Decizia civilă nr. 6165/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 6165/2013
Ședința publică din data de 29 Mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul C. LOCAL AL M.
Z. -P. L. Z. împotriva sentinței civile nr. 426 din data de_ pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul S. M., având ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta prin avocat Cobzaș Adela D., care depune la dosar împuternicire avocațială, lipsind intimatul-pârât.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ intimatul-pârât a depus la dosarul cauzei întâmpinare, într-un singur exemplar.
Se constată că intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art.
242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Reprezentanta recurentei-reclamante depune la dosar copia Deciziei nr. 138/_ privind modificarea raportului de serviciu din care rezultă că începând cu data de_ pârâtul S. M. Ștefan nu mai este angajatul unității ca urmare a aprobării transferului.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admitere recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 426 din data de_ pronunțată de Tribunalul Sălaj, astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare către Tribunalul Sălaj.
Susține apărătorul recurentei că, așa cum rezultă și din înscrisul depus la dosar, intimatul-reclamant nu mai are calitatea de angajat al Poliției Locale Z., și prin urmare nu mai poate fi emisă decizia de impunere la care instanța de fond a făcut referire.
De asemenea se arată că nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 426 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii.
S-a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de P. L. Z. împotriva pârâtului S. M. -Ștefan.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La termenul de judecată din data de 18 ianuarie 2013 instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității acțiunii.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, care s-a impus a fi analizată cu prioritate conform dispozițiilor art. 28 alin.1 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 137 alin.1 din Codul de procedură civilă, instanța a apreciat că se impune admiterea acesteia, pentru următoarele considerente:
Instanța a constatat că pârâtul S. M. -Stefan are calitatea de funcționar public, fiind angajat în cadrul Poliției Locale Z. . Acțiunea promovată de reclamantă este o acțiune pentru angajarea răspunderii civile a funcționarului public, în vederea recuperării unor sume de bani încasate necuvenit. Prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici s-a reglementat cadrul juridic, condițiile și procedura angajării răspunderii acestei categorii speciale de personal pentru prejudiciile cauzate cu vinovăție instituțiilor sau autorităților publice în care își desfășoară activitatea.
În acest sens, sunt relevante dispozițiile art. 84 din Legea nr. 188/1999 care prevăd că răspunderea civilă a funcționarului public se angajează: a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează; b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Dispozițiile art. 85 din Legea nr. 188/1999 stabilesc în concret procedura care trebuie urmată de conducătorul instituției: " (1) Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile. (2) Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ. (3) Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.";
Din cuprinsul acțiunii reclamantei ar rezulta că aceasta apreciază că pârâtul se află în situația prevăzută de art. 84 lit. b din Legea nr. 188/1999, condiții în care repararea pagubei se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, fără a fi necesară introducerea unei acțiuni la instanța de contencios administrativ în vederea constituirii unui titlu executoriu pe cale judecătorească în vederea stabilirii întinderii prejudiciului și a reparării acestuia. Fiind vorba de o lege specială, cu aplicabilitate numai în cazul răspunderii funcționarilor publici, nu există un drept de opțiune între incidența acestor norme și cele cu caracter general (art. 169 alin. 1 și 2 din Codul muncii care obligă angajatorul să se adreseze în instanță pentru recuperarea prejudiciului suferit, reținerile salariale neputând fi realizate decât în temeiul unei hotărâri judecătorești irevocabile), care privesc angajarea răspunderii civile a oricărei persoane angajate în muncă și care nu este funcționar public sau pentru care nu există norme legale speciale de angajare a răspunderii.
Instanța a apreciat că nu se poate da curs solicitării apărătorului reclamantei de a pronunța o hotărâre pe fondul cauzei, chiar de respingere ca nefondată, deoarece admisibilitatea acțiunii se impune a fi analizată cu prioritate și în cazul constatării inadmisibilității este exclusă aprecierea fondului cauzei.
Raportat la cele de mai sus, instanța a admis excepția inadmisibilității acțiunii și în temeiul art.18 din Legea nr. 554/2004 a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de P. L. Z., împotriva pârâtului S. M. -Ștefan.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta P. L. Z.
solicitând casarea cu trimitere la instanța de fond in vederea soluționării cauzei pe fond.
În motivare s-a arătat că:
În fapt, reclamanta a formulat acțiunea introductivă în vederea recuperării unui prejudiciu stabilit in urma unui control efectuat de Curtea de Conturi, control ce s-a concretizat in deciziile 15/_ și 15bis/_ .
Curtea de Conturi a stabilit un prejudiciu global in deciziile sale, iar reclamanta unitate am emis deciziile nr. 132/_ și 156/_ cu anexe in care erau individualizate sumele pentru fiecare pârât in parte . O parte dintre pârâți nu mai lucrează la reclamantă, o altă parte au fost transferați la alte unități, prin urmare nu avea posibilitatea executării efective a sumelor.
Anterior promovării prezentei acțiuni a încercat obținerea unor angajamente de plată cu semnătura pârâților dar demersul reclamantei a rămas fără succes întrucât nu a obținut un asemenea angajament. În altă ordine de idei respectivele decizii emise de reclamantă cu tabele anexate le-a expediat pârâților, dar nu au semnătura de primire a deciziei. În acest context era in imposibilitatea investirii cu formulă executorie a acestor decizii și apoi a încuviințării executării silite cât timp nu proba comunicarea cu debitorul și epuizarea zilelor de contestare pentru fiecare debitor in parte .
În mod contrar celor reținute de instanță reclamanta a solicitat modificarea unui act administrativ in sensul stabilirii sumei concrete datorate de fiecare pârât in parte, stabilire ce să se facă pe cale contencioasă și nu unilaterala, opozabil pârâtului independent de prezența sau lipsa sa de la dezbateri.
În esență reclamanta a solicitat a se reține analogia cu normele administrative iar instanța de fond a aplicat analogia cu normele contravenționale, interpretare analogică exclusă de prev. art 117 din legea 188/1999. Chiar dacă deciziile emise de reclamantă nu îmbracă forma unui act administrativ comun, sub nici o formă nu pot fi asimilate unui proces-verbal de contravenție.
În altă ordine de idei menționează că aceeași instanță, Tribunalul Sălaj ,(alt complet de judecată) a admis alte 11 acțiuni identice promovate de reclamantă, dosare care in prezent se află în recurs la Curtea de A. C. .
Raportat la toate aceste aspecte, solicită casarea sentinței cu trimitere spre judecare (pe fondul cauzei) la Tribunalul Sălaj.
În drept s-au invocat disp. art 304 pct 8 și art 3041 c.pr.civ.
Pârâtul intimat S. M. ȘTEFAN a formulat întâmpinare
prin intermediul căreia a solicitat respingerea recursului, reținerea cauzei spre judecată, iar pe fond respingerea acțiunii introductive - filele 8-9.
Analizind recursul formulat prin prisma motivelor invocate Curtea apreciaza ca aceste este fondat pentru urmatoarele considerente:
Problema de drept dedusă judecății de către recurentă impune a se stabili dacă răspunderea funcționarilor publici pentru prejudiciul produs cu vinovăție instituțiilor la care aceștia sunt angajați poate fi atrasă nu doar în temeiul art. 84,85 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, ci și pe calea procedurala a unei actiuni in justitie .
Conform art. 84 din Legea 188/1999 răspunderea civilă a funcționarului public se angajează:a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează;b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Art. 85 din aceeasi lege prevede ca repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ.Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
Din examinarea dispozițiilor legale menționate rezultă că, prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici s-a reglementat cadrul juridic, condițiile și procedura angajării răspunderii acestei categorii speciale de personal pentru prejudiciile provocate cu vinovăție instituțiilor sau autorităților publice în care își desfășoară activitatea.
Fiind vorba de o lege specială, cu aplicabilitate numai în cazul răspunderii funcționarilor publici, nu există un drept de opțiune între incidența acestor norme și cele cu caracter general, aplicabile oricarei persoane, care nu este funcționar public sau pentru care nu există norme legale speciale de angajarea răspunderii, potrivit principiului "specialia generalibus derogant";.
In speta s-a procedat la emiterea a doua decizii in temeiul art. 84,85 din Legea 188/1999 in vederea recuperarii sumei pretinse in speta de la parat de
1.405 lei .
Insa asa cum a precizat reprezentantul reclamantei la termenul de judecata din data_ paratului i-au incetat raporturile de serviciu cu reclamanta anterior pronuntarii hotararii recurate astfel ca nu exista posibilitatea punerii in aplicare a acestor decizii prin retineri din salariu.
In conditiile in care paratul nu mai desfasoara activitate in cadrul reclamantei recuperarea acestor sume nu este posibila decit pe calea dreptului comun .In prezent insa deciziile de impunere sus indicate nu sunt prevazute de Legea 188/1999 sau de Codul de procedura civila ca fiind titluri executorii,o asemenea prevedere urmind a fi inclusa in Legea 188/1999 prin Legea 76/2012 la data intrarii sale in vigoare dar cu aplicabilitate doar pentru titlurile executorii ce se vor emite dupa aceea data .
Neavind un titlu executoriu in dreptul comun singura posibilitate a reclamantei in vederea recuperarii acestei sume este aceea de a actiona in justitie paratul in vederea constituirii unui titlu executoriu in masura in care pretentiile sale vor fi justificate raportat si la eventuala incidenta a Legii 84/2012.
In aceste conditii in care paratul nu mai este functionar public in cadrul reclamantei o actiune in instanta de obligare a paratului la plata acestei sume apare ca admisibila intrucit nu incalca principiului "specialia generalibus derogant"; si nici prevederile art. 84,85 din Legea 188/1999 neexistind o alta cale de recuperare a acestor sume .
Avind in vedere aceste considerente Curtea in temeiul textelor de lege sus mentionate a art. 304 indice 1 C.pr.civ ,art. 312 C.pr.civ va admite recursul formulat in cauza ,va casa sentinta recurata si va trimite cauza spre rejudecare
aceleiasi instante retinind asadar ca actiunea este admisibila din perspectiva sus analizata .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta P. L. Z. împotriva sentinței civile nr. 426 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, D. M. | Judecător, M. H. | Judecător, F. T. |
Grefier, D. C. |
Red.M.H./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: Ancuța P.
