Sentința civilă nr. 2453/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
cod op. 4204
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2453
Ședința publică din 10 aprilie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: I. V. - judecător
G. ier: P. I.
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ fiscal formulată de reclamanta P. B. M. împotriva pârâtei D. G. a F.
P. M. .
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din 3 aprilie 2011, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea fiind amânată pentru 10 aprilie 2013 când după deliberare s-a pronunțat următoarea hotărâre.
T.
Asupra acțiunii de față,
Prin acțiunea în contencios fiscal înregistrată sub nr. de mai sus reclamanta P. B. M. a solicitat instanței să dispună în principal anularea deciziei nr. 300 din 12 mai 2011 prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva deciziei de impunere nr. 11.096 din_, vizând titlul de creanță, baza de impunere precum și raportul de inspecție fiscală înregistrat sub același număr, anularea deciziei de impunere menționate mai sus vizând titlul de creanță, baza de impunere și raportul de inspecție fiscală înregistrat sub același număr cu consecința exonerării de la plata sumei de 28021 lei calculată cu titlu de TVA precum și a accesoriilor acestei sume, respectiv a majorărilor de întârziere în sumă de 22.738 lei, precum și pentru viitor, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că reclamanta a desfășurat în perioada supusă verificării activități pe bază de convenție civilă, comision, iar cifra de afaceri ce provine din această activitate nu a depășit niciodată plafonul valoric stabilit de dispozițiile art. 152 al. 2 din Legea nr. 571/2003 și activitate de comerț cu amănuntul de articole medicale și de ortopedie ce se include în capitolul
operațiunilor scutite de TVA, fiindu-i aplicabile prevederile art. 141(1) lit. a din Codul fiscal, coroborate cu cele ale art. 24 lit. a din Normele metodologice de aplicare ale Codului fiscal.
Reclamanta a susținut că este scutită de TVA având în vedere că a livrat proteze în momentul tratamentului și în cadrul spitalizării și că organul fiscal a interpretat greșit art. 24 lit. b din Normele metodologice ignorând faptul că este scutită de plata TVA, reclamanta neavând obligația de a se înregistra ca plătitor de TVA și cu toate că a solicitat organului de inspecție fiscală să facă mențiunea că livrările au fost efectuate în timpul (momentul) spitalizării, această mențiune nu a fost făcută.
În subsidiar, a solicitat anularea deciziei de impunere nr. 11.096 din_ și sub aspectul bazei impozabile, a diferenței de venit net anual stabilit suplimentar de organele de inspecție fiscală, a venitului net anual recalculat de aceleași organe și pe cale de consecință a diferenței de impozit pe venitul net anual stabilit suplimentar, împreună cu accesoriile și penalitățile de întârziere stabilite suplimentar, pentru toți anii, respectiv anul 2006 - 2007 - 2008 - 2009.
Procedând la deducerea TVA-ului rezultă diferențe în plus plătite cu titlu de impozit pe venit, 145 lei pentru anul 2006, 796 lei pentru anul 2007, 764 lei
pentru anul 2008 și 819 lei pentru anul 2009, în total 2.524 lei.
În drept a invocat art. 141 Cod fiscal, Normele metodologice de aplicare ale Codului fiscal - art. 24 lit.a și b.
Exprimându-și poziția procesuală cu privire la acțiune, prin întâmpinare pârâta D. G. a F. P. M. a solicitat respingerea acțiunii arătând că reclamanta nu este înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată cu toate că în anul 2006, aceasta a realizat o cifră de afaceri de
320.195 lei, depășind plafonul de 200.000 lei stabilit în condițiile art. 152 al. 2 din Legea nr. 571/2003, astfel că datorează TVA începând cu_, în procent de 9% prevăzut de art. 140 al. 2 lit. d din aceeași lege.
Pârâta a susținut că în anul 2007 reclamanta a încasat din activitatea de comerț cu produse ortopedice suma de 205.515 lei, în anul 2008 suma de
139.355 lei, în anul 2009 suma de 17.900 lei iar în trimestrul 1 și 11 din anul 2010 a încasat 21.830 lei pentru care se aplică TVA de 9% iar pentru sumele încasate din convențiile civile datorează TVA în cotă de 19% (f.34-37).
În probațiune s-au depus actele administrativ fiscale atacate, documentația care a stat la baza emiterii acestora, s-a încuviințat efectuarea unei expertize financiar-contabile și s-au solicitat informații cu privire la persoanele spitalizate beneficiare a protezelor furnizate de reclamantă.
Analizând acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamanta P. B.
M., din coroborarea probelor existente la dosar, precum și a prevederilor legale incidente în materie, tribunalul reține următoarele:
Prin decizia nr. 300 din_, pârâta D. G. a F. P. M.
- Biroul de Soluționare a Contestațiilor a respins ca neîntemeiată contestația formulată de debitoarea P. B. M., reținând că aceasta nu este
înregistrată ca plătitoare de taxă pe valoarea adăugată și că în anul 2006 a realizat o cifră de afaceri în sumă de 320.195 lei ce depășește plafonul de
200.000 lei prevăzut de art. 152 al. 2 din Legea nr. 571/2003, situație în care era obligată să se înregistreze ca plătitor în acest sens, până la_, lucru pe care nu l-a făcut însă.
Nu s-a contestat faptul că reclamanta a desfășurat în perioada supusă verificării, respectiv 2006 - 2009, în principal comerț cu amănuntul al articolelor medicale și ortopedice conform obiectului său de activitate și activități pe bază de convenții civile.
Raportul de inspecție fiscală încheiat la 12.XI.2010 a stat la baza emiterii deciziei de impunere nr. 11096 din 15.XI.2010 pentru suma de 54.962 lei reprezentând taxa pe valoare adăugată în cuantum de 28.021 lei și majorări și penalități de întârziere aferente în sumă de 26.941 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 152 al. 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările ulterioare, cifra de afaceri care servește drept referință pentru aplicarea alin.1 este constituită din valoarea totală a livrărilor de bunuri și a prestărilor de servicii efectuate de persoana impozabilă în cursul unui an calendaristic, care ar fi taxabile dacă nu ar fi desfășurate de o mică întreprindere.
Conform celor cuprinse în al. 3 al aceluiași articol, persoanele impozabile care depășesc în cursul unui an fiscal plafonul de scutire, sunt obligate să solicite înregistrarea ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată în regim normal, în termen de 10 zile de la data constatării depășirii. Data depășirii plafonului este considerată sfârșitul lunii calendaristice în care a avut loc depășirea de plafon.
Primul aspect invocat de reclamantă este acela al aplicabilității art. 141 al. 1 lit. a din Codul fiscal raportat la art. 24 din Normele metodologice de aplicare a acestuia.
Potrivit dispozițiilor art. 141 al. 1 lit. a din Legea nr. 571/2002 privind Codul fiscal, sunt scutite de taxă de spitalizare, îngrijirile medicale și operațiunile strâns legate de acestea, desfășurate de spitale,, centre de sănătate rurale sau urbane, dispensare, cabinete medicale, baze de tratament, sanatorii, stații de salvare și alte unități autorizate să desfășoare astfel de contestații.
Prin normele cuprinse la punctul 24 din H.G. nr. 44/2004, dat în aplicarea articolului menționat, sunt aduse precizări suplimentare legate de operațiunile care sunt strict legate de spitalizare și se aplică pentru operațiunile care sunt strâns legate de spitalizare, îngrijirile medicale, incluzând livrarea de medicamente, bandaje, proteze și accesorii ale acestora, produse ortopedice și alte bunuri similare către pacienți în perioada tratamentului, precum și furnizarea de hrană și cazare către pacienți în timpul spitalizării și îngrijirii medicale.
Din economia textului de lege enunțat, reiese că operațiunile strâns legate de spitalizare și de îngrijirile medicale sunt efectuate de către unitățile
respective, către pacienții lor, pe durata tratamentului. Ori, persoanele care au achiziționat protezele respective nu au fost pacienți ai contribuabilului verificat, nefiind spitalizate sau îngrijite de către reclamanta P.F.A. B. M. și ca urmare aceasta nu putea desfășura nici operațiuni care sunt strâns legate de spitalizare sau de îngrijirile medicale.
Este real faptul că reclamanta deține autorizația nr. 274 din_ pentru activitatea de import, comercializare și depozitare dispozitive medicale din categoria dispozitive medicale implantabile și avizul de funcționare nr. 1434 din_ însă având în vedere normele enunțate anterior, operațiunile desfășurate de reclamantă nu se încadrează în cele de interes general scutite de taxă.
În contextul prevederilor legale menționate, instanța nu va lua în considerare concluziile expertizei contabile conform cărora veniturile realizate de reclamantă din activitatea de comerț cu amănuntul de articole medicale și de ortopedie sunt scutite de TVA.
Din expertiză rezultă că au fost 13 situații în care dispozitivele medicale s-au făcut către clienții care erau internați însă acest fapt nu este de natură a modifica încadrarea operațiunilor realizate din operațiuni taxabile în operațiuni scutite, deoarece contribuabilul verificat nu a efectuat spitalizarea și îngrijirea medicală a acestor persoane, astfel încât să asigure și operațiunile strâns legate de acestea, nefiind organizată ca spital, sanatoriu, centru de sănătate, etc, așa cum este prevăzut la art. 141 al. 1 lit. a din Legea nr. 571/2003.
Raportat la cele arătate, este lipsită de relevanță împrejurarea că activitățile desfășurate de reclamantă pe bază de convenție civilă nu au depășit anual plafonul de 200.000 lei.
Ținând seama de aspectele descrise anterior, tribunalul constată că actele administrativ fiscale ce formează obiectul acțiunii au fost întocmite în conformitate cu normele cuprinse în art. 48 din Legea nr. 571/2003 și ca atare nu sunt motive de nulitate sau anulare a acestora în sensul solicitat de reclamantă atât în principal cât și în subsidiar.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, acțiunea formulată de reclamanta P.F.A B. M. este neîntemeiată și va fi respinsă în baza art. 18 al. 1 dn Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 218 din O.G. nr. 92/2003 republicată și modificată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea în contencios fiscal formulată de P. B. M. cu sediul profesional în comuna S. nr. 40 B jud. M., în contradictoriu cu
pârâta D. G. a F. P. M. cu sediul în B. M. A. S. nr. 2A.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de azi, 10 aprilie 2013.
Președinte, G. ier,
V. I. I. P.
Red.I.V/_ .
T.red.P.I/_ . 4 ex.
