Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2435/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2435/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 02-09-2015 în dosarul nr. 6220/97/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA NR.2435/2015
Ședința publică din data de 02 Septembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L. I. G.
JUDECĂTOR: C. C. F.
JUDECĂTOR: L. P.
GREFIER: A. M. M.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara pentru Serviciul Fiscal Municipal Orăștie în contradictoriu cu intimata-pârâtă Administrația F. pentru Mediu și intimatul-reclamant P. D., împotriva Sentinței nr.364/CA/2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara –Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa reprezentantului recurentei-pârâte D.G.R.F.P. Timișoara prin A.J.F.P. Hunedoara pentru S.F.M. Orăștie, lipsa reprezentantului intimatei-pârâte Administrația F. pentru Mediu, precum și lipsa intimatului-reclamant P. D. și a mandatarei acestuia-av.Bardan F..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că: recursul a fost motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru; procedura prealabilă a fost parcursă anterior stabilirii primului termen de judecată; recurenta-pârâtă D.G.R.F.P. Timișoara prin A.J.F.P. Hunedoara pentru S.F.M. Orăștie a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului acesteia.
Față de actele dosarului și solicitarea recurentei-pârâte D.G.R.F.P. Timișoara prin A.J.F.P. Hunedoara pentru S.F.M. Orăștie de judecare a cauzei în lipsă, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat în cauză, Curtea declară închisă cercetarea judecătorească și reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Prin Sentința nr.364/CA/2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara–Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Fiscal Municipal Orăștie; a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul P. D., CNP_, domiciliat în S., .. 17, jud. Hunedoara, cu domiciliul procesual alea în mun. A. I., ., jud. A., prin av. Bardan F. în contradictoriu cu pârâții Serviciul Fiscal Municipal Orăștie, cu sediul în Orăștie, ., jud.Hunedoara și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294, Corp A, sector 6, și în consecință: au fost obligați pârâții să restituie reclamantului suma de 4.446 lei –reprezentând taxă pe poluare, cu dobânda prevăzută de C.pr.fiscală, începând cu data de 28.10.2009 și până la data restituirii efective, precum și 600 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara pentru Serviciul Fiscal Municipal Orăștie a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și în rejudecare să se dispună:
- în principal, respingerea față de organul fiscal a capătului de cerere prin care se solicită restituirea taxei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule;
- în subsidiar,respingerea acțiunii pe de o parte ca inadmisibilă, iar pe de altă parte ca neîntemeiată și nefondată.
În expunerea motivelor recurenta a susținut susține că în speță este incident motivul de casare prevăzut de art.488 alin.1 pct.8 din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, respectiv hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
De asemenea, recurenta susține că, fără a lua în considerare argumentele de ordin legal invocate prin întâmpinarea formulată, instanța de fond, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal în ceea ce privește capătul de cerere prin care s-a solicitat restituirea taxei pe poluare.
Totodată, recurenta susține că soluția a fost dată de instanța de fond cu aplicarea greșită a normelor de drept material cuprinse în Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, dar și în OUG nr.50/2008, astfel că se impune a se dispune admiterea recursului, casarea sentinței atacate și reținând cauza spre rejudecare să se dispună respingerea acțiunii reclamantului, pe de o parte ca inadmisibilă, iar pe de altă parte ca neîntemeiată și nefondată. Astfel, recurenta apreciază că în speță trebuia admisă excepția lipsei procedurii prealabile justificată de împrejurarea că reclamantul nu a procedat conform art.7 alin.1 din Legea 554/2004 cu privire la decizia de calcul a taxei de poluare.
Recurenta, critică hotărârea instanței de fond și cu privire la plata dobânzii, arătând că plata efectuată a fost una voluntară, prevăzută de dispoziții legale care nu au fost declarate neconstituționale și nici nu au fost cenzurate de forurile competente ale Uniunii Europene.
Referitor la plata cheltuielilor de judecată, recurenta solicită respingerea acestora, întrucât emiterea deciziei de calcul al taxei pe poluare s-a făcut la cererea reclamantului, iar organul fiscal a avut o conduită de respectare a prevederilor legale, nefăcând altceva decât să respecte actul normativ incident în speță. Ori, respectarea unor prevederi legale, într-un stat de drept, nu poate fi considerată culpă procesuală și astfel, nu poate sta la baza obligării pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile: art.483 alin.1, art.488 alin.1 ăpct.8 din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, art.20 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, republicată, cu modificările și completările ulterioare, OUG nr.50/2008, OUG nr.218/2008 privind modificarea OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Critica recurentului se subsumează cazului de casare reglementat de art. 488 pct. 8 din Noul Cod de Procedură Civilă, respectiv când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
Cu privire la motivul de recurs referitor la conformitatea taxei de poluare instituită de OUG 50/2008, cu dispozițiile art. 110 din TFUE, Curtea reține că soluția adoptată de prima instanță este legală.
Instanța de fond a făcut o identificare clară a problematicii juridice deduse judecății și a făcut o aplicare corectă a principului priorității dreptului comunitar, dând eficiență acestuia în detrimentul dreptului național aplicabil incompatibil cu primul.
În ce privește O.U.G. nr. 50/2008, în varianta în vigoare în perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2010 Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit prin hotărârea pronunțată la 7 iulie 2011, în cauza I. N. vs. D.G.F.P. Gorj, A.F.P. Târgu Cărbunești și Administrația F. pentru Mediu, răspunzând unor întrebări preliminare transmise de Tribunalul Gorj, Curtea de Justiție a Uniunii Europene că articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Cu această ocazie Curtea a reținut că, subsecvent pronunțării hotărârii în afacerea T., Guvernul român nu a susținut că ar exista o diferență relevantă între varianta inițială a taxei de poluare reglementate de O.U.G. nr. 50/2008 și variantele ulterioare (par. 27) iar în par. 28 al hotărârii Curtea a reiterat faptul că taxa de poluare nu este compatibilă cu principiul “poluatorul plătește”.
În opinia C.J.U.E. autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 T.F.U.E., iar atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură, cele două categorii de autovehicule situându-se într-un raport de concurență.
O.U.G. nr. 50/2008, în forma în vigoare la momentul înmatriculării autoturismului reclamantului, îndeplinește condițiile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 110 T.F.U.E., consacrându-se și meținându-se legislativ o discriminare a autovehiculelor de ocazie din import în raport cu cele similare de pe piața națională, deja înmatriculate în România.
În concluzie, în mod corect judecătorul fondului a considerat că se impune înlăturarea, spre o reală concurență în spațiul comunitar și pentru respectarea art. 110 din T.F.U.E., de la aplicare a dispozițiilor O.u.G. nr. 50/2008, așa cum a fost modificată, ce obligă la plata taxei de poluare pentru autovehiculele de ocazie înmatriculate pentru prima dată într-un stat membru.
*
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a organelor fiscale, se constată că taxa pe poluare instituită prin OUG 50/2008 este gestionată de Administrația F. pentru Mediu și constituie venit la bugetul F. pentru mediu, conform art. 1 alin. 1 din acest act normativ.
Însă taxa se calculează (art. 5 alin. 1), se încasează (art. 5 alin.4) și se restituie (art. 8 alin. 4) de către autoritatea fiscală competentă, respectiv „autoritatea fiscală teritorială în a cărei evidență este înregistrat contribuabilul ca plătitor de impozite și taxe” (art.2 lit. d). Acest aspect este reglementat și de art. 7 care prevede că „stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă”.
În speță, calitatea de autoritate fiscală competentă o are Serviciul Fiscal Municipal Orăștie, cea care a emis decizia de calcul a taxei.
Conform art. 2 din HG 109/2009 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală (în vigoare la data emiterii deciziei de calcul) „În subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală funcționează Garda Financiară, Autoritatea Națională a Vămilor, direcțiile generale ale finanțelor publice județene și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, ca instituții publice cu personalitate juridică.”
Potrivit art. 13 alin. 1 din HG 520/2013 (act normativ care a abrogat HG 109/2009), începând cu data de 01.08.2014se înființează în subordinea Agenției direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, instituții publice cu personalitate juridică.
Conform alin. 3 din același text în cadrul direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice funcționează, ca structuri fără personalitate juridică:
a) direcții regionale vamale;
b) administrații județene ale finanțelor publice;
c) servicii fiscale municipale și orășenești, precum și birouri fiscale comunale;
d) birouri vamale de interior și de frontieră.
Potrivitart. 23din HG 520/2013:
(1) Direcțiile generale regionale ale finanțelor publice se înființează prin transformarea direcției generale a finanțelor publice a județului, respectiv a municipiului București în care este stabilit sediul direcției generale regionale, prin fuziunea prin absorbție a celorlalte direcții generale ale finanțelor publice județene din aria de competență stabilită potrivit anexei nr. 2, care își pierd personalitatea juridică.
(2) Direcțiile generale regionale ale finanțelor publice preiau prin fuziune prin absorbție direcțiile regionale pentru accize și operațiuni vamale, direcțiile județene și a municipiului București pentru accize și operațiuni vamale, precum și birourile vamale de interior și de frontieră din aria de competență stabilită conform anexei nr. 2.
(…)
(4) Activitatea și competențele tuturor direcțiilor generale ale finanțelor publice absorbite din aria de competență, precum și a tuturor structurilor teritoriale subordonate acestora sunt preluate de către direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, înființate potrivit prevederilor prezentei hotărâri.
(5) Administrațiile finanțelor publice municipale constituite la nivelul municipiilor reședință de județ din subordinea direcțiilor generale ale finanțelor publice județene se reorganizează în administrații județene ale finanțelor publice.
(6) Administrațiile finanțelor publice municipale (altele decât cele reședință de județ) și administrațiile finanțelor publice orășenești din subordinea direcțiilor generale ale finanțelor publice județene se reorganizează în servicii fiscale municipale, respectiv servicii fiscale orășenești.
(7) Administrațiile finanțelor publice comunale din subordinea direcțiilor generale ale finanțelor publice județene se reorganizează în birouri fiscale comunale.
Ca atare, în noua configurație, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara are personalitate juridică în timp ce competența de realizare a operațiunilor descrise anterior îi revine Serviciul Fiscal Municipal Orăștie.
Însă atât în doctrină cât și în practica instanței supreme s-a arătat în mod constant că trebuie făcută delimitarea între personalitatea juridică și capacitatea de drept administrativ. Astfel, pentru a avea calitate procesuală este necesar și suficient ca autoritatea publică respectivă să aibă capacitate juridică de drept administrativ, adică să aibă competență. Sub acest aspect este evident că Serviciul Fiscal Municipal Orăștie, are competență cu privire la calcularea, încasarea și restituirea sumelor reprezentând taxa de poluare, emițând acte administrative în acest sens.
Dar, atunci când, într-un litigiu de drept administrativ există și petite privitoare la repararea unor pagube materiale sau morale, este absolut necesar ca în raportul juridic respectiv să se afle și entitatea care are personalitate juridică și un patrimoniu în măsură să garanteze îndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță.
În speță, petitul patrimonial vizează bugetul în care au fost virate sumele, respectiv cel al Administrației F. pentru Mediu care are personalitate juridică.
Așa fiind, având în vedere că refuzul de soluționare a cererii de restituire este actul administrativ asimilat (în sensul art. 2 alin. 2 din Legea 554/2004) al Administrației Județene a Finanțelor Publice Sibiu, care are capacitate de drept administrativ și organe de conducere proprii iar repararea pagubei privește bugetul F. pentru mediu, instanța de fond în mod corect a constatat că au calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu Serviciul Fiscal Municipal Orăștie și Administrația F. pentru Mediu.
*
Critica referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată nu poate fi apreciată ca fiind întemeiată de către instanța de control judiciar.
Prima instanță a făcut o judicioasă aplicare a disp. art. 453 rap la art. 451 din codul de procedură civilă atunci când a stabilit ca pârâtele să fie obligate să achite reclamantului suma de 600 lei cheltuieli de judecată, analizând în mod concret prestația apărătorului ales raportat la cuantumul sumei, poziția procesuală a pârâtelor și activitatea efectiv desfășurată de acesta.
Din acest punct de vedere criticile recurentei nu pot fi primite în condițiile în care pârâtele s-au opus cu consecvență restituirii sumelor respective, nu au înțeles să soluționeze acest conflict pe cale amiabilă, anterior promovării demersului judiciar, deși practica judiciară în această materie este notorie, determinând petenta să apeleze la un apărător calificat și implicit să angajeze cheltuieli suplimentare.
De altfel, analiza prestației apărătorului este sumară și nerealistă în condițiile în care recurenta nu a avut un reprezentant la dezbaterea în fond a pricinii în raport cu judecătorul fondului care a putut realiza cuantificarea efortului acestuia în mod direct și nemijlocit, realizând o justă apreciere a sa.
Pentru toate aceste considerente, Curtea reține că hotărârea atacată este legală, astfel că în temeiul art. 496 alin.1 Noul Cod de Procedură Civilă va fi menținută prin respingerea recursului formulat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara pentru Serviciul Fiscal Municipal Orăștie.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurent Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara pentru Serviciul Fiscal Municipal Orăștie, cu sediul în Orăștie, .,împotriva sentinței pronunțată de secția de contencios administrativ a Tribunalului Hunedoara cu nr. 364/CA/ 25.03.2015
Definitivă
Pronunțată în ședința publică din 02 Septembrie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. I. G. C. C. F. L. P.
Grefier,
A. M. M.
Red./ Tehnored.P.L./28.09.2015
A.M.M./ 6 ex/29.09.2015
Jud.fond.M. L.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 1860/2015. Curtea de Apel... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2423/2015.... → |
|---|
