Sentința civilă nr. 4171/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ * Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4171/2013
Ședința publică din 27 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ț. D. B.
Grefier: I. S.
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul B. I., cu domiciliul în Z., str.Tudor Vladimirescu, nr.39, bl.G-164, et.2, ap.50, jud. S., în contradictoriu cu pârâtele D. GENERALĂ A F. P. S. , A. F.
P. Z.
, cu sediul în Z., p-ța I. M., nr.15, S., și în calitate de chemat în garanție A. F. Pentru M. - M. M.
, cu sediul în B., Splaiul I., nr. 294, C. A, sector 6, având ca obiect obligația de a face Sentința civilă nr. 1892/_ din dosar nr._ casată cu trimitere spre rejudecare
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, ocazie cu care se învederează instanței că, procedura de citare este legal îndeplinită, acțiunea este legal timbrată, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit prevederilor art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă.
Pe baza probelor administrate, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare asupra excepțiilor invocate și pe fond.
T R I B U N A L U L :
Prin acțiunea sa,înregistrată pe rolul Tribunalului S. la data de_, reclamantul B. I. a chemat în judecată, pârâtele DS, A. F. P.
Z., solicitând anularea actului administrativ fiscal nr.3586200 și a tuturor actelor subsecvente, restituirea sumei de 1335 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, cu dobânda aferentă în materie fiscală, de la data plății până la restituirea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul și-a motivat acțiunea arătând că a achiziționat un autoturism dintr-un stat membru al Uniunii Europene (Germania), pentru înmatricularea căruia a fost obligat să plătească în România o taxă poluare în sumă de 1335 lei, taxă pe care o consideră nelegală față de prevederile art. 90 paragraful 1 din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene.
Prin întâmpinarea depusă în numele Administrației F. P. Z., D. Generală a F. P. S. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a
DS, excepția inadmisibilității cererii de anulare a Deciziei de calcul al taxei de poluare, cu argumentul că reclamantul nu a urmat procedura prealabilă în sensul că acesta nu a notificat unitatea fiscală, respectiv A. Z., prin care să solicite acesteia restituirea sumei reprezentând taxa de poluare instituită de O.U.G. nr. 50/2008.
Astfel, întrucât calea prealabilă nu a fost urmată, în speță nu există un act administrativ fiscal sau un refuz nejustificat de a solicita o cerere în înțelesul Legii nr. 554/2004 pe care reclamantul să-l poată ataca.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică, pe motiv că taxa a fost achitată de petent în baza dispozițiilor legale în vigoare, iar suma solicitată nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabililor.
Totodată, DS a formulat cerere de chemare in garanție a Administrației
F. Pentru M., arătând in motivare că art. 1 alin. 1 prevede că taxa de poluare constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Totodată, alineatul 2 al aceluiași articol prevede programele și proiectele pentru protecția mediului finanțate din plata taxei pe poluare. Mai departe, art. 5 alin. 4 prevede că taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru M. . S-a solicitat ca, în cazul în care va fi admisă acțiunea, să fie obligată chemata în garanție la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare.
Chemata în garanție, legal citată, nu a depus întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 1892/_, Tribunalul Sălaj a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins în consecință acțiunea formulată de reclamantul B. I. .
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, arătând că instanța de fond a dispus respingerea cererii pe motiv că procedura prealabilă nu a fost îndeplinită. Reclamantul învederează faptul că procedura prealabilă cu pârâta a fost îndeplinită conform adresei nr.68529/_, pe care o anexează în copie.
Prin Decizia civilă nr. 9769/_, Curtea de A. C. a admis recursul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr.1892/2012, arătându-se că reclamantul a solicitat, la data de_, pârâtului, restituirea taxei de poluare, pârâta refuzând restituirea acesteia la data de_ . În consecință, în temeiul art.20 alin.3 din Legea 554/2004 coroborat cu art.304 indice 1 Cod proc. civ., art.312 Cod proc. civ, reținând că prima instanță nu a judecat fondul, a dispus casarea în întregime a sentinței cu trimitere spre rejudecare. Cauza a fost trimisă spre rejudecare Tribunalului S. .
Potrivit prevederilor art.137 C.proc. civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Astfel, deliberând cu prioritate asupra excepți ilor invocate în cauză, tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a DS, instanța constată că aceasta nu are calitate procesuală pasivă, deoarece nu a fost implicată în procedura de calcul al taxei de poluare achitată de reclamant, iar suma achitată nu a fost virată în contul acestei pârâte, astfel că excepția invocată în acest sens va fi admisă, iar acțiunea îndreptată împotriva acestei pârâte va fi respinsă.
Excepția inadmisibilității acțiunii de anulare a deciziei de calcul a taxei de poluare nr. 65568/_ urmează a fi admisă întrucât, potrivit art.11 al. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual se pot introduce în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, de la data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii, de la data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile,respectiv de la data expirării termenului legal de soluționare a cererii, de la data de la data expirării termenului de 30 de zile prevăzut de art. 2 al. 1 lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile. Pentru motive temeinice, cererea poate fi introdusă în termen de 1 an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului verbal de conciliere, după caz. Ori, reclamantul nu a contestat decizia de calcul anterior formulării prezentei acțiuni, excepția invocată în acest sens de DS urmând a fi admisă.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii în ceea ce privește anularea chitanței nr. 3586200/_, se rețin următoarele: contenciosul administrativ a fost definit, în literatura juridică, drept o specie a contenciosului administrativ desemnând ansamblul căilor de atac împotriva actelor de impunere prin care se solicită diminuarea sau anularea impozitelor, taxelor, contribuțiilor la fondurile speciale, a majorărilor de întârziere sau a penalităților și a altor sume constatate și aplicate de către organele fiscale centrale și locale, abilitate, potrivit legii, să efectueze acte de control sau de impunere, care se soluționează după o procedură specială, de către organe administrative și/sau instanțe judecătorești.
Obiectul acțiunii în cazul contenciosului administrativ este reprezentat de orice act administrativ de autoritate adoptat sau emis cu nesocotirea prevederilor legii, pe când în cazul contenciosului administrativ fiscal, obiectul acțiunii este un act de autoritate cu caracter special, denumit generic act administrativ-fiscal. Cum adresa de comunicare a refuzului de restituire a taxei nu constituie act administrativ fiscal astfel cum a fost definit acesta în art.2 lit. c din Legea nr. 554/2004, nefiind generator de efecte juridice, ci exprimă poziția pârâtei, necuprinzând dispoziții ce urmează a fi aduse la îndeplinire,excepția privind inadmisibilitatea acțiunii de anulare a chitanței este întemeiată.
Asupra fondului cauzei de față, tribunalul constată că:
Reclamantul a achitat la Trezoreria Z. suma de 1335 lei, cu titlu de taxă de poluare, așa cum rezultă din chitanța seria TS 8 nr.3586200 din data de _
. Acesta a făcut dovada că a solicitat restituirea sumei, deoarece plata s-a făcut contrar reglementărilor, însă prin adresa nr.69602/_ emisă de A. Z., s-a respins cererea de restituire a taxei, pe motiv că suma solicitată nu se încadrează la sume de restituit contribuabililor.
Potrivit O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România [art. 4 lit. a)], fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece O.U.G. nr. 50/2008 a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 [art. 14 alin. (1)], rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele
aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă [art. 5 alin. (1)].
Așa după cum rezultă din preambulul actului normativ, taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea de programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile de limită prevăzute de legislația comunitară în domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene. Rezultă, așadar, că diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din Uniunea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România.
Drept urmare, trebuie observat că taxa instituită prin O.U.G. nr. 50/2008 contravine în mod vădit politicii legislației europene în materie de fiscalitate, întrucât, conform art. 90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură,mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Conform hotărârii C.J.C.E. în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Rostul acestor reglementări comunitare este tocmai acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
În acest context, organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, în timp ce reclamantul susține nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 (Cauza Tatu-hotărârea din 7 aprilie 2011), referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial, partea a I, nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, respectiv cu dispozițiile art. 110 din TFUE, s-a concluzionat astfel:";Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.";
Curtea a mai reținut, statuând asupra caracterului discriminator al prevederilor O.G. nr. 50/2008, că, deși statele membre păstrează, în materie fiscală, competențe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE. Din dosarul prezentat rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor
de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Mai mult, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-263/10, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare în procedura privind pe reclamantul I. Nisipeanu, a făcut trimitere la jurisprudența sa anterioară în materie ( inclusiv la cauza Tatu), arătând următoarele: "din dosarul cauzei rezultă că toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.Pe de altă parte, cu ocazia ședinței, care a avut loc după pronunțarea Hotărârii Tatu ,citată anterior, guvernul român nu a susținut că ar exista o diferență relevantă, în scopul examinării compatibilității cu articolul 110 TFUE a unei taxe precum cea reglementată de OUG 50/2008, între versiunea inițială a OUG 50/2008 și versiunile ulterioare acesteia";.
Față de cele expuse, instanța constată că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, după cum rezultă fără echivoc din art. 148 din Constituția României, republicată și Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Pentru aceste considerente, tribunalul constată întemeiată acțiunea de față, pe care o va admite și va obliga pârâta să restituie reclamantului suma solicitată.
Pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâta va fi obligată să achite și folosul nerealizat. Referitor la acordarea dobânzilor, Tribunalul apreciază că încasarea taxei de poluare prin încălcarea dreptului comunitar reprezintă o faptă ilicită, care poate fi reparată prin acordarea dobânzii civile.
Cum reclamantul a solicitat dobânda civilă aferentă, cererea acestuia urmează a fi admisă.
Având în vedere că taxa de poluare constituie venit la bugetul F. pentru
M. și se gestionează de A. F. pentru M., conform HG nr. 686/2008 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008, art. 3 alin. 6-8, chiar actul prin care a fost achitată taxa atestând că aceasta a fost virată în contul 51161009 al AFM, va fi admisă cererea de chemare în garanție,
F. pentru M. urmând fi obligată la restituirea către Z., a sumei încasate, reprezentând taxa de poluare.
Potrivit dispozițiilor articolului 274 aliniatul 1 din Codul de procedură civilă, partea căzută în pretenții va fi obligată să plătească cheltuieli de judecată. Astfel fiind, pârâta va fi obligată la plata de cheltuieli de judecată justificate.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I H O T Ă R Ă Ș T E:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a DS (în urma reorganizării - D. Generală R. a F. P. C. N. ) și respinge cererea formulată în contradictoriu cu această pârâtă.
Admite excepția inadmisibilității cererii de anulare a Deciziei de calcul al taxei de poluare nr.65568/_, invocată de DS excepția inadmisibilității cererii de anulare a chitanței nr.3586200/_, invocată din oficiu și respinge capătul de cerere formulat în acest sens de reclamant.
Admite în parte acțiunea reclamantului B. I., cu domiciliul în Z., str.Tudor Vladimirescu, nr.39, bl.G-164, et.2, ap.50, jud. S. în contradictoriu cu
F. P. Z.
(în urma reorganizării - A. J. a F. P.
S. ), cu sediul în Z., P. I. M., nr. 15,jud. S. și obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 1335 lei, reprezentând taxă de poluare, cu dobânda legală aferentă de la data plății (_ ) și până la data restituirii efective.
Admite cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru M.
B., pe care o obligă la restituirea, către A. F. P. Z. (A.
J. a F. P. S. ), a sumei de 1335 lei.
Admite în parte cererea reclamantului de obligare a pârâtei la cheltuieli de judecată justificate și obligă pârâta la cheltuieli în cuantum de 39,3 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din _ | , la sediul Tribunalului S. . | |
Președinte | Grefier | |
Ț. | D. B. | S. I. |
Red.Ț.D.B./_
Dact.S.I./_
Ex.6/com.4 ex./_
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
