Sentința civilă nr. 787/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date - 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR. 787
Ședința publică de la 14 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. N. C., judecător
Ț. V., grefier
Pe rol fiind judecarea cauzei privind pe reclamantul T. C., domiciliat în
Z., str.D., nr.13, bl.D.14, sc.A, ap.1, Jud.S., împotriva pârâtei I. P.
J. S. - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR,cu sediul în Z., Piața 1 D. 1918, nr.12, Jud.S., având ca obiect obligația de a face înmatriculare autoturism, fără plata taxei de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este timbrată.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța reținând cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin cererea sa, partea reclamantă a solicitat, în contradictoriu cu pârâta I.
J. S. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor, obligarea acestei instituții la înmatricularea autovehiculului marca Volkswagen cu nr. de identificare WVWZZZ6NZXY266065, fără achitarea taxei pe poluare pentru autovehicule, prevăzută de Legea nr.9/2012.
Practic este vorba despre un autoturism care a fost inițial înmatriculat într-un alt stat membru al U.E., altul decât România iar instituția pârâtă a refuzat înmatricularea definitivă a autovehiculului în România pe motiv că nu s-a achitat taxa specială pentru autoturisme (mai precis taxa pentru emisii poluante, prevăzută de Legea nr.9/2012, publicată în M.Of. nr.17/_ ).
În susținerea cererii, reclamantul a invocat și a dezvoltat pe larg aspecte privind prioritatea dreptului comunitar față de prevederile naționale, respectiv tratamentul discriminator al taxei speciale pentru emisii poluante.
Pârâta a depus întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca fiind nefondată și arată că în cauză nu sunt aplicabile prevederile O.U.G. nr.50/2008, ci
Legea nr.9/2012, privind taxa pentru emisii poluante, lege care este în vigoare începând cu data de 13 ianuarie 2012, sens în care consideră că noului act normativ nu îi sunt aplicabile nici hotărârile CEJ.
Asupra cauzei de față
, tribunalul reține că nefiind vorba despre "restituirea taxei pentru emisii poluante";, nu ne găsim în prezența unei acțiuni în contencios administrativ-fiscal. Reclamantul invocă un refuz nejustificat din partea autorității pârâte de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim
, care se asimilează actului administrativ unilateral, în sensul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Conform art.1 alin.(1) din același act normativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.
Starea de fapt dedusă judecății, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, nu comportă nici un fel de discuții, nefiind de altfel contestată, întrucât acțiunea promovată vizează exclusiv o problemă de drept, de interes general, asupra căreia instanțele judecătorești din România au fost chemate în mod repetat să se pronunțe, și care se referă la libera circulație a mărfurilor în cadrul Uniunii Europene, prin prisma compatibilității dintre prev. O.U.G. nr.50/2008, cu modificările și completările ulterioare sau a Legii nr.9/2012 și art. 90 par. 1 din TCCE (în prezent, art.110 din T.F.U.E) în contextul în care România este stat membru al Uniunii Europene, începând cu data de 1 ianuarie 2007, fiind astfel activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României (revizuită în anul 2003), conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 al aceluiași articol, Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin.2.
Raportat la legislația internă, cererile de înmatriculare a autovehiculelor second-hand achiziționate de pe piața Uniunii Europene, după data de_, fără plata taxei pe poluare, așa cum este și cazul în speță, au fost respinse în mod constant de autoritățile administrative interne iar pe de altă parte, instanțele de contencios administrativ, s-au investit cu soluționarea acestor cereri, ținând cont de principiile și regulile desprinse din hotărârea Curții Europene de Justiție în cauza Simmenthal II din anul 1977, unde s-a decis că "eficiența deplină a dreptului comunitar ar fi afectată, dacă o regulă de drept intern ar putea împiedica o instanță, care are pe rol o problemă de drept comunitar, să nu o poată tranșa";; în acest sens s-a statuat că "orice judecător național sesizat în cadrul competentei sale, are obligația de a aplica integral dreptul comunitar si de a proteja drepturile pe care acesta le conferă particularilor, lăsând neaplicată orice dispoziție contrară a legii naționale".
Este unanim recunoscut atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.E.J, că art. 90 (110) din Tratat produce efecte directe
și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja
; judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 (110) din Tratat, să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
De altfel, Curtea Europeană de Justiție de la Luxembourg a dezvoltat constant conceptul de "efectivitate a dreptului comunitar"; ca principiu de drept și a accentuat principiul protecției judiciare efective, ca drept fundamental, având ca temei juridic art. 13 din Convenția europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, la care România este parte, încă din anul 1994. Curtea a introdus și principiul răspunderii statului (hotărârea Curții din 5 martie 1966, în cauzele conexate C-46/93 și C-48/93, Brasserie du pêcheur c. Bundesrepublik Deutschland et The Queen c. Secretary of State for Transport, ex parte Factortame e.a., ) respectiv obligația acestuia de a plăti despăgubiri pentru încălcarea prin propria sa legislație a dreptului comunitar, iar "instanțele naționale trebuie să asigure eficiența practică a acestor principii";.
Esențial de stabilit în cauză este așadar, raportat la cadrul procesual dedus judecății, dacă pe fond s-a încălcat sau nu dreptul comunitar, prin norma de drept intern incriminată, mai precis art. 4 din Legea nr.9/2012, conform căruia
"(1) Obligația de plată a taxei intervine:
cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării*)
";.
Prima transcriere a fost definită de art. 2 lit. i) din Legea nr. 9/2012 ca fiind
-
"primul transfer al dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat, realizat după intrarea in vigoare a prezentei legi, in condițiile art. 11 alin. (2) lit.
b) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicata, cu modificările si completările ulterioare
";.
În mod evident prima transcriere a dreptului de proprietate este altceva decât prima înmatriculare (înscriere) în România a autovehiculelor second-hand înmatriculate anterior în țări membre UE, respectiv ea reprezintă în opinia acestei instanțe, o
vânzare a unui autovehicul rulat deja înmatriculat în România, către un alt proprietar, tot în România.
Prin O.U.G. nr. 1/2012 a fost suspendată aplicarea art. 4 alin. (2) al Legii nr. 9/2012 ceea ce înseamnă că în continuare taxele pe emisiile poluante se plătesc doar de către proprietarii de autovehicule second-hand care le achiziționează din străinătate și le înmatriculează pentru prima dată în România, adică există o discriminare care încurajează cumpărarea de autovehicule rulate din România, pentru care, după intrarea în vigoare a legii și până la_ nu se mai plătește taxa pe emisiile poluante (cu specificațiile menționate în art. 4 alin. (2) față de autoturismele cumpărate din țările UE și înmatriculate pentru prima dată în România pentru care se plătește.
Existând această discriminare generată de suspendarea aplicării art. 4 alin.
(2) din Legea nr. 9/2012 prin O.U.G. nr. 1/2012, pe timp de 1 an, până la data de 01 ianuarie 2013, rațiunile care au stat la baza pronunțării hotărârii preliminare în cauza Tatu sunt pe deplin aplicabile și în ipoteza circumscrisă speței de față, concluzia neputând fi decât incompatibilitatea cu art. 110 TFUE, care prevede că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare";.
În aceste condiții, este cât se poate de evident că taxa specială pentru autovehicule, ce trebuie achitată cu ocazia primei înmatriculări în România, instituită începând cu data de 01. ian. 2007, sub diferite denumiri, contravine în continuare în mod flagrant normelor prev. de art. 90 T.C.E respectiv art.110 T.F.U.E, și ca atare ea nu poate constitui in motiv legitim de refuz al înmatriculării autovehiculului achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene, așa cum este cazul în speță.
În consecință, tribunalul apreciază că în mod nelegal pârâta a condiționat înmatricularea autoturismului reclamantului de plata taxei pe emisiile poluante, motiv pentru care, în baza art.18 din Legea nr. 554/2004 va admite acțiunea promovată și va obliga instituția pârâtă să înmatriculeze, în condițiile legii, autovehiculul în litigiu, fără plata taxei pentru emisii poluante, instituită prin Legea nr.9/2012.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I: H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite acțiunea reclamantului T. C., domiciliat în Z., str.D., nr.13, bl.D.14, sc.A, ap.1, Jud.S. și obligă pârâta I. P. J. S. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, cu sediul în Z., Piața 1 D. 1918, nr. 12, județul S., să înmatriculeze, în condițiile legii, autovehiculul marca Volkswagen cu nr. de identificare WVWZZZ6NZXY266065, fără plata taxei pentru emisii poluante, instituită prin Legea nr.9/2012.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 14 februarie 2013.
Președinte, Grefier,
C. N. C. Ț. V.
Red. CNC/_ .
Dact. ȚV/_ /4 ex.
