Sentința civilă nr. 5807/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ *
Operator date 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR.5807/2013
Ședința publică din 20 Decembrie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: Ț. D. B.
Grefier: S. I.
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul I. S. M. cu domiciliul în Z., B-dul M. V., nr. 7, bl. D, sc. B, et. 5, ap. 15, județul S., în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. A JUDEȚULUI S., cu sediul în Z., Piața I. M., nr.15 județul S., A.
F. P. A MUNICIPIULUI Z.,
cu sediul în Z., Piața I. M., nr.15, județul S. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. - M. M. LUI
, cu sediul în B., sector 6, S. I., nr. 294/A, jud. Ilfov, având ca obiect anulare act administrativ - REVIZUIRE - Dosar nr._, casat cu trimitere spre rejudecare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este legal timbrată.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța, în baza dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului S. la data de_, reclamantul I. S. M. a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună revizuirea sentinței civile nr.6109/_ pronunțată de Tribunalului
S. în dosar nr._, obligarea Administrației F. P. Z. să restituie reclamantului suma de 5934 lei, reprezentând taxă poluare, cu dobânda legală de la data plății, până la achitarea efectivă.
În motivarea cererii sale, revizuentul a arătat că prin sentința civilă nr.6109/_ a Tribunalului S. s-a respins ca nefondată cererea de restituire a sumei de 5.934 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, precum și cererea de chemare în garanție formulată de DS în contradictoriu cu A. F. pentru M. - M. M. lui. Reclamantul nu a recurat sentința civilă pe motivul
că la acea dată era de notorietate practica instanțelor din raza Curții de A. C., prin care se respingeau acțiunile a vând ca obiect restituirea taxei de poluare.
La data de_, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în Cauza C-402/09 (cauza Tatu), referitoare la compatibilitatea taxei de poluare instituită prin dispozițiile OUG 50/2008. Instanța de fond nu a reținut că în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național.
D. G. a F. P. S., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire, întrucât sentința civilă nr.6109/_ pronunțată de Tribunalului S. nu a fost pronunțată prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale,măsurile stabilite prin OG 50/2008 sunt compatibile cu prevederile din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, taxa a fost achitată de petent în baza dispozițiilor legale în vigoare, iar suma solicitată nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabililor, iar dispozițiile Curții de Justiție a Uniunii Europene din Cauza Tatu nu incidente cauzei și nu produc efecte juridice .
Prin sentința civilă nr. 593/_, Tribunalul Sălaj a respins cererea formulată de reclamantul I. S. în contradictoriu cu D. G. A F. P.
S., A. F. P. Z. și A. F. PENTRU M. B., de revizuire a Sentinței civile nr.6109/_, pronunțată de Tribunalul Sălaj în Dosar nr._ .
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, îndreptată împotriva hotărârilor devenite irevocabile prin respingerea recursului sau nerecurare și poate fi admisă numai în condițiile și cazurile prevăzute în mod expres și limitativ de legea procedurală internă.
Potrivit art.21 alin.(2) din Legea nr.554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.262/2007, "constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată. Cererea de revizuire se introduce în termen de 15 zile de la comunicare, care se face, prin derogare de la regula consacrată de art. 17 alin. (3), la cererea temeinic motivată a părții interesate, în termen de 15 zile de la pronunțare. Cererea de revizuire se soluționează de urgență și cu precădere, într-un termen maxim de 60 de zile de la înregistrare";.
Textul de lege tocmai enunțat a fost însă abrogat prin Legea nr.299/2011 publicată în Monitorul Oficial nr.916/_, astfel că în prezent motivul de revizuire invocat în prezenta cauză nu mai subzistă.
Normele procedurale fiind de imediată aplicabilitate-dacă legiuitorul nu dispune contrariul- tribunalul a constatat că cererea de revizuire formulată de reclamant nu a putut fi primită, așa încât aceasta a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul I. S. M., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de revizuire.
În motivarea recursului se arată că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Cu privire la motivul de revizuire pentru motivul arătat de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, apreciază că în lipsa unei intervenții a legiuitorului, în prezent nu există un termen limită în interiorul căruia justițiabilii sunt obligați să formuleze cererea de revizuire a hotărârii judecătorești pronunțate cu încălcarea dreptului european, o asemenea cerere putând fi formulată oricând.
Apreciază că în prezent nu se poate considera că ar fi aplicabil vreunul dintre termenele de revizuire menționate de art. 324 Cod proc.civ., apreciind că există practic termene de revizuire de o lună (art. 324 alin.(1) pct. 1,2,3 și 4, de 6 lini (art. 324 alin.(1) pct. 5), de 15 zile (art. 324 alin.2) sau de 3 luni (art. 324 alin. 3). Astfel, Legea nr. 554/2004 se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă doar în măsura în care aceste dispoziții sunt compatibile cu legea contenciosului administrativ. În condițiile în care nu există însă un termen general de revizuire, în Codul de procedură civilă, este inadmisibil să ne referim la oricare dintre aceste termene pentru a limita posibilitatea exercitării căii de atac a revizuirii din contenciosul administrativ. De altfel, trebuie subliniat și faptul că legiuitorul nu a avut niciodată în vedere dispozițiile Codului de procedură civilă pentru termenul de revizuire din Legea nr. 554/2004, întrucât nu a făcut trimitere la termenul de 15 zile menționat de art. 324 alin. (2) Cod procedură civilă, ci a fixat un termen propriu de revizuire. Pe cale de consecință, cu atât mai puțin s-ar putea susține o variantă a raportării la dispozițiile Codului de procedură civilă pentru determinarea termenului în care poate fi formulată, la nivelul anului 2011, o cerere de revizuire fondată pe dis part. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Analizând recursul formulat, Curtea a reținut următoarele:
În conformitate cu art. 725 alin. 3 C. pr. civ., hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care au fost pronunțate. Textul nu distinge între căi de atac ordinare și extraordinare, cum este revizuirea, astfel încât nici instanța nu trebuie să opereze o atare distincție, revizuirea existând în situația în care această cale era abilitată de legea de la momentul pronunțării hotărârii.
În speță, cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Tribunalului S. la data de_, iar Legea (nouă) nr. 299/2011 a fost publicată în Monitorul Oficial din 12 decembrie 2011, fără ca aceasta să fie aplicabilă hotărârii pronunțate sub imperiul legii anterioare.
Față de cele de mai sus, prin Decizia civilă nr. 9413/_, Curtea de A.
, în temeiul art. 312 alin. 5 teza I C. pr. civ., a admis recursul, a casat în întregime sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Asupra cauzei de față, tribunalul constată că:
Prin sentința civilă nr. 6109/_, pronunțată de Tribunalului S. în dosar nr._, s-a respins acțiunea formulată de I. S. M. împotriva pârâtelor
G. A F. P. S. și A. F. P. Z., precum și cererea de chemare în garanție împotriva ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU M. . S-a respins și excepția invocată în cauză.
Urmărind modificările succesive ale O.U.G. nr. 50/2008 s-a reținut, în esență, faptul că perceperea taxei de poluare cu ocazia înmatriculării în România a unui autovehicul respectă exigențele legislației interne și nu contravine normelor comunitare.
Verificând motivul de revizuire invocat, tribunalul subliniază că prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 (Cauza Tatu), referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial, partea a I-a nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, respectiv cu dispozițiile art. 110 din TFUE, s-a concluzionat astfel:
Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea a mai reținut, statuând asupra caracterului discriminator al prevederilor O.G. nr. 50/2008, că deși statele membre păstrează, în materie fiscală, competențe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE.
După cum CJUE a stabilit în cauza Benedetti c. Munari (C 52/76) hotărârea preliminară este obligatorie pentru instanța națională: "scopul hotărârii preliminare este de a decide asupra dreptului, iar această hotărâre este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și a actului comunitar în cauză";.
Dispozițiile și interpretările CJUE în cauza Tatu sunt pe deplin aplicabile și raportului juridic dedus judecății, în care reclamanta urmărește a fi scutită de plata taxei de poluare, invocând caracterul discriminator al acesteia.
Potrivit art. 21 alin. (2) din Legea 554/2004 "Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin.
(2) din Constituția României, republicată. Cererea de revizuire se introduce în termen de 15 zile de la comunicare, care se face, prin derogare de la regula consacrată de art. 17 alin. (3), la cererea temeinic motivată a părții interesate, în termen de 15 zile de la pronunțare. Cererea de revizuire se soluționează de urgență și cu precădere, într-un termen maxim de 60 de zile de la înregistrare
";.
Curtea Constituțională, în Decizia nr. 1609 din_, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 70 din_, referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, s-a pronunțat în sensul admiterii excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 alin. (2) teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, respectiv: ``Cererea de revizuire se introduce în termen de 15 zile de la comunicare, care se face, prin derogare de la regula consacrata de art. 17 alin. (3), la cererea temeinic motivată a părții interesate, în termen de 15 zile de la pronunțare.``
Singurul text din Constituție consacrat actelor Curții Constituționale este art.145, intitulat Deciziile Curții Constituționale, care, la alineatul (2), prevede: "Deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii si au putere numai pentru viitor. Ele se publică în Monitorul Oficial al României".
Decizia prin care Curtea Constituțională, în exercitarea controlului concret, posterior, rezolvă, prin admitere, excepția de neconstituționalitate este obligatorie si produce efecte erga omnes și nu numai inter partes litigantes, deși este pronunțată în cadrul unui litigiu care există în fața justiției între anumite părți determinate.
Dispozițiile constatate ca neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca neconstituționale sunt suspendate de drept .
Potrivit art. 28 al. 1 din Legea nr. 554/2004, dispozițiile legii contenciosului administrativ se completează cu prevederile Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte.
Art. 322 din codul de procedură civilă nu prevede posibilitatea de solicitare a revizuirii unei hotărâri rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului dreptului comunitar, reglementat de art. 148 al. 2, coroborat cu art. 20 al. 2 din Constituția României, prin urmare,în dreptul comun nu este stabilit nici un termen de formulare a unei cereri de revizuire întemeiată pe aceste motive .
O intervenție legislativă asupra textului declarat ca fiind contrar Constituției, respectiv art. 21 alin. (2) teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 a avut loc prin Legea nr. 299/2011 publicată în Monitorul Oficial nr. 916/_, când a fost abrogat textul acestui articol. Se constată că, de la data publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 1609/2010 până la data formulării prezentei cereri de revizuire (_ ), nu a existat un text legal care să limiteze în timp formularea unei cereri de revizuire a hotărârilor rămase definitive si irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată, având ca obiect înmatricularea autovehiculelor fără plata taxei de poluare.
De asemenea, cererea de revizuire în speță a fost motivată de pronunțarea hotărârii preliminare de către CJUE în cauza C 402/2009 - cauza Tatu .
Tribunalul constată, raportat la cele ce preced, că este admisibilă cererea formulată de revizuient, cu referire expresă la hotărârea CJUE în Cauza Tatu (publicată în Jurnalul European la data de_ ), dar și la Cauza C-263/10- I. n Nisipeanu din 7 iulie 2011 (publicată în Jurnalul European la data de_ ), asupra interpretării aceluiași art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, prin prisma modificărilor și completărilor ulterioare aduse O.U.G. nr. 50/2008, pronunțate ulterior rămânerii irevocabile a sentinței a cărei revizuire se solicită.
Așa fiind, în baza textului legal sus evocat,se va respinge excepția inadmisibilității cererii de revizuire, invocată de D. G. a F. P. S., iar cererea de față va fi încuviințată.
Pe fondul cauzei, urmare a încuviințării cererii de revizuire, tribunalul reține următoarele:
Prin acțiunea sa, formulată împotriva Administrației F. P. Z., reclamantul a solicitat anularea adresei nr. 28121/_ emisă de pârâtă și obligarea sa la restituirea sumei de 5934 lei achitată la data de_, conform chitanței seria TS6 nr. 6213999, reprezentând taxa de poluare. Ulterior, reclamantul a solicitat și dobânda legală de la data plății, până la achitarea efectivă. În motivare, reclamantul a arătat că a cumpărat, un autoturism inițial înmatriculat în Austria, stat membru al U.E., însă, pentru înmatricularea în România, reclamantul a achitat suma de 5934 lei cu titlu de taxă de poluare.
Ulterior, reclamantul a solicitat restituirea taxei, dar cererea sa a fost respinsă prin adresa nr. 28121/_ .
În susținerea cererii, reclamantul a invocat și a dezvoltat pe larg aspecte privind prioritatea dreptului comunitar față de prevederile naționale, respectiv tratamentul discriminator al taxei speciale de poluare.
În probațiune, au fost depuse la dosar înscrisuri.
Prin întâmpinarea depusă, D. G. a F. P. S. a solicitat, în nume propriu și în numele Administrației F. P. Z., respingerea acțiunii ca inadmisibilă în principal, întrucât reclamantul nu a urmat procedura prealabilă de contestare prevăzută de OUG 50/2008 și de Codul de procedură fiscală, iar adresa a cărei anulare o solicită nu constituie act administrativ.
În ceea ce privește fondul cauzei, D. G. a F. P. S. a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, pe motiv că reclamantul a achitat taxa în baza dispozițiilor legale în vigoare, iar suma solicitată nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabililor.
Totodată, DS în nume propriu și al A. Z. a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. Pentru M., arătând în motivare că art. 1 alin. 1 prevede că taxa de poluare constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Totodată, alineatul 2 al aceluiași articol prevede programele și proiectele pentru protecția mediului finanțate din plata taxei pe poluare. Mai departe, art. 5 alin. 4 prevede că taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru M. . S-a solicitat ca, în cazul în care va fi admisă acțiunea, să fie obligată chemata în garanție la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare.
Chemata în garanție, legal citată, nu a depus întâmpinare.
Potrivit prevederilor art.137 C.proc. civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată.
Reclamantul s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal.
Potrivit art. 205 alin. (1) Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație,
potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Prin urmare, raportat la faptul că reclamantul a inițiat procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pârâta a comunicat refuzul său, după cum menționează prin întâmpinare, cererea se încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Conform dispozițiilor din capitolul I pct. 3 alin.1 din Ordinul nr.1899/2004 emis de M. F. publice, pentru restituirea sau rambursarea sumelor de la buget, nu se cere efectuarea unor proceduri prealabile, singura condiție fiind depunerea cererii de restituire in cadrul termenului legal de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui in care a luat naștere dreptul la restituire.
În speță, reclamantul nu contestă cuantumul taxei de emisii poluante, modul de calcul al acesteia, ci invocă caracterul său discriminator. Mai trebuie observat că obiectul acțiunii judiciare îl constituie refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului reclamantului, situație prevăzută de art. 8 al.1, teza a II-a din Legea nr. 554/2004. Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe, pe care reclamantul o consideră nedatorată, îl îndrituiește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată, iar căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta ca nefiind urmate de către reclamant și care, dacă nu sunt utilizate, paralizează demersul judiciar de față, nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii.
De altfel, în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de A. Iași și Colegiul de conducere al Curții de A. C., Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, în Decizia nr. 24/2011, că :"Procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod.";
Pentru considerentele de mai sus, instanța constată că excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta DS în nume propriu și în numele Administrației F. P. Z. este nefondată și va fi respinsă.
Excepția inadmisibilității acțiunii de anulare a adresei nr. 28121/_ urmează a fi admisă, pentru următoarele considerente: conform art.8 din Legea nr. 554/2004, în materie de contencios administrativ, controlul judecătoresc se exercită împotriva actelor unilaterale cu caracter individual sau normativ emise de o autoritate publica [....] care dau naștere, modifică sau sting raporturi juridice.
Cum adresa a cărei anulare o solicită reclamantul nu are aceste caractere, este exceptată controlului judecătoresc in procedura de contencios administrativ, motiv pentru care acțiunea reclamantului privind anularea acesteia va fi respinsă.
Asupra fondului cauzei de față, tribunalul constată că:
Starea de fapt dedusă judecății, conform înscrisurilor depuse la dosar - și de altfel necontestată - este aceea că, în vederea efectuării primei înmatriculări în România a autovehiculului, reclamantul a achitat la Trezoreria Administrației F.
P. Z. suma de 5934 lei, cu titlu de taxă de polare.
Această taxă a fost stabilită prin aplicarea elementelor de calcul prevăzute de
O.U.G. nr. 50/2008.
Potrivit O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România [art. 4 lit. a)], fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece O.U.G. nr. 50/2008 a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 [art. 14 alin. (1)], rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă [art. 5 alin. (1)].
Rezultă, așadar, că diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din Uniunea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România.
Drept urmare, trebuie observat că taxa instituită prin O.U.G. nr. 50/2008 contravine în mod vădit politicii legislației europene în materie de fiscalitate. Astfel, conform art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Comunității Europene nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, în timp ce reclamantul susține nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Pe fond, tribunalul apreciază că argumentele invocate de reclamant în sprijinul cererii sale sunt pertinente și pe deplin lămuritoare în sensul că taxa de poluare ce trebuie achitată cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 50/2008, are, în realitate, aceeași finalitate (scop) cu taxa specială de primă înmatriculare prevăzută de art. 2141 - 2143 Cod fiscal, pe care, de altfel, o înlocuiește - și anume, restricționarea la import a autovehiculelor, în special a celor second-hand, inclusiv cele provenite din spațiul Uniunii Europene.
Prin această măsură restrictivă la import, se încalcă însă normele primare de drept comunitar, obligatorii și cu aplicabilitate directă de către statele membre ale Uniunii Europene, așa cum sunt ele interpretate și dezvoltate în jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene (CJCE) de la Luxembourg.
În acest sens, art. 90 pct. 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare";.
De altfel, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a stabilit pentru prima oară, în anul 1974 (cauza Dassonville) că toate regulile comerciale instituite de statele membre care au capacitatea de a împiedica, direct sau indirect, în fapt sau potențial comerțul intercomunitar sunt considerate măsuri echivalente cotelor vamale, în speța de față taxa specială de primă înmatriculare, ceea ce contravine prevederilor Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene.
Noțiunea de taxă cu efect echivalent a fost dezvoltată în jurisprudența CJCE, în sensul că orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia și care reprezintă o taxă specială de înmatriculare propriu-zisă, constituie o taxă cu efect echivalent în sensul articolelor 23 CE și 25 CE (a se vedea, în special, hotărârile din 17 iulie 1997, Haar Petroleum, C-90/94, Rec. p. I-4085, punctul 20, din 2 aprilie1998, Outokumpu, C-213/96, Rec. p. I-1777, punctul 20, precum și cea din 5 octombrie 2006, Nadasdi-Nameth).
După cum a statuat deja Curtea, articolul 90 CE reprezintă în cadrul Tratatului CE o completare a dispozițiilor privind suprimarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (hotărârile din 15 iunie 2006 Air Liquide Industries Belgium, C-393/04 și C-41/05, încă republicată în Recueil, punctul 55 și jurisprudența citată, precum și Nadasdi et Nemeth, citată anterior, punctul 45).
De asemenea, în materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie importate, Curtea a considerat că articolul 90 CE vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne cu privire la concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import (a se vedea hotărârile din 29 aprilie 2004, Weigwl, C-387/01, Rec. p. I-4981, punctul 66 și jurisprudența citată, precum și Nadasdi si Nemeth, citată anterior, punctul 46).
În plan intern, Constituția României prevede în mod expres (art. 148), că urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin. 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 (alin. 4).
Prin Decizia în cauza Costa/Enel (1964), CJCE a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa specială auto (taxa de poluare) a fost introdusă în legislația internă prin O.U.G. nr. 50/_ privind modificarea Codului Fiscal.
În cauza Simmenthal (1976), CJCE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 (Cauza Tatu-hotărârea din 7 aprilie 2011), referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, în versiunea inițială, cu dreptul comunitar, respectiv cu dispozițiile art. 110 din TFUE, s-a concluzionat
astfel:";Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.";
Curtea a mai reținut, statuând asupra caracterului discriminator al prevederilor O.G. nr. 50/2008, că, deși statele membre păstrează, în materie fiscală, competențe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE.
După cum CJUE a stabilit în cauza Benedetti c. Munari (C 52/76) hotărârea preliminară este obligatorie pentru instanța națională: "scopul hotărârii preliminare este de a decide asupra dreptului, iar această hotărâre este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și a actului comunitar în cauză";.
Totodată, prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza I. n Nisipeanu (hotărârea din 7 iulie 2011), s-a respins cererea de limitare în timp a efectelor hotărârii preliminare. Pe cale de consecință, efectul hotărârilor interpretative este foarte bine sesizat în par. 32 din hotărârea Nisipeanu:"În conformitate cu o jurisprudență constantă, interpretarea unei norme a dreptului Uniunii dată de Curte în exercitarea competenței pe care i-o conferă, articolul 267 TFUE lămurește și precizează semnificația și domeniul de aplicare al acestei norme, astfel cum trebuie sau cum ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la intrarea sa în vigoare".
Astfel fiind, Tribunalul are în vedere faptul că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte, care a generat sesizarea, ci în toate cauzele deduse judecății. Instanța apreciază că în acest mod sunt respectate prevederile art. 148 al. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE, precum și jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal),din care rezultă că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne, indiferent de modul și momentul la care a fost sesizată neconcordanța dintre pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte și legile interne .
În consecință, dispozițiile și interpretările CJUE în cauzele Tatu și Nisipeanu sunt pe deplin aplicabile și raportului juridic dedus judecății, în care reclamantul urmărește a fi scutit de plata taxei de poluare, invocând caracterul discriminator al acesteia.
Instanța constată că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național, după cum rezultă fără echivoc din art. 148 din Constituția României, republicată și Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel
stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru cele ce preced, instanța va schimba hotărârea atacată.
Tribunalul constată întemeiată acțiunea formulată de I. S. M., pe care o va admite în parte, în sensul obligării A. Z. la restituirea sumei 5934 lei reprezentând diferență taxă de poluare, cu dobânda legală de la data plății,_, până la achitarea efectivă. Petitul privind anularea adresei nr. 28121/_ va fi respins.
Cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva Administrației
pentru M. urmează a fi admisă.
Astfel, raportat la prevederile H.G. 686/2008 privind normele metodologice de aplicare a O.G. 50/2008 taxa de poluare se achită la unitățile Trezoreriei Statului, însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M.
, astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța va admite cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
În cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E:
Respinge excepția inadmisibilității cererii de revizuire, invocată de D.
a F. P. S. .
Încuviințează cererea de revizuire formulată de revizuientul I. S. M. contra sentinței civile nr. 6109/_, pronunțată de Tribunalul Sălaj în Dosar nr._ și, rejudecând cauza în fond, schimbă hotărârea atacată, după cum urmează:
Admite excepția inadmisibilității cererii de anulare a adresei nr.28121/_
, invocată de D. G. a F. P. S. și respinge petitul formulat în acest sens.
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile de contestare, invocată de D. G. a F. P. S. .
Admite în parte acțiunea formulată de I. S. M., cu domiciliul în Z.
, b-dul M.Viteazu nr. 7,bl.D,sc.B,et. 5,ap. 15, jud. S. și, în consecință, obligă A.
F. P. Z. (în urma reorganizării - A. J. a F. P. S. ), cu sediul în Z., Piața I. M., nr. 15,jud. S. să restituie reclamantului suma de 5934 lei, reprezentând taxă poluare, cu dobânda legală de la data plății (_ ) până la achitarea efectivă.
Admite cererea de chemare în garanție a pârâtei A. F. pentru M.
. Obligă chemata în garanție să vireze în contul pârâtei A. J. a F. P.
S. suma de 5934 lei, încasată cu titlu de taxă de poluare.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din_, la sediul Tribunalului S. . PREȘEDINTE, GREFIER,
Ț. D. B. S. I.
Red.Ț.D.B../_
Dact.S.I../_
Ex.6/com 4 ex./_
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
