Sentința civilă nr. 6909/2013. Contencios. Anulare act administrativ

Dosar nr._ R O M Â N I A

Cod operator de date cu caracter personal 3184 TRIBUNALUL CLUJ

SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINȚA CIVILA Nr. 6909/2013

Ședința publică de la 19 Aprilie 2013

Completul compus din: PREȘEDINTE M. -F. B.

Grefier I. -M. P.

Pe rol fiind judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul P.

  1. C. și pe pârâtul P. C. J., având ca obiect anulare act administrativ.

    La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul reclamantului consilier juridic Cosmina Truță, cu delegația la dosar, lipsă fiind reprezentanta pârâtului.

    Procedura de citare este legal îndeplinită.

    S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că la dosar nu s-a formulat din partea pârâtului întâmpinare.

    Reprezentanta reclamantului arată că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune și solicită acordarea cuvântului pe fond.

    Tribunalul după deliberare, încuviințează proba cu înscrisuri și nefiind alte cereri de formulat în probațiune tribunalul declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.

    Reprezentanta reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

    INSTANȚA

    Prin acțiunea înregistrată la data de_, reclamantul P. J. C. în contradictoriu cu pârâtul P. C. J. a solicitat instanței să dispună anularea Dispoziției nr. 218/_ .

    În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin Dispoziția nr. 218/_, comunicată și înregistrată la Instituția P. ui județului C. sub nr.12.195/_, P. comunei J. a aprobat plata sumei de 37.338 lei personalului Primăriei comunei J., drepturi prevăzute de Contractul colectiv de muncă, respectiv de Acordul colectiv de muncă, reprezentând contravaloare ținută.

    Dispoziția P. ui comunei J. nr. 218/_ prezintă următoarele elemente de neleqalitate:

    Aprobarea sumei de 37.338 lei personalului Primăriei comunei J. - personal contractual și funcționari publici, în baza contractului colectiv de muncă și, respectiv a acordului colectiv de muncă execede cadrului legal reglementat privind salarizarea personalului din instituțiile bugetare și are drept consecință prejudicierea bugetului local al comunei J., după cum urmează:

    1. De esența regimului juridic al drepturilor salariale ale personalului bugetar este faptul că aceste drepturi se stabilesc în mod exclusiv prin lege, fiind atributul exclusiv al legiuitorului să stabilească atât categoria de drepturi salariale -partea fixă și partea variabilă a salariului, cât și cuantumul acestuia.

      Din aceste considerente, reglementările care vizează statutul funcționarului public sau al personalului contractual - Legea nr. 188/19991, Legea nr. 62/20112 - prevăd natura legală a drepturilor salariale- pe de-o parte, iar pe de altă parte - interdicția ca prin contracte/acorduri colective de muncă să se stabilească drepturi de natură salarială, care reprezintă atributul legiuitorului.

    2. în ceea ce privește contractul/acordul colectiv de muncă, pot fi negociate numai măsuri pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă, pentru perfecționarea profesională, dar nu și acordarea de drepturi bănești.

      Contractul/acordul colectiv de muncă reprezintă legea părților numai în situația în care respectă dispozițiile legale în vigoare.

      Ori, referitor la personalul contractual, în art. 12 alin. 1 din Legea nr.1301996 - în Rigoare ia data emiterii actului administrativ contestat, se prevedea că, prin contractele colective de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale - aici incluzându-se și indemnizația pentru ținută, care este prevăzută de lege pentru alte categorii de personal bugetar.

      În ceea ce privește funcționarii publici, art. 72 din Legea nr. 188/1999 statuează că acordurile colective de muncă pot cuprinde numai măsuri și nu sume de bani referitoare la aspecte de ordin social, condiții de muncă, sănătate și securitatea în muncă, perfecționare profesională.

      Din prevederile legale menționate rezultă că printre acestea nu se regăsește posibilitatea acordării unor diverse sume de bani cu caracter de prime sau indemnizații neprevăzute de lege pentru categoria respectivă.

    3. Dispoziția P. ui comunei J. nr. 218/_ a fost emisă cu încălcarea prevederilor Legii nr. 284/2010, care reprezintă reglementarea - cadru pentru toate categoriile de personal plătit din fonduri publice. Art. 5 al acestui act normativ, a stabilit criterii unice de realizare a ierarhiei salariilor de bază, a soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare pentru toate categoriile de personal plătit din fonduri publice. Totodată, art. 10 și 11 din aceeași lege au stabilit un tabel unic al coeficienților de ierarhizare, precum și tranșe de vechime aplicabile tuturor acestor categorii de personal.

      Prin dispoziția primarului comunei J. se aprobă acordarea unor sume suplimentare, lipsite de temei, angajaților sectorului public - în speță angajaților primăriei-față de cele stabilite prin legea salarizării unitare.

    4. Conducătorii autorităților și instituțiilor bugetare plătesc salariații din fonduri publice, iar plățile se pot face numai în conformitate cu prevederile legale. Astfel conducătorul unei instituții bugetare cum este primăria unității administrativ-teritoriale, nu poate dispune de fondurile din buget decât în conformitate cu prevederile legale, de principiu fiind faptul că o autoritate publică nu are dreptul să întreprindă nicio acțiune ce nu îi este în mod expres permisă, nefiind aplicabil principiul din sfera dreptului privat, conform căruia "tot ce nu este interzis, este permis." Autoritățile publice administrative nu pot acționa decât în temeiul și în vederea executării legii și nu pot exercita decât acele atribuții care sunt în mod expres date în sarcina lor prin Constituție ori prin lege. Or, legea nu conferă autorității publice deliberative atribuții în domeniul stabilirii elementelor de salarizare pentru personalul propriu.

    5. Acordarea unei sume din bugetul local angajaților Primăriei comunei J. pentru procurarea unei ținute încalcă prevederile art. 32 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, raportat la faptul că funcționarii publici din cadrul primăriei nu sunt obligați să poarte uniformă în timpul serviciului, astfel încât nu se încadrează în dispoziția legală menționată. Astfel, acordarea acestei sume de bani pentru ținută și implicit acoperirea unei părți din cheltuielile cu îmbrăcămintea nu are temei legal.

    În drept au fost invocate Legea nr.554/2004, Legea nr. 340/2004, Legea nr. 284/2010, Legea nr. 1888/1999, rep., C.proc.civ.

    În probațiune, s-au depus în copie: Dispoziția P. ui comunei J. nr. 218/_ ; Contractul colectiv de muncă nr. 4052/_ ; Adresa de înaintare a Dispoziției nr. 218/2012 către Instituția P. ui J. C. - nr. 12195/_ .

    Desi legal citat paratul P. comunei J. nu a delegat in instanta reprezentant legal si nu a formulat intampinare.

    Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:

    Prin Decizia nr 218/_ paratul primarul comunei J. a dispus aprobarea la plata a sumei de 37.338 lei personalului comunei J., reprezentand drepturi prevazute de art 31 alin 7 si alin 12 din Contractul Colectiv de munca si art 31 din Acordul Colectiv de munca, reprezentand contravaloarea tinuta.

    Raportat la prevederile art 31 alin 12 din Contractul colectiv de munca la nivel de unitate pentru anul 2010-2011 partile semnatare au convenit asupra obligatiei angajatorului de a aloca fonduri in vederea procurarii a patru tinute pe an calendaristic pentru fiecare salariat, sumele reprezentand echivalentul unui salariu mediu brut pe economie pentru fiecare trimestru.Cu alte cuvinte, partile semnatare ale CCM mai sus mentionat au convenit aspora platii unor indemnizatii

    suplimentare celor reglementate expres prin legile privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice

    In acest context instanta retine ca in stabilirea obligațiilor de plată cu titlu de salariu față de funcționarii publici sau personalul contractual, paratul, în calitate de angajator, are obligația să respecte, în principal, dispozițiile legale ce reglementează salarizarea fiecărei categorii de personal. Stabilirea unor drepturi salariale suplimentare prin negociere directă, în baza unui acord colectiv de muncă sau a contractului colectiv de muncă, pe categorii de personal, are un caracter subsidiar și, în același timp, are la bază aplicarea principiului legalității, însăși posibilitatea încheierii unui acord/contract colectiv de muncă fiind stabilită printr-un act normativ cu putere

    de lege.

    Acordul colectiv de muncă fiind un contract are, fără îndoială, o forță obligatorie între părțile contractante, iar potrivit art. 970 al. 2 din Codul civil (1864) contractul încheiat de părți dă naștere tuturor consecințelor legale pe care actele normative incidente le prevăd.

    Din această perspectivă, raportat la imperativul respectării principiului legalității în stabilirea salariului funcționarilor publici, trebuie văzută și incidența în cauză a dispozițiilor art. 72 din Legea nr. 188/1999, unde se prevede că: "(1) Autoritățile și instituțiile publice pot încheia anual, în condițiile legii,

    acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcționarilor publici sau cu reprezentanții funcționarilor publici, care să cuprindă numai

    măsuri referitoare la:………";

    Art. 72 din Legea nr. 188/1999 prevede deci limitativ situațiile în care autoritatea publică angajatoare are posibilitatea de a stabili drepturi salariale în favoarea funcționarilor publici angajați, libertatea contractuală, consacrată de art. 969 c. civil (1864), fiind puternic limitată.

    Ineficiența, lipsa de efecte juridice a clauzelor contractuale negociate de părți cu nerespectarea dispozițiilor legale este absolută și decurge din lege, respectiv textul legal menționat ce exprimă cerința textuală a respectării legii în determinarea drepturilor salariale suplimentare, negociate, cu indicarea strictă și limitativă a situațiilor în care libertatea de negociere este, totuși, acceptată.

    Art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 prevede limitarea legală precum și sancțiunea legală în situația nerespectării dispozițiilor referitoare la salarizarea funcționarilor publici.

    Astfel art. 12 al. 1 prevede că: ";Contracte colective de munca se pot incheia si pentru salariatii institutiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale.";

    Același principiu al legalității, de determinare doar prin lege a drepturilor salariale, este de reținut și în privința salarizării personalului contractual, cu aceleași consecințe în privința clauzelor legale ce încalcă normele de salarizare.

    Concluzionand, prin raportare la principiul general aplicabil în materia dreptului public conform căruia o autoritate publică nu are dreptul să întreprindă nicio acțiune ce nu îi este în mod expres permisă, nefiind aplicabil principiul din sfera dreptului privat conform căruia tot ce nu este interzis este permis, autoritățile publice administrative nu pot acționa decât în temeiul și în vederea executării legii și nu pot exercita decât acele atribuții care sunt în mod expres date în sarcina sa prin Constituție sau prin lege. Or, legea nu conferă autorității publice executive atribuții în domeniul stabilirii elementelor de salarizare pentru personalul propriu, indiferent că aceste sume de bani sunt denumite prime, indemnizații sau sporuri, astfel ca actiunea de fata apare ca fiind intemeiata urmand a fi admisa cu consecinta anularii Dispoziției nr.218/_ a P. ui comunei J. .

    In temeiul art 274 Cod procedura civila instanta va lua act ca nu s-au solicitat cheltuiei de judecata.

    PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE

    Admite acțiunea formulată de reclamantul P. J. C., cu sediul în C. -N., Bulevardul 21 D. 1989 nr. 58 jud.C. în contradictoriu cu pârâtul P. C. J., cu sediul în comuna J., jud.C. .

    Dispune anularea Dispoziției nr.218/_ a P. ui comunei J. . Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

    Pronunțată în ședința publică de la 19 Aprilie 2013.

    Președinte,

    1. -F. B.

      Grefier,

      1. -M. P.

Red.tehnore MFB 4 ex./_

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 6909/2013. Contencios. Anulare act administrativ