Sentința civilă nr. 3158/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR.3158
Ședința publică din data de 14 iunie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: C. D.
GREFIER: C. C.
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul I. I. R., cu domiciliu în C. S.
, str.Câmpului, nr.12, județului S. în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. A O. C.
-S.
, cu sediul în C. S., str.T., nr.37, județul S. și D. G. A F. P. A J.
S.,
cu sediul în Z., P-ța I. M., nr.15, județul S., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se constată lipsa părților litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită, în conformitate cu prevederile art. 153 Cod procedură civilă.
Acțiunea promovată este timbrată cu suma de 39 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, pentru acțiunea introductivă, aspect față de care instanța constată că acțiunea este legal timbrată la acest termen de judecată (fila 18).
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, conform art. 104 alin. (10) din Hotărârea C. nr. 387/_ privind aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, ocazie cu care se învederează instanței că în cauză s-a formulat întâmpinare, care a fost comunicată reclamantului, care a formulat răspuns la întâmpinare, în condițiile art. 201 alin.
(2) Cod procedură civilă.
De asemenea, se arată că reclamantul a depus la dosar pentru aceste termen de judecată, concluzii scrise și chitanța nr.40/_ prin care se atestă achitarea sumei de 1000 lei reprezentând contravaloare onorariu avocațial (f.42-45).
Se mai relevă că reclamantul și pârâtele au solicitat prin cererea introductivă de instanță și întâmpinare judecarea cauzei în lipsă, potrivit prevederilor art. 411 pct. 2 Cod procedură civilă.
Instanța, din oficiu, procedând la verificarea competenței, în temeiul dispozițiilor art. 131 Cod procedură civilă, constată că în baza prevederilor art. 8 și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, raportat la prevederile art. 95 pct. 1 Cod procedură civilă, republicat, este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentei cauze.
Se invocă din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. G. a F.
P. a J. S. .
Instanța raportat la obiectul cererii și la actelor de la dosar reține cauza în pronunțare, urmând ca odată cu fondul cauzei să se pronunțe asupra excepției invocate din oficiu și asupra excepției prescripției dreptului la acțiune și excepției inadmisibilității acțiunii invocate prin întâmpinare.
T R I B U N A L U L,
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul S. în data de 4 martie 2012, reclamantul I. I.
R. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. a O. C. S. și D. G. a F. P. S., restituirea sumei 5752 lei reprezentând taxă specială de prima înmatriculare, cu dobânda legală de la data plății, până la data restituirii efective și cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a achitat la Trezoreria C. S. suma de 5752 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare pentru autoturismul marca Volkswagen, conform
chitanței seria TS3A nr. 9504089 din data de 20 iulie 2007. Reclamantul a solicitat organului fiscal restituirea sumei achitate și în urma refuzului comunicat de pârâtă s-a adresat instanței, apreciind că pretinderea și încasarea acestei taxe este ilegală și discriminatorie în raport cu dispozițiile Tratatului Comunității Europene.
In drept, acțiunea a fost întemeiata pe dispozițiile art. 7, 8 din Legea nr. 554/2004, art. 110 TFUE.
În dovedirea celor susținute, reclamantul a depus înscrisuri în probațiune.
Prin întâmpinare pârâta AFP C. S. a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât potrivit prevederilor art.135 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat nașterea dreptului la compensare sau restituire, prezenta acțiune fiind promovată peste termenul legal.
De asemenea, pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii deoarece reclamantul nu a atacat un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004 și nu a urmat procedura administrativă prevăzută de Codul de procedură fiscală.
Pe fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea acțiunii arătând că taxa de primă înmatriculare a fost introdusă prin Legea nr. 343/2006 de modificare a Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, respectiv prin dispozițiile art. 214 indice 1- 214 indice 3 Cod Fiscal, care au fost abrogate prin OUG nr. 50/2008. Având în vedere notificările Comisiei Europene referitoare la incompatibilitatea dintre reglementarea națională și reglementarea comunitară, art. 90 par. 1 din TCE, prin OUG nr. 50/2008 s-a introdus o nouă taxă, denumită taxă pe poluare și prin art. 11 s-a dispus ca taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008 cu titlu de taxa specială pentru autoturisme și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor ordonanței privind taxa de poluare, să se restituie în baza procedurii stabilite prin Normele aprobate prin HG nr. 686/2008. S-a menționat că atâta timp cât reclamantului i s-a restituit diferența între suma achitată cu titlu de taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor legale privind taxa pe poluare, acesta nu este îndreptățit și la restituirea sumei solicitate prin prezenta acțiune.
Instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a
P. S. .
Analizând cu precădere excepțiile invocate
, instanța reține cu privire la:
excepția prescripției dreptului la acțiune
va fi respinsă, cererea fiind formulată cu respectarea termenului de 6 luni prev. de art.11 al.1 lit. a din Legea nr.554/2004, calculat de la data de_, când reclamantul a formulat cerere de restituire a taxei (f. 12).
Conform art. 117 Cod procedură fiscala, se restituie la cererea debitorului sumele platite fara existenta unui titlu de creanta, cele platite în plus fata de obligatia fiscala, ca urmare a unei erori de calcul, cele platite ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale, procedura de restituire a acestor sume, inclusiv modalitatea de acordare a dobânzilor prevazuta de art. 124 aprobându-se prin Ordin al Ministrului F. P.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.135 Cod procedură fiscală "dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire
", iar speță, reclamantul a formulat cererea de restituire a taxei în acest termen.
excepția inadmisibilității acțiunii
, instanța reține că articolul 1 alin.1 din Legea nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată. Reclamantul s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal și a inițiat procedura prevăzută de art.7 din legea nr.554/2004. Având în vedere că pârâta a comunicat refuzul de a restitui taxa, reclamantul a formulat prezenta acțiune, apreciind refuzul pârâtei ca fiind nejustificat.
De asemenea, prin decizia Î. nr. 24/_ de admitere a recursului în interesul legii s-a statuat că sunt admisibile acțiunile prin care se solicită restituirea taxei de poluare în lipsa
parcurgerii procedurii prevăzute de art. 205-218 din OUG nr. 92/2003. În cuprinsul acestei hotărâri a fost expusă jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, care recunoaște contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu încălcarea dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ prin care această taxă a fost stabilită (jurisprudența Metallgesellshaft și Hoechst).
Pentru aceste motive instanța va respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
- referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP S. , instanța o va admite, având în vedere că taxa specială de primă înmatriculare a fost achitată în urma emiterii notei de calcul a taxei emisă de AFP C. S., în calitate de autoritate fiscală competentă. Calitatea procesuală pasivă constă în identitatea dintre persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul dedus judecății, care în prezenta cauză nu este DGFP S., ci AFP C. S.
. Pe cale de consecință tribunalul va respinge acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtei DGFP S. .
În privința fondului acțiunii, față de probatoriul administrat, instanța reține următoarele:
În data de_ reclamantul a achitat la Trezoreria C. S. suma de 5752 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare pentru autoturismul marca Volkswagen, conform chitanței seria TS3A nr. 9504089. Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că autoturismul a fost cumpărat dintr-un stat membru al U.E..
Reclamantul a formulat cerere de restituire a sumei achitate, însă prin adresa nr. 1345 din data de_ emisă de AFP C. S. organul fiscal a apreciat că nu se impune restituirea contravalorii taxei achitate.
Potrivit art.2141 - 214 3 din Codul fiscal și pct. 311 - 312 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică s-au juridică care face înmatricularea, atât pentru persoane și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform art. 90 par. 1 din tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Conform hotărârii CJE în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici. Prin introducerea art. 2141 - 214 3 din Codul fiscal s-au încălcat prevederile art. 90 din T.C.E., în sensul că a introdus un regim discriminatoriu între autoturismele introduse în România și cele existente în România.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța constată că într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național.
România este un stat membru al Uniunii Europene, iar potrivit art. 148 din Constituție prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 ( alin. 4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare al Comunității, dinainte de aderare.
Raportat și la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, (Decizia în cazul Costa/Enel (1964)), CJUE a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), CJUE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri, constituționale.
Chiar dacă hotărârile Curții nu au caracter normativ ele sunt obligatorii și produc efecte erga omnes. Și este ușor de observat că toate hotărârile Curții susțin ideea că regulile de drept comunitar se aplică de plin drept, cu efecte identice, pe toată suprafața Comunității Europene, fără ca statele membre să-i poată opune obstacole.
Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe niciun fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate în Tratatul CEE.
Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor, adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone.
Întrucât tribunalul constată că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa încasată de pârâta AFP trebuie restituită.
Faptul că prin OUG nr. 50/2008, intrat în vigoare din data de 01 iulie 2008, au fost abrogate prevederile art. 214 indice 1-214 indice 3 din Legea nr. 571/2003, iar pentru diferența dintre taxa specială pentru autovehicule și taxa pe poluare s-a dispus restituirea, nu reprezintă o împrejurare care să schimbe situația juridică din speță, ci dovedește că reglementarea în vigoare la data încasării taxei achitată de reclamat era contrară dreptului comunitar, condiții în care se impune restituirea acesteia.
Instanța va mai reține că în conformitate cu prevederile art. 21 alin 4 din Codul de procedura fiscală, în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții si alte venituri ale bugetului general consolidat a fost efectuată fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
De asemenea, principiul răspunderii patrimoniale presupune reparația in natură si integrală a prejudiciului, iar o justă reparație a prejudiciului suferit de contribuabil ca urmare a încasării și folosirii de către pârâtă a unei sume, fără temei legal, presupune restituirea nu numai a acestei sume ci și a dobânzii legale calculate pentru perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil.
Față de cele de mai sus, tribunalul va admite acțiunea formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâta A. F. P. C. S. și în consecință va obliga pârâta la restituirea sumei de 5752 lei în favoarea reclamantului, încasată cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, cu dobânda legală de la data de_ și până la data plății efective.
Văzând disp. art. 451 Cod procedură civilă, raportat la principiul disponibilității, pârâta căzută în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1039,30 lei, reprezentând onorariu avocațial în cuantum de 1000 lei achitat potrivit chitanței anexate, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. G. a F. P. a J.
S. și în consecință respinge acțiunea formulată de reclamant împotriva acesteia ca fiind formulată împotriva unei persoană fără calitate procesuală.
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune.
Admite acțiunea formulată de reclamantul I. I. R., cu domiciliul în C. S., str.Câmpului, nr.12, județului S. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. C. S., cu sediul în C. S., str.T., nr.37, județul S., și în consecință:
Obligă pârâta A. F. P. C. S. să restituie reclamantului suma de 5752 lei, încasată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, cu dobânda legală de la data încasării taxei respectiv_ și până la data restituirii efective.
Obligă pârâta A. F. P. C. S. să plătească în favoarea reclamantului 1039,30 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică azi, 14 iunie 2013.
PREȘEDINTE, | GREFIER, | |
D. C. | C. | C. |
Red/Dact. CD/CC 5ex./01 iulie 2013 Com. 3ex/_
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
