Sentința civilă nr. 867/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI A. SOCIALE
SENTIN ȚA CIVIL Ă NR. 867/2013
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: A. G. C. Grefier O. -R. L.
S-a luat spre examinare acțiunea formulată de reclamantul P. S. N. în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. A J. C., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, atât la prima, cât și la cea de a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța, în baza art. 167 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, ca fiind legală, pertinentă și utilă soluționării cauzei, apreciind că prezenta cauză se află în stare de judecată, având în vedere că părțile au solicitat judecarea în lipsă, reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul P. S. N. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. a Județului C. anularea Deciziei de impunere din oficiu nr. 374467/2/_ privind stabilirea de accesorii datorate la FNUASS pentru perioada 2006-2011 și a Deciziei nr.599/_, ambele emise de pârâtă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că deciziile susmenționate sunt nelegale și netemeinice, având în vedere că majorările de întârziere sunt pretinse chiar înainte de data emiterii deciziei de impunere a obligației principale, adică înainte ca debitul principal să devină exigibil, motiv pentru care decizia urmează a fi anulată întrucât debitul accesoriu nu poate fi perceput decât după expirarea termenului de plată stabilit conform dispozițiilor art.111 C.pr.fisc.
Prin întâmpinarea formulată la data de_ (filele 13-16), pârâta C. de A. de S. a Județului C. a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și a arătat că reclamantul a realizat venituri impozabile din profesii libere și comerciale între anii 2007-2011 și că în conformitate cu prevederile Legii nr.95/2006, participarea la plata contribuției de asigurări de sănătate este obligatorie pentru toți cetățenii români cu domiciliul în România, iar reclamantul nu a declarat și nu a plătit contribuția datorată în perioada susmenționată. Pârâta a mai arătat că după semnarea protocolului încheiat între C.N.A.S. și A.N.A.F., pârâta a fost abilitată să emită decizii de impunere privind obligațiile de plată la FNUASS, în baza informațiilor primite, astfel că s-a emis decizia de impunere din oficiu pentru stabilirea contribuției datorate la FNUASS, act care constituie și înștiințare de plată, reclamantul
luând cunoștință de cuantumul debitului și modul de calcul al sumelor datorate. Pârâta a susținut că art.119 alin.1 din OG 92/2003 prevede că pentru neachitarea la termenul scadent de către debitor a obligațiilor de plată se datorează după acest termen majorări de întârziere, iar conform art.120 din același act normativ, majorările se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv, astfel că reclamantul nu poate fi ținut numai la plata contribuției principale, curgerea accesoriilor fiindu-i de asemenea imputabilă.
În cauză, instanța a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri.
Analizând înscrisurile de la dosar, instanța reține următoarele:
Începând cu anul 2007, reclamantul P. S. N. a realizat venituri din activități independente, aspect necontestat în cursul prezentului proces. Recunoscut este și faptul că, în această calitate, reclamantul nu a depus la C. de A. de S. a județului C. nicio declarație cu privire la veniturile realizate.
Ca urmare a parafării Protocolului dintre CNAS și ANAF nr. P5282/_, respectiv nr. 95896/_, CAS C. a identificat veniturile realizate de reclamant și a emis pe seama acestuia Deciziile de impunere din oficiu nr. 374467/1/_ și nr. 374467/2/_ pentru stabilirea contribuției și accesoriilor datorate la FNUASS aferente anilor 2006-2011 (fila 7).
Cu respectarea procedurii reglementate de art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală, reclamantul a formulat contestație împotriva deciziei de stabilire a accesoriilor, respinsă prin Decizia nr. E 599/_, iar acum atacă în contencios administrativ cele două decizii, susținând că nu datorează majorări de întârziere începând cu anul 2007.
Potrivit art. 208 alin. 3 lit. b și e din Legea nr. 95/2006, actualizată, privind reforma în domeniul sănătății, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele sistemului de asigurări de sănătate se realizează pe baza principiilor de solidaritate și subsidiaritate în constituirea și utilizarea fondurilor, respectiv cu participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
În acest sens, art. 215 alin. 3 din lege stabilește în sarcina persoanelor fizice care realizează venituri din activități independente obligația de a depune la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare declarații privind obligațiile față de fond. Apoi, legea statuează că în caz de neachitare la termen a contribuțiilor datorate fondului, casele de asigurări procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru
încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere (art. 216).
Pe de altă parte, art. 35 din Ordinul CNAS nr. 617/2007, actualizat, stabilește în mod expres faptul că decizia de impunere emisă de organul competent al CAS constituie titlu de creanță și poate fi emisă de organul competent al CAS pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
Din lectura acestor dispoziții legale reiese în mod cert că persoanele fizice care realizează venituri din activități independente au obligația de a contribui la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, iar omisiunea de a depune declarații în acest sens dă dreptul caselor de asigurări de a emite din oficiu deciziile de impunere, cărora legea le conferă caracterul de titluri de creanță.
Astfel, calitatea de asigurat și, implicit, obligația de plată a contribuției decurg în mod direct din lege, nefiind necesară o manifestare de voință a contribuabilului sau întrunirea unui acord de voințe prin încheierea unui contract în acest sens.
În același sens, dispozițiile art. 259 alin. 7 din Legea nr. 95/2006 statuează că persoanele car e au obli gați a de a se asigura
(obligația, iar nu facultatea) și nu pot dovedi plata contribuției sunt obligate "b) sa achite pe intreaga perioada a termenelor de prescriptie privind obligatiile fiscale contributia legala lunara calculata asupra veniturilor impozabile realizate, precum si obligatiile fiscale accesorii de plata prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, daca au realizat venituri impozabile pe toata aceasta perioadă
";.
Această prevedere legală este neechivocă în sensul obligației de achitare a contribuției pentru toate persoanele care au obligația de a se asigura, și nu poate fi interpretată în sensul stabilirii acestei obligații doar în sarcina celor care își exprimă dorința de a deveni asigurați.
Referitor la accesorii, în materia fiscală acestea sunt datorate de drept ca urmare a neplății la termen a creanțelor principale, art. 119 alin. 1 Cod de procedură fiscală prevăzând că pentru neachitarea la termenul scadent de către debitor a obligațiilor de plată se datorează după acest termen majorări de întârziere. De asemenea, art. 120 prevede că majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere începând chiar din ziua următoare termenului de scadență până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
Coroborând aceste dispoziții legale cu art. 257 alin. 5 lit. b din Legea nr. 95/2006, conform căruia contribuțiile FNUASS se datorează trimestrial de către persoanele fizice care realizează venituri din activități independente, iar cuantumul contribuției este facil determinabil în sensul art. 379 alin. 4 din codul de procedură civilă prin aplicarea cotei legale, instanța apreciază că majorările de întârziere au un caracter cert, lichid și exigibil, iar reclamantul este ținut atât la plata datoriei principale cât și la plata accesoriilor.
De asemenea, dispozițiile legale aplicabile întrunesc cerințele de legalitate, accesibilitate și previzibilitate pentru a putea fi în mod neechivoc cunoscute și descifrate de destinatarii lor.
Pentru acestea, în temeiul art. 218 din Codul de procedură fiscală, se va respinge ca nefondată prezenta cerere.
În temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, se ia act că pârâta nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul P.
N. , domiciliat în C. -N., str. Mureșului, nr. 56, apt. 30, jud. C. și cu domiciliul procesual ales în C. -N., C. D. nr.14-16, clădirea C. City Center, ap.21, jud. C., în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. a județului C. , cu sediul în C. -N., str. C. nr. 5, jud. C., având ca obiect anularea Deciziei de impunere din oficiu nr. 374467/2/_ pentru stabilirea de accesorii datorate la FNUASS pe perioada 2006-2011 și a Deciziei nr. E599/_ .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 21 ianuarie 2013.
Președinte,
G. C.
Grefier,
O. -R. L.
Red.AGC/tehn.MG 4 ex. 12.02.13
