Sentința civilă nr. 261/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 261/2013
Ședința publică din data de 10 aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T.
GREFIER D. C.
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta SC C. C. SRL PRIN ADMINISTRATOR J. C. DE I. T. S. în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. C., având ca obiect - contestație act administrativ fiscal.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pentru când s-a dispus amânarea pronunțării la data de _
, apoi la data și_ și ulterior la_ .
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de_ sub nr._ reclamanta C. Cosntruct SRL în contradictoriu cu D. G. a F. P.
C. a solicitat instanței anularea deciziei de soluționare a contestației nr.494/_
, anularea în parte a deciziei de impunere nr.26/_, anularea raportului de inspecție fiscală ce a stat la baza deciziei de impunere, Obligarea la cheltuieli de judecată.
În susținerea celor solicitate se arată că direcția în raport cu normele speciale - Ordinul nr..266/2007, nr.2731/2010 nu avea competența de a efectua inspecția ; decizia nu cuprinde nici o mențiune cu privire la audierea contribuabilului sau argumentele care au dus la înlăturarea obiecțiunilor încălcându-se astfel dreptul la apărare; lipsește avizul de inspecție fiscală cerut de norme iar autoritatea nu se limitează la a se pronunța doar cu privire la susținerile părților și actelor de la dosar.
Cu privire la TVA ce trebuia colectat arată reclamanta că organul fiscal a făcut o referire vagă la art.138 C.fiscal și a reținut că nu se poate identifica
factura inițială în contabilitate însă omite faptul că lit.b a art.138 C.fiscal permite stornarea pe baza acordului scris între părți care este prevăzut de actul adițional nr.468/_ și care reglementează modul de regularizare a conturilor curente dintre cele două societăți.
Actul adițional nu precizează expres faptul că se poate efectua operațiunea de stornare dar acest fapt este dedus din principiul libertății contractuale. Chiar dacă ar fi să lipsească factura inițială organul fiscal nu avea dreptul de a anula operațiunea de stornare deoarece în lumina jurisprudenței CJUE (afacerile 95/07, C96/07, C85/95 cât și a alin.4 al pct.46 din normele metodologice ce aplicau a art.146 din C.fiscal exista obligația organului fiscal de a nu limita dreptul de deducere al unei persoane prin formalitățile administrative.
Așadar organul fiscal are obligația de a lua în calcul toate elementele și a arăta că respectiva operațiune a fost acoperită de realitatea economică. Concret
în speță s-a stabilit obligația pe baza lipsei facturii inițiale fără a se lua în considerare contractul, actul adițional înregistrările din jurnalul de vânzări.
Aceeași situație se arată este și în privința TVA în relația cu Cosma Adiel cu mențiunea că în acest caz organul fiscal admite prezentarea facturilor relevante.
În privința TVA de dedus arată reclamanta că: pentru suma de 1229 Ron aferentă achiziționării de mobilier organul fiscal nu acordă dreptul de deducere afirmând că nu folosește la obținerea de venituri taxabile însă din punctul său de vedere nu se întrevede de ce piesele de mobilier nu îndeplinesc acest criteriu .
Pentru cele reținute la punctul 4 din decizie arată reclamanta că este necesară expertiza în vederea lămuririi dacă înregistrările sunt corecte raportat la elementele contestate.
Pentru suma de 61.979 (pct.5 decizie soluționare contestație) organul fiscal a reținut că facturile nu conțin toate elementele prevăzute de art.155 alin.5 C.fiscal însă susținerea nu poate fi reținută având în vedere jurisprudența CJUE în cauza Ecotrade SpA (C95/07) și alin.4 al pct.46 din normele de aplicare a C.pr.fiscală în care se afirmă că dreptul de deducere nu poate fi afectat de lipsa formalităților.
Pentru suma de 11881 pct.6 decizie - organul fiscal a respins susținerile în considerarea lipsei probațiunii însă aceasta se putea verifica printr-o expertiză.
Suma de 159 Ron - pct.7 decizie, organul fiscal a refuzat dreptul de deducere pe motiv că bunul - combina frigorifică nu poate aduce venituri taxabile însă se omite că acest bun este folosit de angajați fiind amplasat la sediul societății ajutând astfel la bunul mers al afacerii.
Pentru suma de 14.518 Ron organul fiscal a refuzat deducerea deoarece documentul justificativ îl constituie factura proformă însă organul fiscal are obligația de a verifica dacă operațiunea este acoperită de realitatea economică - C95/07 și C85/96.
Pentru suma de 55.509 pct. 12 decizie arată reclamanta apar chestiuni pur contabile pentru care este necesară efectuarea expertizei .
Pentru suma de 27.957 Ron - pct.13 decizie s-a anulat dreptul de deducere deși se deține facturi și exista un contract de colaborare.
Pentru suma de 940 Ron - pct- 16 decizie - nu s-a acordat dreptul de deducere pentru că societatea ar fi în insolvență însă se omite ca aceasta nu însemnă autoritate și falimentul și lichidarea acesteia, societatea desfășurând în continuare activitate sub administrarea administratorului judiciar.
Pentru suma de 33.011 ron - pct.17 decizie s-a refuzat dreptul de deducere pe același motiv că societatea este în insolvență însă societatea desfășoară activitate și trebuie să analizeze contractele în conformitate cu art.145 dreptul de deducere se naște la momentul exigibilității TVA - perioada de referință fiind data emiterii facturii în cauză.
Pentru suma de 311 ron se refuză dreptul de deducere pe același motiv iar argumentele ce le aduce sunt aceleași.
Tot astfel arată reclamanta că raportat la pct.20 din decizie trebuie observat că pentru activitățile de parcare a autovehiculelor nu era necesară depunerea notificării de către locatar cu opțiunea de taxare deoarece conform art.141 alin.1 pct.2 C.pr.fiscală pentru închirierea de bunuri mobile pentru parcarea autovehiculelor taxarea serviciului prestat funcționează de drept.
Raportat la faptul că S.C. Seroni Prodserv SRL nu depus printre celelalte servicii opțiunea de taxare decât tardiv opinia organului fiscal este parțial corectă, dar raportat la faptul că art.147 alin.2 și 3 C.fiscal pentru recuperarea ulterioară a TVA pentru care nu au fost îndeplinite formalitățile cât și a principiului proporționalității datorită faptului că la_ a fost dispusă
notificarea pentru toată perioada relevantă se impune acordarea dreptului de deducere.
Organul fiscal a refuzat dreptul de deducere pentru suma de 1. aferentă unor reparații efectuate în anii 2009 și 2010 deși pentru situația anului 2009 s-a prezentat contractul de prestări servicii și devizul de lucrări pentru hala societății.
Referitor la impozitul pe profit se arată că argumentele sunt aceleași ca și în cazul TVA.
În fine cu privire la accesorii arată reclamanta că stabilirea acestora reprezintă o formă de răspundere civilă iar condițiile de antrenare sunt aceleași din dreptul comun: vinovăția, prejudiciu, raport de cauzalitate însă simpla încălcare a unei obligații nu atrage răspunderea decât dacă a avut un caracter culpabil din partea debitorului.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare D. G. a F. P.
C. a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă în ceea ce privește aspectele procedurale invocate în condițiile în care acestea nu au făcut obiectul plângerii prealabile respectiv contestația formulată împotriva deciziei nr.490/_ având în vedere prevederile Legii nr.554/2004 și dispozițiile OG nr.218, alin.2 din OG nr.92/2003.
În ceea ce privește fondul aspectele invocate referitoare la competență, drept de apărare, aviz se arată că administrația pentru contribuabili figurează în cadrul direcției și prin urmare inspecția a fost făcută de organul aferent; au fost respectate prevederi, coduri de procedură fiind comunicată reprezentantului reclamantei înștiințarea pentru discuția finală, acesta luând act de cele stabilite; avizul a fost comunicat cu reprezentantul reclamantei fiind înregistrat la C. de I.
T. S. iar decizia a fost emisă cu respectarea prevederilor art.213 din OG nr.92/2003.
Cu privire la fond se arată că actele administrative sunt temeinice și legale pentru motivele exprimate pe larg în acestea.
Analizând recursul declarat Curtea reține următoarele:
În urma controlului efectuat organele fiscale au reținut că societatea reclamantă a înregistrat în jurnalul vânzări facturi de stornare TVA fără a avea la bază o factură anterioară celei de stornare, a efectuat înregistrări, operațiuni de decontare, de stornare ulterioară a unor servicii, fără o justificare prin documentație, fără a proceda la efectuarea corespunzătoare a colectării TVA, au fost efectuate o serie de plăți pentru achiziții bunuri prestări servicii pentru care nu avea drept de deducere pe valoare adăugată și a efectuat operațiuni ce nu erau scutite. Tot astfel mai rețin organele fiscale că au fost înregistrate cheltuieli care nu erau deductibile, dat fiind că nu au fost deținute documente justificative fie nu au fost făcute în scopul realizării de venituri și ca atare datorează impozit pe profit și accesorii.
Urmare a constatărilor făcute prin actele încheiate au fost stabilite de organele fiscale în sarcina societății reclamante obligații suplimentare de plată în valoare totală de 2.809.311 lei reprezentând impozit pe profit, TVA, majorări și penalități (f.91,92 dosar).
Cele statuate au fost contestate în parte de societatea reclamantă susținând în esență argumentele mai sus prezentate în acțiune iar prin decizia nr.494 din_ se admite ca neîntemeiată contestația pentru suma de 89011 lei, respinsă ca neîntemeiată contestația pentru suma de 1.669.758 lei, respinsă fără obiect contestația pentru suma de 82.479 lei diferențe aferente anului 2009 și respinsă ca neîntemeiată contestația privind diminuarea pierderii fiscale a anului 2010 cu suma de 396.961 lei.
Nemulțumită fiind în considerarea greșitei rețineri a obligațiilor fiscale societatea se adresează instanței relevând cele mai sus prezentate. Față de cele susținute pârâta prin întâmpinare a arătat în esență că reținerile organelor fiscale raportat la acte și la normele incidente sunt corecte.
În această dispută a obligațiilor fiscale în cauză a fost ordonată efectuarea unei expertize. Astfel după ce relatează starea de fapt, punctul de vedere al reclamantei și al autorității fiscale expertul referitor la facturile stornate din facturile de lucrări emise către Weinerberger S. e de Caramizi SRL stornări efectuate în cursul anului 2008 - contravaloare motorină se arată că înregistrările s-au făcut în baza contractelor ,facturile fiind emise în perioada de valabilitate a contractelor încheiate, fac parte din operațiunile convenite și acoperă zona de activitate Sibiu, Tritenii de Jos și deci reflectă rezultatul unor operațiuni reale îndeplinindu-se condițiile pentru a se lua în considerare deductibilitatea fiscală.
Referitor la persoana fizică arată expertul că la baza operațiunii de stornare conform explicației contestatoarei a stat o factură emisă în decembrie 2007 factura nr.2 și stornată cu factura nr.12. Factura nr.2 emisă pe persoană fizică Cosma Adiel nu a fost remisă însă a fost remisă o altă factură 15 care este întocmită defectuos iar în atare situație documentul nu îndeplinește condițiile pentru deductibilitate.
În ceea ce privește cheltuielile cu mobilierul arată expertul că nu s-a găsit inventarul, prin nota contabilă 11 a fost scos din evidență, înregistrările nu sunt conforme cu normele contabile iar în atare situație nu sunt întrunite cerințele deductibilității.
Cu privire la cheltuielile efectuate cu încheierea unui elicopter se arată că documentele contabile relevă comandarea acestuia în ianuarie 2008 când erau în derulare două contracte cu S.C. Winerberger S. e de Cărămizi SRL care ulterior operațiunii au fost prelungite astfel că realitatea acestora relevându-se sunt îndeplinite condițiile pentru deductibilitate.
În privința interpretării notei contabile din februarie 2008 arată expertul că nu este o factură cu nr.2 invocată ci este o factură cu nr.15 care este întocmită defectuos, însoțită de o altă factură 12 de stornare care se referă la o factură din 2008 și nu din 2007 și ca atare nota nu reflectă realitatea economică pentru deductibilitate.
De asemenea arată expertul în privința a 32 de facturi neacceptate deductibil TVA ca nu cuprind informațiile esențiale prevăzute de codul fiscal și prin urmare TVA aferent valorii mărfurilor aprovizionate nu îndeplinește condițiile de deductibilitate.
Mai arată expertul că în privința relației cu furnizorul S.C. Mobanel SRL nu s-au găsit bonuri consum, rapoarte producție nu s-au făcut înregistrări și nici nu s-au găsit inventare ,în schimb s-a găsit factura nr.342 din_ prin care se facturează mobilier de bucătărie S.C. Recea Impex SRL și acesta dovedește realizarea de venituri impozabile.
Totodată arată expertul că in privinta facturii emise de S.C. Media Galaxy SRL Piatra Neamț nu se poate reține participarea la realizarea operațiunilor taxabile iar în privința facturilor emise de firma S.C. White Leasing & Servicii SRL înregistrarea nu s-a făcut prin note contabile, stornarea nefiind reală.
Tot astfel arată expertul în privința achizițiilor de la S.C. Bistrița S.A în perioada controlată nu au avut loc vânzări de peste către terți, nici pe facturi nici în numerar nu se găsește în administrare luciu de apă iar în atare situație cheltuielile nu sunt destinate operațiunilor impozabile.
Se mai arată de către expert în privința diferențelor la TVA că societatea nu declară în decontul său TVA pe luna decembrie, nu declară la fisc și nu face
aceasta corectură până la sfârșitul anului 2010 în deconturile depuse și ca atare diferența este datorată.
Referitor la achiziția unei pompe pentru remedieri defecțiuni și la o factură emisă de S.C. Chinta Trans SRL Siliștea se arată de către expert că în documentele contabile aferente anilor 2008- 2010 nu se găsește și nu se identifică nici o listă de inventariere, mijloace fixe, nu există contractul nr.792 și ca atare obligațiile se datorează.
Cu privire la facturile emise de S.C. Winerberger S. e de Cărămizi SRL,
S.C. Trend Comunication SRL, se arată că despăgubirile nu există, în cheltuieli deductibile nu s-a găsit ancheta administrativă legată de dauna, nu s-au realizat venituri nefiind îndeplinite condițiile de deductibilitate insa nu se datorează accesorii dat fiind intrarea în insolvență a reclamantei .
În ceea ce privește facturile S.C. Cefin SRL, Riola Impex SRL și facturile emise de către societăți de leasing se arată că au fost înregistrate venituri în cadrul firmei în septembrie și nu în octombrie - decembrie 2010, deci realizate operațiuni taxabile pentru a fi acceptată deductibilitatea doar pe luna septembrie nu si pentru perioada octombrie - decembrie pentru care obligațiile nu întrunesc cerințele și prin urmare se datorează mai puțin accesoriile dată fiind insolvența.
În privința facturilor telefonice emise de S.C. Oarange S.A se arată că nu s- au înregistrat venituri în decembrie, nu s-au efectuat operațiuni taxabile pentru a se lua în considerare deductibilitatea iar în privința facturilor emise de S.C. Geroni Prodserv S.A nu s-a găsit contractul de închiriere, nici o notificare legată de taxarea indirectă a operațiunilor de închiriere și ca atare nu sunt întrunite cerințele deductibilității.
Aceste cerințe arată expertul nu sunt întrunite nici în privința facturii emise de S.C. KSA Teomar SRL în condițiile în care nu s-a identificat proiectul de lucrări normele de deviz, documentele de achiziție a materialelor utilizate pentru executarea reparațiilor, nici referințe cantitative/valorice legate de materiale, lucrări, facturile nominalizate de contestatoare referindu-se numai la facturi prestări se servicii.
Sintetizând referitor la impozitul pe profit ,la diferențe și obligații datorate expertul reia argumentele în strânsă legătură cu TVA relevând influența asupra profitului și concluzionând că debitele datorate - TVA colectat, TVA deductibil impozit pe profit sunt în valoare de 6. ,35 lei însoțite de accesorii 2. ,34 lei diferența nefiind datorată.
Sub aspectele relevate Curtea achiesează poziției exprimate prin expertiza cu câteva precizări.
Codul fiscal prin art.21 prevede că pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri impozabile inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare .
Același articol prin alin.2 și 3 mai prevede că sunt cheltuieli realizate în scopul realizării de venituri și cheltuieli efectuate în scopul popularizării produselor, serviciilor, cheltuieli pentru studiu piață participare la misiuni de afaceri, cheltuieli de protocol în limita unei cote de 2%, s.a.
Tot astfel prin alin.4 se prevede că nu sunt deductibile cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ potrivit legii prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune după caz potrivit normelor, cheltuieli cu serviciile de consultanță sau alte prestări de servicii pentru care contribuabili nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul activității desfășurate pentru care nu sunt încheiate contracte. Același cod mai prevede prin art.138 că baza de impozitare se reduce în următoarele situații: dacă a fost emisă o factură și, ulterior, operațiunea este
anulată total sau parțial, înainte de livrarea bunurilor sau de prestarea serviciilor;
b) în cazul refuzurilor totale sau parțiale privind cantitatea, calitatea ori prețurile bunurilor livrate sau ale serviciilor prestate, în condițiile anulării totale ori parțiale a contractului pentru livrarea sau prestarea în cauză declarată printr- o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă sau în urma unui arbitraj ori în cazul în care exista un acord scris între părți.
Din normele enunțate reiese că cheltuielile aferente veniturilor pentru a putea fi deduse trebuie să îndeplinească anumite condiții și anume: să fie efectuate în cadrul activității desfășurate în scopul realizării venitului; justificate prin documente, să fie cuprinse/înregistrate în cheltuielile exercițiului financiar să respecte anumite reguli: executarea în baza unor contracte, limite s.a.
Actele dosarului atestă în parte că reclamanta a derulat operațiuni în baza contractelor, actelor adiționale, că în baza relațiilor comerciale desfășurate au fost emise facturi ce au fost înregistrate în evidențele fiscale; că au fost efectuate plăți în conturile cocontractanților. Cu toate acestea din acte parte din activități nu rezultă a fi desfășurate, evidențierea acestora este făcută fără documente precum situații de lucrări devize, inventare. În plus unele operațiuni nu sunt evidențiate sau evidențele nu concordă cu datele evocate nu conțin informatii pentru o determinare a realității operațiunilor. Sub acest aspect raportul de expertiză a evidențiat existența sau nu a documentelor ,neconcordanțele dintre documentele și datele prezentate, lipsuri și deficiențe a informațiilor cerute documentelor.
Prin urmare raportat la acte nu se poate reține că toate raporturile dintre reclamantă și agenții economici emitenți ai facturilor ar fi inexistenți că operațiunile și activitatea desfășurată nu ar fi fost făcute în scopul realizării de venituri și respectiv nu ar fi fost deținute documentele justificative pentru cheltuielile efectuate și pentru ca astfel să se considere că nu sunt deductibile. Susținerile reclamantei nu au fost dovedite insa doar în privința unora dintre relații precum relația cu persoana fizică Cosma, S.C. Topicar SRL (lipsă inventar),
S.C. Mobel (lipsă documente conform normelor) s.a.
Așadar raportat la norme și la acte susținerile reclamantei se vădesc în parte întemeiate și în privința impozitului pe profit și accesoriile aferente acestora.
Cât privește taxa pe valoarea adăugată se reține că dreptul de deducere este reglementat de art.145 C.fiscal care prin alin.1 și 2 prevede că dreptul de deducere ia naștere la momentul exigibilității taxei și ca orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile.
Tot astfel art.146 alin.1 lit.a prevede că "pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiții: pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost sau urmează să-i fie prestate în beneficiul său, să dețină o factură care să cuprindă informațiile prevăzute la art.155 alin.5.
Acelasi cod prin art.141 alin.2 lit.e) prevede ca sunt, de asemenea, scutite de taxă: a) arendarea, concesionarea, închirierea și leasingul de bunuri imobile… De asemenea, potrivit art.141 alin 3 Cod Fiscal: " (3) Orice persoană impozabilă poate opta pentru taxarea operațiunilor prevăzute la alin. (2) lit. e) și
f), in condițiile stabilite prin norme.
La randul sau HG nr.44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fisc prevede ca în sensul art. 141 alin.
din Codul fiscal și fără să contravină prevederilor art. 161 din Codul fiscal, orice persoană impozabilă poate opta pentru taxarea oricăreia dintre operațiunile scutite de taxă prevăzute la art. 141 alin. (2) /it. e) din Codul fiscal, în ceea ce privește un bun imobil sau o parte a acestuia.
În aplicarea alin. (1) un bun imobil reprezintă; o construcție care are înțelesul prevăzut la art. 141 alin. (2) lit. f) pct. 2 din Codul fiscal și orice teren.
Opțiunea prevăzută la alin. (1) se va notifica organelor fiscale competente pe formularul prezentat În anexa nr.1 la prezentele norme metodoloqice și se va exercita de la data înscrisă în notificare. O copie de pe notificare va fi transmisă clientului. Depunerea cu întârziere a notificării nu va anula dreptul persoanei impozabile de a aplica regimul de taxare. [. . .} "
Tot astfel prin art.155alin 1C.fiscal se prevede că pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiții: a) pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să Îi fie prestate in beneficiul său, să dețină o factură care să cuprindă informațiile prevăzute la art. 155 alin. (5);
De asemenea prin pct.46 alin.1 al HG nr.44/2004 se prevede ca justificarea deducerii taxei se face numai pe baza exemplarului original al documentelor prevăzute la art. 146 alin. (1) din Codul fiscal sau cu alte documente care să contină cel putin informatiile prevăzute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal, cu excepția facturilor simplificate prevăzute la pct. 78 "
Reiese din norme ca deducerea tva are loc pentru, achizitii,servicii,inchiriere s.a. destinate utilizarii in folosul operatiunilor taxabile si sunt dovedite cu documente justificative ce cuprind informatii complete cerute de art.155 c.pr.fiscala,ca unele operatiuni sunt scutite daca se depun actele cerute.
Asadar deducera poate fi acordata daca livrarea,serviciul este destinat operatiunii taxabile si justificat prin documente -facturi- ce intrunesc cerintele de forma si respectiv scutite daca sau depus documentele.
Actele dosarului precum facturi atesta ca parte din acestea nu cuprind informatii corecte referitoare la livrari,pret,acte pe baza carora se fundamenteaza
s.a. In plus nu s-au depus notificarile, deconturi, situatii lucrari ,inventare,acte in masura sa releve realitatea celor consemnate in facturi si realitatea operatiunilor. Raportat la acte in situatia data a neprcizarilor exprese vizand cantitatea,pret,si al inexistentei altor acte nu se poate retine o informatie corecta in masura sa releve continutul operatiunii si respectiv ca retinerile autoritatii ar fi in totalitate gresite.Ori in conditile date a neprecizarilor situatia reflectata de acte nu poate fi alta decat a ajustarii/anularii in parte a deducerii in conditile reflectate prin expertiza.
De altfel nu trebuie omis ca sub acest prin decizia nr.V/_, Î C C J cu ocazia solutionarii recursului in interesul legii, a statuat ca: potrivit acestor reglementări lipsite de echivoc, taxa pe valoarea adăugată nu se poate deduce și nici nu poate fi diminuată baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit dacă documentele justificative nu contin sau nu furnizează toate informatiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la data efectuării operațiunii pentru care se solicită deducerea taxei pe valoarea adăugată. [ .. .]
Prin urmare chiar și numai plecând de la această decizie în condițiile în care parte din actele depuse de reclamantă nu reflectă toate informațiile, reținerile organelor fiscale privind nedeductibilitatea în parte sunt corecte.
Această reținere a deductibilității nu poate fi greșită nici în privința relației cu S.C. Seroni Prodserv S.A. de vreme ce nu a fost depusă notificarea legală de taxare indirectă.
Cu toate acestea nu poate fi omisă situație de insolvență a reclamantei ce conduce în raport cu dispozițiile fiscale la exonerarea penalităților iar din această perspectivă în parte reținerile organelor fiscale sunt greșite.
Se susține însă de reclamantă că în jurisprudența CEJ s-a relevat ca deducerea opereaza dacă sunt întrunite cerințele de fond respectiv lipsa formalității actului nu ar avea ca efect pierderea dreptului de deducere de către persoana impozabilă.
Într-adevăr poate fi acordată deducerea însă este necesar să nu existe nereguli sau evenimente, indicii. Ori așa cum s-a relevat prin raportul de expertiză sunt o serie de nereguli - stornări necorespunzătoare, lipsă documente,scoatere di inventar,facturi diferite de cele evocate in operatiuni s.a. Prin urmare în această situație nu se poate vorbi de o realitate a desfășurării activității și respectiv o operațiune taxabilă în măsură să dea dreptul de deducere evocată. Mai susține reclamanta că autoritatea fiscală nu era competentă de a realiza inspecția a lipsit avizul, nu s-a respectat dreptul de apărare s.a Susținerile de asemenea nu pot fi reținute întrucât se omite a se avea în vedere ca autoritatea în contextul dispozițiilor Ordinului ANAT 1328/2009, funcționarea în cadrul și structura direcției, ca a existat avizul fiind comunicat și înregistrat sub nr.1095/_ ; inclusiv facuta comunicare pentru discuția finală și respectiv faptul că actele întrunesc toate cerințele fiind argumentate în privința constatărilor făcute.
Ca atare față de cele arătate în baza art.18 din Legea nr.554/2004 Curtea va admite în parte acțiunea conform dispozitivului.
Totodată reținând incidența art.276 C.pr.civ. Curtea va admite în parte cererea vizând cheltuielile obligând pârâta la plata sumei de 23.729,3 lei reprezentând onorariu expert, onorariu avocat și taxă judiciară.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta SC C. C. SRL PRIN ADMINISTRATOR J. C. DE I. T. S. în contradictoriu cu D.
G. A F. P. C. .
Anulează în parte decizia de soluționare a contestației nr. 494/_, decizia de impunere 26/_ și raportul de inspecție fiscală ce a stat la baza deciziei de impunere în privința obligațiilor fiscale 6. ,90 lei reprezentând TVA, impozit pe profit și accesorii și exonerează reclamanta de plata acestora.
Obligă pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată parțiale în sumă de 23729,3 lei, reprezentând onorar expertiză, onorar avocat, taxă judiciară de timbru, timbru judiciar.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE GREFIER
F. T. D. C.
Red.F.T./S.M.D.
4 ex./_
