Sentința civilă nr. 2939/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Operator date 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2939
Ședința publică din 6 iunie 2013
Completul compus din: Președinte: M. S., judecător Grefier: A. L.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanta C. ANA, cu domiciliul în J., str. Avram I., nr. 39, bl. I6, et. 1, ap. 6, jud. Sălaj, în contradictoriu cu pârâta A. F. P. J. , cu sediul în J., str. 1 Decembrie 1918, nr. 4, Județul Sălaj, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Acțiunea este legal timbrată.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, acțiunea este legal timbrată .
Instanța, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în baza dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L :
Prin cererea sa, din data de_, reclamanta C. ANA, a chemat în judecată pe pârâta A. F. P. J. , pentru a fi obligată să-i plătească dobânda legală aferentă sumei 3055 lei, taxă pe poluare, achitată cu chitanța seria TS6, nr. 6145417 din_, pentru înmatricularea unui autovehicul marca VOLKSWAGEN PASSAT, achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și la a cărei restituire a fost obligată pârâta prin sentința civilă nr.703/2012 pronunțată de Tribunalul Sălaj, în Dosar nr._ (acvirat), rămasă definitivă și irevocabilă, cu cheltuieli de judecată.
Asupra cauzei de față, tribunalul, reține următoarele:
Starea de fapt dedusă judecății rezultă din actele și lucrările aflate la dosar nr._ (acvirat) iar problema acordării de daune interese, sub forma dobânzii legale, pe cale separată, a fost dezlegată irevocabil, printr-o hotărâre de speță, pronunțată de instanța de control judiciar, Curtea de A. C., într-o cauză similară, respectiv Decizia civilă nr. 540/2013, pronunțată în Dosar nr._ al Tribunalului Sălaj.
Chiar dacă instanța de fond, a avut până la acel moment un punct de vedere diferit în ce privește capătul accesoriu de cerere, privind obligarea la dobânzi, formulat pe cale separată precum și în ce privește natura dobânzii legale (civilă sau fiscală) ce poate fi acordată persoanei ce solicită restituirea taxei pe poluare, respectiv obligarea autorităților fiscale și de mediu, la plata cheltuielilor de judecată, prin sentința civilă nr.1181/_ pronunțată în dosar nr._, instanța și-a schimbat practica judiciară
în privința acestor aspecte, însușindu-și orientarea și practica constantă în materie, a instanței de control judiciar, Curtea de apel C. .
Argumentele prezentate în decizia de speță la început amintită, din perspectiva priorității dreptului comunitar
al Uniunii Europene, au apărut suficient de puternice și convingătoare, practica anterioară a instanței de fond în aceste materii, făcând o abordare cu accent pe legislația internă și deciziile Curții Constituționale
, privind limitele puterii judecătorești și soluționarea conflictului între puterea legislativă și puterea judecătorească, decizii care sunt, de asemenea, obligatorii pentru instanțe. În acest context, trebuie observat că există incompatibilitate între legislația internă și modul de abordare al Curții de Justiție al Uniunii Europene, în ce privește modalitatea de reparare al prejudiciului creat de către stat cetățeanului, prin perceperea nelegală a unor taxe și impozite. Această împrejurare face ca să existe și în prezent, în mod inevitabil, o practică judiciară neunitară în acest domeniu la nivel național. Acest neajuns, care la rândul său, crează o problemă în ce privește respectarea art. 6, art. 14 și art. 1 din Protocolul nr. 12, din Convenția europeană a drepturilor omului, privind dreptul la un proces echitabil și interzicerea (totală) a discriminării, este, în codițiile date insurmontabil și ar putea fi înlăturat doar prin înființarea unei instanțe interne de contencios european și convențional, în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, care să pronunțe hotărâri general obligatorii, pentru toate autoritățile administrative din România, în situații similare. Până la realizarea acestui deziderat este totuși preferabilă, pe cât posibil, unificarea practicii judiciare, cel puțin la nivelul unei curți de apel, ca ultimă instanță de control judiciar în materie de contencios administrativ și fiscal, pentru salvgardarea principiului egalității în fața legii și nondiscriminării.
Astfel fiind, instanța urmează a-și însuși în totalitate dezlegarea problemelor de drept aduse în discuție, dată de Curtea de A. C., în cauza similară din dosar nr._ al Tribunalului Sălaj, după cum urmează:
" (…) În funcție de calea procedurală pe care o alege partea, cererile de chemare în judecată sunt: cereri principale, cereri accesorii și cereri incidentale. Cererile principale sunt acelea prin care se declanșează procedura judiciară. Cererile accesorii sunt acelea care depind de cererile principale iar cererile incidentale sunt acelea care au o existență de sine stătătoare, însă sunt formulate într-un proces deja început. Este real că unele cereri pot fi formulate numai pe cale principală după cum sunt cereri care pot fi formulate numai pe cale accesorie.
Cererea de plată a dobânzii moratorii pentru neplata la termen (scadență) a unei sume de bani poate face obiectul fie a unei cereri accesorii cererii principale ce vizează recunoașterea sumei purtătoare de dobânzi, fie pe cale principală dacă suma de bani putătoare de dobânzi nu mai are caracter litigios (fie este recunoscută voluntar de către creditor, fie a fost irevocabil tranșată printr-o hotărâre judecătorească în urma unui litigiu). Așa fiind, cererea de acordare a dobânzilor moratorii formulată pe cale principală, ulterior unui litigiu tranșat irevocabil prin care s-a soluționat cererea cu privire la suma purtătoare de dobândă, este admisibilă. Reiterarea pe cale principală a cererii privind acordarea dobânzilor fiscale ori în subsidiar a celor legale, de drept comun, nu pune și nici nu poate pune problema inadmisibilității ci eventual a excepției autorității de lucru judecat (…)";.
"(…) Se constată că instanța de fond, pare a accepta că cererea de acordare a dobânzilor legale la suma de 1244 lei este admisibilă de vreme ce s-a pronunțat și în fond asupra ei statuând în considerente că o atare cerere este nefondată.
Astfel, s-a reținut că nu suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale ori contractuale a autorității administrativ-fiscale ci a restituirii unei taxe fiscale nedatorate, sumă achitată de plătitorul de taxă, și care nu este purtătoare de dobândă legală conform OG nr. 9/2000 ci numai de dobândă fiscală.
Cu privire la acest aspect, Curtea a menționat încă în decizia nr. 1455 din 28 mai 2010 pronunțată de Curtea de A. C. în dos. nr._ cu ocazia soluționării capătului de cerere privind acordarea dobânzii în materie fiscală care este raționamentul pentru care o atare cerere nu poate fi admisă.
Este real că nefiind investită nu s-a putut pronunța în fond pe cererea de acordare a dobânzilor care are drept temei dreptul comun, recte OG nr. 9/2000, incident în speță conform principiului de drept consacrat de adagiul "tempus regit actum";. Cu toate acestea, Curtea în nenumărate rânduri a statuat asupra principiilor de reparație în ipoteza incidentă în speță.
Astfel, după ce s-a statuat că reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare, Curtea s-a preocupat să deceleze dacă suma de restituit este purtătoare de dobânzi sau oricum care sunt principiile de reparație în materie. În acest scop s-a făcut apel la jurisprudența CJUE. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat (art. 110 din TFUE), cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70).
Prin urmare, dreptul la despăgubire completă în ipoteza restituirii taxelor încasate cu încălcarea normelor dreptului UE este recunoscut pe cale jurisprudențială de CJUE iar acesta se va aplica și concretiza potrivit dreptului intern, național. La aceste considerații se mai rețin următoarele:
Prin Hotararea Fracovich, Curtea a statuat ca statele membre sunt obligate sa repare prejudiciile cauzate particularilor prin incalcari ale dreptului Uniunii, in speta de fata, prin incalcarea art.110 TFUE. Mai apoi, prin Hotararea Brasserie du Pecheur, Curtea a hotărât ca repararea prejudiciilor trebuie sa fie adaptata prejudiciului suferit si sa asigure o protectie efectiva a dreptului încalcat. Tot astfel, prin Hotararea Metallgesellschaft, referindu-se la impozitele percepute de un stat membru cu incalcarea dreptului Uniunii, Curtea a stabilit ca statul este obligat sa restituie acest impozit si ca dreptul la rambursare reprezinta consecinta si completarea drepturilor conferite particularilor de dreptul Uniunii. În plus, prin aceeasi hotarare, Curtea a stabilit ca particularul are dreptul și la restituirea sumelor platite statului sau retinute de stat in legatura cu acel impozit. Dintre aceste sume, Curtea a precizat ca particularul are dreptul la repararea de catre stat a prejudiciului cauzat prin indisponibilizarea sumelor de bani (a impozitului), facand referire la situatia particulara din speta care viza perceperea prematura a unui impozit, adica mai devreme decat data scadentei lui. Prin Hotararea Littlewoods Retail, Curtea a retinut ca principiul de mai sus implica obligatia statelor de a plati dobanzi pentru indisponibilizarea sumei.
Curtea a retinut ca fiecare stat membru este liber sa stabilieasca conditiile de restituire a dobanzilor, în special rata si modul de calcul, dar sa respecte doua principii: principiul echivalentei respectiv sa nu se impuna conditii mai grele decat cele impuse
pentru solicitari similare intemeiate insa pe incalcari ale dreptului intern și principiul efectivitatii adică sa nu faca imposibila exercitarea dreptului Uniunii sau excesiv de dificila. Acest ultim principiu implica de asemenea, ca normele interne reparatorii, (privind dobanzile în cazul de fata) sa nu aiba ca efect privarea persoanei de o despagubire adecvata pentru prejudiciul suferit prin indisponibilizarea impozitului. De vreme ce Curtea tranșat irevocabil faptul că între părți nu se poate admite o cerere de acordare a dobânzilor în materie fiscală problema acordării dobânzilor legale devine incidentă sub aspectul principiilor și argumentelor mai sus expuse.
Conform art. din OG nr. 9/2000, aplicabilă tempus regit actum, la speță, în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără sa se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală așa cum este determinată de art. 3 alin . 3-6 din actul normativ precitat.
Curtea mai reține cu titlu de principiu că dobânda legală trebuie să fie calculată de la momentul încasării sumei de restituit. Și este așa, deoarece indisponibilizarea sumei este continua, și incepe din ziua perceperii/platii impozitului si se finalizeaza în ziua rambursarii acestuia către contribuabil. Altfel spus, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului (…)";.
În sfârșit, dar nu în cele din urmă, mai trebuie consemnat și faptul că practica judiciară actuală adoptată de către instanță, în concordanță cu cele mai sus prezentate, este confirmată fără nici un dubiu și de hotărârea preliminară pronunțată de CJUE, la data de _ , în cauza C-565/11 (M. a Irimie împotriva Administrației F. P. Sibiu, Administrației Fondului pentru Mediu) prin care a statuat că: " Dreptul Uniunii se opune reglementării interne conținute în articolul 124 din Codul de procedură fiscală (OUG nr. 92/2003) care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe";.
Față de aspectele mai sus inserate, tribunalul va admite acțiunea reclamantei
C. Ana și va obliga pârâta A. F. P. J. să-i plătească dobânda legală în materie civilă, calculată la suma de 3055 lei, reprezentând taxa pe poluare, achitată cu chitanța seria TS6, nr. 6145417 din_ ), pentru intervalul de timp dintre data achitării (_ ) și până la restituirea integrală și efectivă a acestei sume.
Căzând în pretenții, în baza art.274 Cod procedură civilă, pârâta va fi obligată și la plata sumei de 39,30 lei, cheltuieli de judecată, către reclamantă.
Pentru aceste motive,
În numele LEGII: H O T Ă R Ă Ș T E
Admite acțiunea reclamantei C. ANA, cu domiciliul în J., str. A. I., nr. 39, bl. I6, et.1, ap. 6, județ Sălaj, și obligă pârâta A. F. P. J., să-i restituie reclamantei dobânda legală în materie civilă, calculată la suma de 3055 lei ( reprezentând taxa pe poluare, achitată cu chitanța seria TS6, nr. 6145417 din_ ),
pentru intervalul de timp dintre data achitării (_ ) și până la restituirea integrală și efectivă a acestei sume.
Obligă pârâta la plata sumei de 39,30 lei cheltuieli de judecată, către reclamantă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 6 iunie 2013.
Președinte, Grefier,
M. SA L.
Red. M.S./_
Dact. A.L./_ / 4 ex.
