Sentința civilă nr. 9382/2013. Contencios. Anulare act administrativ

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ

SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr. _

Cod operator de date cu caracter personal 3184

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9382/2013

Ședința publică de la 31 Mai 2013

Completul compus din: PREȘEDINTE A. -M. B.

Grefier R. I. P.

Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant SC M. B. SA G. și pe pârât M. C. N. -D. T. SI I., pârât P. M.

C. N., având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de_, reclamantul a depus prin serviciul registratură note scrise .

INSTANȚA

Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus și ulterior precizată, reclamanta SC M. B. SA G. în contradictoriu cu pârâții M. C. N. - D. taxe și impozite și P. M. C. N., a solicitat anularea Dispoziției nr.2259/_ și a Deciziei de impunere nr.63615/_ emise de pârâtul de rd.1 și obligarea acestuia la recalcularea impozitului aferent anului 2011 și la emiterea unei dispoziții de impunere în conformitate cu declarației depuse de reclamantă, cu cheltuieli de judecată. În subsidiar, în cazul respingerii cererii, s-a solicitat stabilirea valorii juste la data de_ a imobilelor aflate în proprietatea sa, precum și impozitul datorat pentru aceste imobile pe anul 2011.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în data de_ reclamanta a înregistrat în contabilitatea proprie în baza Raportului de evaluare întocmit de exp. Antohi T. V. M. n privind reevaluarea imobilelor deținute în proprietate pe raza municipiului C. -N., fiind obținută suma de 11.097.262,34 lei

Reclamanta a mai arătat că ulterior a depus Declarația rectificativă nr.164 la pârâtul de rd.1 și că impozitul pe clădiri s-a stabilit pentru anul fiscal 2011 prin HCL

C. -N. la o cotă de 0,9% iar la data de_ pârâtul i-a comunicat Decizia de impunere nr.63615/_ și că impozitul datorat aferent anului 2011 este in valoare de 1.056.229 lei, calculat conform valorii de inventar anterioare reevaluării de la data de _

Reclamanta a învederat că a formulat contestație împotriva acestei decizii de impunere iar contestația a fost respinsă prin Dispoziția nr.2259/_ emisă de P.

  1. C. -N. .

    De asemenea, a susținut că prin refuzul de a recalcula impozitul datorat în conformitate cu reevaluarea susmenționată, pârâta i-a cauzat un prejudiciu evident și refuzând să emită o decizie de impunere în conformitate cu rezultatul valoric al reevaluării, pârâtul a procedat la calcularea unui impozit cu încălcarea vădită a dispozițiilor legale aplicabile în materie.

    Reclamanta a solicitat efectuarea unui raport de expertiză prin care să se stabilească valoarea imobilelor aflate în proprietatea reclamantei la nivelul lunii

    decembrie 2010, folosindu-se metoda costului de înlocuire net și metoda abordării prin capitalizarea veniturilor, respectiv stabilirea procentului de depreciere economică de aplicat în cazul abordării prin cost, stabilirea procentului de depreciere fizică ținându-se seama de starea reală a construcțiilor, determinarea ratei de capitalizare aplicabile în cazul abordării prin venit, stabilirea dacă la data de_ existau suficiente informații pe piața imobilelor, de același gen cu cel din cauză, din C. -N., pentru a putea fi aplicată abordarea bazată pe comparația vânzărilor, determinarea valorii juste pentru imobilele aflate în proprietatea reclamantei la data de_, definirea valorii juste, conform standardelor internaționale, respectiv Standardului de Raportare Financiară.

    Prin întâmpinarea formulată, pârâtul M. C. -N., a solicitat respingerea acțiunii și a invocat excepția inadmisibilității, având în vedere lipsa calității procesuale pasive a pârâtului.

    Pe fondul cauzei, a arătat că actele atacate pot fi supuse controlului

    judecătoresc pe cale contenciosului administrativ și nu sunt incidente condițiile prevăzute de art.211 C.pr.fiscală.

    Pârâtul a mai arătat că reevaluarea clădirilor nu a fost realizată conform reglementărilor contabile în vigoare la data întocmirii raportului de evaluare de care se prevalează reclamanta, respectiv Ordinul nr.3055/2009, ci a fost realizată în baza unui act normativ abrogat, ce nu mai putea produce efecte juridice începând cu data de_ .

    De asemenea, a învederat că așa cum reiese și din prevederile OG 92/2003, organul fiscal are competența deplină de a analiza și aprecia toate actele și faptele juridice prezentate de contribuabil în vederea stabilirii oneste a obligației de plată ce se impune, inclusiv un raport de evaluare.

    Ulterior, reclamanta și-a completat acțiunea solicitând, în ipoteza respingerii acțiunii principale, să se pronunțe o hotărâre prin care să se stabilească valoarea justă la data de_ a imobilelor aflate în proprietatea SC M. B. SA Sucursala C.

  2. , precum și impozitul datorat pârâtei pentru imobilele aflate în proprietatea lor pentru anul fiscal 2011.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul P. M. C. -N., a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și a arătat că actele atacate pot fi supuse controlului judecătoresc pe cale contenciosului administrativ și nu sunt incidente condițiile prevăzute de art.211 C.pr.fiscală.

Pârâtul a mai arătat că reevaluarea clădirilor nu a fost realizată conform reglementărilor contabile în vigoare la data întocmirii raportului de evaluare de care se prevalează reclamanta, respectiv Ordinul nr.3055/2009, ci a fost realizată în baza unui act normativ abrogat, ce nu mai putea produce efecte juridice începând cu data de_ .

De asemenea, a învederat că așa cum reiese și din prevederile OG 92/2003, organul fiscal are competența deplină de a analiza și aprecia toate actele și faptele juridice prezentate de contribuabil în vederea stabilirii oneste a obligației de plată ce se impune, inclusiv un raport de evaluare.

Din actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:

Prin Dispoziția 2259/_ emisă de P. M. C. N. a fost respinsă ca neîntemeiată contestația reclamantei formulată împotriva deciziei de impunere nr. 63615/_ reprezentând obligații fiscale aferente anului 2011 pentru impozitul pe clădiri .

Verificând această dispoziție, constatăm că aceasta nu este lovită de nulitate, cum susține reclamanta, fiind motivată atât în fapt cât și în drept.

Pe fond, reținem că se invocă faptul că suma stabilită pentru impozitul aferent anului 2011 nu este stabilită în mod corect de organul fiscal deoarece acesta nu a

ținut cont de declarația fiscală 164/_, înregistrată de petentă la D. de T. și

I. Locale și nici de raportul de evaluare executat de Antohi V. . În esență susțin faptul că în raportul de evaluare nu se stabilește o valoare de inventar, ci o valoare justă, o valoare diferită de valoarea de piață, iar organul fiscal nu are competența legală de a aprecia legalitatea unui raport de evaluare.

Tribunalul reține că în data de_ reclamanta a înregistrat în contabilitatea proprie, în baza Raportului de evaluare întocmit de exp. Antohi T. V. M. n privind reevaluarea imobilelor deținute în proprietate pe raza municipiului C. -N., noua valoare de inventar de 11.097.262,34 lei . În raport de această valoare reclamanta a apreciat că impozitul pe clădiri datorat pentru anul 2011 era de 99.876 lei.

În acest scop, reclamanta a depus Declarația rectificativă nr.164 la pârâtul de rd.1 însă la data de_ pârâtul i-a comunicat Decizia de impunere nr.63615/_ și faptul că impozitul datorat aferent anului 2011 este in valoare de 1.056.229 lei, calculat conform valorii de inventar anterioare reevaluării de la data de_ .

Verificând actele dosarului instanța urmează să rețină că potrivit dispozițiilor art. 253 al. 1, 5 din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal " În cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii, iar în cazul unei clădiri care a fost reevaluată, conform reglementărilor contabile, valoarea impozabilă a clădirii este valoarea

contabilă rezultată în urma reevaluării, înregistrată ca atare în contabilitatea proprietarului -persoană juridică . Din cele de mai sus reiese că dacă reevaluarea a fost realizată cu încălcarea reglementărilor contabile, aceasta nu poate determina modificarea bazei de impozitare .

Verificând raportul de evaluare invocat de reclamantă constatăm că, în primul rând, raportul de evaluare de care se prevalează reclamanta a fost fundamentat pe baza OMF nr. 1752/2005, care este abrogat din_ prin Ordinul 3055/2009, iar în al doilea rând în raport de prevederile art. 7, 17 ,32 și 65 C.pr.Fiscală este evident că organul fiscal are competența deplină de a analiza și aprecia toate actele și faptele juridice prezentate de contribuabil în vederea stabilirii corecte a obligației sale de plată. Organul fiscal a apreciat că toate valorile indicate de reclamantă sunt date la abordarea prin cost, care este mai mică decât abordarea prin capitalizare, aceasta ducând la diminuarea fără o bază legală a impozitului datorat la bugetul local .

Pentru a se verifica corectitudinea întocmirii deciziei de impunere, în cauză s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză judiciară de către dr. ing. Babota Gabor și ing. Feraru M. -E., iar din concluziile acestui raport se reține că ținându-se seama că abordarea prin costul de înlocuire net oferă o siguranță mai bună față de cea prin randament, se estimează valoarea de piață (justă) a imobilelor expertizate, pentru raportarea financiară la suma de 46.326.160 lei .

    1. precizat că valoarea de mai sus este estimată, în condițiile de plată cash sau finanțate echivalentă, evaluarea nu conține TVA și nici aparatură, mobilier sau alte valori.

      În raport de valoarea de inventar stabilită de experți vom reține că aceasta nu este nicidecum apropiată de valorile indicate de reclamanți în raportul lor de evaluare, fiind mai apropiată de valorile avute în vedere de organul fiscal la momentul stabilirii impozitului pe anul 2011, însă nu identice .

      În ședința publică din data de_ ambele părți au arătat că sunt de acord cu valorile juste ale imobilelor așa cum au fost stabilite prin raportul de expertiză .

      Așa fiind, pentru considerentele anterior expuse, instanța urmează, în temeiul art. 8-18 din Legea 554/2004 să admită în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantă și va dispune anularea Deciziei 2259/2011 precum si a Deciziei 63615/_ emise de pârâtă. Va obliga paratul la recalcularea impozitului aferent anului 2011 datorat de reclamanta conform valorilor juste ale imobilelor aflate in

      proprietatea reclamantului rezultate din raportul de expertiza efectuat in cauza de expertul Babota Gabor si Feraru M. -E., respectiv la suma de 46.326.160 lei .

      Instanța urmează a respinge însă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată deoarece instituția pârâtă nu se află în culpă procesuală în sensul cerut de art. 274 C. pr. civilă. Astfel, litigiul a fost generat de faptul că reclamanta a indicat niște valori de inventar ale imobilelor cu mult inferioare bazei legale impozitare, pârâta neavând nicio vină în faptul că a emis decizia contestată în condițiile în care a fost nevoită a se raporta la valorile de inventar avute în vedere la stabilirea impozitului pentru anul fiscal 2010. Prin urmare, reclamanta își va suporta cheltuielile de judecată generate de prezentul litigiu constând în taxă timbru, timbru judiciar, onorariu avocat și onorariu expert.

      PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE

      Admite in parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta SC M. B. SA G.

      - Sucursala C., cu sediul în C. -N., B-dul Eroilor nr.21, ap.5, jud.C. în contradictoriu cu pârâtul P. M. C. N., cu sediul în C. -N., str.M. nr.1-3, jud.C., și în consecință:

      Dispune anularea Deciziei 2259/2011 precum si a Deciziei 63615/_ .

      Obliga paratul la recalcularea impozitului aferent anului 2011 datorat de reclamanta conform valorilor juste ale imobilelor aflate in proprietatea reclamantului rezultate din raportul de expertiza efectuat in cauza de expertul Babota Gabor si Feraru M. -E., respectiv la suma de 46.326.160 lei .

      Respinge cererea de acordarea a cheltuielilor de judecată. Cu drept de recurs in 15 zile de la comunicare.

      Pronunțată in ședința publica din data de_ .

      Președinte,

      1. -M. B.

Grefier,

R. I. P.

Red.AMB/tehn.MG 5 ex. 08.07.13

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 9382/2013. Contencios. Anulare act administrativ