Sentința civilă nr. 243/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR. 243
Ședința publică din 17 ianuarie 2013
Completul compus din:
Președinte: C. N. C., judecător Grefier: A. L.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul S. D. A. T. SRL, cu sediul în B., nr. 456, județul S., în contradictoriu cu pârâtele D. G. a F. P. S.
, A. F. P. pentru C. M. Z. , ambele cu sediul în Z., str. Piața I. M.
, nr. 15, Județul S. și A. F. pentru M. - Ministerul M. lui citată și în calitate de chemata în garanție, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Acțiunea este legal timbrată.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, iar reclamantul a depus la dosar, Răspuns la întâmpinare, fila 34.
Instanța invocă din oficiu lipsa calității procesuale pasive a pârâtei D.G.F.P. S. și raportat la obiectul cauzei și actele de la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea sa reclamantul S. D. A. T. | SRL a chemat în judecată D. | G. a F. | |
P. | S., A. F. P. pentru C. | M. Z. și A. F. | pentru M. |
- Ministerul M. lui solicitând a se dispune anularea Deciziei nr. 104/_ și a Deciziei de calcul a taxei de poluare nr. 4020/_ și obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 1178 lei, încasată cu titlu de taxă de poluare, cu dobânda legală fiscală. Cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul și-a motivat acțiunea arătând că a achiziționat un autoturism, pentru înmatricularea căruia a fost obligat să plătească o taxă poluare în sumă de 1178 lei, taxă pe care o consideră nelegală față de prevederile art. 90 paragraful 1 din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene.
Prin întâmpinarea depusă, D. G. a F. P. S., a invocat excepția inadmisibilității acțiunii întrucât nu s-a parcurs procedura administrativ jurisdicțională prevăzută de Codul de procedură fiscală și nici nu atacă un act administrativ în înțelesul art.2 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, solicitând respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă. Pe fond solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe motiv că taxa a fost încasată în baza OG 50/2008, care respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful l din Tratatul Comunității Europene.
DGFP S. a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru M.
- Ministerul M. lui B. solicitând ca în cazul în care va fi admisă acțiunea și va cădea în pretenții, să fie obligată chemata în garanție la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare.
Chemata în garanție nu a depus întâmpinare în cauză și nu a fost reprezentată în instanță.
Deliberând cu prioritate asupra excepției invocate în cauză, tribunalul reține următoarele: Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei
astfel cauzată
.
Reclamantul s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal.
Potrivit art. 205 alin. (1) Cod procedură civilă, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Prin urmare, raportat la faptul că reclamantul a inițiat procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pârâta a comunicat refuzul său după cum menționează prin întâmpinare, cererea se încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
În speță, reclamantul nu contestă cuantumul taxei de poluare, modul de calcul al acesteia ci invocă caracterul său discriminator. Prin urmare, refuzul de a i se restitui această taxă se constituie într-un act administrativ de natură a vătăma interesul său, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, iar nu decizia de calcul, care nu face decât să exprime cuantumul taxei de poluare pentru autovehiculul achiziționat de reclamant.
Pentru considerentele de mai sus instanța constată că excepția inadmisibilității acțiunii invocată de DGFP S. este nefondată și va fi respinsă.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DGFP S., invocată de instanță din oficiu este întemeiată și va fi admisă întrucât se constată că această instituție nu a fost implicată în procedura de calcul al taxei de poluare și cea de restituire a sumei achitată de reclamantă, suma nefiind virată în contul acestei pârâte, astfel că acțiunea îndreptată împotriva pârâtei DGFP
S. va fi respinsă.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța reține următoarele :
Reclamanta a achitat la Trezoreria Șimleu Silvaniei suma de 1178 lei, cu titlu de taxă de poluare, așa cum rezultă din chitanța seria TS6 nr. 3801221 din_, fila 10.
Prin cererea adresată A. F. P. pentru C. M. Z. reclamantul a făcut dovada că a solicitat restituirea sumei, ca fiind contrară reglementărilor, însă cu adresa nr. 1175 din_ emisă de A. F. P. pentru C. M. Z. i-a fost comunicat refuzul la cererea acesteia de restituire a taxei, pe motiv că suma solicitată nu se încadrează la sume de restituit contribuabililor.
Potrivit O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România [art. 4 lit. a)], fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece O.U.G. nr. 50/2008 a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 [art. 14 alin. (1)], rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă [art. 5 alin. (1)].
Rezultă așadar că diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din Uniunea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România.
Drept urmare, trebuie observat că taxa instituită prin O.U.G. nr. 50/2008 contravine în mod vădit politicii legislației europene în materie de fiscalitate. Astfel, conform art. 90 par. 1 din
Tratatul Constitutiv al Comunității Europene nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, conform hotărârii C.J.C.E. în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar, rostul acestei reglementări comunitare este tocmai acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
În acest context, organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, în timp ce reclamantul susține nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Astfel fiind, instanța constată că într-adevăr în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național, după cum rezultă fără echivoc din art. 148 din Constituția României, republicată și Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Sub acest aspect, s-a pronunțat și C.J.U.E. în sensul că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior (cauza Costa/Enel-1964), iar judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei proceduri constituționale (cauza Simmenthal-1976).
Tribunalul subliniază, în final, că prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 (Cauza Tatu), referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial, partea a I-a nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, respectiv cu dispozițiile art. 110 din TFUE, s-a concluzionat astfel:
Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea a mai reținut, statuând asupra caracterului discriminator al prevederilor O.G. nr. 50/2008, că deși statele membre păstrează, în materie fiscală, competențe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE.
După cum CJUE a stabilit în cauza Benedetti c. Munari (C 52/76) hotărârea preliminară este obligatorie pentru instanța națională: "scopul hotărârii preliminare este de a decide asupra dreptului, iar această hotărâre este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și a actului comunitar în cauză";.
Pentru aceste considerente, tribunalul constată întemeiată acțiunea de față și va fi admisă, în sensul obligării pârâtei A. F. P. pentru C. M. Z. la restituirea sumei solicitate.
Î Cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata dobânzii în materie fiscală urmează a fi respinsă, întrucât raportului juridic dedus judecății nu îi este aplicabilă prevederea cuprinsă la art. 119 din O.G.92/2003 care se referă la dobânda în materie fiscală, ci reglementările prevăzute de OG 9/2000, răspunderea pârâtei fiind calificată ca o răspundere delictuală, iar repararea integrală a prejudiciului pentru lipsirea de folosință a banilor nu se poate realiza decât prin acordarea dobânzii legale civile în condițiile OG. Nr. 13/2011, pretenții pe care acesta nu le-a formulat.
În ceea ce privește cererea formulată împotriva pârâtei A. F. pentru M. instanța a reținut că:
Reclamantul a depus în probațiune copie de pe chitanța care atestă achitarea taxei de poluare la ghișeul din cadrul A. F. P. Șimleu Silvaniei.
Conform art.1 din O.U.G. 50/2008 sumele astfel încasate, se fac venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Prin urmare, între reclamant și pârâta A. F. Pentru M. nu există un raport juridic direct care să oblige această pârâtă la restituire.
Raportul juridic în baza căruia suma solicitată a ajuns în patrimoniul Administrației F. Pentru M., există doar între această din urmă pârâtă și A. F. P. pentru C.
M. Z. .
În consecință, instanța va respinge cererea formulată de reclamant împotriva pârâtei A.
F. pentru M., ca nefondată.
Cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru M. va fi admisă și aceasta va fi obligată la restituirea sumei către A. F. P. pentru C. M.
Z., care a încasat suma reprezentând taxa de poluare, având în vedere că această taxă constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M. conform HG nr. 686/2008 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008, art. 3 alin. 6-8.
Chiar actul prin care a fost achitată taxa atestă că aceasta a fost virată în contul 51161009 care este, conform alin. 8 art. 3 din HG nr. 686/2008, contul Administrației F. pentru M. .
Se va respinge ca inadmisibilă cererea reclamantului privind anularea deciziei nr. 104/_ și a deciziei de calcul al taxei de poluare nr. 4020/_ întrucât acestea nu reprezintă acte administrative în sensul definit de art. 2 din Legea 554/2004.
Cererea privind acordarea cheltuielile de judecată, va fi respinsă, întrucât nu se poate reține o culpă procesuală din partea autorităților administrației publice atrase în proces, atributul interpretării legilor interne prin prisma normelor de drept comunitar, revenind exclusiv instanțelor de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I H O T Ă R Ă Ș T E:
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii .
Respinge acțiunea față de pârâta D. G. a F. P. S., pentru lipsa calității procesuale pasive.
Admite acțiunea reclamantului S. D. A. T. SRL, cu sediul în B., nr.456, jud.
S. și dispune obligarea pârâtei A. F. P. PENTRU C. M. Z. să restituie acestuia suma de 1178 lei reprezentând taxă de poluare.
Respinge ca inadmisibilă cererea reclamantului privind anularea deciziei nr. 104/_
și a deciziei de calcul al taxei de poluare nr. 4020/_ .
Respinge ca nefondată cererea reclamantului formulată împotriva pârâtei A. F. pentru M. .
Respinge acțiunea reclamantului privind acordarea dobânzii în materie fiscală.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva Administrației F. de M. și obligă chemata în garanție să avanseze pârâtei sumele necesare efectuării plății.
Respinge cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | GREFIER, | |
C. N. C. | A. | L. |
Red. CNC / A.L./_ / 7 ex. com. 5 ex.
