Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2419/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2419/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 02-09-2015 în dosarul nr. 1113/85/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 2419/2015
Ședința publică din data de 02 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. I. G.
Judecător: C. C. F.
Judecător: L. P.
Grefier: A. M. M.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu în contradictoriu cu intimata-pârâtă Administrația Fondului pentru Mediu, și intimatul-reclamant C. N., împotriva Sentinței nr.302/CA/2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu –Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa reprezentantului recurentei-pârâte A.J.F.P.Sibiu, lipsa reprezentantului intimatei-pârâte Administrația Fondului pentru Mediu, precum și lipsa intimatului-reclamant C. N. și a mandatarului acestuia-av.B. C..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că: recursul a fost motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru; procedura prealabilă a fost parcursă anterior stabilirii primului termen de judecată; recurenta-pârâtă A.J.F.P.Sibiu și intimatul-reclamant C. N. prin mandatarul acestuia- av.B. C. au solicitat judecarea cauzei și în lipsa lor și a reprezentanților acestora.
Față de actele dosarului și solicitarea recurentei-pârâte A.J.F.P. Sibiu și a intimatului-reclamant C. N. prin mandatarul acestuia- av.B. C. de judecare a cauzei în lipsă, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat în cauză, Curtea declară închisă cercetarea judecătorească și reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin Sentințanr.302/CA/2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu –Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ /2013, a fost admisă acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată și precizată de reclamantul C. N., CNP_, domiciliat în Sibiu, ., jud. Sibiu, în contradictoriu cu pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, cu sediul în Sibiu, Calea Dumbrăvii, nr. 17, jud. Sibiu și Administrația Fondului pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, sector 6; au fost obligate pârâtele la restituirea către reclamant a sumei de 3.105 lei taxă de poluare achitată necuvenit și a dobânzii legale asupra acestei sume, de la data de 1.02.2010 și până la restituirea efectivă a sumei, precum și la plata sumei de 1.200 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Împotriva acestei sentințe, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu a declarat recurs, solicitând:
-admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și reținerea spre rejudecare a cauzei;
-în rejudecare să se dispună respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca fiind netemeinică și nelegală, hotărârea instanței de fond fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept, conform prevederilor art.488 alin.1 pct.8 din același act normativ.
În expunerea motivelor, recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu susține că hotărârea instanței de fond este nelegală sub aspectul noii reglementări oferite de O.U.G. nr.50/2008 și HG nr.868/2008. Astfel, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nu contravine normelor comunitare, calculul acesteia fiind făcut după criterii obiective, pentru toate autovehiculele ce sunt pentru prima dată înmatriculate în România, fiind eliminat orice efect discriminatoriu. În acest context, decizia de calcul a taxei de poluare respectă dispozițiile legale incidente, astfel că nu se poate susține că taxa este nelegală întrucât legea prin care a fost stabilită nu a fost declarată neconstituțională.
Recurenta-pârâtă susține că, în mod greșit a fost obligată la plata taxei de poluare în condițiile în care, potrivit art.1 din O.U.G. nr.50/2008 „Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului”.
De asemenea, recurenta-pârâtă susține că pe baza documentelor depuse de petent, organul fiscal a procedat corect la calcularea taxei de poluare și la emiterea deciziei de calcul a taxei de poluare, astfel că decizia este temeinică și legală, în conformitate cu dispozițiile legislației actuale și nu există motive de fapt și de drept pentru care instanța să anuleze aceste acte.
Totodată, recurenta-pârâtă susține că, în speță sunt aplicabile și prevederile art.1, art.5, art.13, art.207 din OG 92/2003 republicată privind Codul de procedură fiscală, precum și prevederile art.4 lit.a, art.5, art.9 alin.1 din OUG nr.50/2008.
Recurenta susține de asemenea taxa de poluare nu face parte și nu se regăsește în bugetul consolidat al statului, care este administrat de Ministerul Finanțelor Publice și organele teritoriale, astfel că aceasta urmează a fi restituită de către beneficiarul taxei, respectiv Administrația Fondului pentru Mediu București.
Cu privire la cheltuielile de judecată recurenta-pârâtă solicită, în principal, respingerea acestora întrucât actele administrative sunt temeinice și legale. În subsidiar solicită a se face aplicabilitatea dispozițiilor art.274 alin.3 din Codul de procedură civilă. Astfel, în cazul în care se va constata că recurenta-pârâtă este în culpă procesuală, aceasta urmează să fie obligată să suporte cuantumul onorariului de avocat în conformitate cu jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului care au statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil. Mai mult, se impune reducerea acestora, având în vedere complexitatea cauzei și prestația apărătorului în raport cu predictibilitatea practicii judecătorești în această materie și totodată raportat la prevederile art.274 alin.(3) din Noul Cod de procedură civilă
În drept au fost invocate dispozițiile: art.483,art.488 pct.8 și următoarele din Codul de procedură civilă, art.1 și următoarele din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, OUG nr.50/2008, HG nr.868/2008.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Prin întâmpinarea formulată și depusă în scris la dosar (f.11-12), intimatul- reclamant C. N. a solicitat respingerea recursului declarat de recurentă, ca fiind nefondat; obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând legalitatea sentinței atacate, prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Critica recurentului se subsumează cazului de casare reglementat de art. 488 pct. 8 din Noul Cod de Procedură Civilă, respectiv când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
Cu privire la motivul de recurs referitor la conformitatea taxei de poluare instituită de OUG 50/2008, cu dispozițiile art. 110 din TFUE curtea reține că soluția adoptată de prima instanță este legală.
Instanța de fond a făcut o identificare clară a problematicii juridice deduse judecății și a făcut o aplicare corectă a principului priorității dreptului comunitar, dând eficiență acestuia în detrimentul dreptului național aplicabil incompatibil cu primul.
În ce privește O.u.G. nr. 50/2008, în varianta în vigoare în perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2010 Curtea de Justiție a Uniunii Europene, ca interpret oficial al Tratatului pentru funcționarea Uniunii Europene, a stabilit prin hotărârea pronunțată la 7 iulie 2011, în cauza I. N. vs. D.G.F.P. Gorj, A.F.P. Târgu Cărbunești și Administrația Fondului pentru Mediu, răspunzând unor întrebări preliminare transmise de Tribunalul Gorj, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis că articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Cu această ocazie Curtea a reținut că, subsecvent pronunțării hotărârii în afacerea T., Guvernul român nu a susținut că ar exista o diferență relevantă între varianta inițială a taxei de poluare reglementate de O.U.G. nr. 50/2008 și variantele ulterioare (par. 27) iar în par. 28 al hotărârii Curtea a reiterat faptul că taxa de poluare nu este compatibilă cu principiul “poluatorul plătește”.
În opinia C.J.U.E. autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 T.F.U.E., iar atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură, cele două categorii de autovehicule situându-se într-un raport de concurență.
O.u.G. nr. 50/2008, în forma în vigoare la momentul înmatriculării autoturismului reclamantului, îndeplinește condițiile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 110 T.F.U.E., consacrându-se și meținându-se legislativ o discriminare a autovehiculelor de ocazie din import în raport cu cele similare de pe piața națională, deja înmatriculate în România.
În concluzie, Curtea, în concordanță cu opinia judecătorului fondului, consideră că se impune înlăturarea, spre o reală concurență în spațiul comunitar și pentru respectarea art. 110 din T.F.U.E., de la aplicare a dispozițiilor O.u.G. nr. 50/2008, așa cum a fost modificată, ce obligă la plata taxei de poluare pentru autovehiculele de ocazie înmatriculate pentru prima dată într-un stat membru.
*
Critica referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată nu poate fi apreciată ca fiind întemeiată de către instanța de control judiciar.
Prima instanță a făcut o judicioasă aplicare a dispozițiilor art. 453 raportat la art. 451 din codul de procedură civilă atunci când a stabilit ca pârâtele să fie obligate să achite reclamantului suma de 1.200 lei cheltuieli de judecată (300 lei taxă judiciară de timbru și 900 lei onorariu avocat ales), analizând în mod concret, poziția procesuală a pârâtelor.
Din acest punct de vedere criticile recurentei Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu nu pot fi primite în condițiile în care aceasta s-a opus cu consecvență restituirii sumelor respective, nu a înțeles să soluționeze acest conflict pe cale amiabilă, anterior promovării demersului judiciar, deși practica judiciară în această materie este notorie.
Astfel, prin soluția pronunțată de instanța de fond, pârâtele sunt în culpă procesuală, iar acordarea cheltuielilor de judecată în cuantumul stabilit de instanță este justificat, în condițiile în care acestea nu-și reglează în mod corespunzător conduita și determină prin opoziția lor continuă ca cei ce reclamă restituirea taxei de poluare să apeleze la justiție.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.496 din Noul Cod de procedură civilă, recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu va fi respins ca nefondat, sentința recurată fiind legală și temeinică sub toate aspectele criticate
În temeiul art.453 din Noul Cod de procedură civilă, va fi obligată recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu să plătească intimatului-reclamant C. N. suma de 600 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu împotriva Sentinței nr. 302/CA/2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal.
Obligă pârâta recurentă la plata sumei de 600 lei în favoarea intimatului reclamant cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 02 Septembrie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. I. G. C. C. F. L. P.
Grefier,
A. M. M.
Red./ Tehnored.L.I.G./11.09.2015
A.M.M./5 ex./ 11.09.2015
Jud. fond.Șomandră D.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2007/2015.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1858/2015.... → |
|---|
