Sentința civilă nr. 357/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 357/2013
Ședința publică de la 06 Iunie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -R. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta O. ( V. ) T. C. A., în contradictoriu cu pârâții U. S. H. și M. E. N., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantă, avocat A. Emanuela Pop, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, întrebată fiind, reprezntanta reclamantei arată că are cunoștință despre conținutul notelor de concluzii depuse la dosar de către U. S. H. .
Curtea, raportat la conținutul petitului principal al acțiunii, privind obligarea pârâtei U. S. H. la emiterea diplomei, pune în discuția reprezentantei reclamantei competența instanței în soluționarea prezentului dosar.
Reprezentanta reclamantei arată că, întradevăr, excepția de necompetență, este pusă în discuție de către instanță din perspectiva dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, raportat la primul petit (principal) al acțiunii (așa cum a fost aceasta formulată confor logicii lucrurilor), care vizează în primul rând emiterea diplomei (de către entitatea inferioară în rang) și abia ulterior recunoașterea acesteia (de către MECTS). Raportat la acest aspect, apreciază că este competentă Curtea de apel să soluționeze prezentul dosar, raportat la petitul al doilea, pe care îl consideră petit principal.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției invocată.
CURTEA
Reclamanta O. | C. | -A. a chemat în judecată pe pârâții U. | |
S. | H. și M. | E. | , CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI |
solicitând instanței obligarea pârâtei U. S. H. la eliberarea diplomei de licență și a suplimentelor la diploma de licenta și obligarea M. ui Cercetarii, Tineretului si Sportului la recunoașterea diplomei și certificatului menționat, respectiv aprobarea tipizării formularului diplomei de licență pentru reclamantă.
În ședința publică din data de_, Curtea din oficiu, în temeiul art.130 alin.2 C.pr.civ, art. 131,132 C.pr.civ. și art. 96 C.pr.civ., precum și art.10 din Legea nr.554/2004, a invocat excepția necompetenței materiale de
1
soluționare a cauzei, exceptie pe care a apreciat-o ca fiind fondată pentru următoarele considerente:
Demersul judiciar al reclamantei vizează obligarea pârâtei U.
H. la eliberarea diplomei de licență și a suplimentelor la diploma de licenta cu privire la care arata ca parata refuză nelegal eliberarea deși este absolvent al facultății pârâtei, iar eliberarea actelor solicitate decurge din activitatea sa.
oriu acestui petit prin petitul doi, se solicita de catre reclamant obligarea M. ui Cercetarii ,Tineretului si Sportului la recunoașterea diplomei și certificatului menționat, respectiv aprobarea tipizării formularului diplomei de licență pentru reclamantă. Practic acest al doilea petit este conceput in asa maniera incit daca s-ar admite petitul unu sa se asigure conditiile practice necesare eliberarii propriu zise a actelor solicitate de catre reclamantă .
Datorita acestor aspecte instanta a apreciat ca petitul principal al actiunii in functie de care se stabileste si competenta materiala este petitul unu.
Celălalt petit conform art.98 C.pr.civ este petit accesoriu care intra in competenta materiala de solutionare a instantei competente să soluționeze petitul principal conform art. 123 C.pr.civ aplicabil si in aceasta materie conform art. 28 din Legea 554/2004 .
Caracterul accesoriu al acestor petite rezulta din imprejurarea ca asa cum s-a aratat mai sus sunt concepute pentru a asigura conditiile necesare eliberarii propriu zise a diplomei de licenta si au asadar ca premisa obligatia paratei U. S. H. de a elibera actele solicitate de catre reclamant
.Ori in masura in care aceasta obligatie nu subzista nu pot exista nici obligatiile pretinse in aceste petite si similar daca obligatia din petitul 1 subzista pot subzista si aceste obligatii .
Din cuprinsul cererii rezultă ca prin primul petit reclamantul a înțeles să conteste în instanța de contencios administrativ refuzul nejustificat al pârâtei de randul unu de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim al acestuia respectiv acela de a i se elibera diploma de licență și suplimentele la aceasta diploma .
Competența instanțelor de contencios administrativ este reglementată de art. 10 din Legea nr. 554/2004 si prevederile art. 2 alin 1 lit d si art. 3 pct. 1 C.pr. civ .
Legea nr. 554/2004 reglementează, prin art. 10 alin. 1, competența materială a instanțelor de contencios administrativ în funcție de două criterii: poziționarea autorității publice emitente în sistemul administrației publice și criteriul valoric, atunci când litigiul privește taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.
Din interpretarea coroborata a acestui text de lege cu cele cuprinse in Codul de procedura civila rezulta ca tribunalele sunt instanțe de drept comun in materia contenciosului administrativ, soluționând toate cauzele din aceasta materie cu exceptia procesele și cererile în materie de contencios administrativ și fiscal privind actele autorităților și instituțiilor centrale sau creante fiscale contestate mai mari de 500.000 lei pentru care competenta de solutionare revine in prima instanta curtilor de apel.
In speța față de obiectul actiunii se pune problema stabilirii competenței materiale prin prisma evaluării primului criteriu prevazut de art. 10 din Legea 554/2004 mai sus indicat.
U. S. H. B. este o instituție de învățământ superior care este autorizata sa presteze un serviciu public in regim de putere publica
2
sens în care este asimilată noțiunii de autoritate publică așa cum rezulta din art. 2 alin. 1 lit. b) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.
Problema este de a stabili daca U. S. H. B. este o persoană juridică ce poate fi asimilată unei autorități centrale .Curtea reține că deși în aparență s-ar putea reține că aceasta având sediul în B. ar părea că este o autoritate centrală aceasta nu are o structură, o organizare si o competenta teritoriala similară cu o autoritate a administrației publice centrale de stat respectiv o competenta care s-ar putea exercita pe intreg teritoriul tarii .
Așa fiind, Curtea reține că în speta nu sunt incidente prevederile art. 3 pct. 1 C.pr.civ sau art.10 din Legea 554/2004 care reglementeaza competenta curtilor de apel doar pentru litigiile de contencios vizand actele autoritatilor si institutiilor centrale sau cele privind creante fiscale contestate mai mari de 500.000 lei prezentul litigiu fiind de competenta instantei de drept comun in materie de contencios administrativ respectiv de competenta materiala a tribunalului .
Din această perspectivă în temeiul art. 129 alin.2 pct.2 și art. 132 C.pr.civ., Curtea va admite exceptia de necompetenta materiala si va declina competenta materiala tinind cont si de prevederile art. 10 alin. 3 din Legea 554/2004 in favoarea Tribunalului C. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite excepția necompetenței materiale.
Declină competența materială de soluționare a acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta O. C. A. în contradictoriu cu pârâții U. S. H., M. E., CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI
SPORTULUI, în favoarea Tribunalului C. .
Pronunțată în ședința publică din 6 iunie 2013.
JUDECĂTOR, GREFIER,
R. R. D. M. T.
red.RRD/AC 2 ex. - _
3
