Sentința civilă nr. 9133/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9133/2013
Ședința publică de la 28 Mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: ANA-SS GREFIER: E. C.
Pe rol este judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta SA în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a orasului H., chemat în garanție A. F. Pentru M. B., având ca obiect, anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul reclamantului av. M. S., lipsind celelalte părți.
P. edura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, Tribunalul constată că este legal investit cu judecarea cauzei.
Se constată că acțiunea legal timbrată cu 39 lei taxă judiciară de timbru și timbru în cuantum de 0,3 lei.
Reprezentanta reclamantei depune la dosar dovada achitării onorariului și arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, sens în care solicită acordarea cuvântului pe fond.
Tribunalul pune în discuție excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Reprezentantul reclamantului solicită respingerea excepției.
Tribunalul, respinge excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ formulată de pârâtă prin întâmpinare, având în vedere că taxa de poluare, a fost percepută sub imperiul Legii nr. 9/2012.
De asemenea, constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, în temeiul art.150 Cod de procedură civilă, declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond .
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în scris, cu cheltuieli de judecată, constând în onorar avocațial, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
TRIBUNALUL
Reține că prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de_, sub nr._, reclamanta SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a orașului H. ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să dispună anularea actului administrativ fiscal în baza căruia a plătit taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, respectiv a deciziei nr. 255/_, precum și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2670 lei plătite cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule cu chitanța seria TS5 nr, 5911329/_, împreună cu dobânda legală aferentă sumei de la data achitării până la restituirea sumei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie această obligație sunt neconforme cu normele europene în materia taxării, citând și practică națională și europeană relevantă.
La dosarul cauzei s-au depus decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule, chitanța doveditoare a plății, actele de proveniență ale autoturismului, dovada înmatriculării anterioare a autoturismului în spațiul UE, actele de înmatriculare ale autoturismului din România, dovada îndeplinirii procedurii prealabile, alte înscrisuri relevante.
Pârâta A. F. P. a orașului H. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă întrucât reclamantul nu are un drept de restituire a taxei care să fie protejat de lege. Aceasta deoarece, în conformitate cu prevederile Legii nr. 9/2012 reclamantul are dreptul de a solicita doar restituirea diferenței rezultate din taxa plătită și taxa pentru emisii poluante. Pe fondul cauzei pârâta arătat că acțiunea este neîntemeiată întrucât la data încasării taxei, OUG nr. 50/2008 era în vigoare, iar reclamantul nu a făcut dovada că a solicitat diferența și care este cuantumul pretins. De asemenea, pârâta a arătat că nici un act al Uniunii europene nu interzice perceperea unei taxe cum este cea în cauză.
Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru M. în considerarea faptului că potrivit art.1 al.1 din Legea nr.9/2012, această taxă constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M. în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și susținerile părților, instanța reține următoarele:
Reclamanta a achiziționat un autoturism marca Citroen, cu nr. de identificare VF7LA9HXC74845359, anterior înmatriculat într-un stat membru UE, iar pentru înmatricularea in România a achitat, în temeiul Legii nr.9/2012, o taxă pentru emisiile polunate provenind de la vehicule în cuantum de 2670 lei la AFP H., conform chitanței seria TS5 nr. 5911329/_ .
Ulterior reclamanta a solicitat restituirea acestei taxe, însă cererea sa a fost respinsă. Pe fondul cauzei, tribunalul reține că Legea nr.9/2012, stabilește prin art.1 cadrul legal pentru instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, denumită în continuare taxă. Taxa se face venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M. ,
în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Potrivit dispozițiilor art.4 din Legea nr.9/2012 obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.*). Prin urmare, în forma inițială, Legea nr.9/2012 nu a prevăzut nici o discriminare în ceea ce
privește plata taxei pentru emisiile poluante, indiferent că autoturismul era nou s-au second-hand, de producție autohtonă sau din import.
Cu toate acestea, prin OUG nr.1/2012, începând cu data de 31 ianuarie 2012 aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se suspendă până la 1 ianuarie 2013.
Potrivit dispozițiilor art.2 lit.i din lege, taxa pentru emisiile poluante se plătește și pentru prima transcriere a dreptului de proprietate - primul transfer al dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat, realizat după intrarea în vigoare a prezentei legi, în condițiile art. 11 alin. (2) lit. b ) din Ordonanța de
urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare;*).
După cum se poate observa, urmare a suspendării aplicării dispozițiilor art.2 lit i și art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 legiuitorul român a creat o discriminare între autovehiculele rulate aduse din import, pentru care se plătește taxa și autovehuiculele rulate din țară pentru care anterior nu a fost achitată taxa specială pentru autoturism și autovehicule.
Potrivit disp.art.148 al.2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Prin suspendarea aplicării dispozițiilor cu privire la taxa pentru emisiile poluante pentru autovehiculele second-hand din România, practic se mențin efectele Hotărârii T. c/a României, în care CJCE a statuat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.";
În jurisprudența referitoare la art. 90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeană a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text: trebuie sa existe o discriminare intre produsele naționale și produsele importate, trebuie să existe o similitudine sau un raport de concurența între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau sa fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
În consecință, atunci când produsele interne și produsele importate se află într-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de muncă, art. 110 este aplicabil, iar norma fiscală națională contrară art. 110 trebuie înlăturată de la aplicare.
Concluzionăm că norma internă îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 90 din Tratatul CE. Astfel, există atât o discriminare între autoturismele second-hand înmatriculate deja într-un stat membru al Uniunii Europene și care se înmatriculează în România și
autoturismele second hand deja înmatriculate în România și mai mult, există și o discriminare între o anumită categorie de autoturisme noi cu caracteristicile celor produse în România și restul autoturismelor noi, discriminare introdusă de către legiuitor cu intenția declarată de protejare a
industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele și rigorile spațiului de liberă circulație a mărfurilor, forței de muncă și capitalului. Există desigur un raport de concurență între produsele importate și produsele naționale, astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientată spre o anumită categorie de produse, în speța fie spre cele deja înmatriculate în România, fie spre cele produse în România.
Raportat la considerentele mai sus invocate, în temeiul dispozițiilor art.8,18 din Legea nr.554/2004 tribunalul va admite acțiunea formulată de reclamanta SA în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a orașului H., va dispune anulare Deciziei nr.255/2012 și va obliga pârâta să restituie reclamantei suma de suma 2670 lei achitată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante provenind de la vehicule, conform chitanței seria TS5 nr.5911329 la_ plus dobânda legală începând cu data de_ până la restituirea integrală a acesteia.
In temeiul art. 274 C.pr.civ. va obliga pârâta, aflată în culpă procesuală, să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 339,3 lei, constând din onorariu avocațial, taxă de timbru și timbru judiciar. La stabilirea cheltuielilor de judecată, tribunalul a avut în vedere gradul redus de complexitate al cauzei, valoarea obiectului acesteia, munca depusă de avocat, apreciind că suma de 300 lei corespunde cerințelor de realitate și efectivitate a cheltuielilor de judecată ce pot fi puse în sarcina părții adverse.
La stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată, tribunalul a avut în vedere faptul că prin Decizia Curții Constituționale nr.492/2006 Curtea a reținut că prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Or, convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărui efect creanța dobândește caracter, cert, lichid și exigibil. În același sens a statuat și CEDO, apreciind că cheltuielile de
judecată în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale urmează a fi recuperate numai în măsura în care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil. Prin urmare, ținând cont de cuantumul pretențiilor și munca prestată, tribunalul apreciază că onorariul de 300 lei corespunde cerințelor de proporționalitate și rezonabilitate.
Întrucât pârâta a căzut în pretenții, în tem.art.60 și urm.cod pr.civ., tribunalul va admite cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru M. și va obliga pe chemata în garanție să plătească pârâtei suma de2670 lei achitată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante provenind de la vehicule, conform chitanței seria TS5 nr.5911329 la_ plus dobânda legală începând cu data de_ până la restituirea integrală a acesteia, plus 339,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta SA cu sediul procesual ales la cab av M. S., în H. str. A. I., nr.6, jud. Cluj împotriva pârâtei A. F. P. a orașului H. , cu sediul în H., str. H., nr.23, jud.Cluj și în consecință:
Anulează Decizia nr.255/2012 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să restituie reclamantei suma de 2670 lei achitată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante provenind de la vehicule, conform chitanței seria TS5 nr.5911329 la_ plus dobânda legală începând cu data de_ până la restituirea integrală a acesteia.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 339,3 lei cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. F.
P. a orașului H. împotriva chematei în garanție A. F. Pentru
M.
cu sediul în B., Splaiul I., nr.294 corp A, sector 6 și în consecință:
Obligă chemata în garanței să plătească pârâtei suma de 2670 lei achitată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante provenind de la vehicule, conform chitanței seria TS5 nr.5911329 la_ plus dobânda legală
începând cu data de_ până la restituirea integrală a acesteia, plus 339,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din _
Președinte, Ana-SS
Grefier,
E. C.
Red. S.S./Dact.E.C
5 ex./ 11 Iunie 2013
