr. 102/2001, a stabilit că urmează să li se atribuie terenuri din proprietatea privată a statului, în situația în care acestea sunt insuficiente putând fi suplimentate cu suprafețe ce se vor scoate din domeniul public al statului, la propunerea prefectului sau se vor acorda despăgubiri.
Legea nr.247/2005 a consacrat pentru prima dată principiul reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, cu respectarea atribuirilor legale de proprietate din perioadele anterioare. Art. 1 pct. 14 și 15 din titlul VI al Legii nr. 247/2005 a modificat dispozițiile art.9 din Legea nr. 1/2000, stabilind posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea foștilor
proprietari pe vechiul amplasament și în ceea ce privește terenurile din perimetrele stațiunilor, instituțiilor și centrelor de cercetare, specificând că în proprietatea statului și în administrarea acestor institute urmau să rămână numai terenurile destinate cercetării și producerii de semințe, de material săditor din categoriile biologice superioare și de animale de rasă.
De asemenea, prin art. 10 alin. (1) și (2) din Legea nr. 1/2000, modificată și completată prin Legea nr.247/2005, s-a prevăzut ca persoanelor cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor deținute de instituțiile și stațiunile de cercetare să li se atribuie terenuri în natură, din proprietatea privată a statului, în situația în care acestea sunt insuficiente putând fi suplimentate cu suprafețe ce se vor scoate din domeniul public al statului, în condițiile legii, la propunerea prefectului. Dispozițiile Legii nr.247/2005 au menținut posibilitatea acordării cu caracter subsecvent a măsurilor reparatorii prin echivalent, sub forma despăgubirilor.
Reconstituirea dreptului de proprietate pe terenuri situate în perimetrul stațiunilor de cercetare presupune, așadar, următoarele premise:
- trecerea terenurilor în discuție din domeniul public al statului în domeniul privat al unității administrativ-teritoriale în a cărei rază se situează;
delimitarea terenului în sole compacte, conform art. 9 și 12 din Legea nr. 1/2000;
terenul ce face obiectul retrocedării să nu fie indispensabil cercetării, astfel cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 10 din Hotărârea G. ui nr. 890/2005;
lipsa terenului disponibil administrat de alte instituții și autorități publice din județul respectiv sau din județele învecinate reprezintă o condiție negativă ce rezultă din interpretarea art. 10 alin. (7) din regulamentul aprobat prin Hotărârea G. ui nr. 890/2005 și se impune a fi îndeplinită numai în situația în care reconstituirea nu se realizează pe fostul amplasament al proprietarului deposedat, ci pe un altul.
În opinia Înaltei Curți de Casație și Justiție condiția esențială de validitate a actului administrativ prin care se dispune cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din perimetrul stațiunii de cercetare constă în legalitatea procedurii de trecere a terenului din domeniul public al statului în cel privat, operațiune prin care aceste bunuri intră în circuitul civil, putând servi la retrocedare.
Înalta Curte constată că se impune îndeplinirea cerințelor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, care stipulează că trecerea din domeniul public în domeniul privat se face prin hotărâre a G. ui, dacă prin Constituție sau prin lege nu se prevede altfel. Niciuna dintre legile fondului funciar nu prevede o situație derogatorie, în sensul că trecerea imobilelor din domeniul public în cel privat să se realizeze altfel decât potrivit art. 10 alin.(2) din Legea nr. 213/1998.
Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art.10 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 și a dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 rezultă că referirea din art. 10 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 la noțiunea "în condițiile legii" trebuie raportată la dispozițiile-cadru ale Legii nr. 213/1998 și, prin urmare, la obligativitatea parcurgerii procedurii de trecere din domeniul public în domeniul privat, prin hotărâre a G. ui.
Numai puterea executivă are competența de a dispune asupra intrării unui bun din domeniul public în cel privat, cu excepția situației în care prin lege sau Constituție nu se prevede altfel. Legiuitorul a respectat principiul ierarhiei actelor normative, statuând că orice excepție de la competența G. ui de a decide asupra regimului juridic al bunurilor proprietate publică să fie reglementată numai de acte normative cu forță de lege.
Sancțiunea nerespectării competenței și a procedurii de dezafectare a terenurilor din domeniul public și de trecere a acestora în domeniul privat este expres prevăzută de art. 11 alin.
(2) din Legea nr. 213/1998, respectiv nulitatea absolută. Ca atare, nu se poate recunoaște comisiei județene competența de a dispune trecerea din domeniul public în domeniul privat a terenurilor aflate în perimetrul stațiunilor de cercetare, comisia neputându-se substitui puterii executive în ceea ce privește competența exercitării atribuțiilor stabilite de Legea nr. 213/1998. ...
Constatarea, prin hotărârea de validare, a trecerii suprafeței supuse restituirii din domeniul public în cel privat al unității administrativ-teritoriale, conform art. 27 alin. (71) din regulamentul aprobat prin Hotărârea G. ui nr. 890/2005 (astfel cum a fost completată prin Hotărârea G. ui nr._ ), nu poate fi interpretată în sensul că s-ar recunoaște comisiei județene prerogativa de a hotărî trecerea unui bun din domeniul public în cel privat.
Principiul ierarhiei actelor normative presupune ca dezactivarea unui teren din domeniul public al statului să se facă printr-un act cu aceeași forță juridică. Or, hotărârea comisiei județene nu răspunde acestui imperativ, fiind un act administrativ, și nu un act normativ. C., ca și autoritate administrativă, nu se poate substitui puterii executive în exercitarea atribuțiilor prevăzute de Legea nr. 213/1998, date în competența exclusivă a G. ui.
Faptul că legiuitorul, prin edictarea dispozițiilor modificatoare ale Legii nr. 247/2005, nu a înțeles să deroge de la procedura stabilită prin Legea nr. 213/1998, rezultă și din intervenția ulterioară a acestuia, prin art. 55 alin. (5) din Legea nr. 45/2009 fiind interzisă în mod expres trecerea terenurilor aflate în administrarea unităților și instituțiilor de cercetare-dezvoltare indispensabile cercetării, din domeniul public al statului în domeniul privat al statului, prin hotărâre a comisiei locale, a comisiei județene, respectiv a Comisiei de Fond Funciar a M. ui B. . ...
Înalta Curte a reținut că atunci când s-a dorit trecerea unor terenuri în domeniul privat, Guvernul României a emis hotărâri în acest sens, identificând în concret (în anexa nr. 9 la Hotărârea G. ui nr. 131/2008) suprafețele de teren indispensabile activității de cercetare";.
Raportat la statuările acestei decizii, secția I civilă a Tribunalului B. -N., a concluzionat că trecerea terenurilor aflate în administrarea instituțiilor prevăzute de art. 9 alin. (1) și art. 9 alin. (11) din Legea nr.1/2000 din domeniul public al statului în domeniul privat al unității administrativ-teritoriale se poate face doar prin hotărâre de guvern, cu respectarea întregii proceduri prevăzute de lege și nu poate fi dispusă printr-o hotărâre judecătorească, context în care obligarea pârâtelor-recurente ADS și SCDP B. la predarea către C. M. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. a suprafețelor de teren solicitate, fără ca în prealabil aceste terenuri să fi fost dezafectate din domeniul public printr-o hotărâre de guvern, a fost apreciată ca prematură.
Așa fiind, după cum au relevat reclamantele în acțiunea introductivă, înregistrată inițial la Judecătoria Bistrița sub nr._, s-a solicitat de-a lungul timpului sprijinul comisiei județene în disponibilizarea suprafețelor de teren necesare punerii în posesie a persoanelor îndreptățite, în acest sens fiind, spre exemplu, adresele nr.31433/_, nr.43983/_, trimisă și Instituției P. B.
-N. ( file 40, 153-155 dosar judecătorie), din care rezultă clar demersurile repetate pentru obținerea disponibilizării suprafețele de 116 ha B. și 33,01 ha Slătinița, în vederea finalizării retrocedării, pornind de la neconcordanțele anexelor 8.11 și 3.30 ale Legii nr.72/2011 de modificare a Legii nr.45/2009, anterior introducerii acțiunii prezente -_, prin adresa nr.24802/_ pârâta de rând 1 comunicând că, în temeiul art.10 alin.2 din Legea nr.1/2000, instituția prefectului elaborează un proiect de hotărâre de guvern, la solicitarea comisiei municipale, privind trecerea unui teren din domeniul public al statului și administrarea ADS în domeniul privat( file 41-42 dosar).
Examinând cu prioritate, conform art.137alin.1 C.pr.civ., excepția inadmisibilității acțiunii,
raportat la prev. art.7 din Legea nr.554/2004, invocată de pârâta S. a de C. și DP
, pe motivul că din actele depuse la dosar nu rezultă că reclamanta ar fi solicitat Instituției P.
B. -N., anterior introducerii prezentei acțiuni, elaborarea unui proiect de lege, respectiv a unui proiect de hotărâre de Guvern în sensul celor solicitate, tribunalul subliniază că Legea nr.554/2004 la art.2 alin.(2), menționează că: "Se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal";, parcurgerea procedurii prealabile fiind impusă de art.7 alin.1 în cazul actului administrativ individual tipic - "Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia";, alin.5 reglementând și excepțiile de la regulă instituită de alin.1:"; În cazul acțiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, A. Națională a Funcționarilor Publici sau al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, precum și în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) și la art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabilă";, astfel că raportat la pretinsul refuz de efectuare a demersurilor solicitate prin acțiune, dar și la corespondența purtată despre care s-a pomenit mai sus, se va respinge ca neîntemeiată această excepție de procedură.
Referitor la excepțiile lipsei calității procesuale active a Comisiei Municipale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B.
, invocate de intervenienta accesorie A. de Ș. A. și S. "G. I. -Șișești", pârâtele C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate B. -N., I. P. Jud. B. -N. și S. a de C. și DP B.
, instanța are în vedere atribuțiile stabilite de art.5 din HG nr.890/2005, în sarcina comisiilor comunale, orășenești sau municipale, printre care și cea de la lit. i): "pun în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptățite să primească terenul, completează fișele de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia județeană a propunerilor făcute, și le înmânează titlurile de proprietate, potrivit competențelor ce le revin";, fiind de necontestat că, potrivit art.47 din aceeași hotărâre, terenurile care fac obiectul retrocedării drepturilor proprietarilor, conform Legii nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legii nr. 1/2000, cu modificările ulterioare, se impun a fi predate pe bază de protocol comisiilor locale, în vederea eliberării titlurilor de proprietate și punerii în posesie a celor îndreptățiți, comisie care, în speță, datorită neobținerii disponibilizării suprafețelor de 116 ha B. și 33,01 ha Slătinița, prin trecerea acestora din domeniul public al statului în domeniul privat, se află în situația imposibilității finalizării procesului de retrocedare. În acest context, remarcând și statuările Deciziei nr.23/2011 a Î., în sensul că numai puterea executivă are competența de a dispune asupra intrării unui bun din domeniul public în cel privat, cu excepția situației în care prin lege sau Constituție nu se prevede altfel, sancțiunea nerespectării competenței și a procedurii de dezafectare a terenurilor din domeniul public și de trecere a acestora în domeniul privat, prevăzută de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, fiind nulitatea absolută, comisia județeană neavând competența de a dispune trecerea din domeniul public în domeniul privat a terenurilor aflate în perimetrul stațiunilor de cercetare, instanța apreciază că demersurile impuse de legiuitor comisiei locale de fond funciar având ca finalitate punerea în posesie justifică și calitatea procesuală activă în promovarea prezentei acțiuni, considerente pentru care vor fi respinse excepțiile invocate.
Pentru argumente similare, se impune și respingerea excepției lipsei de interes invocată de pârâta S. a de C. și DP B. , ca neîntemeiată, cu mențiunea că susținerea potrivit căreia dreptul câștigat prin validare nu presupune, în mod necesar, ca persoanele îndreptățite să primească teren în natură, individualizat în perimetrul stațiunii de cercetare, terenurile indispensabile cercetării fiind exceptate de la retrocedare, în contextul art.31 alin.3 din legea nr.45/2009, nu poate contura lipsa legitimității interesului reclamanților în a acționa, în condițiile în care la data adoptării hotărârii de validare nu exista nici o prevedere legală care să excepteze de la retrocedare în mod generic terenurile care se aflau în domeniul public al statului( a se vedea prevederile art. 9 alin.1 din Legea nr.1/2000, forma în vigoare la data de_ ), rațiunea fiind aceea că terenurile supuse restituirii în baza legilor fondului funciar au intrat în proprietatea statului fără titlu valabil, putând fi revendicate de foștii proprietari și statul este obligat să le restituie, în principiu în natură, regulă menținută inclusiv de dispozițiile Legii nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în R. ia, iar exceptarea unor suprafețe de la reconstituire putea și trebuia să se analizeze în calea specială a plângerii exercitate împotriva hotărârii comisie județene, nu în prezentul cadru procesual, în care se opun cu putere de lucru judecat toate statuările instanțelor sesizate cu soluționarea acțiunilor având ca finalitate anularea hotărârii de validare.
Referitor la excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Stațiunii de C. și D. -P.
B. ,
invocate de intervenienta accesorie A. de Ș. A. și S. "G. I. -Șișești" și S. a de C. și DP B., instanța reține că, într-adevăr, împotriva acestei pârâte nu este formulată o pretenție concretă, însă cum litigiul se poartă asupra solicitării de elaborare a unui proiect de lege vizând modificarea anexelor 8.11 și 3.30 ale Legii nr.45/2009( vizând tocmai terenurile din domeniul public al statului aflate în administrarea și exploatarea SCDP B. - file 129-134 dosar) în sensul disponibilizării suprafețelor de 116 ha, înscrisă în anexa 29 B. și 33,01 ha, înscrisă în anexa 29 Slătinița, validate prin art.12 și 13 din Hotărârea nr.825/_ a Comisiei Județene pentru S. D. de P. P. asupra T. B. -N., respectiv a elaborării unui proiect de hotărâre de guvern privind trecerea din domeniul public al statului în domeniul privat a acestor suprafețe, pentru punerea la dispoziția Comisiei Municipale pentru S. D. de P. P. asupra T. B., este justificată împrocesuarea pentru asigurarea
opozabilității hotărârii, inclusiv prin prisma prevederilor art.16 ind.1 din Legeanr.554/2004:"; Instanța de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum și a altor subiecte de drept";.
În ceea ce privește excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Instituției P. Jud. B.
-N.,
privind primul petit al acțiunii introductive, invocate de intervenienta accesorie A. de Ș.
și S. "G. I. -Șișești", pârâtele C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate
-N. și I. P. Jud. B. -N., tribunalul le apreciază ca neîntemeiate, urmând a fi respinse ca atare, fiind real că art.74 alin.1 din Constituția R. prevede că: "Inițiativa legislativă aparține, după caz, G. ui, deputaților, senatorilor sau unui număr de cel puțin 100.000 de cetățeni cu drept de vot. …", însă art. 2 din Hotărârea nr. 561 din 10 mai 2009 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul G. ui, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobării menționează că: "(1) Potrivit Constituției R., republicată, G. adoptă hotărâri și ordonanțe. (2) Hotărârile G. ui se emit pentru organizarea executării legilor….(5) G. își exercită inițiativa legislativă potrivit Constituției R., republicată, prin însușirea proiectelor de lege elaborate de ministere sau de alte autorități ale administrației publice și transmiterea acestora spre dezbatere și adoptare Parlamentului";, art.1 lit.
c) din aceeași hotărâre enumerând printre autoritățile publice care "au dreptul să inițieze proiecte de documente de politici publice și proiecte de acte normative, în vederea adoptării/aprobării de către Guvern, conform atribuțiilor și domeniului lor de activitate";, și pe prefecți, alături de consiliile județene, Consiliul General al M. ui B., potrivit legii, prin Ministerul Administrației și Internelor, astfel că participarea prefectului ca și instituție publică în ansamblul procesului legislativ include și elaborarea proiectelor de lege care pot fie însușite/aprobate de guvern, cu transmiterea acestora spre dezbatere și adoptare Parlamentului, enumerarea atribuțiilor prefectului de Legea nr.340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, nefiind în măsură a susține teza lipsei atribuțiilor pe planul elaborării unui proiect de lege care să servească demarării unui inițiative legislative de către Guvern, cu atât mai mult cu cât instituția prefectului este reprezentantul puterii executive pe plan local, conform art.123 alin.2 din Constituție, asigurând inclusiv aplicarea și respectarea legilor la nivelul județului, deci inclusiv a celor fondului funciar.
Art.5 din HG nr.561/2009 prevede că actele normative( generic vorbind - legi, hotărâri, ordonanțe) se inițiază, se elaborează, se adoptă și se aplică în conformitate cu Constituția R., republicată, cu dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, art.5 alin.1 din lege subliniind că "proiectele de legi se elaborează ca urmare a exercitării, potrivit Constituției, a dreptului de inițiativă legislativă";, G., după cum s-a relevat mai sus, exercitându-și inițiativa legislativă, potrivit Constituției R., republicată, prin însușirea proiectelor de lege elaborate de ministere sau de alte autorități ale administrației publice.
Mai mult, a susține că prefectul nu are abilitarea de a elabora un proiect de lege - în speță fără a se propune, în prealabil,
modificarea anexelor 8.11 și 3.30 ale Legii nr.45/2009( vizând tocmai terenurile din domeniul public al statului, în sensul disponibilizării suprafețelor de 116 ha, înscrisă în anexa 29 B. și 33,01 ha, înscrisă în anexa 29 Slătinița, validate prin art.12 și 13 din Hotărârea nr.825/_ a Comisiei Județene pentru S. D. de P. P. asupra T.
B. -N., ar însemna blocarea posibilității elaborării proiectului de hotărâre de guvern privind trecerea din domeniul public al statului în domeniul privat a acestor suprafețe, pentru punerea la dispoziția Comisiei Municipale pentru S. D. de P. P. asupra T. B. și golirea de conținut a art.10 alin.2 din Legea nr.1/2000, în acest sens fiind adresa nr.5425/_ și actele de la filele 79 - 86 dosar, la pct.3 din întâmpinările depuse de pârâtele C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate B. -N. și I. P. Jud. B. -N., arătându-se clar că a fost inițiat de către prefect un proiect de hotărâre de guvern "privind trecerea din domeniul public în domeniul privat al statului a unui teren aflat în administrarea Agenției DS, în vederea retrocedării către persoanele îndreptățite înregistrat la I. P. - Județul B. -N. sub nr._ și depus la Ministerul Administrației și Internelor sub nr.73838/_ și care urmează să fie supus adoptării G. ui și care are ca obiect aprobarea trecerii suprafeței de 144,7074 ha din domeniul public în domeniul privat al statului, suprafața propusă spre a fi scoasă din domeniul public al statului fiind suprafața prevăzută în Anexa nr.8.11 la Legea nr.45/2009, cu
modificările și completările ulterioare. Pentru diferența de suprafață pentru care se solicită obligarea la promovarea unui proiect de act normativ prefectul nu are competența să promoveze un proiect de hotărâre de guvern pentru că ar echivala cu propunerea de modificare a Anexei nr.3.30 la Legea nr.45/2009, cu modificările și completările ulterioare ori legea nu poate fi modificată decât printr- o altă lege";.
Evident, în coroborare cu cele relevate mai sus, în ceea ce privește susținerile pârâtei S. a de C. și DP B. legate atât de lipsa interesului Comisiei Municipale pentru S.
D. de P. P. asupra T. B., în promovarea acțiunii, dar și a lipsei calității procesuale pasive a instituției prefectului, sub aspectul petitului de elaborare a unui proiect de lege, în sensul că atât timp cât nu a fost adoptată de către Parlamentul României o lege prin care suprafețele vizate - cuprinse în anexa nr. 3.30 la Legea nr. 45/2009, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr.72/2011, să fie declarate dispensabile activității de cercetare - dezvoltare - inovare, reclamanta nu justifică un interes legitim, direct, născut și actual de a cere obligarea Instituției P. să inițieze un proiect de hotărâre de Guvern pentru trecerea în domeniul privat a unor terenuri cuprinse la această dată în anexa nr. 3.30 la Legea nr.45/2009, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr.72/2011( pentru a căror dezafectare este prevăzută, în mod expres, necesitatea adoptării unei legi), iar în situația în care, ipotetic vorbind, I. P. ar fi obligată prin hotărâre judecătorească să inițieze un proiect de lege de modificare a anexelor 8.11 și
din Legea nr. 45/2009, în sensul disponibilizării suprafețelor de 116 ha B. și 33 ha Slătinița către C. municipală, validate prin H.C.J. nr.825/2007, pentru ca suprafețele în cauză să fie disponibilizate este absolut necesar ca acel proiect de lege să fie și adoptat în forma propusă, astfel că abia după adoptarea de către Parlamentul României a unei legi prin care suprafețele respective ar fi declarate dispensabile activității de cercetare - dezvoltare - inovare, ar exista premisele legale pentru inițierea unui proiect de hotărâre de Guvern pentru trecerea terenurilor din domeniul public al statului în domeniul privat și punerea lor la dispoziția comisiei locale, cererea de obligare a Instituției P. Jud. B. -N. să inițieze un proiect de hotărâre de guvern privind trecerea din domeniul public al statului în domeniul privat a terenului agricol în suprafață de 116 ha - pe raza municipiului B. și de 33,01 ha - pe raza localității Slătinița, la dispoziția Comisiei municipale B.
, apare ca prematur formulată, tribunalul reține că excepția prematurității petitului 2, invocată de pârâta S. a de C. și DP B. , nu este dată în cauză, în condițiile existenței primului capăt de cerere și a obiectului pretențiilor - anume obligarea la elaborarea proiectelor de acte normative în ordinea firească care să le asigure posibilitatea punerii lor în practică, prin însușire, trimitere către Parlament, respectiv adoptare, evitându-se și parcurgerea în etape mult distanțate în timp a procesului legislativ.
Referitor la excepția prematurității acțiunii, invocată de pârâtul Guvernul României, pornind de la considerentele reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr. 23/_, susținându-se "anterioritatea în timp a altor operațiuni prevăzute de legile speciale aplicabile speței, pentru ca puterea executivă să aibă la dispoziție toate elementele necesare pentru a putea decide asupra trecerii terenurilor în domeniul privat și includerii în circuitul civil general";, cel mai probabil, în lipsa altor precizări, vizată fiind operațiunea de delimitare a terenurilor supuse retrocedării care, potrivit Î., trebuie să fie anterioară atât operațiunii de validare prin hotărâre a comisiei județene, cât și celei de trecere a terenurilor din domeniul public al statului în domeniul privat, prin raportare la dispozițiile art.12 alin.4 din Legea nr.1/2000, tribunalul reține că, într- adevăr, aceștia sunt pașii procesului de retrocedare, însă în cauză existența deja a H.C.J. nr.825/2007 care a validat suprafață de 116 ha - pe raza municipiului B. și de 33,01 ha - pe raza localității Slătinița, a cărei legalitate a fost statuată de instanțele judecătorești, plus divergențele nerezolvate în decursul celor cca. 5 ani scurși până la sesizarea instanței de judecată cu litigiul de față, sub aspectul armonizării opiniilor celor implicați și corelării suprafețelor dispuse a fi restituite în natură cu cele din anexele 8.11 și 3.30 ale Legii nr. 45/2009, întărește pe deplin concluzia existenței unui interes actual, impunându-se a se ajunge cât mai curând la finalizarea reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea persoanelor fizice, fără pasarea responsabilităților între instituțiile implicate și punerea în discuție a celor stabilite de justiție cu putere de lucru judecat prin interpretarea interesată, limitată și, fără tăgadă, diferită a actelor normative incidente, supuse de-a lungul timpului unor multiple modificări, încercându-se eludarea efectelor hotărârilor judecătorești
pronunțate anterior între părțile prezentei cauze, la care s-a făcut trimitere la începutul expunerii situației de fapt. Pentru argumentele expuse, se va respinge și această excepție ca neîntemeiată.
Pe fond, cu sublinierea că prin expunerea considerațiilor avute în vedere la justificarea soluțiilor adoptate pe excepțiile de procedură, dar și de fond invocate, au fost antamate și chestiunile ce țin de dezlegarea procesului în esența sa, instanța constată că anexa nr.3.30. a Legii nr.72/2011 individualizează suprafețele minime de teren agricol și neagricol, din domeniul public al statului, aflate în administrarea SCDP B. , indispensabile activității de cercetare-dezvoltare- inovare și multiplicării materialului biologic, totalizând 151,3507 ha ( file 129-131): 109,4155 ha B. și 1,9352 ha Slătinița, anexa nr.8.11. cuprinzând suprafețele de teren agricol și neagricol, din domeniul public al statului, aflate în exploatarea SCDP B. și care rămân în administrarea ADS
- 144,7074 ha ( file 132-134): 85,6824 ha - B.
și 59,0250 ha - Slătinița,
art.31 alin.3 din Legea nr.45/2009 privind organizarea și funcționarea Academiei de Ș. A. și S. "G. I. - Șișești" și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare statuând clar că: ";Terenurile date în administrarea instituțiilor și unităților de cercetare- dezvoltare de drept public și de utilitate publică sunt inalienabile, insesizabile, imprescriptibile și nu pot fi scoase din proprietatea publică și din administrarea unităților de cercetar e -dezvoltare din
agricultură și silvicultură decât prin lege…";( adică cele din anexa nr.3.30.).
P. - Județul B. -N. sub nr.5425/_ a depus la Ministerul Administrației și Internelor pentru a fi supus adoptării G. ui( aspect necontestat, a se vedea și adresa de la fila 148 dosar) un proiect de hotărâre privind aprobarea trecerii suprafeței de 144,7074 ha din domeniul public în domeniul privat al statului, suprafața propusă spre a fi scoasă din domeniul public al statului fiind cea prevăzută în anexa nr.8.11. la Legea nr.45/2009, cu modificările și completările ulterioare, susținându-se că pentru diferența de suprafață până la complinirea celei de 116 ha B. și 33,01 ha Slătinița, validate prin H.C.J. nr.825/2007 și care ar afecta configurația anexei nr.3.30. a Legii nr.72/2011 privind suprafețele minime de teren agricol și neagricol, din domeniul public al statului, aflate în administrarea SCDP B. , indispensabile activității de cercetare-dezvoltare-inovare și multiplicării materialului biologic, prefectul nu ar avea competența să promoveze un proiect de hotărâre de guvern pentru că ar echivala cu propunerea de modificare a anexei nr.3.30., legea putând fi modificată doar printr-o altă lege.
Pasivitatea și abordarea limitată a instituțiilor statului implicate în procesul de reconstituire a determinat și depunerea unei propuneri legislative de un nr. de 5 parlamentari în vederea modificării celor două anexe a legii nr.45/2009, în discuție, din expunerea de motive( file 106-109 dosar nr._
) și analiza comparativă a datelor de identificare a terenurilor - tarla, parcelă, fiind verificate susținerile reclamantelor în sensul existenței unor inadvertențe - de pildă includerea atât în anexa nr.3.30., cât și în anexa nr.8.11. a Legii nr.72/2011, a terenurilor de: 0,3997 ha livadă - tarla 26/9, parcela 13; 1,0307 ha livadă - tarla 26/9, parcela 8; 0,7444 ha viță de vie - tarla 26/9, parcela 1; 0,8547 ha viță de vie - tarla 26/9, parcela 7( file 129 -134 dosar judecătorie), aspecte semnalate instituției prefectului și ADS- ului ( a se vedea de exemplu adresa nr. 43983/_ - file 153-155 dosar judecătorie).
În acest context, proiectul hotărârii de guvern din aprilie 2012, inițiat de instituția prefectului( prin Ordinul prefectului nr.29/_ fiind dispusă constituirea unui colectiv de lucru pentru elaborarea unui proiect de hotărâre de guvern privind trecerea din domeniul public în domeniul privat al statului a unui teren aflat în administrarea ADS în vederea punerii la dispoziția Comisiei Municipale pentru S. D. de P. P. asupra T. B. - file 32-33 dosar), nu a fost aprobat de executiv, iar un alt proiect nu a mai fost înaintat, justificarea pârâtei de rând 1 fiind tocmai aceea a exercitării dreptului de inițiativă legislativă în anul 2012 de un grup de parlamentari pentru modificarea anexelor nr.3.30. și nr.8.11. a Legii nr.45/2009, demers eșuat - file 110-121 dosar.
Reținându-se că potrivit art. 3307 alin. 4 din codul de procedură civilă dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin deciziile pronunțate în recursurile în interesul legii, este
obligatorie pentru instanțele de judecată din momentul publicării în Monitorul Oficial, decizia nr.23/2011 a Î. stabilind cu referire la dispozițiile art.10 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 și art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 că se impune obligativitatea parcurgerii procedurii de trecere din domeniul public în domeniul privat, prin hotărâre a G. ui, așa cum s-a reținut și în decizia nr.429/R/2011 a Tribunalului B. -N., dată în dosarul nr._, Legea nr. 45/2009 intrând în
vigoare în anul 2009, după validarea anexei 29 B. și Slătinița prin H.C.J. 825/2007, astfel încât acest act normativ nu este aplicabil esenței raportului juridic dedus judecății, raportat la art.15 alin.2 din Constituție, care consacră principiul neretroactivității legii civile, instanța, față de incidența și interpretarea dată tuturor prevederilor legale menționate în cuprinsul prezentelor considerente, impunându-se derularea tuturor etapelor pentru finalizarea procedurii de reconstituire cu referire și la art.1, 8 și 18 din Legea nr.554/2004, va admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții C. M. pentru S. D. de P. P. asupra T. B., prin primar și M. B., prin primar, în contradictoriu cu pârâții I. P. J. B. -N. ,
C. J. pentru S. D. de P. P. asupra T. B. -N., A. DS
, S. a de C. și DP B. și Guvernul României, cu consecința obligării Instituției
P. J. B. -N. să elaboreze un proiect de lege vizând modificarea anexelor 8.11 și 3.30 ale Legii nr.45/2009 în sensul disponibilizării suprafețelor de 116 ha, înscrisă în anexa 29 B. și 33,01 ha, înscrisă în anexa 29 Slătinița, validate prin art.12 și 13 din Hotărârea nr.825/_ a Comisiei Județene pentru S. D. de P. P. asupra T. B. -N., respectiv obligării aceleași pârâte la elaborarea unui proiect de hotărâre de guvern privind trecerea din domeniul public al statului în domeniul privat a suprafețelor de 116 ha B. și 33,01 ha Slătinița, mai sus menționate, pentru punerea la dispoziția Comisiei Municipale pentru S. D. de P.
P. asupra T. B. .
Ținând seama de soluția adoptată sub aspectul acțiunii principale, în temeiul art.49 alin.3 și urm. C.pr.civ., se va respinge și cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtei S. a de C. și DP B. formulată de A. de Ș. A. și S. "G. I. - Șișești", ca neîntemeiată.
Referitor la cererea de arătare a titularului dreptului de proprietate formulată de pârâta S. a de C. și DP B. față de S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice( nesupusă etapei admiterii în principiu), tribunalul o va respinge ca inadmisibilă, în condițiile în care cererea de intervenție în interes propriu formulată de numitul D. O. O., a fost respinsă în etapa admiterii în principiu, iar cererea de intervenție în interes propriu formulată N. M., T. F.
A., D. H. A. și G. F.
a fost anulată, raportat la dispozițiile art.133 alin.1 Cpr.civ., nefiind verificată ipoteza art.64 C.pr.civ. - chemarea în judecată de o persoană care pretinde un drept real asupra lucrului.
În baza art.274 C.pr.civ., se va respinge, în consecință, cererea pârâtei S. a de C. și
DP B., privind acordarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge excepțiile lipsei calității procesuale active a Comisiei Municipale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B. , invocate de intervenienta accesorie A. de Ș. A. și S. "G. I. -Șișești", pârâtele C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate B. -N., I. P. Jud. B. -N. și S. a de C. și DP B.
, ca neîntemeiate.
Respinge excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Stațiunii de C. și DP
B.,
invocate de intervenienta accesorie A. de Ș. A. și S. "G. I. -Șișești" și S. a de C. și DP B., ca neîntemeiate.
Respinge excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Instituției P. Jud. B. -N., privind primul petit al acțiunii introductive, invocate de intervenienta accesorie A. de Ș. A. și S. "G. I. -Șișești", pârâtele C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate B. -
N. și I. P. Jud. B. -N., ca neîntemeiate.
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii, raportat la prev. art.7 din Legea nr.554/2004, excepția lipsei de interes și prematurității petitului 2, invocate de pârâta S. a de C. și D.
P. B., ca neîntemeiate.
Respinge excepția prematurității acțiunii, invocată de pârâtul Guvernul României, ca neîntemeiată.
Admite acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanții C. M. pentru S. D. de P. P. asupra T. B., prin primar și M. B., prin primar, ambii cu sediul în mun. B., str. P-ța C., nr. 6, Jud. B. -N. în contradictoriu cu pârâții I. P. J. B. -N. , cu sediul în B., str. P-ța P. R., nr. 1, Jud. B. -N., C. J. pentru S. D. de P. P. asupra T. B.
-N.
, cu sediul în B., str. P-ța P. R., nr. 1, Jud. B. -N., A. DS
, cu sediul în B., str. Ș. V., nr. 43, sector 1, S. a de C. și DP B.
, cu sediul în B.
, str. D. D. Nou,nr. 3, Jud. B. -N. și Guvernul României, cu sediul în B., str. Piața
V., sector 1 și, în consecință:
- obligă I. P. J. B. -N. să elaboreze un proiect de lege vizând modificarea anexelor 8.11 și 3.30 ale Legii nr.45/2009 în sensul disponibilizării suprafețelor de 116 ha, înscrisă în anexa 29 B. și 33,01 ha, înscrisă în anexa 29 Slătinița, validate prin art.12 și 13 din Hotărârea nr.825/_ a Comisiei Județene pentru S. D. de P. P. asupra T.
B. -N. ;
- obligă I. P. J. B. -N. să elaboreze un proiect de hotărâre de guvern privind trecerea din domeniul public al statului în domeniul privat a suprafețelor de 116 ha B. și 33,01 ha Slătinița, mai sus menționate, pentru punerea la dispoziția Comisiei Municipale pentru S.
D. de P. P. asupra T. B. .
Respinge cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtei S. a de C. și DP
B. formulată de A. de Ș. A. și S. "G. I. - Șișești", cu sediul în B., bd. Mărăști, nr.61, sector 1, ca neîntemeiată.
Respinge ca inadmisibilă cererea de arătare a titularului dreptului de proprietate formulată de pârâta S. a de C. și DP B. față de S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B., str. A., nr.17, sector 5.
Respinge, în consecință, cererea pârâtei S. a de C. și DP B., privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, astăzi_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. E. L. M. DP
Red/dact: DEL/HVA
_ / 4 ex
