Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1198/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1198/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 2414/85/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI F.
DECIZIE Nr. 1198/2015
Ședința publică de la 24 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F.
Judecător F. I. P.
Judecător M. K.
Grefier C. G.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu în numele și pentru Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. împotriva sentinței nr. 2814/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și F. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a parcurs procedura prealabilă de regularizare premergătoare fixării primului termen de judecată.
Instanța față de actele de la dosar și de solicitarea pârâtei recurente și a reclamantului intimat privind judecarea în lipsă, lasă cauza în pronunțare.
-CURTEA DE APEL –
Asupra recursului de față:
Prin Sentința nr. 2814/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și F. în dosar nr._ s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul N. T. în contradictoriu cu pârâții S. F. Orășenesc Avrig prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B., Administrația F. pentru Mediu s-a dispus suspendarea executării deciziei_/27.12.2013 emisă de S. F. Orășenesc Avrig.S-a anulat decizia nr._/27.12.2013 emisă de S. F. Orășenesc Avrig și decizia nr.261/ 26.06.2014 emisă de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B..S-a respins ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtelor S. F. Orășenesc Avrig și Administrația F. Pentru Mediu la restituirea taxei plătite cu titlu de timbru de mediu și de obligare la plata dobânzii fiscale.S-a dispus restituirea cauțiunii în sumă de 1200 lei consemnată cu recipisa de consemnare_/1 din 13.11.2014, în condițiile art. 1063 cod de procedură civilă.S-a redus onorariul avocațial de la 1500 lei la 800 lei și au fost obligate pârâtele S. F. Orășenesc Avrig și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. să plătească reclamantului suma de 950 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva hotărârii a formulat recurs Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu în numele și pentru Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. solicitând casarea în parte a hotărârii și respingerea acțiunii reclamantului.
Recurenta susține că instanța de fond a admis acțiunea și a dispus anularea Deciziei nr._/27.12.2013 emisă de S. F. Orășenesc Avrig.
Consideră sentința ca nelegală în ce privește admiterea cererii de suspendare,apreciind că în mod greșit instanța a reținut ca fiind întrunite cerințele art.14 și 15 din Legea 554/2004.
În ce privește anularea deciziei 76/2014 a DGRFP B. apreciază că reclamantul a formulat contestația prin societatea de avocatură și deși i s-a solicitat să depună împuternicirile avocațiale care să conțină și semnătura clientului conform art.206 alin.1 litera e C.pr. fiscală și pct 2.3 din Ordinul MFP 450/2013 nu s-a conformat .
Pe fond că reclamantul intimat a cumpărat un autoturism folosit, înmatriculat prima dată în Germania, pentru înmatricularea căruia a plătit în România timbru de mediu în sumă de 1809 lei calculată greșit în 22 07 2013 ,motiv pentru care s-a emis în 27 12 2013 decizia de calcul a diferenței, în baza prevederilor art.90 Cod pr.fiscală, a dispozițiilor OUG nr.9/2013 și conform art.21 din O.G.nr.92/2003.Diferența de taxă a fost stabilită prin decizie, organul fiscal respectând art.82 Cod pr.fiscală.
Astfel, în mod greșit instanța de fond a reținut că organul fiscal nu a motivat actul administrativ.
Recurenta solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii, respingerea acțiunii și exonerarea recurentei de la plata cheltuielilor de judecată.
În drept invocă dispozițiile art.483, art.488 pct.8 și urm.Cod pr.civilă, art.1 și urm. din Legea nr.554/2004, Legea nr.9/2012 și H.G.nr.9/2012, art.21, art.46, art.85 Cod pr.fiscală.
În procedura prealabilă recursul a fost comunicat reclamantului intimat care a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Asupra recursului de față instanța reține:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Sibiu, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâții S. F. Orășenesc Avrig, AJFP Sibiu, DGRFP B. și Administrația F. pentru Mediu, anularea și suspendarea deciziei privind stabilirea diferenței taxă nr._/27.12.2013 emisă de S. F. Orășenesc Avrig anularea și deciziei nr.261/ 26.06.2014 emisă de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. prin care s-a soluționat contestația, obligarea pârâților la restituirea sumei de 1809lei timbru de mediu încasat necuvenit și la plata dobânzii legale asupra acestei sume, de la data perceperii și până la restituirea efectivă.
Față de aceste cereri se constată că DGRFP B. are calitate procesuală pasivă doar în ce privește cererea de anulare a deciziei de soluționare a contestației,în rest cu privire la cererea de anulare și suspendare a deciziei de stabilire a diferenței de taxă are calitate SFO Avrig –transmisă în ce privește contribuabilii de pe raza localității T. către AJFP Sibiu prin Ordinul 200/2014,iar în ce privește cererea de restituire a timbrului de mediu deja achitat au calitate SFO Avrig –transmisă în ce privește contribuabilii de pe raza localității T. către AJFP Sibiu și AFM.
Prin urmare, DGRFP B. are interesul de a critica în recursul său doar modul de soluționare a cererii de anulare a deciziei de soluționare a contestației.
În aceste limite va fi analizat recursul DGRFP B. în cele ce urmează: Cu privire la acest aspect instanța de fond a reținut corect că reclamantul a formulat contestație împotriva deciziei nr. 42.933/27.12.2013, însă prin decizia nr. 261/26.06.2014 (file 28-35) pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. a respins contestația ca fiind formulată de o persoana fără calitate procesuală, fără a analiza fondul contestației, apreciind în mod greșit, cu încălcarea dispozițiilor art. 44 alin 2 din Legea 51/1995 și art. 126 din Statutul Profesiei de Avocat, ca delegația avocațială depusă nu este în măsură să facă dovada calității de reprezentant, nefiind semnată de client.
Potrivit art. 44 alin.2 din Legea 51/1995 actele întocmite de avocat pentru ținerea evidențelor profesionale cerute de lege, precum și pentru legitimarea față de terți a calității de reprezentant au forța probantă deplină până la înscrierea în fals.
În art. 126 din Statutul profesiei de avocat se stipulează: „ Contractul de asistență juridică prevede, în mod expres, întinderea puterilor pe care clientul le conferă avocatului. În baza acestuia, avocatul se legitimează față de terți prin împuternicirea avocațială întocmită conform anexei nr. II. Prevederile art. 122 alin. (4) se aplică în mod corespunzător și formularului împuternicirii avocațiale.”
În anexa II la Statutul profesiei de avocat se prevede că „ semnătura clientului pe împuternicirea avocațială nu este necesară în situația în care forma de exercitare a profesiei de avocat atestă identitatea părților, a conținutului și data contractului de asistență juridică în baza căruia s-a eliberat împuternicirea.”
Ori așa cum rezultă din actul de la fila 11 verso dosar fond reclamantul a transmis ,odată cu contestația, împuternicirea avocațială care este semnată și ștampilată de Societatea de avocați care atestă identitatea părților, a conținutului și data contractului de asistență juridică în baza căruia s-a eliberat împuternicirea,astfel că nu mai era necesară semnătura clientului ,cum greșit a pretins recurenta pentru a soluționa contestația.
În aceste condiții nu se poate susține că reclamantul ar fi formulat contestația prin avocat care nu are calitatea de reprezentant al acestuia și în mod corect instanța de fond a anulat această decizie.
Urmare a acestei soluții în mod corect a fost obligată această parte la plata cheltuielilor de judecată în temeiul art.453 C.pr. civ..
Restul criticilor sunt lipsite de interes și nu pot fi analizate în recursul declarat de DGRFP B.,restul pârâtelor neavând recurs în nume propriu.
În consecință se va respinge recursul declarat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu în numele și pentru Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B.,în temeiul art.496 C.pr.civ., nefiind incident cazul de casare prev. de art.488 pct. 8 C.pr. civ..
În temeiul art. 453 C.pr. civ., ca parte căzută în pretenții ,recurenta va fi obligată la plata sumei de 500 lei în favoarea intimatului reclamant cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariul avocatului justificat cu chitanță la dosar.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu în numele și pentru Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. împotriva sentinței nr. 2814/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și F. în dosar nr._ .
Obligă recurenta la plata sumei de 500 lei în favoarea intimatului reclamant cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24 Martie 2015.
Președinte, M. F. | Judecător, F. I. P. | Judecător, M. K. |
Grefier, C. G. |
Red FIP
Tehn CG/2ex/17.09.2015
Jud. fond P. L
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1103/2015.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2429/2015.... → |
|---|
