Sentința civilă nr. 577/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 577/2013
Ședința publică din data de 27 Noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta SC M. D. SRL în contradictoriu cu pârâții A. - D. G. DE A. A M. C., A. - D. G. A F. P. M. - A.
DE I. F., A. - D. G. DE S. A C., având ca obiect - obligația de a face.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pentru când s-a dispus amânarea pronunțării la data de_ și ulterior la data de_ .
C U R T E A :
Prin acțiunea înregistrată la data de_, reclamanta S.C. M. D.
S.R.L. C. -N., în contradictoriu cu pârâții A.N.A.F. - D. G. DE A. A M. C., A.N.A.F. - D. G. A F. P. M. - A. DE I.
F., A.N.A.F. - D. G. DE S. A C., a solicitat instanței, în principal, obligarea pârâtelor la plata dobânzii cuvenite pentru sumele restituite în baza deconturilor negative de TVA aferente lunilor martie 2009 si august 2008, cu depășirea termenului legal, dobânda în cuantum total de 1.108.950 lei, precum si fixarea, în temeiul art. 24 al. 1 din Legea nr. 554/2004, a unui termen de maxim 30 de zile de la rămânerea definitiva a prezentei hotărâri, în care organul fiscal săa fie obligat să realizeze respectiva operațiune, urmând ca în cazul în care aceasta obligație nu va fi respectata să se facă aplicarea art. 24 al. 2 din Legea 554/2004.
In subsidiar, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii sale si obligarea pârâtei de rând 1 de a soluționa cererea sa de plata a dobânzii cuvenite pentru sumele restituite în baza deconturilor negative de TVA aferente lunilor martie 2009 si august 2008, cu depășirea termenului legal, precum si fixarea, în temeiul art. 24 al. 1 din Legea 554/2004, a unui termen de maxim 30 de zile de la rămânerea definitiva a prezentei hotărâri, în care organul fiscal sa fie obligat sa emită respectivul act administrativ, urmând ca în cazul în care aceasta obligație nu va fi respectata sa se facă aplicarea art. 24 al. 2 din Legea 554/2004.
In terțio, a solicitat, admiterea acțiunii si obligarea organului competent de a soluționa contestația sa împotriva refuzului nejustificat de soluționare a cererii de plata în favoarea sa a dobânzii cuvenite pentru sumele restituite în baza deconturilor negative, de TVA aferente lunilor martie 2009 si august 2008, cu depășirea termenului legal, precum si fixarea, în temeiul art. 24 al. 1 din Legea 55^2004, a unui termen de maxim 30 de zile de la rămânerea definitiva a prezentei hotărâri, în care organul fiscal sa fie obligat sa emită respectivul act administrativ, urmând ca în cazul în care aceasta obligație nu va fi respectată să se facă aplicarea art. 24 al. 2 din Legea nr. 554/2004, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de_ a depus decontul privind TVA aferent lunii august 2008. Prin decontul menționat, s-a stabilit soldul sumei negative de TVA la sfârșitul perioadei de raportare ca fiind în cuantum de 3.219.081 lei, suma pentru care am solicitat rambursarea.
Cererea reclamantei de rambursare în baza decontului privind TVA menționat a fost soluționata de abia la data de_, dată la care s-a emis Decizia de impunere nr. 62/_, prin care s-a dispus si în sensul aprobării la rambursare a sumei de 3.077.686 lei. Asupra sumei aprobate la rambursare, s- au întocmit notele de compensare nr. 9329 si 9330 din data de_, în final dispunându-se rambursarea către reclamantă a sumei de 2.462.936 lei, prin Nota de restituire nr. 9331/_ .
În acest context, reclamanta apreciază că s-a realizat o încălcare flagranta a termenul prevăzut de lege, deoarece deși suma în cauza trebuia rambursata în favoarea reclamantei la data de_, s-au înregistrat în fapt un număr de 197 de zile de întârziere până la data primei compensări (_ )- rezultând dobânzi în cuantum de 606.304 lei. în continuare, pentru soldul rămas de rambursat, de 2.954.769 lei, s-au înregistrat un număr de 61 de zile de întârziere (până la data următoarei compensări, respectiv_ )- rezultând dobânzi în cuantum de
180.241 lei. De la aceasta data până la data celei de-a treia compensări (_ ) s-au înregistrat un număr de 31 de zile de întârziere-rezultând dobânzi în cuantum de 77.614 lei. în fine, de la data ultimei compensări până la data plații efective (_ ), s-au înregistrat un număr de 5 zile de întârziere - rezultând astfel dobânzi în cuantum de 12.315 lei.
In concluzie, pentru soluționarea cu întârziere a decontului privind TVA aferent lunii august 2008, penalitățile totale se ridica la suma de 876.474 lei, iar dobânda aplicabilă în intervalul_ -_ a fost de 0,1%, potrivit reglementarii art. 120 al. 7 Cod de Procedura F. .
In continuare, arată reclamanta, la data de_, a depus decontul privind TVA aferent lunii martie 2009. Prin decontul menționat, s-a stabilit soldul sumei negative de TVA la sfârșitul perioadei de raportare ca fiind în cuantum de
795.246 lei, suma pentru care am solicitat rambursarea.
Cererea sa de rambursare în baza decontului privind TVA menționat a fost soluționata de-abia la data de_, data la care s-a emis Decizia de rambursare a taxei pe valoare adăugata nr. 6190010013885/_, prin care s- a aprobat spre rambursare suma de 795.246 lei. Asupra sumei aprobate la rambursare, s-au întocmit notele de compensare nr. 12642/_ si 13057/_
, în final dispunându-se rambursarea către subscrisa a sumei de 423.336 lei, prin Nota de rambursare nr. 13058/_ .
Așadar, susține reclamanta, si în ceea ce privește aceasta cerere de rambursare, organul fiscal a încălcat termenul prevăzut de lege, deoarece desi suma în cauza trebuia rambursata în favoarea reclamantei la data de_, s- au înregistrat în fapt un număr de 108 zile de întârziere până la data primei compensări (_ )- rezultând dobânzi în cuantum de 85.887 lei. în continuare, pentru soldul rămas de rambursat, de 719.753 lei, s-au înregistrat un număr de 30 de zile de întârziere (până la data următoarei compensări, respectiv_ )- rezultând dobânzi în cuantum de 21.593 lei. De la aceasta data până la data celei de-a treia compensări (_ ) s-au înregistrat un număr de 31 de zile de întârziere, rezultând dobânzi calculate asupra soldului rămas de 685.040 lei în cuantum de 21.236 lei. în continuare, până la data celei de-a patra compensări (_ ), s-au înregistrat un număr de 141 de zile de întârziere, rezultând dobânzi calculate asupra soldului rămas de 644.018 lei, în cuantum de 90.807 lei. Pentru soldul rămas de 550.317 lei, s-au înregistrat în continuare 22 de zile de întârziere până la data ultimei compensări, respectiv_, rezultând penalități de 12.107
lei. în fine, de la aceasta data până la data plații efective (_ ), s-au înregistrat încă 2 zile de întârziere, rezultând penalități de 847 de lei, calculate asupra soldului final de 423.326 lei.
In concluzie, pentru soluționarea cu întârziere a decontului privind TVA aferent lunii martie 2009, penalitățile totale se ridica la suma de 232.476 lei, iar dobânda aplicabilă în intervalul_ -_ a fost de 0,1%, potrivit reglementarii art. 120 al. 7 rap. la art. 124 alin.2 Cod de Procedura F. .
Reclamanta a menționat în acest context faptul ca soluționarea deconturilor cu sume negative de taxa pe valoare adăugata cu opțiune de rambursare, pentru ambele deconturi depuse de către subscrisa, era guvernata de prevederile Ordinului MEF 1857/2007 care reglementează pe larg metodologia aplicabila în cazul soluționării deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare, instituind printre altele si un termen imperativ, de 45 de zile, în care organele fiscale sunt obligate sa soluționeze aceste deconturi.
Dată fiind așadar depășirea termenului legal anterior menționat în vederea emiterii actului administrativ fiscal, reclamanta consideră că este îndreptățita sa calculeze si să perceapă dobânzi legale de la organul fiscal, în temeiul art. 124 Cod de Procedura F. .
In consecința, în vederea plații de către organul fiscal a acestor dobânzi, legal datorate în favoarea sa, reclamanta arată că a formulat în temeiul art. 124 alin 1 din Codul de Procedura F., o cerere de acordare a acestor dobânzi la data de_, în acord cu prevederilor Ordinului MFP nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, însă nici până în prezent pârâta nu a răspuns acestei solicitări.
Dat fiind refuzul organului fiscal de a da curs solicitării sale, reclamanta arată că la data de_, a formulat de asemenea, în temeiul art. 205 alin 1 si 2 din C. Pr. F., o contestație împotriva refuzului nejustificat al organului fiscal de a proceda la soluționarea cererii noastre. Aceasta contestație a fost adresata spre soluționare celui mai înalt organism cu atribuții de soluționare a contestațiilor fiscale, potrivit Organigramei A., respectiv Direcției Generale de S. a C. .
La data de_, prin Adresa nr. 9., D. G. de S. a C. a informat reclamanta că a înaintat Direcției Generale de A. a M. C. contestația sa, dar și această contestația a rămas până în prezent fără răspuns, organul fiscal încălcând astfel disp.art. 70 C. Pr. F., potrivit cărora avea obligația de a soluționa contestația în termen de 45 de zile de la data depunerii acesteia.
În acest context, reclamanta a invocat jurisprudența CJCE în materie, doctrina cât si practica judiciara care s-au pronunțat cu mai multe ocazii în sensul necesitații statului de a plați dobânzile la sumele de restituit, în temeiul principiului îmbogățirii fara justa cauză.
Pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE A. F. a depus întâmpinare
prin care solicita respingerea acțiunii formulate de SC M. D. SRL ca inadmisibilă. (f.124-130).
În ceea privește capătul de cerere prin care s-a solicitat obligarea paratelor la plata către reclamanta a dobânzii cuvenite pentru sumele restituite în baza deconturilor negative de TVA, aferente lunilor martie 2009 si august 2008, cu depășirea termenului legal, dobânda în cuantum total de 1.108.950 lei, precum si sa se fixeze, în temeiul art.24 alin.1 din Legea nr.554/2004, un termen de maxim 30 de zile de la rămânerea definitiva a prezentei hotărâri, în care organul fiscal sa fie obligat sa realizeze respectiva operațiune, urmând ca în cazul în care aceasta
obligație nu va fi respectata sa se facă aplicarea art.24 alin.2 din Legea nr.554/2004, pârâta a invocat excepția inadmisibilității cererii formulate, în raport de prevederile art.205 și art. 218 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, care stabilesc o procedura administrativa obligatorie în ceea ce privește contestarea actelor administrative fiscale, în sensul ca acestea nu pot fi atacate direct la instanța de contencios administrativ.
În raport de aceste dispoziții legale, pârâta susține că reclamanta a formulat o contestație, pe cale administrativa, în conformitate cu prevederile art.
205 - 218 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, însă s-a adresat direct instanței de judecata, solicitând anularea Raportului de inspecție fiscala nr.FMC 231/_ si a Deciziei de impunere nr.FMC 519/_ emise de către A. -DGAMC, fără a aștepta soluționarea contestației administrative formulate, motiv pentru care excepția invocată este întemeiată în raport de prevederile Codului de procedura fiscala.
Prin urmare, potrivit prevederilor Codului de procedura fiscala, deciziile de calcul accesorii pot fi contestate în conformitate cu prevederile art. 205 si 207 Cod proc.fisc, asa cum rezulta din chiar cuprinsul deciziei atacate.
Astfel, prin Codul de procedura fiscala se stabilește o procedura prealabila în sensul ca actul administrativ fiscal nu poate fi atacat direct la instanța de contencios administrativ ci numai după emiterea unei decizii de soluționare a contestației pe cale administrativa.
Prin urmare, se poate observa ca prevederile Codului de procedura fiscala reglementează o procedura administrativa prealabila care este obligatorie, iar actul administrativ care poate fi contestat la instanța de contencios administrativ este decizia prin care se soluționează contestația pe cale administrativa, în speța Decizia emisa de către organul administrativ care a soluționat contestația administrativa.
Cat privește acest capăt al cererii de chemare în judecata, respectiv obligarea paratelor la plata către reclamanta a dobânzii cuvenite pentru sumele restituite în baza deconturilor negative de TVA, aferente lunilor martie 2009 si august 2008, cu depășirea termenului legal, dobânda în cuantum total de 1.108.950 lei, precum si sa se fixeze, în temeiul art.24 alin.1 din Legea nr.554/2004, un termen de maxim 30 de zile de la rămânerea definitiva a prezentei hotărâri, în care organul fiscal sa fie obligat sa realizeze respectiva operațiune, urmând ca în cazul în care aceasta obligație nu va fi respectata sa se faca aplicarea art.24 alin.2 din Legea nr.554/2004, pârâta consideră că acesta nu poate fi analizat de instanța de contencios administrativ decât după soluționarea contestației pe cale administrativa privind fondul cauzei, care este o procedura obligatorie.
Mai mult, în ceea ce privește dreptul reclamantei de a solicita instanței de contencios obligarea la plata către reclamanta a dobânzii cuvenite pentru sumele restituite în baza deconturilor negative de TVA, aferente lunilor martie 2009 si august 2008, pârâta susține că acesta nu este născut si actual, având în vedere tocmai faptul ca actul administrativ susceptibil de a fi atacat în fata instanței de judecata este decizia de soluționare a contestației administrative.
Invocând și dispozițiile art. 18 alin 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, pârâta apreciază că actul administrativ ce poate fi supus cenzurii instanței de contencios administrativ este numai decizia de soluționare a contestației pe cale administrativa, astfel încât instanța de judecata nu se poate pronunța asupra cererii.
In sensul celor susținute mai sus, pârâta a invocat și practica Înaltei Curți de C. si Justiție precum și statuările Curții Constituționale.
Având în vedere ca dispozițiile prevederile art.205 - 218 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, stabilesc o procedura administrativa obligatorie în ceea ce privește contestarea actelor administrative fiscale, în sensul ca acestea nu pot fi atacate direct la instanța de contencios administrativ, decât după soluționarea pe fond a susținerilor din contestația contribuabilului, pârâta apreciază că acțiunea reclamantei este inadmisibilă.
În ceea ce privește capătul al doilea de cerere prin care s-a solicitat admiterea prezentei acțiuni si obligarea paratei A. -DGAMC de a soluționa cererea de plata în favoarea reclamantei a dobânzii pentru sumele restituite în baza deconturilor negative de TVA, aferente lunilor martie 2009 si august 2008, cu depășirea termenului legal, precum si sa se fixeze, în temeiul art.24 alin.1 din Legea nr.554/2004, un termen de maxim 30 de zile de la rămânerea definitiva a prezentei hotărâri, în care organul fiscal sa fie obligat sa emită respectivul act administrativ, urmând ca în cazul în care aceasta obligație nu va fi respectata sa se facă aplicarea art.24 alin.2 din Legea nr.554/2004, pârâta a invocat excepția inadmisibilității acestui capăt de cerere.
Astfel, susține pârâta, în speță, instanța de judecata, potrivit Codului de procedura fiscala, nu se poate pronunța decât în legătura cu legalitatea deciziei de soluționare a contestației, respectiv în legătura cu legalitatea măsurii privind respingerea sau admiterea a contestației formulate, iar nu direct, de a soluționa cererea de plata în favoarea reclamantei, a dobânzii pentru sumele restituite în baza deconturilor negative de TVA, aferente lunilor martie 2009 si august 2008, cu depășirea termenului legal (controlul judecătoresc se poate realiza doar în legătura cu legalitatea măsurii privind respingerea ca tardiva a contestațiilor în calea administrativa de atac iar nu în legătura cu constatările organului de control).
Pârâta D. G. A F. P. M. a depus întâmpinare
prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei în ceea ce privește solicitarea de obligare a sa și a A.N.A.F. - D. G. de A. a M. C. la plata sumei de 1.108.950 lei, reprezentând dobânzi cuvenite pentru sumele restituite în baza deconturilor negative de TVA aferente lunilor martie 2009 și august 2008, cu depășirea termenului legal. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică precum și respingerea petitului privind plata cheltuielilor de judecată (f.155-158)
In ceea ce privește caracterul inadmisibil al cererii reclamantei, pârâta a arătat că reclamanta și-a întemeiat cererea de acordare a dobânzilor pe prevederile art. 124 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Pârâta arată că soluționarea cererilor de acordare a dobânzilor se face de către organul fiscal competent în conformitate cu O.MLF.P. nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, respectiv în acord cu art. 205 și art. 209 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Drept urmare, în speță, acțiunea apare ca fiind inadmisibilă atât timp cât reclamanta nu a formulat contestația administrativă la care era îndreptățită, soluția pronunțată într-o astfel de procedură fiind, de altfel, singura care poate fi atacată la instanța de judecată conform prevederilor art. 218 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Pe fondul cauzei, pârâta apreciază cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă este netemeinică, având în vedere că inspecția fiscală a început la data de_ fiind suspendată începând cu data de_, și a fost
reluată la data de_, urmarea încetării condițiilor care au generat suspendarea.
În speță, verificarea pe obligația TVA care să se pronunțe și în legătură cu rambursarea, s-a realizat în contextul inspecției generale care a vizat și obligația fiscală în cauză pe întreaga perioada scursă de la verificarea anterioară.
Motivația ce a determinat suspendarea inspecției a vizat și taxa pe valoarea adăugată - fără informațiile solicitate verificarea în vederea soluționării decontului respectiv nu putea fi realizată și finalizată. Așa fiind, chiar dacă suspendarea a fost făcută după expirarea termenului de soluționare a decontului, aceasta (suspendarea) se impunea cu strictă necesitate.
Față de cele redate în prezenta, se conchide că acțiunea revendicativă a contribuabilului nu are un fundament legal - în nici un caz nu ar putea fi avut în vedere ca întârziere și intervalul de suspendare, iar posibilitățile de acțiune ale
D.G.F.P. M. au fost la maxim restricționate de întârzierea (relativ la decontul de TVA în cauză) în primirea documentelor de promovare a acțiunii de inspecție respectiva.
Față de cele arătate și având în vedere prevederile legale incidente în speță, pârâta apreciază că susținerile reclamantei relativ la faptul că organul fiscal ar fi încălcat termenul prevăzut de lege pentru soluționarea cererii de rambursare este netemeinică, în condițiile în care inspecția fiscală a fost suspendată.
Drept urmare, cererea reclamantei a fost soluționată în interiorul termenul legal prevăzut de art. 70 din O.G. nr. 92/2003, privind Codul de procedură
fiscală, nefiind depăși cu 108 zile astfel cum în mod eronat susține reclamanta.
In ceea ce privesc cheltuielile de judecată, se solicită respingerea ca neîntemeiat a acestui capăt de cerere, având în vedere că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă.
Reclamanta S.C. M. DSR.L. C. -N. a depus răspuns la întâmpinare
prin care a solicitat respingerea excepției inadmisibilității invocată de pârâte având în vedere faptul că prev. art. 218 C.pr.fiscală invocate de către pârâte în susținerea excepției trebuie coroborate cu celelalte dispoziții ale C.pr.fiscală precum și cu dispozițiile Legii nr. 554/2004 (f.164-173).
Pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE A. F. a depus completare la întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată aducând aceleași critici acțiunii reclamantei pe care le-a formulat și în cadrul întâmpinării depuse (f.193-199).
Reclamanta S.C. M. DSR.L. C. -N. a depus
note de ședință prin care a solicitat respingeri completării la întâmpinare formulată de A.N.A.F. argumentat de faptul că din întregul material probator reiese fără drept de tăgadă culpa procesuală a pârâtei.(f.216-222)
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității pct. I și II din acțiunea introductivă, excepții invocate de pârâte, se rețin următoarele:
La primul petit, reclamanta a solicitat obligarea la plata dobânzilor cuvenite pentru sume restituite în baza deconturilor negative de T.V.A. aferente lunilor 03.2009 și 08.2008 se rețin următoarele:
Pentru analiza acestei excepții se impun a fi făcute mai multe precizări ce vor fi utilizate ulterior și în privința fondului cauzei.
Astfel, procedura de soluționare a cererilor contribuabililor de acordare a dobânzilor, întemeiat pe dispozițiile art. 124 alin. 1 C.pr.fiscală este cea prevăzută de Cap. II din Ordinul nr. 1899/2004.
Sub aspect procedural sunt relevante dispozițiile pct. 4, potrivit cărora plata dobânzii cuvenite contribuabilului se va face numai în baza cererii exprese
depuse de acesta la organul fiscal competent precum și trimiterea pe care pct. 5 o face la dispozițiile O.G. nr. 92/2003.
În consecință, este certă deci obligativitatea soluționării unei cereri de acordare a dobânzilor cu respectarea disp. Ordinului nr. 1899/2004 precum și a celor menționate în C.pr.fiscală. în privința modului de soluționare a contestațiilor împotriva actelor fiscale.
Sub acest aspect, excepția inadmisibilității primului capăt de cerere este întemeiată, parcurgerea procedurii administrativ-fiscale descrisă în Ordinul nr. 1899/2004 fiind obligatorie.
De altfel, acest aspect a făcut și obiectul dosarului nr._ al Curții de Apel C., în care prin sentința civilă nr. 645/_ s-a dat o soluție similară, aflată în prezent în calea de atac a recursului.
Referitor la excepția inadmisibilității celui de al II-lea petit al acțiunii introductive, unde se solicită admiterea acțiunii reclamantei si obligarea pârâtei de rând 1 de a soluționa cererea reclamantei de plata a dobânzii cuvenite pentru sumele restituite în baza deconturilor negative de TVA aferente lunilor martie 2009 si august 2008, cu depășirea termenului legal, precum si fixarea, în temeiul art. 24 al. 1 din Legea 554/2004, a unui termen de maxim 30 de zile de la rămânerea definitiva a prezentei hotărâri, în care organul fiscal sa fie obligat sa emită respectivul act administrativ, urmând ca în cazul în care aceasta obligație nu va fi respectata sa se facă aplicarea art. 24 al. 2 din Legea 554/2004.
Așa cum s-a arătat anterior, acordarea dobânzilor sub aspect procedural este condiționată de formularea unei cereri, soluționabilă în procedura instituită de ordinul amintit.
Reclamanta a formulat cererea de acordare a dobânzilor, aceasta fiind datată_ (f.71).
Nu s-a făcut dovada soluționării acestei cereri de către organul fiscal nici până la data prezentei.
Cu privire la intervalul de timp avut la dispoziție de către organul fiscal pentru soluționarea acestei cereri, pct. 5 din Ordinul nr. 1899/2004 prevede:
"Cererea de plată a dobânzii se soluționează de organul fiscal competent în termenul prevăzut la art. 199 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată.";
Termenul la care se referă art. 199 din C.pr.fiscală este de 45 de zile și față de data cererii, se poate constata că a fost cu mult timp depășit.
Pct. 10 din Cap. II al Ordinului nr. 1899/2004 permite concluzia că actele emise în procedura de soluționare a cererilor de acordare a dobânzilor au natura unor acte administrativ-fiscale, fiind deci incidente, sub aspectul unei contestații viitoare, dispozițiile art. 205 alin. 1 și 2 C.pr.fiscală.
Față de faptul nesoluționării cererii, prezintă relevanță în cauză dispozițiile alin. 2 al art. 205 C.pr.fiscală, unde se arată " Este îndreptățit la contestație numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.";.
De asemenea, Curtea reține și caracterul obligatoriu al procedurii administrative de contestare a actelor fiscale, ce condiționzează, prin morma prevăzută la art. 218 al. 2 din codul d eprocedură fiscală, accesul la o instanță d ejduecată.
În concluzie, Curtea reținând obligativitatea cererii și implicit a procedurii, văzând și dispozițiile art. 205 alin. 2 C.pr.fiscală, apreciază că în privința reclamantei refuzul de soluționare a cererii este cert. Acest lucru nu poate împiedica desfășurarea ulterioară a procedurii fiscale, sub forma contestației întemeiată pe art. 205 alin. 2 C.pr.fiscală.
Nu se impune deci obligarea pârâtei la soluționarea cererii, refuzul fiind cert și atacabil.
Din această perspectivă, excepția inadmisibilității apare ca fiind neîntemeiată.
Referitor la ultimul petit al acțiunii introductive, Curtea reține admisibilitatea acestuia, din următoarele considerente:
S-au arătat anterior considerentele în baza cărora se reține aplicabilitatea disp. art. 205 și urm. C.pr.fiscală în procedura de soluționare a cererii de acordare a dobânzilor.
Este cert refuzul pârâtei de soluționare a cererii de acordare a dobânzilor precum și faptul că față de acest refuz se poate formula contestație.
Reclamanta a formulat contestație, fiind depus actul la fila 75, datat _
.
Pârâta nu a răspuns efectiv la această contestație.
Cu privire la procedura de urmat în această situație, Curtea apreciază că
numai după soluționarea contestației reclamanta are deschisă calea de atac la instanța de judecată, așa cum cere art. 218 alin. 2 C.pr.fiscală.
Sunt reamintite cele arătate anterior referitoare la obligativitatea procedurii fiscale și la faptul că obiect al contenciosului fiscal îl poate constitui doar decizia de soluționare a contestației, atunci când procedura de soluționare a cererii inițiale implică dispozițiile C.pr.fiscală.
În consecință, în temeiul textelor legale menționate anterior Curtea va admite excepția inadmisibilității primului capăt de cerere și în consecință, va respinge primul capăt de cerere ca inadmisibil și va admite în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. M. DSR.L. C. -N., iar pârâta A.N.A.F.
D. G. DE S. A C. va fi obligată să soluționeze contestația reclamantei din data de_, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri (art. 24 al. 1 din Legea nr. 554/2004).
De asemenea, se va respinge excepția inadmisibilității celui de al doilea capăt de cerere și se va respinge cel de al doilea capăt de cerere formulat de reclamantă.
În temeiul art.276 C.pr.civ., Curtea va obliga pârâtele să achite reclamantei suma de 3.595,41 lei, cheltuieli de judecată parțiale, motivat de faptul admiterii doar în parte a acțiunii introductive
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite excepția inadmisibilității primului capăt de cerere și în consecință respinge primul capăt de cerere ca inadmisibil.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. M. D.
S.R.L. C. -N., cu sediul în C. -N., Bd. Muncii nr. 18 jud. C., având număr de ordine în Registrul Comerțului J_, CUI RO 9338154, în contradictoriu cu pârâții A.N.A.F. - D. G. DE A. A M. C., cu sediul în B.
, strl. A., nr. 17, sector 5, B., A.N.A.F. - D. G. A F. P. M.
A. DE I. F., cu sediul în Tg.-M., str. Gh. D., nr. 1-3, jud. M. ,
A.N.A.F. - D. G. DE S. A C., cu sediul în B., strl. A., nr. 17, sector 5, B. și în consecință:
Obligă pârâta A.N.A.F. - D. G. DE S. A C. să soluționeze contestația reclamantei din data de_, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Respinge excepția inadmisibilității celui de al doilea capăt de cerere. Respinge cel de al doilea capăt de cerere.
Obligă pârâtele să achite reclamantei suma de 3.595,41 lei, cheltuieli de judecată parțiale.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, ce se va depune la Curtea de Apel C., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședința publică din 27 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. M. D. C.
Red.M.D./_ .
Dact.H.C./5 ex.
