Sentința civilă nr. 303/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR.303
Ședința publică din 18 ianuarie 2013
Completul compus din:
Președinte: P. A., judecător
V. V., grefier
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul Ț. I., cu domiciliul în Z., str.D., nr.49, bl.D22, sc.A, ap.7, județul S., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A M. Z., cu sediul în Z. ,
P. I. M., nr.15, județul S. ,și chemat în garanție A. F. PENTRU
M. -M. M.
, cu sediul în B., sector 6, str.S. I., nr.294, corp A, având ca obiect obligația de a face - restituire taxă auto
.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care :
Instanța raportat la obiectul cererii și a actelor de la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamantul T. I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele D. G. a F.
S. și A. F. P. a M. Z. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 2.196 lei reprezentând contravaloarea taxei pentru emisiile poluante achitată în data de_ și dobânda legală calculată la această sumă, începând de la data achitării taxei și până la restituirea integrală, cu cheltuieli de judecată. Reclamantul a solicitat și anularea deciziei de calcul a taxei pentru emisiile poluante.
In motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a achitat la Trezoreria Z. suma de 2.196 lei cu titlu de taxa pentru emisiile poluante pentru autoturismul marca Volkswagen Polo, cu număr de identificare WVWZZZ9NZ7Y073190, conform chitanței seria TS8 nr. 3598551 din data de_ .
Reclamantul a apreciat că pretinderea și încasarea acestei taxe este ilegală și discriminatorie în raport cu dispozițiile art. 110 din Tratatul Comunității Europene.
In drept, acțiunea a fost întemeiata pe dispozițiile art. 90 din TFUE, art. 8 din Legea nr. 554/2004.
În dovedirea celor susținute, reclamantul a depus copii ale următoarelor înscrisuri: decizia de calcul al taxei pe poluare, chitanța de plată a taxei, cartea de
identitate a autoturismului, actul prin care a dobândit autoturismul, acte care dovedesc înmatricularea acestuia într-un stat membru UE.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii deoarece dispozițiile Legii nr. 9/2012, în baza căreia a fost percepută taxa pentru emisiile poluante, nu contravine dispozițiilor comunitare, deoarece a modificat anumite elemente în modul de taxare și a introdus reglementări care dau posibilitatea recuperării diferențelor de taxă apărute prin aplicarea noilor prevederi, înlăturând caracterul indirect discriminatoriu prin taxarea unitară indiferent de proveniența autovehiculului.
Cu aceeași ocazie pârâta a formulat și depus cerere de chemare in garanție a Administrației F. pentru M. solicitând ca în cazul admiterii acțiunii să fie admisă și cererea de chemare în garanție. În susținere s-a arătat că taxa pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M. .
În privința fondului acțiunii, din actele si lucrările dosarului instanța reține următoarele:
La data de_ reclamantul a achitat la Trezoreria Z. suma de 2.196 lei cu titlu de taxa pentru emisiile poluante pentru autoturismul Volkswagen Polo, cu număr de identificare WVWZZZ9NZ7Y073190, conform chitanței seria TS8 nr. 3598551. Autoturismul a fost înmatriculat pentru prima dată, într-un stat membru al UE, respectiv Germania. Considerând nelegală perceperea acestei taxe reclamantul s-a adresat pârâtei AFP Z., fără a primi un răspuns favorabil.
Tribunalul constată că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. Tatu c. Statul Român, s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse
- în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este
necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare, deci încă de la data de_ .
CJUE s-a pronunțat și în cauza Nisipeanu c. României din 7 iulie 2011, arătând că aceleași considerații (privind incompatibilitatea taxei cu art. 110 TFUE) se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și, respectiv, OUG nr. 117/2009. S-a apreciat de către Curte că toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Deși prin hotărârile pronunțate în cauzele Tatu și Nisipeanu s-a stabilit incompatibilitatea cu art.110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul OUG nr. 50/2008, iar în speță s-a solicitat restituirea taxei pentru emisiile poluante achitate în temeiul Legii nr. 9/2012 (care abrogă OUG nr. 50/2008), tribunalul constată că rațiunile care au stat la baza pronunțării hotărârii preliminare în cauza Tatu sunt pe deplin aplicabile și în ipoteza circumscrisă speței de față.
Legea nr. 9/2012 instituie în locul taxei pe poluare taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, reglementând în articolul 4 următoarele:
Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.*)
Prima transcriere a fost definită de art. 2 lit. i din Legea nr. 9/2012 ca fiind - primul transfer al dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat, realizat dupa intrarea in vigoare a prezentei legi, in conditiile art. 11 alin. (2) lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. În mod evident prima transcriere a dreptului de proprietate este altceva decât prima înmatriculare (înscriere) în România a autovehiculelor second hand înmatriculate anterior în țări
membre UE, respectiv ea reprezintă în opinia acestei instanțe, o vânzare a unui autovehicul rulat deja înmatriculat în România, către un alt proprietar, tot în România.
Prin OUG nr.1/2012 s-a suspendat aplicarea art. 4 alin. 2 al Legii 9/2012 ceea ce înseamnă că în continuare taxele pe emisiile poluante se plătesc doar de către proprietarii de autovehicule second-hand care le achiziționează din străinătate și le înmatriculează pentru prima dată în România, adică există o discriminare care încurajează cumpărarea de autovehicule rulate din România, pentru care, după intrarea în vigoare a legii și până la_ nu se mai plătește taxa pe emisiile poluante (cu specificațiile menționate în art. 4 alin. 2) față de autoturismele cumpărate din țările UE și înmatriculate pentru prima dată în România, pentru care se plătește.
Din aceste motive, existând această discriminare generată de suspendarea art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 prin OUG nr. 1/2012, tribunalul constată că rațiunile care au stat la baza pronunțării hotărârii preliminare în cauza Tatu sunt pe deplin aplicabile și în ipoteza circumscrisă speței de față, concluzia neputând fi decât incompatibilitatea cu art.110 TFUE.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că, în speță, taxa pentru emisiile poluante a fost percepută cu încălcarea prevederilor art.110 din TFUE, motiv pentru care cererea reclamantului va fi admisă, pârâta AFP Z. urmând a fi obligată să-i restituie taxa pentru emisiile poluante achitată necuvenit, în sumă de 2.196 lei împreună cu dobânda legală aferentă, de la data plății și până la data restituirii integrale.
Conform prevederilor art. 21 alin 4 din Codul de procedura fiscală, în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții si alte venituri ale bugetului general consolidat a fost efectuată fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. Principiul răspunderii patrimoniale presupune reparația in natură si integrală a prejudiciului, iar o justă reparație a prejudiciului suferit de contribuabil ca urmare a încasării și folosirii de către pârâtă a unei sume, fără temei legal, presupune restituirea nu numai a acestei sume ci și a dobânzii legale calculate pentru perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil.
În privința cererii de chemare în garanție, în temeiul art. 60 din Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 1 din Legea nr. 9/2012, având în vedere că sumele achitate cu titlu de taxă pentru emisiile poluante constituie venit la bugetul
F. pentru M. și se gestionează de către chemata in garanție, tribunalul va admite cererea de chemare in garanție și va obliga A. F. pentru M. să achite în favoarea pârâtei A. F. P. Z. suma de 2.196 lei reprezentând taxă pentru emisiile poluante restituită reclamantului, cu dobânda legală începând cu data de_ și până la data plății efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul Ț. I., domiciliat în Z., str.
D., nr. 49, bl. D22, ap. 7, județul S., în contradictoriu cu pârâta A. F.
Z., cu sediul în Z., P-ța I. M., nr. 15, jud. S. și în consecință obligă pârâta A. F. P. Z. la restituirea sumei de 2.196 lei în favoarea reclamantului, încasată cu titlu de taxă pentru emisii poluante, cu dobânda legală începând cu data de 22 iunie 2012 și până la data plății efective.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva chematei în garanție A. F. pentru M., cu sediul în B., S. I.
, nr. 294, corp A, sector 6 și în consecință obligă chemata în garanție să achite în favoarea pârâtei A. F. P. Z. suma de 2.196 lei reprezentând taxă pentru emisiile poluante restituită reclamantului, cu dobânda legală începând cu data de 22 iunie 2012 și până la data plății efective.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 18 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. V. V.
Red/Dact. A.P. 5ex./_
Com.3ex./_
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
