Decizia civilă nr. 4770/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4770/2013
Ședința publică de la 25 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D.
Judecător R. -R. D. Grefier M. T.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de reclamanta SC C. DE I. A. SA, împotriva sentinței civile nr. 12290/2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A J. C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prin încheierea de ședință din data de_ s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 12290 din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C. s-a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. C. de I. A. S.A. în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. a județului C., având ca obiect contestație acte administrative fiscale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Pe baza raportului de inspecție fiscală nr. F-CJ-621/_ (filele 41-43), pârâta D. G. a F. P. a județului C. a emis în sarcina reclamantei
S.C. C. de I. A. S.A. Decizia de impunere nr.F-Cj-689/_ privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, prin care s-a stabilit suma de 86.869 lei reprezentând TVA respinsă la rambursare și stabilită suplimentar de plată, respectiv suma de 48.556 lei reprezentând obligații fiscale accesorii calculate până la data de_ (filele 44-45).
Sub aspectul care ne interesează, organul fiscal a constatat că în perioada_ -_ societatea reclamantă a realizat venituri scutite de TVA în urma participării la două proiecte de cercetare - Food Trace și Cardionet -, proiecte finanțate prin Universitatea Tehnică C. . Având în vedere dispozițiile art. 141 alin. 2 lit. a și art. 161 alin. 19 lit. a din Codul fiscal, s-a reținut că proiectul Cardionet a fost încadrat în mod eronat la activități scutite, contractul fiind încheiat în perioada în care activitatea de cercetare dezvoltare nu mai era scutită de TVA, sens în care s-a procedat la recalcularea TVA colectat aferent acestor prestări de servicii de cercetare, stabilindu-se suplimentar un TVA de plată în sumă de 82.483,37 lei.
Cu respectarea art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală, reclamanta a formulat contestație împotriva acestor acte administrative fiscale (filele 143- 148), respinsă prin Decizia nr. 547/_ a Direcției Generale a F. P. a
județului C. (filele 119-128), iar acum atacă în contencios administrativ decizia de soluționare a contestației.
S.C. C. de I. A. S.A. se prevalează în primul rând de nerespectarea competenței materiale de inspecție fiscală: întrucât societatea reclamanta a fost încadrată la categoria contribuabililor mijlocii, competența în efectuarea inspecției fiscale revenea în mod exclusiv Administrației F. P. pentru Contribuabilii Mijlocii din județul C. .
Potrivit art. 99 din O.G. nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, " (1) Inspecția fiscală se exercită exclusiv, nemijlocit si neîngrădit prin Agenția Naționala de Administrare Fiscala sau, după caz, de compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale, conform dispozițiilor prezentului titlu, ori de alte autorități care sunt competente, potrivit legii, sa administreze impozite, taxe, contribuții sau alte sume datorate bugetului general.
Competenta de exercitare a inspecției fiscale pentru Agenția Naționala de Administrare Fiscala si unitățile sale subordonate se stabilește prin ordin a președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscala. Organele de inspecție fiscala din aparatul central al Agenției Naționale de Administrare Fiscala au competenta in efectuarea inspecției fiscale pe întregul teritoriu al tarii.
Competenta privind efectuarea inspecției fiscale se poate delega altui organ fiscal. In cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscala condițiile in care se poate efectua delegarea altui organ fiscal se stabilesc prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscala
";.
De asemenea, conform art. 42 alin. 1 din Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr.1348/2009, referitoare la exercitarea inspecției fiscale, "Activitatea de inspecție fiscala din cadrul Direcției generale a finanțelor publice județene exercita atât inspecții fiscale la contribuabilii persoane juridice, alții decât cei din categoria contribuabililor mari si la contribuabili persoane fizice, cat si controale financiare la contribuabilii persoane juridice la care statul este acționar, in limita competentelor stabilite
";. Totodată, potrivit art. 2 și art. 3 lit. a din același act normativ statuează că "D. generală a finanțelor publice își desfășoară activitatea la nivelul fiecărui județ, în baza legilor, Ordonanțelor Guvernului, Ordinelor și Instrucțiunilor elaborate de ANAF si Ministerul Finanțelor Publice, având in componență Activitatea de metodologie și administrarea veniturilor statului, Activitatea de trezorerie si contabilitate publica, Activitatea de inspecție fiscala
";, iar "D. generală a finanțelor publice județeană are următoarele atribuții principale: a) desfășoară ansamblul activităților de administrare fiscală a contribuabililor, respectiv: înregistrarea fiscală, declararea, stabilirea, colectarea și verificarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat _
";.
Din coroborarea acestor dispoziții legale reiese că direcțiile generale a finanțelor publice județene au competența de a desfășura activitatea de inspecție fiscală și de a întocmi rapoarte de inspecție fiscală, respectiv decizii de impunere chiar și în lipsa unui Ordin expres al Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cu privire la contribuabilii persoane juridice, atâta vreme cât nu sunt încadrați în categoria contribuabililor mari. Or, după cum s-a reținut deja, societatea reclamantă nu face parte din această categorie.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 99 O.G. nr. 92/2003, art. 4 alin. 2 pct. 44 și alin. 3 pct. 4. b din H. G. nr. 109/_ privind organizarea si funcționarea A.N.A.F., precum si Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 1348/2009, competența teritorială privind efectuarea inspecției fiscala pentru contribuabilul
S.C. C. de I. A. S.A. cu sediul în C. -N. revine Serviciilor de I.
Fiscală din cadrul Direcției Generale a F. P. a județului C., competență teritorială respectată în speță.
Reclamanta se prevalează apoi de extinderea perioadei controlate cu ocazia inspecției fiscale peste perioada de 3 ani fiscali stabilită de art. 98 alin. 3 Cod fiscal, fără a exista o motivare și fără a se dovedi necesitatea controlului extins - susține reclamanta -, aspect care atrage nulitatea absolută a actelor administrative fiscale întocmite.
Potrivit art. 98 din O.G. nr. 92/2003, "(1) Inspecția fiscală se efectuează în cadru! termenului de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale.
La contribuabilii mari, perioada supusă inspecției fiscale începe de la sfârșitul perioadei controlate anterior, în condițiile alin. (1).
La celelalte categorii de contribuabili inspecția fiscală se efectuează asupra creanțelor născute în ultimii 3 ani fiscali pentru care exista obligația depunerii declarațiilor fiscale. Inspecția fiscala se poate extinde pe perioada de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale, dacă este identificată cel puțin una dintre următoarele situații:
exista indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat;
nu au fost depuse declarații fiscale in interiorul termenului de prescripție;
nu au fost îndeplinite obligațiile de plata a impozitelor, taxelor, contribuțiilor si altor sume datorate bugetului general consolidat
";.
Pârâta susține că inspecția fiscală a fost efectuată la cererea agentului economic pentru rambursarea taxei pe valoarea adăugată rezultată din decontul lunii martie 2011, situație în care solicitarea contribuabilei putea fi soluționată numai în urma analizei de risc, iar în urma acestei analize, societatea a fost încadrata la risc fiscal mare, controlul efectuându-se cu inspecție fiscala anticipată extinsă pe perioada de prescripție de 5 ani.
Extinderea controlului fiscal pe perioada de prescripție s-a datorat faptului că în timpul documentării, organele de inspecție fiscală au avut îndoieli în ceea ce privește corectitudinea modului de îndeplinire de către contribuabilă a obligațiilor fiscale fata de bugetul consolidat al statului, suspiciuni care au fost determinate de depunerea în mod repetat de către petentă de declarații rectificative privind impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate. Astfel, existenta unui număr relativ mare de declarații rectificative depuse de către contribuabil în perioada 2007-2011 conduce la existența unor "indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat"; și permite extinderea controlului fiscal pe perioada de prescripție de 5 ani.
Pe de altă parte, pârâta subliniază și plata cu întârziere a obligațiilor fiscale datorate de societatea contestatoare la sursa TVA în perioada verificata, respectiv a sumei de 8.141 lei rezultata din Decontul de TVA nr. 41717/_, care a fost stinsă prin plata efectuată cu OP nr. 117/_, întârziere pentru care a fost emisa Decizia de accesorii nr. 54498/_ . Or, una din situațiile care determina extinderea inspecției fiscale pe perioada de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale, este atunci când "nu au fost îndeplinite obligațiile de plata a impozitelor, taxelor, contribuțiilor si altor sume datorate bugetului generat consolidat";, condiție care se regăsește în speță conform art. 22 din Codul de procedura fiscala.
Astfel, reclamanta contestă în primul rând nemotivarea extinderii perioadei de inspecție fiscală prin chiar actele administrative fiscale întocmite și, implicit, lipsa informării sale corespunzătoare.
Sub acest aspect, este adevărat că perioada care urmează a fi supusă inspecției fiscale reprezintă un element care trebuie adus la cunoștința contribuabilului, pentru a i se respecta pe deplin dreptul la apărare, după cum reiese și din prevederile art. 101 alin. 2 lit. c din Codul de procedură fiscală privind avizul de inspecție fiscală. Pe cale de consecință, și extinderea perioadei trebuie motivată prin raportare la cazurile legale.
Cu toate acestea, din interpretarea dispozițiilor art. 46 din Codul de procedură fiscală reiese că nerespectarea dispozițiilor legale mai sus citate sunt de natură a atrage doar nulitatea relativă și virtuală a actelor administrative
fiscale, care impune în sarcina reclamantei obligația de a face dovada unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actelor.
Informarea societății cu privire la perioada supusă controlului are drept scop respectarea dreptului la apărare prin prezentarea punctul său de vedere cu privire la toate constatările efectuate. Or, în cursul cercetării reclamanta a aflat care a fost perioada verificată, iar cu ocazia discuției finale a formulat obiecțiuni privind constatările organului fiscal; de asemenea, toate apărările reclamantei au fost expuse prin contestația formulată și prin cererea de chemare în judecată, atât autoritatea pârâtă cât și instanța de judecată fiind ținute să analizeze în întregime argumentele reclamantei. De aceea, o eventuală vătămare produsă reclamantei prin nemotivarea extinderii perioadei verificate este înlăturată prin posibilitatea de a expune punctul său de vedere în cursul judecății, respectiv prin analizarea cu această ocazie a motivelor existente pentru această extindere.
În ceea ce privește motivele concrete de extindere a controlului fiscal de la 3 ani la perioada de prescripție de 5 ani, tribunalul a apreciat că aspectele de fapt indicate de pârâtă și expuse mai sus se subsumează cazurilor de la art. 98 alin. 3 lit. a și c din O.G. nr.92/2003 și sunt de natură a justifica atitudinea organului fiscal.
Reclamanta mai susține că actele administrative fiscale sunt nule absolut pentru lipsa mențiunilor obligatorii prevăzute de art. 43 Cod fiscal, respectiv a motivării în fapt și în drept și a clarificării chestiunilor juridico-fiscale din speță.
Tribunalul a considerat că la întocmirea actelor contestate pârâta a respectat în mod corespunzător dispozițiile art. 43 alin. 2 lit. e și f din Codul de procedură fiscală, prin expunerea atât a motivării în fapt, cât și a celei în drept a deciziei de impunere adoptate. Apoi, clarificarea speței indicată de reclamantă ca fiind un caz de nelegalitate a raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere reprezintă, în realitate, un aspect de netemeinicie a acestora.
După cum a arătat reclamanta, în cursul anului 2007 M. Educației Cercetării si Tineretului prin Centrul Național de Management Programe a demarat un concurs de proiecte în vederea atribuirii Proiectului Complex de cercetare "S. integrat pentru supravegherea continuă în rețea inteligentă e- Health a pacienților cu afecțiuni cardiologice - Cardionet";.
Proiectul Cardionet a fost atribuit consorțiului format din partenerii reclamantei, iar contractul de finanțare pentru execuție proiect nr. 11-001/_ a fost semnat de liderul consorțiului, Universitatea Tehnica C. . Prin acordul ferm de colaborare, participația fiecărui membru al consorțiului la realizarea Proiectului Cardionet (responsabilitățile tehnice concrete aferente fiecărui partener, sumele cuvenite fiecărui partener) au fost concret detaliate si stabilite, in conformitate cu finanțarea aferentă Proiectului Cardionet.
Taxa pe valoarea adăugată în suma de 82.483 lei stabilita suplimentar în sarcina reclamantei se datorează faptului ca societatea verificată nu a colectat taxa pe valoarea adăugata aferenta facturilor fiscale emise către Universitatea Tehnica C. în perioada noiembrie 2007-decembrie 2010, în derularea acestui proiect.
În conformitate cu prevederile art. 141 alin. 2 lit. a din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, astfel cum erau în vigoare în anul 2006, reprezentau operațiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată "activitățile de cercetare- dezvoltare și inovare pentru realizarea programelor, subprogramelor si proiectelor, precum și a acțiunilor cuprinse în Planul național de cercetare-dezvoltare si inovare, in programele-nucleu si in planurile sectoriale, prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea științifica si dezvoltarea tehnologica, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările ulterioare, precum și activitățile de cercetare-dezvoltare si inovare finanțate in parteneriat internațional, regional si bilateral";.
Începând cu data de_, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 343/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003, aceste activități de cercetare dezvoltare nu se mai încadrează în sfera operațiunilor scutite de TVA.
Referitor la aplicarea în timp a acestor dispoziții legale, art. 161 alin. 19 din lege stabilește neechivoc faptul că "În cazul contractelor ferme, încheiate pana la data de_ inclusiv, se aplică prevederile legale în vigoare la data intrării în vigoare a contractelor, pentru următoarele operațiuni: a) activitățile de cercetare- dezvoltare și inovare pentru realizarea programelor, subprogramelor si proiectelor, precum si a acțiunilor cuprinse in Planul național de cercetare-dezvoltare si inovare, (…)
";.
Întrucât contractul privind proiectul Cardionet a fost încheiat în cursul anului 2007, activitățile de cercetare dezvoltare stipulate de prevederile acestui contract nu se încadrează în categoria operațiunilor scutite de TVA.
Reclamanta mai arată că art. 45 alin 1 din contractul de finanțare stipulează că rezultatele cercetării obținute (dreptul de proprietate materială, industrială și intelectuală) aparțin membrilor consorțiului, în funcție de participarea fiecăruia în cadrul proiectului, motiv pentru care activitatea sa nu poate fi considerată prestare de servicii de cercetare în sensul Codului fiscal.
Tribunalul a constatat că excluderea activității de cercetare dezvoltare contractate după data de_ din sfera operațiunilor scutite de TVA nu este condiționată de modul în care executantul își valorifica rezultatele, iar o astfel de condiție nu poate fi dedusă pe cale de interpretare.
Pe de altă parte, în temeiul contractului de finanțare S.C. C. de I.
A. S.A. efectuează anumite activități de cercetare dezvoltare și inovare, care, chiar daca rămân în proprietatea sa, sunt puse la dispoziția Universității Tehnice
C. -N. pentru a fi integrate în proiectul pe care acesta din urma s-a angajat să îl realizeze, situație în care entitatea contractoare dispune de rezultatele cercetării societății contestatoare ca și un proprietar.
Astfel, între reclamantă și Universitatea Tehnică are loc o livrare de bunuri în sensul art. 128 alin. 1 din Codul fiscal, iar operațiunile derulate intre cele doua entități sunt operațiuni taxabile din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată.
În fine, în ceea ce privește întocmirea procesului-verbal de control financiar din data de_ fără ca organele fiscale să rețină vreo încălcare din partea reclamantei a normelor referitoare la taxa pe valoare adăugata, obiectivele urmărite cu ocazia verificării încheiate prin emiterea actului de control menționat au vizat alte aspecte decât modul de îndeplinire de către societate a obligațiilor fiscale și pârâta nu poate fi împiedicată să efectueze o inspecție fiscală în acest scop.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 218 din Codul de procedură fiscală raportat la art. 18 din Legea nr. 554/2004, s-a respins ca nefondată prezenta cerere.
Referitor la suma de 48.566 lei reprezentând majorări de întârziere, reclamanta S.C. C. de I. A. S.A. nu a prezentat argumente separate pentru înlăturarea acesteia, ci a solicitat anularea obligației de plată a accesoriilor ca urmare a anulării debitului principal; dată fiind soluția dată cu privire la debit, s-a respins și acest petit accesoriu.
În temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC C. DE I.
A. SA
solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: modificarea în tot a Sentinței civile nr. 12290/2012, anularea parțială a Raportului de inspecție fiscală și pe cale de consecință anularea actelor sub subsecvente acestuia pentru obligațiile fiscale reprezentând TVA stabilită suplimentar de plată precum și a obligațiilor fiscale accesorii ca fiind nelegale și netemeinice, să se dispună anularea Deciziei nr. 547/_ privind soluționarea contestației formulate de S.C. C. de I. A. S.A. emisă de D. G. a F. P. a județului C., să fie obligată D. G. a F. P. a județului C. la plata sumelor refuzate la rambursare, respectiv a sumei în cuantum de 82.483,37 lei reprezentând TVA stabilită suplimentar de plată, precum și a sumei de 48.556 lei reprezentând obligații fiscale accesorii, cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru la fond și în recurs.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat recurenta că, la data de_ s-a încheiat Contractul de finanțare pentru execuție proiecte nr. 11-001 cu finanțare de la Bugetul de Stat - M. Educației, Cercetării și Tineretului, Programul PARTENERIATE ÎN DOMENIILE PRIOR. RE, între Centrul Național de Management Programe - CNMP în calitate de Autoritate Contractantă și Universitatea Tehnică din C. -N. în calitate de Contractor împuternicit de către membrii Consorțiului pentru semnarea contractului, al cărui obiect în constituie execuția activităților proiectului "S. integrat pentru supraveghere continua în rețea inteligentă e-Health a pacienților cu afecțiuni cardiologice CARDI. ET".
Premergător încheierii contractului menționat, membrii Consorțiului: - Universitatea Tehnică din C. -N., în continuarea UTCN, Universitatea de Medicină și farmacie I. Hațieganu - Clinica Medicală V C. -N., S.C. C. de
A. S.A, în continuare S.C. CIA S.A., Institutul Oncologie Prof. 1. Chiricuța C. -N., Spitalul Clinic Municipal C. -N., Universitatea București au depus proiectul de ofertă "S. integrat pentru supravegherea continuă în rețea inteligentă e-Health a pacienților cu afecțiuni cardiologice-CARDI. ET".
Atribuirea și finanțarea din bugetul de stat al proiectului face parte din punerea în aplicare a Planului Național Cercetare, Dezvoltare și Inovare II (PN II) aprobat prin H.G. nr. 475/_ pentru perioada 2007-2013, al cărui scop este creșterea competitivității în domeniul cercetare-dezvoltare prin stimularea parteneriatelor în domeniile prioritare, concretizate în tehnologii, produce și servicii inovative pentru rezolvarea unor probleme complexe și crearea mecanismelor de implementare a acestor soluții.
Proiectul de ofertă a fost întocmit cu respectarea prevederilor "Pachetului de informații - Programul 4 - Parteneriate în domeniile prioritare - Competiția 2007", emis de către Centrul Național de Management Programe, în cuprinsul căruia sunt detaliate, printre altele:
Scopul și obiectivele programului
Condițiile de participare la competiție
Structura și modul de prezentare a ofertei de proiect
Procedura de depunere a ofertei de proiect
Procedura de contractare a ofertelor de proiect, capitol în cadrul căruia la punctul 7.I.Negocierea ofertelor de proiecte (pag. 50 din Pachetul de informații) se prevede:
"În vederea încheierii contractelor de finanțare, are loc negocierea contractului între CNMP și conducătorul de proiect, în calitate de contractor sau o persoana imputernicită de acesta.
Pe baza elementelor noi intervenite la negociere, partenerii din cadrul proiectului procedează la:
încheierea Acordului ferm de colaborare;
actualizarea Planului de realizare al proiectului (dacă este cazul). Prin Acordul ferm se stabilesc următoarele:
desemnarea conducătorului de proiect;
responsabilitățile tehnice și administrative ale partenerilor;
obiectivele, etapele, activitățile, rezultatele scontate, documentele de monitorizare, termenele de realizare și responsabilitățile partenerilor, suma totală necesară, din care de la buget și, după caz, din alte surse;
contribuția efectivă a fiecărui partener ca eforturi financiare, materiale și resurse umane, în fiecare etapă de realizare a proiectului;
categoriile de rezultate, pe etape și modul de utilizare a acestora de către parteneri;
modul de identificare, atribuire și exploatare de către parteneri a drepturilor de proprietate asupra rezultatelor scontate (drepturi intelectuale, de producție, de difuzare, de comercializare etc.).
obligațiile partenerilor, ca și măsurile care se iau în cazul neîndeplinirii acestor obligații.
Acordul ferm de colaborare trebuie să fie:
însușit de toți partenerii;
înregistrat la fiecare partener;
semnat și ștampilat de reprezentantul legal al fiecarui participant/partener.
În cadrul capitolului 9 din același document - Pachet de informații ANEXE, mai exact la Anexa 2 - Formularele ofertei de proiect - se regăsește un model de Împuternicire (pag. 57) care trebuie semnat de către toți partenerii și care are următorul conținut, pe care o anexează:
"Partenerii, ..... (se vor scrie denumirile tuturor organizatiilor implicate in proiect, mai putin cea a coordonatorului), suntem de acord ca (se va scrie denumirea organizatie coordonatoare a proiectului) sa fie coordonatorul proiectului cu titlul: " ", depus la Competitia din anul 2007, organizata de Centrul National Management Programe."
Cu ocazia semnării Contractului de finanțare s-a semnat, printre altele, și Acordul ferm de colaborare Proiectul nr. 2459/PN2/2007, care constituie parte integrantă a Contractului după cum rezultă din prevederile art. 61 ale acestuia, Acord din cuprinsul căruia rezultă următoarele informații:
la pct. 2 - ORGA. ZAȚIILE PARTENERE ÎN PROIECT: Universitatea Tehnică C. -N. - coordonator proiect cercetare/dezvoltare, Universitatea de Medicină și Farmacie I. Hațieganu Clinica Medicală V C. -N. partener proiect cercetare/dezvoltare, S.C. C. de I. A. S.A - partener proiect cercetare/dezvoltare, Institutul Oncologie Prof. I. Chiricuța C. -N. - partener proiect cercetare/dezvoltare, Spitalul Clinic Municipal C. -N. - partener proiect cercetare/dezvoltare și Universitatea București - partener proiect cercetare/dezvoltare.
la pct. 6.1. - Responsabilități tehnice ale partenerilor în cadrul proiectului, ultimul paragraf prevede: "Partenerii se angajează să coopereze pentru îndeplinirea obiectivelor și realizarea activităților prevăzute în Planul de realizare al proiectului."
Utilizarea termenului de parteneri, nicidecum a coordonatorului de proiect, căruia i-ar reveni sarcina principială de a îndeplini obiectivele și a realiza activitățile prevăzute în Plan, drept urmare partenerii se situează pe poziții de egalitate și nicidecum de subordonare față de coordonator.
la pct. 6.2. - Responsabilitățile administrative ale partenerilor în realizarea proiectului, printre responsabilitățile coordonatorului se regăsește obligația/atribuția de a asigura reprezentarea legală și oficială a consorțiului în raport cu Autoritatea contractantă.
Voința partenerilor a fost aceea ca, relația cu Autoritatea contractantă să fie menținută prin coordonatorul proiectului - UTCN, fără ca prin acordarea acestei prerogative acesta să se situeze într-o poziție de superioritate față de ceilalți parteneri.
pct. 7.1. - Proprietatea intelectuală, stipulează că "Părțile cad de acord că drepturile de proprietate intelectuală generate de rezultatele proiectului aparțin părților implicate în obținerea rezultatelor respective, proportional cu contributia fiecărui partener implicat .
.... Fiecare partener sau un grup dintre aceștia, care au realizat în totalitate o activitate sau un aspect distinct al acesteia are drept exclusiv asupra rezultatelor obținute. "
la pct. 7.2. - Drepturile de difuzare a rezultatelor, se prevede că este la latitudinea partenerilor difuzarea rezultatelor cercetării, singura obligație care le incumbă fiind aceea de a menționa faptul că proiectul se realizează cu sprijinul Autorității contractante.
În derularea proiectului au fost transmise către UTCN, pentru ca acesta să transmită mai departe Autorității contractante, documente întocmite conform specificațiilor arătate și convenite în Contractul de finanțare, respectiv: cerere de avans, cerere de plată, notificare de deplasare, raport intermediar de activitate, deviz postcalcul, proces verbal de avizare internă, fără a se transmite produsul informatic rezultat, care a rămas în proprietatea CIA și a fost înregistrat corespunzător în contabilitatea societății, drept activ ne corporal.
pct. 10.1. cuprinde acordul expres al partenerilor în sensul ca UTCN să fie coordonator și semnatar al contractului cu Centrul Național de Management Programe, ceea ce nu face decât să vină în susținerea afirmației potrivit căreia partenerii se află pe poziții de egalitate și nicidecum de subordonare față de UTCN.
Mai mult decât atât, drept mărturie a celor afirmate stau și prevederile Contractului de finanțare nr. 11-0011_, pe care le redă în cele ce urmează, astfel:
în cadrul art. 6 - Obligațiile contractorului, la lit. n) se prevede obligația ca acesta să transmită Autorității contractante, după plata realizată de aceasta, dovada efectuării plăților către partenerii din consorțiu.
art. 8 stipulează obligația contractorului de a impune tuturor partenerilor din Consorțiu aceleași drepturi și obligații care îi sunt impuse lui însuși.
art. 9 prevede posibilitatea subcontractării prin contracte de achiziții publice, iar art. 10 definește noțiunea de terță parte ca fiind acei contracanți/subcontractanți, alții decât partenerii din consorțiu. După cum se poate observa între CIA și UTCN nu există încheiat un contract de achiziție publică, ci este doar Acordul ferm de colaborare, care stabilește responsabilitățile fiecărui partener în parte. Plata partenerilor se realizează prin intermediul UTCN
în calitate de coordonator al Proiectului întucât părțile au prevăzut asta prin contract, însă se poate observa obligația UTCN de a transmite Autorității contractante dovada efectuării plăților către partenerii din consorțiu, cu banii proveniți de la Autoritatea competentă pe baza devizelor și nicidecum din bugetul propriu al UTCN.
art. 45 alin. 1 prevede că: "Rezultatele cercetării obținute pe baza derulării unui contract finanțat din fonduri publice aparțin persoanei juridice executante. " Din cele expuse mai sus se poate concluziona că relația dintre S.C. CIA
S.A. și UTCN este de parteneri de consorțiu în realizarea proiectului finanțat din bugetul statului, neexistând între cele două entități niciun alt contract încheiat în derularea proiectului "S. integrat pentru supraveghere continua în rețea inteligentă e-Health a pacienților cu afecțiuni cardiologice CARDI. ET".
În urma desfășurării activității de cercetare a rezultat un produs program informatic (parte din întreg) care aparține societății S.C. C. de I. A.
și care este recunoscut de către aceasta în contabilitate ca și activ necorporal.
Societatea nu a prestat servicii de cercetare legate de acest proiect către o terță persoană pe tot parcursul derulării contractului.
În cazul acestui contract de finanțare din fonduri guvernamentale, nerambursabile, nu ne aflăm în prezența unui transfer de proprietate al rezultatelor activităților întreprinse, respectiv bunul rezultat aparține societății, întrucât nu a fost efectuat pentru terți.
Conform Codului fiscal Art. 126. - "(1) Din punct de vedere al taxei sunt operațiuni impozabile în România cele care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
operațiunile care, în sensul art.128-130, constituie sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, în sfera taxei, efectuate cu plată".
locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi in România .... ;
livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o persoană impozabilă, astfel cum este definita la art. 127 alin. (1) ... ;
livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre activitățile economice prevazute la art. 127 alin. (2) ", iar
Art.128 (1) prevede că: "Este considerată livrare de bunuri transferul dreptului de a dispune de bunuri ca și un proprietar". Or, în cazul de față nu a existat o livrare de bunuri nici către Universitatea Tehnică din C. -N., în calitate de coordonator proiect, nici către Autoritatea contractantă, în calitate de finanțator. Rezultatul activităților desfășurate în cadrul proiectului, care s-a materializat într-un produs informatic, a rămas în proprietatea exclusivă a partenerului S.c. CIA S.A.
În derularea Proiectului, partenerii Consorțiului s-au situat pe o poziție de egalitate în ceea ce privește drepturile asupra rezultatelor obținute nepunându-se în discuție un transfer al rezultatelor de la executanți către finanțator.
Rezultă că, Universitatea Tehnică din C. -N., în calitate de coordonator de proiect nu a dispus "ca și un proprietar" de rezultatele cercetării desfășurate de către S.C. CIA S.A., atâta timp cât acestuia nu i-a fost cedat dreptul de a dispune de rezultatul cercetării.
Din punct de vedere fiscal, această modalitate de utilizare a rezultatelor activității de cercetare-dezvoltare și de colaborare între S.C. CIA S.A. și Universitate a Tehnică din C. -N., atâta timp cât nu prevede un transfer de drepturi de dispoziție bazat pe o contraprestație cu titlu oneros, nu reprezintă o livrare de bunuri, respectiv o operațiune impozabilă taxabilă, nefiind îndeplinită condiția referitoare la plată.
Mai mult decât atât, învederează faptul că finanțarea proiectului nu s-a realizat de către Universitatea Tehnică din C. -N., ci în mod evident de către Autoritatea Contractantă care a pus la dispoziția partenerilor Consorțiului suportul financiar prin intermediul Contractorului. Drept urmare, suma totală alocată proiectului, a fost virată în tranșe de către Autoritatea Contractantă în contul Contractorului, Universitatea Tehnică din C. -N., în baza documentelor de raportare depuse de către aceasta din urmă.
Pe cale de consecință, activitatea desfășurată în cadrul Proiectului Cardionet nu se cuprinde în sfera taxei pe valoare adăugată.
Consideră că în mod greșit activitatea a fost calificată de către D. G. a F. P. a județului C. drept livrare de bunuri/prestare de serviciu între UTCN și S.C. CIA S.A. din moment ce între aceste entități, după cum a arătat, nu a existat nicio altă relație contractuală în realizarea Proiectului CARDI. ET, în afara Acordului ferm de colaborare, care să aibă drept obiect prestare de servicii de către S.C. CIA S.A. contra unei prestații în bani din partea UTCN. Sumele virate de către UTCN au fost primite de către aceasta de la Autoritatea Contractantă în derularea Proiectului, nicidecum nu făceau parte din bugetul propriu al Universității.
Drept urmare, Facturile Fiscale au fost corect întocmite de către S.C. CIA
S.A. fără aplicarea TVA sens în care subscrisei nu îi mai pot fi imputate obligații fiscale suplimentare.
În concluzie în situația contractului 11-001/_ consideră că facturile aferente participării societății noastre la acest proiect finanțat printr-un ajutor de stat nerambursabil au fost corect întocmite fără aplicarea TVA către Universitatea Tehnică C. -N. (Coordonatorul proiectului și semnatarul contractului de finanțare) și nu ne aflăm în prezenta unei livrări de bunuri sau servicii întrucât nu există un transfer de proprietate a rezultatelor cercetării (acestea fiind proprietatea reclamantei) iar aceste facturi reprezintă cota de participare a societății reclamante în cadrul proiectului și modalitatea de decontare a sumelor ce ne reveneau ca partener în cadrul acestui proiect.
În drept s-au invocat dispozițiile: art. 304 pct. 8 și 9, art. 274 C.pr.civ.
5/2007 art. 126, 128 Cod fiscal
De asemenea, la data de_, a fost înregistrat recursul declarat de aceeași parte, prin avocat, în motivare fiind dezvoltate și critici cu privire la motivarea deficitară a hotărârii, precum și cu privire la maniera de soluționare a aspectelor de nelegalitate a actelor administrativ-fiscale invocate (filele 35-46).
Pârâta intimată D. G. A F. P. A J. C. a depus întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind legală și temeinică - filele 49-50.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea constată următoarele: Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este întemeiat, din următoarele considerente:
Prima problemă de drept dedusă judecății sub forma criticilor recurentei este aceea vizând motivarea deficitară a hotărârii judecătorești atacate.
La nivel teoretic, trebuie observat faptul că obligația de motivare a hotărârilor judecătorești este rezultanta a două exigențe ce decurg din art. 6 par.
1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, așa cum este aceasta interpretată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului: pe de-o parte, acest text consacră dreptul oricărei persoane de a-și prezenta argumentele și observațiile în fața instanței 1; pe de altă parte, art. 6 par. 1 impune oricărei instanțe obligația de a proceda la un examen efectiv al motivelor, argumentelor și propunerilor de probe prezentate de părți, cel puțin pentru a le aprecia pertinența. Așa cum
decurge din jurisprudența, Convenția impune obligația oricărei instanțe de a indica suficient de clar motivele pe care s-a sprijinit pentru a tranșa litigiul. Această exigență, care contribuie la garantarea respectării principiului bunei administrări a justiției, nu poate fi Întotdeauna Înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat pentru fiecare argument al părților.
Pentru a determina dacă motivația aleasă sau lipsa de motivare fac procedura inechitabilă, trebuie să se examineze dacă procedura în ansamblul ei a îmbrăcat caracterul echitabil cerut de Convenție. CEDO, în cadrul unui asemenea examen, va lua în considerare întinderea obligației de motivare conform legislației naționale, care poate varia în funcție de natura deciziei, în funcție de diversitatea argumentelor pe care le poate formula o parte în justiție și în funcție de diferențele care există între dispozițiile legale, cutumele și concepțiile doctrinare din statele semnatare ale Convenției în materie de motivare și redactare a deciziilor și hotărârilor judecătorești.
CEDO a admis că și o motivare sumară care s-a referit la toate argumentele invocate de părți corespunde exigențelor Convenției.
Aplicând aceste principii la speța de față se poate constata că sub aspectul elementelor decisive ale cauzei dedusă judecății motivarea instanței de fond este corectă și legală și ca atare motivul de recurs evocat de recurent nu se fondează.
în ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat de recurentă, vizând extinderea inspecției fiscale, Curtea constată că, potrivit art. 98 alin. 3 Cod fiscal, la celelalte categorii de contribuabili (astfel cum este cazul recurentei)inspecția fiscală se efectuează asupra creanțelor născute în ultimii 3 ani fiscali pentru care exista obligația depunerii declarațiilor fiscale; Inspecția fiscală se poate extinde pe perioada de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale, dacă este identificată cel puțin una dintre următoarele situații:
există indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat;
nu au fost depuse declarații fiscale în interiorul termenului de prescripție;
nu au fost îndeplinite obligațiile de plată a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat.
Intimata a justificat extinderea inspecției fiscale pe dispozițiile art. 98 alin.
3 lit. a, având în vedere depunerea, de către recurentă, în mod repetat, de declarații rectificative privind impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate, aspect care, și în opinia Curții, atrăgea incidența acestui text de lege, creând suspiciuni cu privire la corectitudinea modului de îndeplinire a obligațiilor fiscale.
Prin urmare, Curtea constată că, în privința soluției instanței de fond, prin care aceasta a reținut că motivele de nelegalitate arătate anterior nu se justifică, aceasta este legală și temeinică.
sub aspectul fondului, Curtea reține următoarele:
A considerat instanța de fond că între SC C. de I. A. SA și Universitatea Tehnică C. a avut loc o livrare de bunuri în sensul art. 128 alin. 1 Cod fiscal iar operațiunile derulate între cele două entități sunt operațiuni taxabile din punct de vedere al taxei pe valoare adăugată, astfel încât cererea reclamantei a fost respinsă ca nefondată.
Contrar celor reținute de instanța de fond, Curtea constată că, potrivit dispozițiilor art. 150 alin. 1 lit. a din Codul fiscal, în forma în vigoare în anul 2006, pentru operațiunile din interiorul țării, plătitorii taxei pe valoarea adăugată sunt:
a) persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, pentru operațiunile taxabile realizate.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 128 alin. 1 din Codul fiscal în forma sa din anul 2006, prin livrare de bunuri se înțelege orice transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor de la proprietar către o altă persoană, direct sau prin persoane care acționează în numele acestuia.
În acest context, Curtea constată că, în speță, nu suntem în prezența unei livrări de bunuri care să conducă la aplicarea dispozițiilor art. 147 alin. 1 din Codul fiscal.
Astfel, starea de fapt fiscală care se conturează din înscrisurile depuse la dosar, este cea relevată de către recurentă, respectiv în baza Planului Național de Cercetare, Dezvoltare și Inovare II (PN II) aprobat prin HG nr. 475/2007, M. Educației, Cercetării și Tineretului, prin Centrul Național de Management Programe, în calitate de autoritate contractantă, a demarat un concurs de proiecte în vederea atribuirii Proiectului Complex de cercetare "S. integrat pentru supravegherea continuă în rețea inteligentă e-Health a pacienților cu afecțiuni cardiologice-CARDI. ET";.
Recurenta, împreună cu Universitatea Tehnică C. -N., Universitatea de Medicină și Farmacie "I. Hatiganu"; Clinica Medicală V C. -N., Institutul Oncologic Prof. I. Chiricuță C. -N., Spitalul Clinic Municipal C. -N. și Universitatea București au întocmit și depus o ofertă comună în scopul câștigării proiectului, proiect care a și fost atribuit acestui consorțiu, aspect ce rezultă din înscrisul depus la fila 273 dosar recurs, respectiv de pe pagina de internet a Centrului Național de Management Programe, în care se precizează că Universitatea Tehnică C. -N. este instituția coordonatoare, ceilalți membrii ai consorțiului fiind parteneri.
Prin urmare, este evident că Universitatea Tehnică C. -N. a încheiat contractul de finanțare pentru execuție proiect nr. 11-001/_ în calitate de lider al consorțiului și nu în calitate de contractor, aceasta neavând, singură, resursele necesare executării proiectului, care este unul complex. De altfel, între membrii consorțiului s-a încheiat Acordul ferm de colaborare la Proiectul nr. 2459/PN2/2007 (filele 24-30 dosar recurs) și planul de realizare a proiectului (filele 75-77 dosar fond), în care se precizau etapele/activitățile ce revin fiecăruia dintre partenerii proiectului, împreună cu termenele de realizare și resursele financiare necesare, stabilindu-se care este partea de finanțare din bugetul Programului și care este cea rezultată din alte surse, aferentă fiecărei etape și fiecărui partener.
Universitatea Tehnică C. -N. a primit tranșele de bani pentru întregul proiect, în baza documentației justificative și a cererilor de rambursare, astfel încât, potrivit actelor menționate mai sus, a distribuit către recurentă fondurile aferente acestuia.
Prin urmare, Curtea constată că între recurentă și Universitatea Tehnică C. nu a existat încheiat nici un contract de prestări servicii, neexistând, în consecință, vreo livrare de bunuri, în sensul dispozițiilor art. 128 alin. 1 Cod
fiscal, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 150 alin. 1 lit. a din același act normativ, în realitate recurenta primind suma de bani aferentă părții din proiect pe care a executat-o, transă care a fost primită de către Universitatea Tehnică C.
-N., în calitate de coordonator de proiect și care, apoi, a fost distribuită către recurentă. Între recurentă și Universitatea Tehnică nu a existat, deci, o livrare de bunuri, netransferându-se dreptul de proprietate aferent părții din proiect întocmite de recurentă în favoarea Universității, astfel cum impun dispozițiile art.
128 alin. 1 Cod fiscal. Întocmirea facturilor fiscale nu schimbă starea de fapt fiscală reținută și care se relevă din totalitatea înscrisurilor la care Curtea a făcut referire anterior, fiind necesară întocmirea lor doar pentru a se putea efectua înregistrările în contabilitate.
În consecință, pentru considerentele expuse anterior, Curtea constată că recursul declarat este întemeiat, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, îl va admite și va dispune în consecință.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, intimata D.
G. a F. P. a jud. C. va fi obligată la plata, în favoarea recurentei, a cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru achitată pentru soluționarea pe fond a cauzei, precum și cea achitată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Cu majoritate de voturi:
Admite recursul declarat de reclamanta SC C. DE I. A. SA împotriva sentinței civile nr. 12290 din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C., pe care o modifică în sensul că admite acțiunea de contencios fiscal formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A J. C. și ca o consecință:
Anulează decizia de impunere nr. CJ689/_ și Raportul de inspecție fiscală încheiat la data de_ precum și Decizia nr. 547/_ privind soluționarea contestației formulată de reclamantă.
Obligă pârâta să plătească să plătească reclamantului suma de 82483 lei reprezentând TVA de rambursat și majorări în cuantum de 48.556 lei aferente acestei sume precum și la plata dobânzii fiscale aferente sumei de 82.483,37 lei și a penalităților în cuantum de 48.556 lei începând cu data de_ până la data plății efective a debitului.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 2221 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, L. U. | Judecător, M. D. | Judecător, R. -R. D. -cu opinie separată- |
Grefier, M. T. |
Red.M.D./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: A. G. C.
