Sentința civilă nr. 2678/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
cod operator 4204
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR.2678
Ședința publică din 22 aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. O. - judecător
GREFIER: A. H.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta SC A. G. SS, cu sediul în B. M., str. E.
, nr. 1, județul M. în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P.
M. - A. de I. F., cu sediul în B. M., A. S., nr. 2A, județul
M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 08 aprilie 2013, concluziile și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință, încheiere care face parte integrantă din prezenta și prin care s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de 15 aprilie 2013, apoi pentru data de azi, când în urma deliberării instanța a pronunțat hotărârea de mai jos..
T.
Asupra acțiunii de față,
Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei B. M. și declinată prin sentința civilă nr.1460/_, raportat la dispozițiile art.10 din Legea nr.554/2004, în favoarea T. ui M., Secția a II-a Civilă de Contencios Administrativ și Fiscal, unde a fost înregistrată sub dosar nr._ reclamanta SC A. G. SS a formulat contestație în contradictoriu cu D.
G. a F. P. M. - A. de I. F. împotriva raportului de inspecție fiscală încheiat de organele din cadrul intimatei, sub nr. 5316/_, prin care au fost stabilite obligații fiscale suplimentare, reprezentând impozit pe
profit, majorări de întârziere, TVA și majorări de întârziere, solicitând anularea acestora și diminuarea obligațiilor fiscale în mod corespunzător, anularea amenzii contravenționale în cuantum de 2000 lei ca nelegală, anularea TVA stabilit ca plată suplimentară, în sumă de 4213 lei și a majorărilor de întârziere în cuantum de 1518 lei.
În motivarea acțiunii, contestatoarea a învederat instanței că prin raportul de inspecție fiscală nr. 5316/_, organele din cadrul intimatei au constatat și stabilit în mod nelegal următoarele fapte pentru care au fost luate măsuri de obligare a contestatoarei la plata suplimentară a unor sume de bani.
Astfel, pentru anul 2008, contestatoarea arată s-a constatat în mod nelegal încălcarea dispozițiilor OUG 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, motivat de faptul că în cuprinsul acestei norme nu se regăsește prevederea citată de organul de control fiscal, astfel încât suma de 1218 lei stabilită cu titlu de impozit pe profit suplimentar și suma de 743 lei reprezentând majorări de întârziere este nelegală, iar suma de 1. lei, care organul de control a stabilit că nu reprezintă cheltuieli deductibile, deși această sumă se compune din adunarea celor 15 facturi enumerate în anexa 2, sumă necuprinzând și TVA, motiv pentru care rezultă că aceste cheltuieli sunt dintre cele pentru care nu se poate calcula ajustarea taxei deductibile în cazul bunurilor de capital, pe cale de consecință, aceste cheltuieli de încadrează, potrivit art. 21 alin. 1 din Legea 571/2003 la cheltuielile de funcționare, întreținere și reparații aferente unui sediu. Arată că la momentul controlului, organele de control nu au dorit să analizeze devizele de reparații aferente fiecărei facturi enumerate în anexa 2.
Pentru anul 2009, contestatoarea arată că organele de control fiscal stabilesc impozit pe profit suplimentar în cuantum de 1770 lei și majorări de întârziere în sumă de 418 lei, invocând dispozițiile OUG 28/1999, dar fără a face însă referire în cuprinsul cărui articol se găsește dispoziția legală invocată, invocând nedeductibilitatea cheltuielilor cu combustibilul, deși dispozițiile art. 145¹ din Legea 571/2003, la care se face referire, prevede cheltuieli cu combustibilul utilizat pentru autovehiculele aflate în proprietatea sau folosința societății, iar contestatoarea arată că nu înregistrează astfel de cheltuieli, combustibilul fiind utilizat pentru un cuptor de uscare al pieselor vopsite pentru autoturisme, pe partea de service auto.
De asemenea, contestatoarea a susținut, cu privire la pct. 2 al raportului pentru anul 2009, că organele de inspecție fiscală au stabilit un impozit pe profit suplimentar în cuantum de 3224 lei și majorări de întârziere în sumă de 848 lei, la fel ca pentru anul 2008, fără a aduce argumente pentru calcularea acestor sume.
Contestația nu a fost motivată în drept și a fost legal timbrată cu suma de 204 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, aplicându-se timbre judiciare în valoare de 5,3 lei.
Pârâta D. G. a F. P. M. prin întâmpinarea formulată în cauză a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată făcând referire și la emiterea unei decizii emisă în soluționarea contestației la decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr.1250 din_ emisă în baza raportului de inspecție fiscală încheiat la _
.
În acest context, instanța a pus în discuție necesitatea precizării acțiunii reclamantei. La termenul de judecată din_ reclamanta a arătat că înțelege să solicite anularea Deciziei nr.826 din_ precum și a deciziei de impunere nr.1250/_ emisă în baza raportului de expertiză fiscală nr.5316/_ în ceea ce privește obligațiile fiscale suplimentare, reprezentând 25.601 lei impozit pe profit, majorări de întârziere 11.634 lei, TVA 4213 lei și 1518 lei majorări de întârziere.
În cauză a fost încuviințată efectuarea expertizei contabile, la solicitarea reclamantei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanta SC A. G. SS a făcut obiectul unei inspecții fiscale finalizate prin raportul de inspecție fiscală încheiat la data de_ în baza căruia s-a emis decizia de impunere nr.1250/_ pentru obligații fiscale suplimentare a acesteia, în sumă totală de 44.966 lei reprezentând 25.601 lei impozit pe profit; 11634 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe profit; 4213 lei cu titlu de TVA; 1518 lei majorări de întârziere aferente TVA și 2000 lei amendă contravențională.
În perioada_ /_ reclamanta a înregistrat în evidența contabilă suma de 22.228 lei reprezentând contravaloarea bonurilor fiscale emise de casa de marcat, altele decât cele de combustibil, iar în contul 6022 cheltuielile privind combustibilul contravaloarea combustibilului achiziționat în baza bonurilor fiscale emise de case de marcat fiscalizate.
Potrivit prevederilor art.,21 alin.1 și 4 lit.f din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal s-a considerat că aceste bunuri nu au calitatea de document justificativ care să stea la baza înregistrării lor în evidența contabilă, motiv pentru care s-a calculat impozit pe profit suplimentar și majorări de întârziere.
Instanța reține că bonurile fiscale emise de aparatele de marcat electronice fiscale sunt folosite, începând cu data de_ numai ca documente de înregistrare a plăților în registrul de casă, conform HG nr.813/1997 în vigoare până la apariția HG 105/_ .
Expertul desemnat în cauză Ilc Gîlgovan D. confirmă în raportul de expertiza că bonurile fiscale nu îndeplinesc condițiile de deductibilitate.
Cât privește situația cheltuielilor înregistrate în contul 64 ";cheltuieli cu întreținerea și reparațiile"; pârâta a considerat că aceste cheltuieli sunt nedeductibile de la calculul profitului impozabil, motiv pentru care au calculat un impozit pe profit în suma de 17.343 lei și majorări de întârziere aferente, reținând că aceste cheltuieli se recuperează prin deducerea amortizării.
Expertul a considerat că doar investițiile vizând modernizarea clădirii sunt nedeductibile din calculul impozitului pe profit fără a explica de ce nu sunt aplicabile dispozițiile art.24 alin.1 și 3 lit.d din Codul fiscal, menționate în decizie de pârâtă.
Reclamanta a beneficiat de scutire la plata la plata impozitului pe profit în baza certificatului de învestitor în zonă defavorizată, însă cu trimestrul II 2007 societatea a depășit profitul de intensitate de 64% devenind plătitoare de impozit pe profit.
Se reține cp întrucât au rezultat diferențe între impozitul pe profit declarat și achitat de societate și cel datorat, s-a procedat la recalcularea profitului impozabil și implicit a impozitului pe profit datorat.
Reclamanta a dedus, în perioada supusă verificării_ /_ taxa pe valoarea adăugată în sumă de 4213, provenind din bunurile fiscale astfel s/a calculat TVA suplimentar precum și majorările de întârziere, potrivit art.119 din OG nr.92/2003.
Cât privește amenda contravențională contestată, în mod corect s-a reținut de pârâtă că este necompetentă în soluționarea acesteia, competența revenind instanței.
Prin urmare Decizia nr.826/_ a fost emisă de pârâta D. G. a
F. P. M. în mod temeinic și cu respectarea prevederilor legale.
Instanța reține și că, în raport de data precizării de acțiune, făcută pentru termenul de judecată din 25 iunie 2012, contestația reclamantei apare ca fiind tardivă.
Pentru toate considerentele instanța va respinge acțiunea reclamantei potrivit art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea precizată formulată de către reclamanta SC A. G.
SS, cu sediul în B. M., str. E., nr. 1, în contradictoriu cu pârâta D.
G. a F. P. M. cu sediul în B. M., Al.S. nr.2A, având ca obiect anularea în parte a Deciziei nr.826 din_ emisă de pârâtă.
Pronunțată în ședința publică, azi,_ .
Președinte, G. ier,
S. O. A. H.
Red.S.O.- _
Tehnored.A.H.-_ Ex.4
