Sentința civilă nr. 4921/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE DOSAR NR.18._
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr.677/2001
SENTINȚA CIVILĂ NR.4921/2013
Ședința publică din 19 Martie 2013 Completul de judecată este constituit din: PREȘEDINTE: C. -A. C.
GREFIER: A. -P. B.
S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul M. G. -M. în contradictoriu cu pârâta A. F.
P. a municipiului G.
și chemata în garanție A. F. pentru M.
, având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentanta reclamantei, doamna avocat Feier A., în substituirea doamnei avocat G. Adela
L., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că a fost comunicată întâmpinarea/cererea de chemare în garanție cu chemata în garanție, conform dispozițiilor instanței de la termenul anterior și astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare atașate la fila 24 dosar.
Reprezentanta reclamantului învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune ori înscrisuri de depus la dosar.
Tribunalul după deliberare, nemaifiind alte chestiuni prealabile de invocat ori înscrisuri de depus la dosar, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantei reclamantului în susținerea acțiunii.
Reprezentanta reclamantului pune concluzii de admitere a acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar (f.18).
Tribunalul reține cauza în vederea pronunțării.
T R I B U N A L U L
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr. de mai sus reclamantul M.
G. -M.
a solicitat, obligarea pârâtei A. F. P. a municipiului G.
la restituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule în cuantum de 3.564 lei
achitată conform chitanței seria TS6 nr.5522360/16 August 2012 pentru autoturismul marca Citroen, tip Sara, an de fabricație 2001, data primei înmatriculări 06 Iunie 2001, serie carte auto H 9., cu plata dobânzii legale de la data achitării taxei și până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii, reclamantul prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie această obligație sunt neconforme cu normele europene în materia taxării, citând practica europeană relevantă și arătând motivele pentru care consideră că taxa de poluare este ilegală și discriminatorie,
încălcând prevederile art.90 din TCE.
În dovedirea celor susținute, reclamantul a depus copii ale următoarelor înscrisuri: chitanța de plată a taxei de poluare, cartea de identitate și talonul vehiculului, actele de proveniență ale mașinii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.7, art.8 din Legea nr.554/2004, Legea nr.9/20012, O.U.G. nr.1/2012.
Pârâta A.F.P. Turda a formulat întâmpinare
, solicitând respingerea cererii acțiunii în contencios administrativ.
Pârâta a mai formulat și cerere de chemare în garanție a Administrației
F. pentru M. .
În motivarea cererii de chemare în garanție s-a arătat că taxa de poluare constituie venit la bugetul F. pentru mediu care este gestionat de chemata în garanție. Prin urmare, în sarcina acestei părți cade obligația de restituire a taxei în situația în care acțiunea principală este admisă.
În drept, s-au indicat dispozițiile art.60-63 Cod procedură civilă, art.1 din O.G. nr.50/2008.
Nu au fost depuse acte în probațiune față de această cerere.
Nu s-a formulat întâmpinare față de cererea de chemare în garanție.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Instanța reține că reclamantul a achiziționat din Spania un autoturism second-hand, marca Citroen, tip Sara, an de fabricație 2001, data primei înmatriculări 06 Iunie 2001, serie carte auto H 9. și, întrucât a dorit să-l înmatriculeze în România, a fost nevoit să plătească suma de 3.564 lei, achitată conform chitanței seria TS6 nr.5522360/16 August 2012, cu titlu de taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Reclamantul a solicitat restituirea acestor taxe pârâtei A.F.P. G. , pârâta respingându-i cererea.
Taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule a fost perceputa sub incidenta Legii 9/2012.
Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule prevede că taxa instituită potrivit dispozițiilor legii se aplică tuturor categoriilor de autoturisme,indiferent că acestea sunt importate sau provin de pe piața națională.
Prin dispozițiile OUG nr.1/2012 însă, aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art.5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012
privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se suspendă până la 1 ianuarie 2013.
Astfel, prin dispozițiile OUG 1/2012 s-a introdus din nou o discriminare între autovehiculele second-hand importate din piețele statelor comunitare și cele existente pe piața națională, fiind pe deplin valabile cele statuate în cauzele T. și Nisipeanu de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
Analizând compatibilitatea taxei instituită prin dispozițiile Legii 9/2012, suspendată parțial prin dispozițiile OUG 1/2012, cu dreptul comunitar, tribunalul apreciază că în speță sunt încălcate dispozițiile art. 25, 28, 30, și 90, actualmente 110 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene.
Astfel, în data de_ s-a pronunțat Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. împotriva României, respectiv în cauza C-402/09 referitoare la compatibilitatea taxei de poluare - similară cu taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule prevăzută de Legea 9/2012, suspendată parțial prin dispozițiile OUG 1/2012 - cu dreptul comunitar, în speță cu dispozițiile art.90, actualmente 110 din TFUE, și s-au dispus următoarele:
"Articolul 90, actualmente 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.";
În baza principiilor supremației dreptului comunitar și al efectului direct aplicabil al dreptului comunitar, hotărârea preliminară sus menționată este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și al actului comunitar în cauză iar această obligativitate a fost stabilită
în mod constant de jurisprudența CJUE -, spre exemplu C 52/76, Benedetti c. Munari și rezultă și din dispozițiile art.20 alin 2 din Constituția României.
Pentru aceste argumente, instanța apreciază că taxa instituită actualmente de Legea 9/2012, suspendată parțial prin dispozițiile OUG 1/2012, încalcă prevederile art. 110 în actuala numerotare, din TFUE.
În jurisprudența referitoare la textul legal din tratatul menționat, CJUE a explicat care sunt condițiile în care se poate retine aplicarea acestui text: trebuie sa existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate, trebuie sa existe o similitudine sau un raport de concurenta între produsele importate vizate de taxa și produsele interne favorizate, prelevarea fiscala naționala trebuie sa diminueze sau sa fie susceptibila sa diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
În consecință, atunci când produsele interne și produsele importate se afla intr-un raport de concurenta, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de munca, art. 90, respectiv 110, este aplicabil, iar norma fiscala națională contrară art. 110 trebuie înlăturată de la aplicare.
Instanța consideră că norma interna în baza căreia s-a achitat taxa de poluare îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarata incompatibilă cu art. 110 din Tratatul CE.
Astfel, există o discriminare între autoturismele second-hand înmatriculate deja intr-un stat membru al Uniunii Europene și care se înmatriculează în România și autoturismele second hand deja înmatriculate în România incompatibilă cu cerințele și rigorile spațiului de libera circulație a mărfurilor, forței de munca și capitalului.
Exista desigur un raport de concurenta între produsele importate și produsele naționale, astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientata spre o anumita categorie de produse, în speță fie spre cele deja înmatriculate în România, fie spre cele produse în România.
În ceea ce privește dobânda pretinsă și cuantumul ce poate fi acordat este de remarcat că reclamantul a solicitat acordarea dobânzii legale.
Tribunalul apreciază că în speță se poate acorda dobânda legală întrucât perceperea taxei din speță cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar reprezintă o faptă ilicită ce atrage răspunderea paratei în condițiile dreptului comun, aceasta fiind obligata să repare întreg prejudiciul suferit de reclamant și fiind totodată pusa în întârziere încă de la data săvârșirii faptei ilicite adică de la data încasării sumei din speță. Ca atare, reclamantul este îndreptățit la încasarea dobânzii legale în de la data plății taxei din speță și până la data achitării efective.
Având în vedere considerentele mai sus expuse tribunalul în baza art. 8, 18 din Legea 554/2004 și a prevederilor anterior menționate va admite acțiunea așa cum a fost formulată.
Având în vedere considerentele mai sus expuse tribunalul în baza art.8, art.18 din Legea nr.554/2004 și a prevederilor anterior menționate va admite acțiunea așa cum a fost formulată.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, tribunalul va obliga pârâta A.
F. P. G. aflata în culpa procesuală sa plătească reclamantului suma de 39,3 lei cu titlul de cheltuieli de judecata, reprezentând taxă timbru, timbru judiciar (f.18).
Față de cererea de chemare în garanție, instanța apreciază că și aceasta este întemeiată.
Potrivit art.1 din O.U.G. nr.50/2008, taxa de poluare constituie venit la bugetul F. pentru mediu care este gestionat de chemata în garanție, A.
F. pentru M. .
Prin urmare, având în vedere aceste aspecte, instanța reține că, față de admiterea cererii principale, se impune și admiterea cererii de chemare în garanție, având în vedere că A. F. pentru M. deține în realitate suma de bani achitată de către reclamant cu titlul de taxă de poluare. Astfel, pentru ca această
taxă să fie restituită reclamantului se impune ca A. F. pentru M. să restituie taxa pârâtei pentru ca aceasta la rândul ei să o restituie către reclamant.
În consecință, în baza art.60-63 Cod procedură civilă și art.1 din O.U.G. nr.50/2008, instanța va obliga chemata în garanție A. F. pentru M. la plata în favoarea pârâtei A. F. P. G. a sumei de 3.564 lei.
Fără cheltuieli de judecată în ceea ce privește cererea de chemare în garanție, nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E
Admite acțiunea formulată de reclamantul M. G. -M. cu domiciliul în municipiul sat B., comuna B. nr.551, județul Cluj, în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a municipiului G. , cu sediul în municipiul G., strada A. nr.63, județul Cluj.
Admite cererea de chemare în garanție.
Obligă pârâta să restituie reclamantei suma de 3.564 lei și dobânda legală calculată la această sumă începând cu data de 16 August 2012 și până la achitarea efectivă.
Obligă chemata în garanție A. F. pentru M. cu sediul în B. ,
I., nr.294, corp A, Sector 6, să plătească pârâtei suma de 3.564 lei cu titlu de taxă de poluare și dobânda legală calculată la această sumă începând cu data de 16 August 2012 și până la achitarea efectivă.
Obligă parata sa plătească reclamantei cheltuieli de judecata in suma de
39,3 lei.
Obliga chemata în garanție să plătească pârâtei suma de 39,3 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 19 Martie 2013.
Președinte,
C. -A. C.
Grefier,
-P. B.
Redactat C.A.C./A.P.B./22 Martie 2013/6 exemplare/0605
