Anulare act administrativ. Decizia nr. 1483/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1483/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 7396/85/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1483/2015
Ședința publică de la 20 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. Ș.
Judecător D. B. D.
Judecător M. I. I.
Grefier M. C.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul I. T. de Muncă Sibiu împotriva sentinței administrative nr.2803/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția a II-a Civilă și de C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura prealabilă a fost parcursă și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul intimatului reclamant I. M. R. a depus la dosar, prin fax la Serviciul Registratură al instanței, concluzii scrise.
Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată, și având în vedere actele dosarului și solicitarea părții de judecare a cauzei în lipsă, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin sentința nr. 2803/2014 Tribunalul Sibiu – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității emiterii deciziei de imputare nr. 142/18.10.2013, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul I. M. R., împotriva pârâtului I. T. de Muncă Sibiu, și în consecință:
A dispus anularea deciziei de imputare nr. 142/18.10.2013, emisă de inspectorul șef al Inspectoratului T. de Muncă Sibiu.
Pentru a pronunța această soluție, a reținut următoarele:
Reclamantul, în calitate de inspector de muncă a întocmit în exercițiul funcțiunii procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/27.02.2009, prin care a aplicat contravenientului controlat sancțiunea amenzii în sumă de 3.000 lei, dovada înștiințării contravenientului fiind realizată prin poștă la data de 10.03.2012 (filele 8, 10 și 11).
Prin decizia nr.122 din 18.10.2013 reprezentantul legal al autorității pârâte a dispus în temeiul dispozițiilor art.141 alin.(7) din Codul de procedură fiscală anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/ 27.02. 2009, prin care a aplicat contravenientului controlat sancțiunea amenzii în sumă de 3.000 lei (fila 54), motivat de faptul că acest proces verbal nu a fost contestat și nu a fost trimis spre executare organelor fiscale competente.
Prin decizia de imputare nr.142/18.10.2013, emisă de reprezentantul pârâtului se stabilește în temeiul art.141 alin.(7) din Codul de procedură fiscală obligația reclamantului de a achita suma de 3.000 lei, stabilită prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/27.02.2009,
În motivarea deciziei, reprezentantul autorității publice pârâte, reține că reclamantul, funcționar public ,,nu a transmis spre punere în executare procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/27.02.2009, încălcând prevederile art.39 din O.G. nr.2/2001, coroborat cu nota internă nr.2/30.01.2007 și obligația stipulată în fișa de post aferentă anului 2009,,.
Dispozițiile art.141 alin.(7) din Codul de procedură fiscală, în forma modificată prin art. I pct.64 din O.G. nr.29/2011, reglementează procedura de emitere a deciziei de imputare a contravalorii contravenției personalului care se face vinovat de întârziere pentru conducătorul autorității publice din care face parte agentul constatator.
Emiterea deciziei de imputare trebuie însă să se circumscrie condițiilor prevăzute de art.85 alin.(1) din Legea nr.188/1999, modificată, respectiv termenului de 30 de zile de la data constatării pagubei iar constatarea pagubei trebuie circumscrisă termenelor prevăzute de art. 141 alin.(7) din Codul de procedură fiscală, ulterior datei de emitere a O.G. nr.29/2011, de completare a art.141 alin.(7) din Codul de procedură fiscală.
Din coroborarea acestor dispoziții cu termenele stabilite prin O.G. nr.29/2011, de completare a art.141 alin.(7) din Codul de procedură fiscală se constată că conducătorul autorității pârâte trebuia să constate paguba în termenul de 30 de zile de la expirarea termenului de 30 de zile prevăzut art.39 din O.G. nr.2/2001 la data de 18.10.2013, data anulării procesului verbal de constatare și sancționare . nr._/27.02.2009, care nu poate fi reținută ca fiind data luării la cunoștință a pagubei produsă prin netransmiterea procesului verbal de constatare și sancționare organului fiscal, pentru executare.
Prin urmare, Tribunalul constată că pârâtul trebuia să cunoască paguba cel mai târziu la data de 29.05.2009 iar decizia de imputare a fost emisă la data de 18.10.2013, după expirarea termenului imperativ prevăzut de art.85 alin.(1) din Legea nr.188/1999.
Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs pârâtul I. T. DE MUNCĂ SIBIU solicitând admiterea recursului și casarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea cererii se arată că instanța de fond a apreciat că „emiterea deciziei de imputare trebuie însă să se circumscrie condițiilor prevăzute de art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, modificată, respectiv termenului de 30 de zile de la data constatării pagubei, iar constatarea pagubei trebuie circumscrisă termenelor prevăzute de art. 141 alin. 7 din Codul de procedură fiscală, ulterior datei de emitere a O.G. nr. 29/2011, de completare a art. 141 alin. 7 din Codul de procedura fiscală”.
Decizia de imputare nr. 142/18.10.2013 nu a fost emisă în baza art. 84 și art. 85 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, întrucât nu este vorba de o pagubă adusă patrimoniului instituției, nefiind incident niciunul din cazurile strict și limitativ enumerate în cuprinsul art. 84.
Decizia de imputare a fost emisă în temeiul art. 141 alin. 7 Cod de procedură fiscală, care reprezintă legea specială aplicabilă în domeniu.
Din cuprinsul art. 141 alin. 7 CPF reiese cu claritate faptul că contravaloarea contravenției se face venit la bugetul de stat sau la bugetul local, după caz, astfel încât nu poate fi reținută incidența în cauză a prevederilor art. 84 și 85 din Legea nr. 188/1999, întrucât aplicarea acestor din urmă texte legale este condiționată strict de o pagubă cauzată angajatorului.
Decizia nr. 142/18.10.2013 reprezintă act administrativ-fiscal, emis în temeiul art. 141 Cod de procedură fiscală termenul de prescripție fiind de 5 ani.
În mod eronat instanța de fond a făcut trimitere la regulamentul intern și la art. nr. 34 din fișa postului.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 488, pct. 8 NCPC.
Intimatul-reclamant - I. M. R. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
În motivarea întâmpinării se arată că art. 141 alin. 7 constituie izvorul imputației și nu textul legal care reglementează decizia de imputație. Mai mult, dacă nu ar fi existat instituția imputării în Legea 188/1999, o astfel de decizie prevăzută de art. 141 nici nu putea fi emisă, neexistând reglementari în Codul de procedură fiscală care să facă posibilă emiterea ei.
Reglementarea deciziei de imputare se regăsește exclusiv în conținutul Legii 188/1999, art.84, 85, nici o altă dispoziție legală neexistând pentru reglementarea acesteia.
Prin urmare, chiar dacă obligația conducătorului organului emitent al titlului executoriu de a emite decizia de imputare este stabilită de art. 141 alin. 7, condițiile de emitere a acestei decizii sunt cele stabilite de legea specială, respectiv Legea 188/1999. În realitate, aceasta(art.84, 85) este dispoziția specială în raport cu norma generală, respectiv cea din dreptul fiscal.
Prin urmare, prescripția reglementată de codul de procedură fiscală nu este incidentă în cauza, fie raportat la prescripția stabilirii dreptului de a stabili obligații fiscale, fie ca ne raportam la prescripția executării creanței fiscale.
În drept, întâmpinarea nu este motivată.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Recursul pârâtului va fi admis având în vedere următoarele:
Prin decizia de imputare nr. 142/18.10.2013 s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de a achita suma de 3000 lei, reprezentând contravaloarea amenzii contravenționale stabilite prin procesul - verbal de contravenție nr._/27.02.2009, netransmis pentru a fi pus în executare. Suma urma a fi achitată în contul bugetului de stat căruia i se datora amenda contravențională.
Decizia a fost emisă în temeiul art. 141, alin. 7 C.pr.fisc.
Conform articolului menționat anterior conducătorul organului emitent al titlului executoriu are obligația emiterii deciziei de imputare a contravalorii contravenției personalului care se face vinovat de întârziere. Acesta trebuie să achite contravaloarea contravenției în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei. Contravaloarea contravenției înscrise în decizia de imputare se face venit la bugetul de stat sau bugetul local căruia i se datora, potrivit legii, amenda contravențională.
În ceea ce privește natura de venit fiscal a amenzii și aplicabilitatea în speță a Codului de procedură fiscală, Curtea reține că potrivit art. 1, alin. 2 C.pr.fisc. acesta se aplică și pentru administrarea creanțelor provenind din contribuții, amenzi și alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit legii, în măsura în care prin lege nu se prevede altfel.
A.. 3 al aceluiași articol prevede că prin administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat se înțelege ansamblul activităților desfășurate de organele fiscale în legătură cu: înregistrarea fiscală, declararea, stabilirea, verificarea și colectarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrative fiscale.
Așadar, din dispozițiile legale menționate anterior rezultă, pe de o parte că pentru administrarea creanțelor provenind din amenzi se aplică dispozițiile Codului de procedură fiscală, iar pe de altă parte că activitatea de administrare a amenzilor presupune și stabilirea acestora de către organele fiscale.
Curtea mai reține că, în temeiul art. 141, alin. 7 este transferată obligația de a plăti amenda contravențională de la contravenient la persoana care se face vinovată de întârziere în comunicarea procesului-verbal de contravenție, astfel că se păstrează natura juridică a creanței transferate, nefiind aplicabile prevederile Legii 188/1999 referitoare la răspunderea materială a funcționarului public.
În raport de aceste considerente, este greșită susținerea instanței de fond potrivit căreia emiterea deciziei de imputare trebuie să se circumscrie condițiilor prevăzute de art.85 alin.1 din legea nr.188/1999, respectiv să fie emisă în termen de 30 de zile de la data constatării pagubei. Cum dispozițiile acestei legi nu sunt incidente în cauza de față, este evident că nici excepția tardivității emiterii deciziei de imputare nu a fost corect soluționată de tribunal.
Astfel, față de prevederile din Codul de procedură fiscală, în lipsa reglementării unui termen expres de decădere din dreptul de a emite decizia, nu poate fi reținut decât termenul de prescripție de 5 ani stabilit de art.131 alin.1 din OG nr.92/2003 pentru executarea silită a creanțelor fiscale.
Pentru cele ce preced, întrucât Tribunalul Sibiu a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, în temeiul art. 498, alin. 2 coroborat cu art. 488, pct. 8 NCPC, Curtea va admite recursul pârâtei și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul I. T. de Muncă Sibiu împotriva sentinței administrative nr.2803/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția a II-a Civilă și de C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._ .
Casează în tot sentința atacată și rejudecând cauza:
Respinge excepția tardivității emiterii deciziei de imputare nr. 142/18.10.2013.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond în vederea soluționării acțiunii formulate de reclamantul I. M. R. în contradictoriu cu pârâtul I. T. de Muncă Sibiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.04.2015.
Președinte, M. Ș. | Judecător, D. B. D. | Judecător, M. I. I. |
Grefier, M. C. |
Red.tehnored.DDB
C.M/ex.4/22.04.2015
Jud.fond.O. M..
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1510/2015.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2481/2015.... → |
|---|
