Anulare act administrativ. Decizia nr. 1952/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1952/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 354/221/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1952/2015
Ședința publică de la 27 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C. F.
Judecător O. M. P.
Judecător L. I. G.
Grefier M. S.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul I. T. de Muncă Hunedoara împotriva încheierii din data 04.09.2014 și împotriva sentinței nr.1735/CA/2014 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat M. N. pentru intimata reclamanta ., lipsă fiind recurentul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că în cauză s-a parcurs procedura prealabilă fixării primului termen de judecată.
Avocatul intimatei reclamante depune la dosar împuternicire avocațială.
La întrebarea instanței, avocatul intimatei reclamante arată că au fost comunicate procesul verbal de constatare împreună cu procesul verbal de contravenție, în data de 19.10.2011.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Avocatul intimatului reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
Arată că la data de 11.08.2011 ITM Hunedoara a făcut un control pe lucrare . Arată că împotriva procesului verbal de contravenție din 12.10.2011 au făcut plângere contravențională și a făcut obiectul dosarului nr._/318/2011—soluționat prin sentința nr. 200/2013 a Judecătoriei B., iar Tribunalul Hunedoara prin decizia 1010/R/2013 a confirmat soluția dată de Judecătoria B..
Arată că intimata reclamantă a luat cunoștință de procesul verbal de control nr._ din data de 29.08.2011 atunci când a primit din partea DGFP Gorj o scrisoare prin care se spune că datorează suma pentru costuri aferente salariilor pentru cei 6 muncitori, în condițiile în care cei 6 muncitori nu mai lucrau la societatea lor începând cu data de 1.08.2011.
Cauza dedusă judecății a avut ca obiect constatarea nulității absolute și dacă instanța de judecată cu autoritate de lucru judecat a constatat că concluziile agentului constatator sunt false, atunci au posibilitatea să solicite nulitatea absolută a unui înscris întocmit de un agent constatator care a pornit de la premisă falsă.
Fără cheltuieli de judecată.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin Sentința nr.1735/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._, se admite acțiunea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâtul I. T. DE MUNCĂ HUNEDOARA, și se anulează procesul verbal de control nr._/29.08.2011 emis de pârât.
Prin Încheierea pronunțată în ședința publică din 04.09.2014 este respinsă excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
Împotriva încheierii pronunțată în ședința publică de la 04.09.2014 precum și împotriva sentinței civile 1735/CA/2014 pronunțată de către Tribunalul Hunedoara a declarat recurs pârâtul I. T. DE MUNCĂ HUNEDOARA, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței nr. 1735/CA/2014 si, rejudecând cauza, sa fie admisă excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii administrative prealabile; menținerea in întregime ca temeinic si legal a procesului verbal nr._ încheiat de către ITM Hunedoara la data de 29.08.2011 precum si a măsurilor dispuse prin anexele la procesul verbal.
În expunerea de motive se arată că un prim motiv de nelegalitate a sentinței atacate ce impune casarea acesteia, rezultă din soluția dată de către instanța de fond prin încheierea interlocutorie, prin care a respins excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
Prin întâmpinarea formulată recurenta arată că a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii administrative prealabile, excepție ce a fost respinsa de către instanța de fond pe motiv ca prin înscrisul intitulat Solicitare Expresa, aflat la fila 22 dosar Judecătoria D., reclamanta a îndeplinit procedura prealabila reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004 si dispozițiilor art. 2 alin. 1. j din Legea nr. 554/2004 (Legea contenciosului administrativ).
Recurenta arată că prin plângerea prealabilă se înțelege “cererea prin care se solicită autorității publice emitente sau celei ierarhic superioare, după caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocării sau modificării acestuia”. In conformitate cu prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, “înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia”. Ori, termenul de 30 zile prevăzut de art. 7 alin 1 din Legea nr. 554/2004 este un termen legal, peremptoriu, termen pana la care trebuie făcut actul de procedura care este reglementat printr-o norma de ordine publica si nu privata. Acest termen este imperativ si evident, nu a fost respectat de către reclamant. Procedura prealabil reprezintă o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, motiv pentru care neîndeplinirea acesteia atrage inadmisibilitatea acțiunii.
Mai arată că „Solicitare expresa,, înscris aflat la fila 22 dosar Judecătoria D., a fost înregistrată la ITM Hunedoara la data de 26.11.2013 iar procesul verbal de control si anexele acestuia a fost comunicat prin afișare la sediul societății reclamante din Târgu J., ., la data de 19.10.2011 conform procesului-verbal nr._ din data de 19/10.2011, este indubitabil ca termenul imperativ de 30 de zile de la comunicare prevăzut de art 7 alin 1 si cel prevăzut la art. 11 alin- 2 din Legea nr. 554/2004, a fost substanțial depășit (doi ani si o luna), atât plângerea prealabila cat si acțiunea introdusa in instanța fiind tardiv formulate.
Un al doilea motiv de nelegalitate al sentinței atacate rezulta din aceea ca instanța de fond a pronunțat o soluție care este rezultatul aplicării greșite a normelor de drept material - Legea nr. 53/2003 si HG nr. 500/2011.
In fapt, la data de 11.08.2011 ora 12.30, s-a efectuat un control in domeniul relațiilor de munca, la punctul de lucru organizat de către .- în . Hunedoara.
In contextul controlului desfășurat, au fost identificate 6(șase) persoane prestând activitate in interesul si sub autoritatea ., fără a avea întocmite contracte individuale de munca cu angajatorul.
Împrejurarea potrivit căreia la data inițierii actului de control desfășurau activitate in interesul societății fără a avea întocmite si semnate contracte individuale de munca, corelata cu declarațiile scrise tip ,,fisa de identificare” luata numiților G. E., D. R., Varvariuc V. M., Tarau loan, L. loan, .M3 C. F., constituie o cauza clara care arata caracterul contravențional al faptei.
Deși reprezentantul societății reclamante a susținut ca la data efectuării controlului nu mai desfasura activitate pe șantierul din Ribita întrucât contractul cu . a incetat la data de 01.08.2011, prin Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 6429/P/2011 data de către P. de pe langa Judecătoria Tg - J., s-a constatat ca, prin completarea fiselor de identificare de către persoanele găsite desfășurând activitate pe șantierul din Ribita (G. E., D. R., Varvariuc V. M., Tarau loan, L. loan, J. C. F.), s-a făcut dovada ca activitatea prestata de către . la acest punct, a continuat si dupa acesta data.De esența, raportul de munca este relația de subordonare a angajatului fata de angajator (statuata chiar in art. 10 din Legea nr. 53/2003). In baza fiselor de identificare aflate la filele 56 - 61 la dosarul cauzei, rezulta fara de tagada ca la data efectuării controlului de către inspectorii de munca, cele 6(sase) personae isi desfasurau activitatea sub autoritatea societatii reclamante - .. Acest aspect se coroboreaza cu mențiunile din Rezoluția de neincepere a urmăririi penale data de către P. de pe langa Judecatoria Tirgu-J.. Este adevarat ca rezoluția nu se bucura de autoritate de lucru judecat insa apreciează ca hotararea atacata nu cupride motivele de legalitate pe care se intemeiaza.Obligația de motivare a hotararilor judecătorești este rezultatul a doua exigente ce decurg din art.6 par.1 al Convenției Europene a Dreptului Omului asa cum este aceasta interpretata de CEDO: pe de-o parte, acest text consacra dreptul oricărei persoane de a-si prezenta argumentele si observațiile in fata instanței; pe de alta parte, impune oricărei instanțe obligația de a proceda la un examen efectiv al motivelor, argumentelor si propunerilor de probe prezentate de parti, cel puțin pentru a le aprecia pertinenta. Prin hotărârea pronunțata in cauza Alnina c. României, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a sancționat lipsa motivării unei hotărâri judecătorești in materie civila.
In prezenta cauza, viciul nemotivării este cum nu se poate mai evident. Astfel, nu se poate discuta nici măcar despre vreo motivare sumara a hotărârii judecătorești, pentru ca judecătorul fondului a refuzat sa analizeze motivele invocate in scris prin întâmpinare si nu a arătat argumentele pe care se întemeiază soluția de admitere a acțiunii introduce.
In drept, invocă prevederile art. 248 alin 5, art. 488 pct. 6 si 8, art. 498 alin 1 din C.proc.civ. coroborate cu cele ale art. 10 alin. 2 si 20 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 si dispozițiile Codului muncii.
Examinând recursul prin prisma criticilor invocate, Curtea reține următoarele;
Potrivit art.7 alin.(1) din Legea nr.554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau
în parte, a acestuia.
In temeiul art.7 alin.(7) din aceeași lege, plângerea prealabilă, în cazul actelor administrative unilaterale, se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alineatul (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului.
Curtea reține de asemenea că, potrivit art.193 alin. (1) C.proc.civ. în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea
procedurii prealabile, în condițiile prevăzute de legea speciala.
Aceasta prevedere legală, corelată cu dispozițiile art.7 din Legea nr.554/2004, conduce la concluzia că procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune în contenciosul administrativ, a cărei neîndeplinire în termenele și condițiile prevăzute de lege determină inadmisibilitatea acțiunii.
Or, procesul verbal de control nr._/29.08.2011 și anexele acestuia, a fost comunicat prin afișare la sediul societății reclamante din Târgu J., .. 4 et. 2 ., jud. Gorj, la data de 19.10.2011 conform procesului-verbal nr._ din data de 19/10.2011, iar înscrisul intitulat „Solicitare Expresă” a fost înregistrată la ITM Hunedoara la data de 26.11.2013, deci mult după împlinirea termenului de 30 de zile.
Formularea plângerii prealabile peste termenul prevăzut de lege, în speță, peste termenul de 30 de zile de la comunicarea actului, așa cum prevede art.7 din Legea nr.554/2004 sub sancțiunea decăderii, echivalează practic cu neîndeplinirea procedurii prealabile obligatorii, ca și condiție de admisibilitate a acțiunii.
În aceste condiții, Curtea reține că reclamantul a formulat tardiv plângerea prealabilă, astfel că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit prevederile art.7 din Legea nr.554/2004, în cauză fiind incidente dispozițiile art.488 pct.8 C.pr.civ.
Pentru aceste considerente, fiind de prisos analizarea celorlalte motive de recurs, în temeiul art.496 și 498 C.pr.civ Curtea va admite recursul declarat de pârâtul I. T. de Muncă Hunedoara, va casa sentința nr.1735/CA/2014 și Încheierea pronunțată în ședința din 04.09.2014, și rejudecând cauza, va admite excepția inadmisibilității și va respinge ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul . în contradictoriu cu pârâtul I. T. de Muncă Hunedoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul I. T. de Muncă Hunedoara împotriva sentinței nr.1735/CA/2014 și a Încheierii pronunțată în ședință de la 04.09.2014 pronunțate de Tribunalul Hunedoara – Secția a II-a Civilă și de C. Administrativ și Fiscal
Casează sentința și încheierea atacate și rejudecând,
Admite excepția inadmisibilității și respinge ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul . în contradictoriu cu pârâtul I. T. de Muncă Hunedoara.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27 mai 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. C. F. O. M. P. L. I. G.
Grefier,
M. S. -C.O.
semnează grefier G. E.
Red.Tehnored.F.C./07.07.2015
4ex./M.S.
Jud.fond: C. A.
Jud.înch: I. M.
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 119/2015.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1165/2015.... → |
|---|
