Sentința civilă nr. 543/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 543/2013
Ședința publică din data de 08 noiembrie 2013 Completul constituit din: PREȘEDINTE: M. -I. I.
GREFIER: EVA-T. V.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta POP(Ț. ) M. Z. împotriva pârâților M. E. N. și împotriva I. UI Ș. AL J. S., având ca obiect obligația de a face - recunoaștere diplomă de licență.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. I. Dîmb în reprezentarea intereselor reclamantei cu împuternicire avocațială aflată la fila 6 din dosar.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, pentru care procedura de citare este îndeplinită.
În cauză s-a derulat procedura prevăzută de art. 200 și art. 201 din NCPC referitoare la regularizarea cererii de chemare în judecată.
Curtea, verificându-și competența în temeiul art.131 din NCPC și raportat la prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 pune în discuție competența materială a Curții de Apel Cluj având în vedere că obiectul principal al demersului este cel de recunoaștere a dreptului reclamantei de participare la examenul de titularizare în învățământ și de a susține examenele de definitivare, organizate de către I. Ș. al jud. S. .
Reprezentanta reclamantei consideră Curtea de Apel Cluj competentă material, arată că a avut un caz similar înregistrat la Tribunalul Sălaj care și-a declinat competența Curții de Apel Cluj. De asemenea, aceasta menționează că în Sentința civilă nr. 364/2013 al Curții de Apel Cluj s-a soluționat un caz similar, hotărâre care se află în copie la dosarul cauzei.
Curtea invocă din oficiu excepția necompetenței materiale și reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin cererea înregistrată la data de_, reclamanta POP (Ț. ) M. Z.
, în contradictoriu cu pârâții M. E. N. și I. UI Ș. AL J.
S., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige ministerul să recunoască valabilitatea diplomei de licență având seria A1 nr.0141076 din_ cât și a suplimentului de diploma și să recunoască dreptul de a susține examenul definitivare și de titularizare precum și să oblige I.S.J. S. să permită reclamantei susținerea examenului de definitivare și de titularizare în învățământ.
Pârâții M. E. N. și I. UI Ș. AL J. S. au depus întâmpinări
prin care au solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată (f.52, f.59).
Examinând excepția de necompetență materială invocată în raport de dispozițiile art.131 NCPC. coroborate cu art. 10 din Legea nr. 554/2004, Curtea reține că este întemeiată pentru următoarele argumente
:
Potrivit art.96 NCPC Curțile de apel judecă cererile în materie de contencios administrativ și fiscal potrivit legii speciale.
Legea contenciosului administrativ, Legea nr.554/2004 (legea specială pe care se fundamentează demersul) prin dispozițiile art.1 prevede că orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Potrivit alin.2 al articolului arătat se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
Același act normativ prin art.8 prevede că persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Totodată prin art.10 din același act normativ se prevede că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Reiese din normele enunțate că legiuitorul reglementează competența instanței în funcție de criteriul poziționării autorității publice emitente a actului ilegal sau al refuzului nejustificat în sistemul autorităților publice locale/centrale. Cu alte cuvinte competența soluționării acțiunilor ce vizează refuzul autorității sau anulării actului acestuia revine tribunalului sau curții de apel în
funcție de poziționarea emitentului în sistemul autorităților.
Din cuprinsul cererii se observă că reclamanta a înțeles să conteste refuzul
I. ui județului S. de a o primi la examenul de definitivare și de titularizare, refuz justificat de lipsa studiilor acreditate/autorizate. Întrucât refuzul de a permite reclamantei participarea la cele două examene emană de la o autoritate județeană care are atribuții exclusive în organizarea concursurilor de definitivare și titularizare, competența de soluționare a cauzei, raportat la normele mai sus arătate, aparține tribunalului.
De altfel mai trebuie adăugat și faptul că în cauzele vizând obligarea la eliberarea diplomelor în favoarea celor care au absolvit aceeași instituție ca și
2
reclamanta precum și în cazul excepțiilor de nelegalitate a diplomelor/suplimentelor în condițiile în care demersurile erau formulate în contradictoriu cu instituția la care se făcea încadrarea, cu unitatea de învățământ emitentă și cu M. E. N., în practica judiciară s-a statuat ca atare cauze sunt de competența tribunalului, în primă instanță.
Așadar față de cele arătate în baza art.131 NCPC, art.96 NCPC coroborat cu art.10 din Legea nr.554/2004, Curtea va admite excepția de necompetență materială a Curții de Apel Cluj și va declina competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta POP (Ț. )M. Z. în contradictoriu cu pârâtul M. E. N. și I. Ș. AL J. S., în favoarea Tribunalului S. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite excepția de necompetență materială a Curții de Apel Cluj.
Declină competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta POP (Ț. )M. Z. , domiciliată în Simleu Silvaniei, str. Partizanilor, nr. 36, bl. 8, ap. 1, jud. S., cu dom. procesual ales în J., str. 1 Mai, nr. 17, jud. S. în contradictoriu cu pârâtul M. E. N. , cu sediul în B., str. G. B., nr. 28-30, sector 1 și I. Ș. AL J.
S.
, cu sediul în Z., str. U., nr. 2, jud. S. în favoarea Tribunalului S. . Prezenta hotărâre nu este supusă nici unei căi de atac.
Pronunțată în ședința publică din 08 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
M. -I. I. EVA T. V.
Red. M.I.I./_ .
Dact.H.C./3 ex.
3
