Sentința civilă nr. 4284/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTIN ȚA CIVIL Ă NR. 4284/2013Ședința publică din data de 11 martie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: A. G. C. Grefier O. -R. L.
S-a luat spre examinare acțiunea formulată de reclamanta O. S. -V. în contradictoriu cu pârâta A. N. PENTRU R. P. (A. ), având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de_, prin serviciul registratură al instanței, reclamanta a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Instanța apreciază că la dosarul cauzei există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, unește excepția prematurității petitului de actualizare a compensațiilor cu fondul cauzei și reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de_, reclamanta O. S. -V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta A. N. Pentru R. P. (A. ) instanței să oblige pârâta la analizarea dosarului ce conține Hotărârea nr. 2/_ emisă de Comisia Județeană Cluj pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 si emiterea deciziei de validare sau invalidare a hotărârii în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței ce se va pronunța, sub sancțiunea plății unei penalități de 1000 lei pe fiecare zi de întârziere, actualizarea cu indicele de inflație a întregii sume, din momentul emiterii hotărârii nr. 2/_ .
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin Hotărârea nr. 2/_, Comisia Județeană Cluj pentru aplicarea Legii 9/1998, a aprobat cererea nr. 11.087/_ prin care a solicitat acordarea masurilor reparatorii stabilite de Legea 9/1998 pentru imobilele care au aparținut bunicului acesteia, Marculescu G., bunuri deținute in localitatea Caralar, jud. Durostor, propunandu-se acordarea de despăgubiri in cuantum de 333.709 lei.
In aceste condiții, Hotărârea 2/_ a fost înaintată spre validare A. care pana in prezent nu a procedat la validarea sa, deși reclamanta a făcut nenumărate demersuri in scopul obținerii ordinului de validare, la care i s-a răspuns ca acest ordine îi va fi comunicat la domiciliu.
Motivat de faptul ca la mai mult de patru ani de la emiterea, respectiv inaintarea acesteia către parata, aceasta nu a soluționat cauza, a înaintat prezenta cerere de chemare in
judecata, pentru ca instanța sa de contencios administrativ sa constate refuzul paratei de a soluționa o cerere referitoare la un drept.
Prin întâmpinarea formulată la data de_, pârâta A. N. Pentru R.
a invocat excepția pr em aturității actua lizării com pensațiil or
stabilite întrucât dreptul reclamantei la plata compensațiilor bănești se naște la momentul emiterii deciziei de validare, or, dosarul reclamantei nu a fost încă analizat de Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998. Pe fondul pretențiilor, pârâta apreciază că termenul prevăzut de art. 7 din Legea nr. 9/1998 reprezintă un termen de recomandare, iar în cauza dedusă judecății nu poate fi vorba de refuzul Autorității de a emite decizia de validare sau de invalidare întrucât dosarele de despăgubire sunt analizate în ordine cronologică, respectiv în ordinea emiterii hotărârilor. De aceea, nu se justifică aplicarea penalităților în cuantum de 1.000 lei/zi de întârziere, întrucât nu se poate reține reaua credință sau culpa pârâtei.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța reține următoarele:
Prin Hotărârea nr. 2 emisă de Comisia Județeană Cluj pentru aplicarea Legii nr.9/1998 la data de_ s-a aprobat cererea reclamantei O. S. -V. nr.11.087/_ privind acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilele care au aparținut bunicului său Mărculescu G., bunuri deținute în localitatea Caralar, jud. Durostor și s-a st abilit acordarea în favoarea acesteia a unor despăgubiri în cuantum de 333.709 lei (filele 14-17).
Potrivit art. 7 alin. 3 din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 194, "În termen de cel mult 60 de zile, comisia centrală va analiza contestațiile și va valida sau va invalida măsurile stabilite de comisiile județene și a municipiului B., admițând sau respingând, după caz, contestațiile ce i-au fost adresate. Hotărârea comisiei centrale se comunică solicitanților și direcțiilor generale ale finanțelor publice";.
N. pentru R. P. nu contestă neanalizarea hotărârii Comisiei Județene Cluj menționată până la acest moment, dar susține că termenul de 60 de zile indicat de lege este un termen de recomandare.
Tribunalul nu poate valida o astfel de interpretare, intenția legiuitorului fiind neechivocă în sensul procesării rapide a cererilor. Pârâta nu a prezentat niciun alt argument care să justifice nevalidarea hotărârii în aproape 5 ani de la data emiterii ei.
O altfel de interpretare ar însemna că, în mod real și efectiv, nu există niciun mijloc de urgentare a procedurii și de verificare a respectării dispozițiilor legale de către solicitanți,
A. N. pentru R. P. - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 fiind îndreptățită să prelungească pe termen nedeterminat finalizarea procedurii, și aceasta în ciuda caracterului abuziv al acestei atitudini.
Astfel, Statul Roman și-a asumat obligația de a acorda despăgubiri persoanelor care intră sub incidența Legii nr. 9/1998, prevăzând o anumită procedură de urmat în vederea acordării și apoi încasării lor efective, iar dreptul de creanță născut în favoarea reclamantei prin emiterea hotărârii comisiei județene reprezintă o valoare patrimonială și are deci caracteristicile unui bun în sensul art. 1 CEDO.
Or, prin nesoluționarea în termen rezonabil a cererii privitoare la efectuarea plății, autoritatea administrativă încalcă acesteia dreptul la respectarea bunurilor sale. Dreptul la soluționare în termen rezonabil, garanție a unui proces echitabil, trebuie sa fie prezent nu doar in cazul procedurii de contencios ci și în procedura administrativă, întrucât durata procedurii trebuie sa includă și întârzierile imputabile autorităților administrative când, fără intervenția acestora, nu se poate asigura realizarea dreptului recunoscut de lege.
Reclamanta, utilizând posibilitățile oferite de normele interne, a întreprins demersurile legale pentru realizarea dreptului său, însă acest drept s-a transformat într-un drept iluzoriu, în condițiile în care demersul sau nu poate fi realizat cu respectarea principiului celerității procedurii ca și garanție înscrisa in normele arătate.
Aceasta întârziere imputabilă autorității care se prevalează de justificarea mai sus menționată, fără a găsi în același timp mijloace necesare realizării cu celeritate a demersurilor inițiate de reclamantă, conduce la depășirea termenului rezonabil, depășire contrară dispozițiilor Convenției.
Din această ultimă perspectivă, trebuie notat că jurisprudența Curții Europene a statuat, de pildă, în, privința caracterului rezonabil al duratei unei proceduri, principiul potrivit căruia el se apreciază în funcție de împrejurările cauzei și criteriile - consacrate în jurisprudența Curții privitoare la complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și cel al autorității competente și miza procesului pentru cei interesați (cauza Manole împotriva României).
În speță, nu se poate vorbi de un termen rezonabil, dacă se ia în considerare timpul scurs din momentul stabilirii despăgubirilor printr-o hotărâre a autorităților - anul 2008 - și data pronunțării acestei hotărâri.
Curtea a mai precizat că dreptul la o instanța ar fi iluzoriu dacă dispozițiile juridice interne ale unui stat contractant ar permite ca o decizie judiciară și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți sau să se bucure de efect parțial (cauza Safii împotriva Italiei).
Tot astfel, Curtea a statuat că dreptul de acces la o instanță nu poate obliga un stat să execute fiecare sentință de natură civilă indiferent care ar fi ea și indiferent care ar fi împrejurările, însă dacă administrația refuză sau omite să se conformeze sau întârzie să o facă, garanțiile de care a beneficiat justițiabilul în timpul fazei judiciare, a procedurii pierd orice rațiune de a fi.
Parcurgerea procedurii ce vizează plata despăgubirilor poate fi echivalentă cu modalitatea de punere în executare a drepturilor printr-o hotărâre, iar legat de acest aspect, Curtea a mai precizat că omisiunea autorităților de a se conforma în termen rezonabil unei decizii definitive, poate antrena o încălcare a art. 6 par.1.
Tribunalul mai reține că, prin cauza Faimblat c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat faptul că Statul Român trebuie să vegheze la înlăturarea obstacolelor juridice care împiedică executarea cu celeritate a deciziilor definitive pronunțate de autoritățile administrative sau de instanțele judecătorești cu privire la imobilele naționalizate, pentru ca foștii proprietari să obțină fie restituirea bunurilor lor, fie o despăgubire rapidă și adecvată pentru prejudiciul suferit, în special prin adoptarea unor măsuri legislative, administrative și bugetare capabile să garanteze o astfel de soluționare.
Pentru toate aceste considerente, apreciind că refuzul pârâtei de analizare a dosarului reclamantei este unul nejustificat, în temeiul art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, instanța va admite solicitarea și va dispune în consecință.
În temeiul art. 18 alin. 5 raportat la art. 24, obligația de emitere a unei decizii de validare sau de invalidare a hotărârii va fi fixată în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței, sub sancțiunea unor penalități de 100 lei pe zi de întârziere. Tribunalul apreciază că se impune stabilirea acestor penalități de întârziere dat fiind intervalul lung de timp în care pârâta a stat în inactivitate (în ceea ce o privește pe reclamantă), dar cuantumul de 100 lei (iar nu cel de 1.000 lei pe zi de întârziere) este suficient pentru a determina executarea obligației.
Reclamanta mai solicită actualizarea sumei cu indicele de inflație, începând cu momentul emiterii Hotărârii nr. 2/_ .
Potrivit art. 8 alin. 2 din Legea nr. 9/1998, forma în vigoare la data promovării cererii, "În termen de 60 de zile de la împlinirea termenului prevăzut la art. 4 alin. (1), în funcție de volumul compensațiilor ce urmează să se acorde, prin hotărâre a Guvernului se va stabili modalitatea de eșalonare a acordării compensațiilor. În cazul în care compensațiile se plătesc în anul în care au fost stabilite, acestea se acordă la nivelul la care au fost validate de comisia centrală, iar în situația în care se achită în anul următor, direcțiile generale ale finanțelor publice le actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care a fost publicat de către Institutul Național de Statistică înaintea plății, față de luna decembrie a anului anterior. Eșalonarea plăților nu poate depăși 2 ani consecutivi
";.
Cât privește excepția premat urității
acestui petit, invocată de pârâtă, instanța o va respinge, în considerarea Deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii: "În aplicarea dispozițiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată, precum și ale art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004, stabilesc:
Data stabilirii compensațiilor este aceea a emiterii hotărârii comisiei județene, respectiv a municipiului B., pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998.
Validarea de către Cancelaria Primului-Ministru a hotărârilor comisiilor teritoriale, cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut în art. 7 alin. (3) din aceeași lege, atrage actualizarea întregii sume în raport cu indicele de creștere a prețurilor
";; această decizie este obligatorie, în temeiul art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
De asemenea, ținând cont de interpretarea textului legal mai sus citat, urmează că solicitarea reclamantei de actualizare a sumei cu indicele de inflație este întemeiată și urmează a fi admisă.
În temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, se ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prematurității petitului de actualizare a compensațiilor, invocată de pârâtă.
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta O. S.
,
domiciliată în Cluj-Napoca, str. Năsăud nr. 6, ap. 23, jud. Cluj, în contradictoriu cu pârâta A. N. pentru R. P.,
cu sediul în B., C. F. nr. 202, sector 1.
Obligă pârâta la analizarea dosarului reclamantei, ce conține Hotărârea nr.2/_ emisă de Comisia Județeană Cluj pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, și la emiterea unei decizii de validare sau de invalidare a hotărârii în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței, sub sancțiunea unor penalități de 100 lei pe zi de întârziere.
Dispune actualizarea sumei cu indicele de inflație, începând cu momentul emiterii Hotărârii nr. 2/_ .
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 11 martie 2013.
Președinte,
G. C.
Grefier,
O. -R. L.
Red.AGC/Tehnored.VAM 4 ex./_
