Sentința civilă nr. 2854/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI S.
SENTIN ȚA CIVIL Ă NR. 2854/2013Ședința publică din data de 18 februarie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: A. G. C. Grefier O. -R. L.
S-a luat spre examinare acțiunea formulată de reclamanta C. S. L. în contradictoriu cu pârâta A. J. DE P. S. C., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantă, avocat A.
B. O., lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de_, prin serviciul registratură al instanței, reclamanta a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,30 lei, precum și precizare și răspuns la întâmpinare.
Reprezentanta reclamantei arată faptul că precizare de acțiune este impropriu spus, a majorat pretențiile cu dobânda legală aferentă, sens în care apreciază că nu se impune comunicarea acesteia pârâtei.
Reprezentanta reclamantei arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat, împrejurare față de care instanța, în baza art. 167 Cod procedură civilă încuviințează reclamantei proba cu înscrisurile depuse în probațiune ca fiind legală, pertinentă și utilă soluționării cauzei și acordă cuvântul pe excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă în dezbateri pe fond.
Reprezentanta reclamantei solicită respingerea excepției pentru motivele expuse pe larg prin răspunsul la întâmpinare, iar pe fondul cauzei admiterea cererii astfel cum a fost precizată, cu cheltuieli de judecată.
Instanța unește excepția prescripției dreptului material la acțiune cu fondul cauzei și reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta C. S. L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta A. J. pentru Plăți și I. Socială C. pronunțarea unei sentințe prin care să fie obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei a indemnizației pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani și pentru cel de-al doilea copil geamăn pentru perioada_ -_, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, se invocă faptul că reclamanta este mama minorelor C. Sara
I. și C. Casiana M., născute la data de_ dintr-o sarcină gemelară și că a beneficiat de indemnizația lunară în temeiul OUG 148/2005 doar pentru una dintre minore
în cuantum de 600 lei/lună. Reclamanta a mai arătat că a solicitat pârâtei acordarea indemnizației pentru cel de-al doilea copil, însă cererea sa a fost respinsă și că legiuitorul a intervenit prin adoptarea Legi nr.239/2009, modificând art.2 din OUG 148/2005 în sensul acordării indemnizației pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară sau multiplă. Deoarece prin Decizia nr. 26/_ pronunțată de I.C.C.J. în soluționarea recursului în interesul legii, s-a stabilit că indemnizația lunară pentru creșterea copilului prevăzut de art. 1 alin.1 din ordonanță, se acordă pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară în cuantum de 800 lei pentru perioada_ -_ ; 600 lei pentru perioada_ -_, 600 lei sau opțional 85% din media veniturilor pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4000 lei pentru perioada_ -_, se consideră îndreptățită la recuperarea sumelor de bani menționate în cuprinsul cererii de chemare în judecată si pentru cel de-al doilea copil rezultat dintr-o sarcină gemelară.
Prin întâmpinarea
formulată (filele 12-15), pârâta A.J.P.I.S. C. a solicitat respingerea acțiunii și a invocat exc epția pr escripției dr ept ului m aterial la acțiune
al reclamantei pe considerentul că termenul de 3 ani a început să curgă de la data aprobării dreptului la indemnizație pentru creșterea copilului. Pe fondul cauzei a arătat că reclamanta a beneficiat de indemnizația pentru creșterea copilului în perioada_ -_ în cuantum de 600 lei/lunar și că nu există temei legal pentru acordarea sumelor de bani solicitate de reclamantă.
Ulterior, reclamanta și-a precizat acțiunea introductivă, solicitând obligarea pârâtei la acordarea indemnizației susmenționate pentru perioada_ -_, cu dobânda legală aferentă, cu cheltuieli de judecată (filele 23-27).
În ceea ce privește exc epția presc ripției drep tu lui mate rial la ac țiu ne
invocată de pârâtă, care se impune a fi analizată cu prioritate conform dispozițiilor art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 137 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța urmează a o respinge pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă (aplicabile în speță în temeiul art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil), "dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege";, iar potrivit art.3, termenul general de prescripție al drepturilor patrimoniale este de 3 ani.
Tribunalul nu poate achiesa la susținerile reclamantei din răspunsul la întâmpinare, în sensul că i-ar fi aplicabil termenul de prescripție de 5 ani prevăzut de Codul de procedură fiscală, în condițiile în care art. 135 prevede că "Dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire";
, iar suma solicitată în speță nu poate fi încadrată în categoria creanțelor fiscale, definită prin art. 21 din O.G. nr.92/2003.
Pe de altă parte, însă, reclamanta a beneficiat în temeiul art. 16 alin. 1 lit. a din Decretul nr. 167/1958 de întreruperea termenului legal de prescripție de 3 ani, pe durata cât pârâta i-a achitat indemnizația lunară pentru creșterea copilului aferentă unui copil, iar cererea promovată la data de_ se încadrează înăuntrul termenului de prescripție (care urma să se împlinească la data de_ ).
Pentru acest considerent, se va respinge excepția invocată de pârâtă.
Pe fondul cererii, analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța reține următoarele:
După cum reiese din certificatele de naștere seria NF nr. 1. și nr. 1. (filele 8, 9), reclamanta C. S. L. a născut la data de_ două fetițe, Casiana-M. și Sara-I., dintr-o sarcină gemelară.
Potrivit Deciziei nr. 16359/_, reclamantei i s-a acordat indemnizația lunară doar pentru creșterea unui copil, în cuantum de 600 lei, începând cu data de_ (fila 11).
Pe cale de consecință, prin prezenta cerere, reclamanta solicită acordarea indemnizației lunare și pentru cel de-al doilea copil născut din sarcina gemelară.
Prin Decizia nr. 26/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite cu ocazia recursului în interesul legii promovat s-a statuat faptul că "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.1 alin.1 și art.6 alin.1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 239/2009 pentru modificarea art.2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.148/2005, indemnizația lunară pentru creșterea copilului prevăzută de art.1 alin.1 din ordonanță se acordă pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, în cuantum de: 800 lei pentru perioada 1 ianuarie 2006 - 31 decembrie 2006; 600 lei pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2008; 600 lei sau, opțional, 85% din media veniturilor pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4000 de lei pentru perioada 1 ianuarie 2009 - 17 iunie 2009.
";
Conform art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă, această soluție este obligatorie pentru instanțe și, constatând că situația din speță se circumscrie problemei de drept dezlegate prin decizie, tribunalul îi va da eficiență și, în temeiul art. 18 din Legea nr.554/2004 va admite prezenta cerere și va dispune în consecință.
În ceea ce privește do bânda legal ă
pretinsă, tribunalul apreciază că neacordarea indemnizației de creștere pentru cel de-al doilea copil reprezintă o faptă ilicită ce atrage răspunderea pârâtei în condițiile dreptului comun, aceasta fiind obligată să repare întregul prejudiciul suferit de reclamantă și fiind totodată pusă în întârziere încă de la data săvârșirii faptei ilicite, adică de la data neacordării indemnizației. Ca atare, în temeiul prevederilor
O.G. nr. 13/2011, reclamanta este îndreptățită și la plata dobânzii legale în materie civilă de la data scadenței indemnizației și până la data restituirii sale integrale.
În temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, pârâta căzută în pretenții va fi obligată la plata în favoarea reclamantei a sumei de 304,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru, timbre judiciare și a onorariului avocațial achitat (fila 29).
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei, invocată de pârâtă.
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C. S. L. , domiciliată în C. -N., Aleea B. nr. 4, ap. 37, jud. C., în contradictoriu cu pârâta A.
pentru P. S. C.
, cu sediul în C. -N., str. G.C. nr. 2, jud. C., astfel cum a fost precizată.
Obligă pârâta la acordarea indemnizației lunare pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani și pentru cel de-al doilea copil născut dintr-o sarcină gemelară, pentru perioada_ -_, cu aplicarea dobânzii legale aferente.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 304,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 18 februarie 2013.
Președinte,
G. C.
Grefier,
O. -R. L.
Red.AGC/tehn.MG 4 ex. 19.03.13
