Decizia civilă nr. 633/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 633/2013
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. A. M.
Judecător S. L. R. Judecător M. B. Grefier S. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. A F. P.
S. în nume propriu și în numele A. F. P. Z. împotriva sentinței civile nr. 2.299 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., în contradictoriu cu reclamantul F. I. și chemata în garanție A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
Componența completului de judecată a fost aprobată prin Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de A. C. nr. 57/2012, anexată în extras la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat de pârâtă este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 2.299 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii.
S-a admis acțiunea reclamantului F. I., împotriva pârâtelor MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, D. G. A F. P. A J. S. ,
A. F. P. Z. ȘI M. M. - A. F. PENTRU M. și au fost obligate pârâtele să restituie reclamantului suma de 3036 lei, reprezentând taxă poluare, cu dobânda legală aferentă.
S-a respins cererea privind anularea adresei nr. 41791/2011.
S-a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție împotriva A.
F. PENTRU M. .
Conformându-se exigentelor articolului 137 alin.1 C.Proc.Civ., instanța a soluționat cu prioritate excepții invocate.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă, aceasta nu a putut fi primită, deoarece actele menționate în petit nu reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 din Legea nr. 544/2004.
Astfel, art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată.
Reclamantul(a) s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal. Potrivit art. 205 alin. (1) Cod procedură civilă, împotriva titlului de creanță,
precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Prin urmare, raportat la faptul că reclamantul(a) a inițiat procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pârâta a comunicat refuzul său după cum menționează prin întâmpinare, cererea reclamantului(ei) se încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
În speță, reclamantul nu contestă cuantumul taxei de poluare, modul de calcul al acesteia, ci invocă, după cum deja s-a arătat, caracterul său discriminator. Prin urmare, refuzul de a i se restitui această taxă se constituie într-un act administrativ de natură să vatăme interesul său, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, iar nu decizia de calcul, care nu face decât să exprime cuantumul taxei de poluare pentru autovehiculul achiziționat de reclamantă.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că în vederea efectuării primei înmatriculări in România a autovehiculului său, reclamantul a solicitat pârâtei A.
F. P. Z. calcularea taxei de poluare. Cererea sa a fost soluționată prin emiterea deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule prin care s-a stabilit pentru plata suma de 3036 lei.
Reclamantul a achitat la Trezoreria din cadrul A. F. P. Z.
, suma de 3036 lei, cu titlu de taxa de poluare, conform chitanței nr. TS3A/7398595/_, printr-o adresă ulterioară pârâta comunicând refuzul său de a restitui suma, la cererea reclamantului.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 50/2008 Tribunalul a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție, instanța de fond a constatat că pârâta D. G. a F. P. S. a formulat cerere de chemare în garanție împotriva A. F. pentru M., deși aceasta din urmă are calitatea de pârâtă în cauza de față.
Cum raportat la dispozițiile art. 60 și urm. Cod procedură civilă, cele două calități procesuale - de pârât și chemat în garanție - nu pot coexista, cererea de chemare în garanție a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F.
P. A J. S. în nume propriu și în numele A. F. P. Z., prin care se solicită admiterea acestuia, desființarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a M. F. P., respingerii acțiunii reclamantului ca inadmisibilă, iar pe fond ca nefondată și admiterea cererii de chemare în garanție a A. F. pentru mediu.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6,9 și în considerarea disp. art. 3041C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. art.1 din O.U.G. nr. 50/2008 a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.
În susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive a M. F.
P., pârâta a invocat prev. art. 3 alin. 1 pct. 6 din H.G. nr. 34/2009 privind
organizarea și funcționarea M.F.P. potrivit cărora această autoritate nu are atribuții în colectarea veniturilor bugetare de stat, reprezentând impozite, taxe și alte venituri ale bugetului de stat.
Pe fondul cauzei pârâta a apreciat că instanța de fond a dispus restituirea unei sume achitate în prealabil în temeiul legii, deși instanța de contencios- administrativ nu poate pronunța o astfel de soluție, aceasta, esențialmente, este chemată să cenzureze acte administrative emise de autoritățile publice.
Pârâta a mai susținut că stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de contribuabil se realizează de către autoritatea fiscală potrivit prev. O.G. nr. 92/2003 privind C.pr.fiscală, republicată, cu modif.și complet. ulterioare. Așa fiind, actul emis, respectiv decizia de calcul a taxei reprezintă un titlu de creanță și poate fi contestat în termen de 30 de zile de la data comunicării sub sancțiunea decăderii, potrivit art. 207 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003.
Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din
O.U.G. nr. 50/2008, a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. Susține recurenta că fiecare stat membru al Uniunii Europene își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
A mai apreciat pârâta că OUG nr. 50/2008, în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal.
O altă critică formulată de pârâtă se referă la respingerea cererii de chemare în garanție, având în vedere că în conformitate cu art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare: (1) "Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la fondul cauzei.
Referitor la admiterea de către instanță a capătului de cerere privind acordarea dobânzii, pârâta apreciază că aceasta s-a făcut fără nici o justificare legală și fără a se avea în vedere că taxa a fost încasată de către organele fiscale în temeiul O.U.G. nr. 50/2008, act normativ care este în vigoare și pe care Curtea Constituțională, în numeroasele decizii emise cu ocazia soluționării excepției de neconstituționalitate a disp. O.U.G. nr. 50/2008, l-a declarat ca fiind pe deplin constituțional.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
In ce privește excepția de inadmisibilitate privind lipsa procedurii prealabile, aceasta este neîntemeiata in condițiile in care refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri este o condiție de fond pentru admisibilitatea unei acțiuni in contencios administrativ a cărei îndeplinire rezulta din practica administrativa constantă a paratelor și din chiar pozițiile procesuale. Procedura prealabila nefiind obligatorie nu se poate vorbi de tardivitatea ei.
Totodată, tribunalul a reținut corect calitatea procesuală a pârâtei având în vedere că aceasta a calculat și perceput suma a cărei restituire se solicită.
Referitor la fond, în prezent, compatibilitatea O.U.G. 50/2008 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din T.F.U.E. incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârile pronunțate la data de 7 aprilie 2011, respectiv 7 iulie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 vizând forma inițiala a OUG 50/2008 respectiv C-263/10 vizând forma OUG 50/2008 după_ având ca obiect cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu respectiv Tribunalul Gorj.
Prin această hotărâri Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din T.F.U.E., plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008 trebuie să se rețină că reglementarea națională in vigoare la data platii taxei este incompatibilă cu art. 110 T.F.U.E.
Concluzia care se impune asadar este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin.
2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal).
Referitor la acordarea dobânzilor, este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data
restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Așa fiind, Curtea constată că se impune a soluționa cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil. Dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului impune acordarea dobânzii legale de la data plății acestei taxe, în condițiile în care taxa nu a fost restituită amiabil.
Cu privire la cererea de chemare în garanție, Curtea apreciază că instanța de fond a constatat în mod corect că pârâta D. G. a F. P. S. a
formulat cerere de chemare în garanție împotriva A. F. pentru M., deși aceasta din urmă are calitatea de pârâtă în cauza de față și că, din perspectiva dispozițiilor art. 60 și urm. Cod procedură civilă, cele două calități procesuale - de pârât și chemat în garanție - nu pot coexista, cererea de chemare în garanție fiind, astfel, inadmisibilă.
In ce privește motivul de recurs vizând calitatea procesual pasiva a pârâtului M. F. P., Curtea apreciază că acest motiv de recurs este fondat întrucât plata taxei a cărei restituire se solicită în speță, cerere de restituire si refuzul de restituire au fost depuse la A.F.P. Z. singura autoritate fiscală care astfel a intrat într-un raport juridic cu reclamantul.
În concluzie, cum raportul juridic obligațional dedus judecății nu a fost stabilit cu pârâtul M. F. P., trebuia admisă excepția invocată la prima instanță.
Așa fiind, față de cele menționate anterior, în temeiul art. 304 pct. 9 c.pr.civ. raportat și la dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul formulat de pârâtul M. F. P. și se va modifica în parte hotărârea recurată în sensul că se va respinge acțiunea formulată împotriva acestui pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă și se va respinge recursul D.G.F.P. S. în numele A.F.P.Z. .
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâtul M. F. P., împotriva sentinței civile nr. 2.299 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. pe care o modifică în parte în sensul că respinge acțiunea formulată împotriva pârâtului M. F. P. ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Respinge recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. S. în nume propriu și în numele A. F. P. Z. împotriva aceleiași sentințe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE,
A. M.
JUDECĂTOR,
S. L. R.
JUDECĂTOR,
M. B.
GREFIER,
S. G.
Red.S.L.R./_ .
Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: P. R.M.
