Sentința civilă nr. 636/2013. Contencios. Despăgubire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA C I V I L Ă Nr. 636/2013
Ședința publică din data de 29 Aprilie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: M. L. B., judecător GREFIER.: M. DP
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul
I. SS
, împotriva pârâtei A. F. P. A O. N.
, având ca obiect despăgubire-restituire taxă poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Tribunalul apreciază cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin cererea înregistrată la tribunal cu nr. de mai sus, reclamantul/a I. SS a chemat în judecată pârâta A. F. P. a O. N. solicitând obligarea pârâtei la restituirea taxei de poluare pentru autovehicule achitată de reclamant/ă în cuantum de 5597 lei achitată prin chitanța TS8 nr. 3254963/_ cu titlu de taxă poluare, plus dobânda aferentă de la data plății și până la restituirea efectivă, cu cheltuieli de judecată..
În motivare se arată că a achiziționat dintr-un stat membru al UE, un autovehicul marca Volvo S60T, nr. de identificare YV1RS49K212005273, inițial fiind înmatriculat într-un alt stat membru al UE, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar în dovedire, iar pentru înmatriculare a fost nevoit/ă să achite taxa auto de poluare, în cuantum de 5597 lei achitată prin chitanța TS8 nr. 3254963/_ .
S-au invocat cauza Tatu vs România prin care s-a hotărât că Articolul 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (fostul art. 90 CE - n.n.) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională."
În această hotărâre Curtea a amintit că dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, această interdicție vizând garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import. În continuare, Curtea a constatat că regimul de impozitare instituit prin reglementarea română nu face vreo deosebire nici între vehicule în funcție de proveniența lor, între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Astfel, taxa este datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de faptul că vehiculul a fost cumpărat pe piața națională sau importat. Cu toate acestea, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale.
Prin această diferență de aplicare a taxei, se introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele intrate în țara noastră din UE cu scopul reînmatriculării, în situația în care aceste
autovehicule au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatriculările autovehiculelor deja înmatriculate în România, această taxă nu se mai percepe.
În concluzie, dată fiind supremația dreptului comunitar asupra dreptului intern, în conformitate cu prevederile art. 148 alineatul (2) și alineatul (4) din Constituția României, coroborate cu prevederile articolului 90 din Tratatul CE, reiese că prin introducerea taxei speciale de poluare pentru autovehicule legiuitorul a încălcat dispozițiile exprese ale Tratatului CE.
Indiferent ce denumire ar putea purta o asemenea taxă, în nici un caz ea nu poate fi considerată taxă de mediu, fiindcă nu se aplică și autovehiculelor deja înmatriculate în țară, indiferent de vechimea, poluarea pe care o produc acestea din urma sau gradul lor de uzura. Este principial, normal, moral și legal să se aplice principiul conform căruia, când un stat membru UE a impus o taxă contrară dreptului comunitar, să fie obligat să restituie taxa percepută prin aplicarea unor dispoziții legale interne care contravin normelor CE.
A susținut că România fiind membru al Uniunii europene, potrivit art.148 din Constituție, prevederile tratatelor constitutive ale UE, și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de prevederile legale interne, sens în care a făcut referire și la jurisprudențe CJE în cauza Costa/Enel din 1964 unde s-a statuat că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă ce are prioritate de aplicare chiar și față de dreptul național ulterior.
În drept, s-au invocat art.15, 148 al 2,4 din Constituția României, art.1, art.2 și art.7 din legea nr.554/2004, art. 110 din Tratatul C.E., art.70, art.205-207 Cod procedură fiscală, OG 9//2000, OG 13/2011, art.274 Cod procedură civilă.
Pârâta A. F. P. N. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată ca fiind neîntemeiată.
În susținerea acestei poziții procesuale s-a arătat că taxa achitată a fost stabilită de către organul fiscal în conformitate cu dispozițiile legii nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante.
Obligația de plată a taxei se naște, conform prevederilor legale reliefate, cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri expres prevăzute.
Potrivit reglementărilor mai sus menționate taxa de primă înmatriculare se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, atât în cazul celor noi cât și în situația celor rulate. Taxa de primă înmatriculare se aplică nu numai autoturismelor rulate ci și autoturismelor noi produse în țară și în străinătate. Legea nu face nici o deosebire cu privire la vechimea sau proveniența autoturismelor, taxa de poluare fiind aplicabilă în situația în care autoturismul se înmatriculează pentru prima dată în România. Taxa specială are un pronunțat caracter de taxă de poluare este un instrument având ca scop principal modificarea comportamentului de deteriorare a mediului, fiind o taxă de primă înmatriculare România, iar nu de reînmatriculare în țară, ori pentru fiecare înmatriculare în România.
S-a susținut faptul că legea nr.9/2012 este în concordanță cu prinvcipiile euriopene de impozitare, fiind o taxă de mediu care descurajează poluarea produsă de autovehicule, sumele colectate fiind destinate exclusiv finanțării proiectelor și programelor de protecție a mediului. În ce privește OUG nr.1/2012 s-a susținut că este o măsură temporară, fiind necesară alocarea unui tim,p de 1 an pentru evaluarea impactului pe care măsurile luate le au în plan economic și social. Tasxa pentru emisiile poluante nu poate fi asimilată impozitelor interne, fiind percepută tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze un autoturism, indiferent de proveniența și vechimea acestuia.
De asemenea, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru M.
prin care au solicitat obligarea chematei în garanție la plata sumei solicitate de reclamantă, a dobânzilor, precum și a cheltuielilor de judecată, în cazul în care instanța admite acțiunea introductivă.
În motivare se arată că art. 5 alin.1-3 din legea nr.9/2012 prevede că cel ce încasează taxa de poluare este organul fiscal teritorial competent din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, potrivit dispozițiilor O.G. nr. 92/2003, însă destinatarul sumelor încasate cu titlu de taxa de poluare este A. F. pentru M. ,iar dobânzile cuvenite contribuabilului se suportă din același buget și cont de venit bugetar din care s-a făcut restituirea sumei pentru care s-a solicitat plata dobânzii, potrivit prevederilor OMFP nr.1899/2004.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Reclamantul/a a achitat suma de 5597 lei taxă emisii poluante, achitată prin chitanța TS8 nr. 3254963/_ cu titlu de taxă emisii poluare, stabilită conform deciziei de calcul emisă de pârâtă, în vederea înmatriculării în România a autovehiculului marca un autovehicul marca Volvo S60T, nr. de identificare YV1RS49K212005273, inițial fiind înmatriculat într-un alt stat membru al UE, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar în dovedire.
Tribunalul arată că este unanim admis, atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E., că art. 90 din Tratat, actualmente art.110, produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Într-o atare ipoteză, revine jurisdicțiilor să elimine orice disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului trebuie aplicate de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii.
Din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, fiind evidențiat, ca atare și în nota de fundamentare a OUG nr.50/2008. Aceasta realitate juridică europeană are drept implicație la nivel național împrejurarea că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. Cu toate acestea, articolul 110 din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton.
Având în vedere că nu există legislație europeană primară sau secundară care să instituie un anumit model de așezare a taxării autovehiculelor, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anume model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la art. 110 din Tratat precum și la jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Altfel spus, taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracter adecvat și proporțional sau poluatorul plătește. Curtea Europeană de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv.
De asemenea, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu (A se vedea Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene în Cauzele conexate C-290/05 si 333-05 Mos Nadasdi si Ilona Nemeth, par. 52.)
S-a statuat, de asemenea, că dacă taxa pentru poluarea autovehiculelor este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt eminamente obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare sau neconforme cu jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Jurisprudența CJCE a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată încorporată într-un autovehicul național similar (a se vedea Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene în Cauza C-345/93 Nunes Tadeu, par. 20).
Cât privește o comparație cu privire la autovehiculele deja existente în parcul auto național, Curtea s-a pronunțat în sensul că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale deoarece articolul 90 TCE nu este menit să împiedice un stat membru de a
introduce taxe noi sau sa schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente. (A se vedea, Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene în Cauzele conexate C-290/05 si 333-05 Ăkos Nadasdi și Hona Nemeth, par. 49).
Potrivit art. 1 alin. 1 din legea nr.9/2012, prezenta lege stabilește cadrul legal privind instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, denumită în continuare taxă. Taxa se face venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Tribunalul consideră că prevederile acestei legi sunt incompatibile cu prevederile dreptului european mai ales că prin OUG nr.1/2012 începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se suspendă până la 1 ianuarie 2013.
Trebuie reliefat faptul că Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre preliminară în Cauza I. Tatu c. statului român, ca urmare a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la data de 18 iunie 2009, referitoare la compatibilitatea taxei de poluare instituită prin OG nr.50/5008 cu dreptul comunitar, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat astfel: "Articolul 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (fostul art. 90 CE - n.n.) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională."
În această hotărâre Curtea a amintit că dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, această interdicție vizând garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import. În continuare, Curtea a constatat că regimul de impozitare instituit prin reglementarea română nu face vreo deosebire nici între vehicule în funcție de proveniența lor, între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Astfel, taxa este datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de faptul că vehiculul a fost cumpărat pe piața națională sau importat. Cu toate acestea, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale.
Verificând dacă această taxă creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, Curtea a examinat în primul rând dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare, înmatriculate anterior pe teritoriul național și supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei în cauză. Apoi, Curtea a examinat neutralitatea acestei taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost deja înmatriculate pe teritoriul național înainte de intrarea în vigoare a taxei, respectiv la 1 iulie 2008.
În ceea ce privește primul aspect al neutralității taxei, Curtea a amintit că există o încălcare a dreptului Uniunii atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național. În această privință, Curtea a constatat că reglementarea română este conformă cu dreptul Uniunii întrucât ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea vehiculului și asigură astfel că această taxă nu depășește valoarea reziduală încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse acestei taxe cu ocazia înmatriculării lor.
În schimb, în ceea ce privește al doilea aspect al neutralității taxei, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de
piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Astfel, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Deci, art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Tribunalul consideră că în condițiile adoptării OUG nr.1/2012 sunt pe deplin aplicabile în speță aceste statuări date de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, putându-se considera că reglementarea internă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Având în vedere aceste considerente, reținând caracterul obligatoriu al deciziilor anterior evocate, pentru celelalte instanțe naționale care sunt sesizate cu o problemă similară, tribunalul apreciază acțiunea reclamantului/ei ca fiind întemeiată, astfel că o va admite, în sensul că va obliga pârâta să restituie reclamantului/ei suma de 5597 lei achitată prin chitanța TS8 nr. 3254963/_ cu titlu de taxă emisii poluante, plus dobânda legală calculată, conform prevederilor din OG 13/2011, de la data plății până la restituirea efectivă, impunându-se repararea integrală a prejudiciului constând în folosul nerealizat, întrucât trebuie realizată o justă reparație a prejudiciului produs contribuabilului prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, tribunalul constată că pârâta a căzut în pretenții și se află în culpă procesuală, motiv pentru care va fi obligată să plătească suma de 539,30 lei cheltuieli de judecată, din care suma de 500 lei reprezintă onorariu avocațial achitat potrivit chitanței justificative depuse la dosar, iar suma de 39,30 lei reprezintă contravaloare taxă judiciară de timbru și timbru judiciar aferente acțiunii.
Având în vedere această situație, tribunalul, constatând că pârâta a căzut în pretenții față de reclamant/ă, pe cale de consecință, față de soluția adoptată referitor la acțiunea principală și față de dispozițiile art. 60 C.pr.civ., art. 1 alin. 1 și art. 5 alin.3 din legea nr.9/2012 care dispun că taxa se face venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, taxă care se calculează de autoritatea fiscală competentă. Conform art. 10 din același act normativ "stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, realizându-se de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală";, rezultă că cel ce încasează taxa de poluare este organul fiscal teritorial competent din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, potrivit dispozițiilor OG nr. 92/2003, însă destinatarul sumelor încasate cu titlu de taxa de poluare este A.
F. pentru M. , fapt ce reiese și din dispozițiile art. 5 alin. 3 din aceeași lege. În baza acestor considerente, tribunalul va admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă și va obliga chemata în garanție să plătească pârâtei sumele menționate anterior reprezentând taxă emisii poluante, dobândă legală și cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul/a I. SS, cu domiciliul în T., nr.393A, județul Bistrița N., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a O. N. , cu sediul în N., str. G., nr.3, jud. Bistrița-N. și, în consecință:
- obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 5597 lei achitată prin chitanța TS8 nr. 3254963/_ cu titlu de taxă emisii poluante, plus dobânda aferentă de la data plății și până la restituirea efectivă.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 539,30 lei cheltuieli de judecată.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. F. P. a O.
N.
împotriva chematei în garanție A. F. Pentru M.,
cu sediul în B., str. S. I.
, nr.294 corp A, sector 6 și obligă chemata în garanție să plătească pârâtei suma de 5597 lei reprezentând taxă emisii poluante, dobânda legală aferentă acestei sume, ce se va calcula de la data achitării până la restituirea efectivă, precum și suma de 539,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. L. B. M. DP
MLB//5ex.// 10 mai 2013
