Sentința civilă nr. 8730/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTIN ȚA CIVIL Ă NR. 8730/2013Ședința publică din data de 20 mai 2013 Instanța constituită din:
Președinte: A. | G. | C. |
Grefier C. | S. |
Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant C. LOCAL AL M. C. N. PRIN P. E. B., reclamant M. C. N. PRIN P.
E. B. și pe pârâta SC A. SS, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta pârâtei, avocat Palaghiu R., lipsă fiind restul părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că prezenta cauză a fost repusă pe rol pentru discutarea competenței.
Se constată că în data de_ reclamanții au depus la dosarul cauzei note de ședință, pe care instanța le comunică reprezentantei pârâtei.
Reprezentanta pârâtei depune la prezenta cauză delegație de substituire și concluzii scrise, în două exemplare.
Instanța ridică din oficiu și acordă cuvântul pe excep ția nec ompet enț ei m ateriale
a Tribunalului C. .
Reprezentanta pârâtei solicită admiterea excepției invocate, având în vedere dispozițiile art. 27 Lg.550/2002, în baza căreia s-a încheiat contractul, potrivit cărora instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care privesc procedurile de vânzare a spațiilor, iar nu și procesele ulterioare.
Instanța reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanții C. Local al municipiului
C. -N. și M. C. -N. au solicitat să se dispună obligarea pârâtei S.C. A. S.
la plata sumei de 75.939,07 lei cu titlu de debit restant, reprezentând cuantumul ratelor lunare și a ratelor din dobândă conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 160/2006 pentru perioada_ -_, la plata sumei de 319.090,47 lei cu titlu de majorări de întârziere la data de_, precum și la plata în continuare a majorărilor de întârziere în procent de 0,5%/zi de întârziere până la data plății efective a debitului restant, cu cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta S.C. A. SSR.L. a solicitat respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată; pârâta a formulat în special apărări cu privire la petitele 2 și 3 ale cererii introductive (filele 39-42).
1
Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare, prin care au combătut susținerile pârâtei (filele 48-50).
În ceea ce privește exc epția necompetenței materiale
a Tribunalului C. ridicată din oficiu, care se impune a fi analizată cu prioritate conform dispozițiilor art. 137 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța urmează a o admite pentru următoarele considerente:
Obiectul cererii de chemare în judecată sunt pretenții rezultate din neexecutarea obligațiilor asumate prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 160/_, încheiat între C. Local al municipiului C. -N. și S.C. A. SSR.L., în temeiul Legii nr.550/2002.
Potrivit art. 1 alin. 1 din acest act normativ, "Prezenta lege stabileste cadrul juridic pentru vanzarea spatiilor comerciale si a celor de prestari de servicii, proprietate privata a statului, aflate în administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor aflate in patrimoniul regiilor autonome de interes local, denumite in continuare spatii comerciale sau de prestari de servicii
";.
Din această prevedere legală reiese că actul juridic bilateral încheiat de părți nu constituie un contract administrativ în sensul definiției dată de art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care se referă la contractele încheiate de autoritățile publice și care privesc bunurile proprietate publică.
Reclamanții se prevalează de dispozițiile art. 27 din Legea nr. 550/2002, care ar institui o competență specială în favoarea contenciosului administrativ.
Potrivit acestui articol, "Alte litigii decat cele prevazute la art. 8, 9 si 10, cu privire la desfasurarea procedurilor de vanzare a spatiilor comerciale sau de prestari de servicii, proprietate privata a statului, aflate in administrarea consiliilor judetene, a consiliilor locale sau a regiilor autonome de sub autoritatea acestora, sunt de competenta instantelor de contencios administrativ, nefiind obligatorie procedura prealabila";.
După cum se poate lesne observa, litigiile atribuite instanțelor de contencios administrativ privesc desfășurarea procedurilor de vânzare a spațiilor comerciale. Or, în speță, procedura de vânzare s-a finalizat prin încheierea contractului, iar reclamanții urmăresc să obțină executarea întocmai a acestuia.
Competența specială a instanței de contencios administrativ prevăzută de art. 27 din Legea nr. 550/2002 este limitată la etapa strict determinată de desfășurare a procedurii de vânzare, și nu poate viza aspectele ulterioare finalizării acestei proceduri.
Pe cale de consecință, problemele de executare a contractului sunt guvernate de dispozițiile dreptului comun, în funcție de natura juridică a cauzei.
Contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat de autoritatea publică deliberativă locală cu un profesionist și privește un spațiu comercial sau de prestări servicii, aflat inițial în proprietatea privată a statului. Pe cale de consecință, ne aflăm în prezența unui litigiu privind profesioniștii.
Sub aspectul competenței după valoare, facem aplicarea dispozițiilor art. 1 pct. 1 și art. 2 pct. 1 lit. a din vechiul Cod de procedură civilă, aplicabile prezentului litigiu în temeiul art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, pentru a determina competența judecătoriei.
Reclamanții mai invocă atribuirea de competență în favoarea instanțelor de contencios administrativ, realizată prin art. 16 din contract.
2
Tribunalul nu poate valida și aplica o asemenea clauză contractuală, întrucât părțile pot conveni doar cu privire la competența teritorială alternativă, iar nu și asupra competenței materiale a instanțelor.
Reținând și că, în conformitate cu dispozițiile art. 159 pct. 2 din Codul de procedură civilă, necompetența materială este una absolută, neputând fi deci înlăturată, iar în speță are o incidență directă asupra modalității de soluționare a petitelor accesorii, în temeiul art.158 din Codul de procedură civilă, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. și va declina competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei C.
-N. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. ridicată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții C. Local al municipiului C. -N. și M. C. -N. în contradictoriu cu pârâta S.C. A. SSR.L., având ca obiect pretenții, în favoarea JUDECĂTORIEI C. -N. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 mai 2013.
Președinte,
G. C.
Grefier,
C. S.
Red./Tehn AGC 2 ex. _
3
