Sentința civilă nr. 3191/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3191
Ședința publică din 17 mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. S.
G. ier: T. H.
Pe rol fiind pronunțarea soluției la acțiunea, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite, promovată de reclamantul B. B. E. , cu domiciliul în Valea Chioarului nr. 121, județul M., cu domiciliul procesual ales la avocatul Lupșe Marinela, B. M., Bd. I. nr. 18A/72, județul M.
, în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. M., cu sediul în
B. M., A. S., nr. 2A, județul M., A. F. P. Ș. M., cu sediul în Ș. M. ,, jud. M. .
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în data de_, când s-a dispus amânarea cauzei în pronunțare la data de 14 mai 2013, iar apoi la data de azi, după deliberare pronunțându-se hotărârea de mai jos.
T.
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe, reclamantul B. B.
, a solicitat în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. M.
, A. F. P. Ș. M. următoarele:
să se constate nelegalitatea încasării la bugetul de stat a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, în cuantum de 3484 lei achitată la Trezoreria Ș. M., cu chitanța seria TS3 B nr. 2115758 din_ ;
obligarea pârâtelor să resituie reclamantului suma de 3484 lei, cu dobândă legală )O.G. 13/2011), calculată de la data plății până la restituirea integrală a acesteia;
obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În esență, reclamantul consideră că taxa de primă înmatriculare instituită prin Codul fiscal este contrară art. 90 din TCE, invocând în acest sens cauza Weigel (C-387/01).
În drept, au fost invocate prevederile art. 148 alin. 2 din Constituția României, art. 25, 28, 90, 110 al Tratatului de Instituire a Comunității Europene și prevederile din Legea nr. 544/2004.
Pârâta D. G. a F. P. M. a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă iar în subsidiar ca nefondată.
Având a se pronunța, în conform itate cu art. 137 Cod procedură civilă, asupra excepțiilor invocate de pârâta D. G. a F. P. M. T.
le va respinge ca nefondate deoarece în această m ateri e procedura prealabilă nu este obligatorie.
Examinând acțiunea, care a fost legal timbrată, din coroborarea probatoriului administrat, precum și a dispozițiile legale incidente în materie, instanța reține următoarele:
Reclamantul a achiziționat dintr-un stat membru ale Uniunii Europene autovehiculul pentru înmatricularea căruia a achitat cu titlu de taxa specială pentru autoturisme și autovehicule introdusă în Capitolul II¹ din Codul fiscal la art. 2141- 2143suma de 6062 lei din care i s-a restituit suma de 2.578 lei, rămânând un rest de 3.484 lei.
Potrivit art. 2141- 2143din Codul Fiscal și pct.311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme si autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării in România, de către
persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme si autovehicule noi cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform art. 90 par. 1 din TCE (actualmente art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene), nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Așadar, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară si înmatriculate aici.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal. Reclamanta a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța constată că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Acesta rezultă din două argumente:
De la 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu
respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin.4).
În ceea ce privește prevederile OUG nr. 50/2008, instanța constată că în conformitate cu dispozițiilor art. 1 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasate în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. Nu se poate reține justificat că Statul R. are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Pe de altă parte, se constată că OUG 50/2008 abrogă art. 214^1 - 214^3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal însă nu cuprinde nici o dispoziție tranzitorie cu privire la judecarea cauzelor deja aflate pe rolul instanțelor privind restituirea taxelor deja achitate sub imperiul legii vechi. În aceste condiții instanța constată că taxa reglementată prin noul act normativ se percepe doar începând cu data intrării sale în vigoare însă nu substituie automat vechea taxă de înmatriculare, care de la_ nu se mai încasează.
Așa fiind, T. consideră nelegală încasarea sumei percepute cu titlu de taxa specială pentru autoturisme și autovehicule introdusă în Capitolul II¹ din Codul fiscal la art. 2141- 2143și prin urmarea aceasta trebuie restituită în integralitate.
Cât privește daunele interese, instanța apreciază că, în principiu, se acordă dobânda legală prevăzută de O.G. nr. 9/2000, începând cu data achitării taxei de poluare, de la data achitării respectiv _ și până la data de_, iar începând cu_ dobânda penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. 2 și 3 din OG nr. 13/2011 și până la restituirea efectivă a sumei.
În temeiul art.274 alin.1 Cod procedură civilă va obliga pe pârâte să plătească reclamantului suma de 543 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile invocate de pârâta DGFP M. prin întâmpinare.
Admite acțiunea formulată de către reclamantul B. B. E. , cu domiciliul în Valea Chioarului nr. 121, județul M., cu domiciliul procesual ales la avocatul Lupșe Marinela, B. M., Bd. I. nr. 18A/72, județul M.
, în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. M., cu sediul în
M., A. S., nr. 2A, județul M., A. F. P. Ș. M., cu sediul în Ș. M., jud. M., și în consecință:
Obligă pârâta A. F. P. Ș. M. să restituie reclamantului suma de 3.484 lei cu dobânda legală prevăzută de art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000 începând cu _ până la data de_, iar începând cu data de_ dobândă penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. 2 și 3 din OG nr. 13/2011 până la data plății efective.
Obligă pârâtele să plătească reclamantului suma de 543 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de azi 17 mai 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S. T. H.
Red. AS/_
Tred. T.H.. /_ - 6 ex
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile invocate de pârâta DGFP M. prin întâmpinare.
Admite acțiunea formulată de către reclamantul B. B. E. , cu domiciliul în Valea Chioarului nr. 121, județul M., cu domiciliul procesual ales la avocatul Lupșe Marinela, B. M., Bd. I. nr. 18A/72, județul M.
, în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. M., cu sediul în
B. M., A. S., nr. 2A, județul M., A. F. P. Ș. M., cu sediul în Ș. M., jud. M., și în consecință:
Obligă pârâta A. F. P. Ș. M. să restituie reclamantului suma de 3.484 lei cu dobânda legală prevăzută de art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000 începând cu _ până la data de_, iar începând cu data de_ dobândă penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. 2 și 3 din OG nr. 13/2011 până la data plății efective.
Obligă pârâtele să plătească reclamantului suma de 543 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de azi 17 mai 2013. PREȘEDINTE,
