Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2166/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2166/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 994/85/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2166/2015
Ședința publică de la 17 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C. F.
Judecător O. M. P.
Judecător L. I. G.
Grefier M. S.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu împotriva sentinței nr. 277/CA/2015, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că în cauză s-a parcurs procedura prealabilă fixării primului termen de judecată, iar recurentul și intimatul reclamant au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Față de actele de la dosar și de solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 277/CA/2015 pronunțată în dosar nr._, Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul G. I. împotriva pârâților Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu și Administrația F. pentru Mediu și în consecință a obligat pârâtele să plătească reclamantului suma de 3594 lei reprezentând taxa pentru emisii poluante, achitată la data de 25.05.2012 și dobânda fiscală calculată de la data achitării taxei și până la data restituirii integrale a sumei, precum și la plata sumei de 750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, către reclamant.
Pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu a declarat recurs, solicitând modificarea hotărârii și respingerea acțiunii.
Pârâta susține că taxa pe emisiile poluante nu contravine normelor comunitare, calculul acesteia fiind făcut după criterii obiective, pentru toate
autovehiculele ce sunt pentru prima dată înmatriculate în România, fiind eliminat orice efect discriminatoriu.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Reclamantul supunând controlului de legalitate refuzul nejustificat manifestat de pârâtă de a restitui taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, achitata cu ocazia înmatriculării autoturismul său achiziționat din spațiul Uniunii Europene, taxa ce a fost reglementata de dispozițiile din Legea nr. 9/2012, a solicitat instanței de fond constatarea pe cale incidentală a neconformității actului normativ național ce instituie această taxă cu dreptul obiectiv al Uniunii Europene.
În acest sens, spre asigurarea efectului deplin al normelor Uniunii Europene, în concret a art. 110 T.F.U.E., s-a solicitat ca în analiza pe care o va face asupra fondului cauzei, instanța să dea eficiență jurisprudenței C.J.U.E. concretizată prin cauza C-106/1977 – Admministrazione dele finanze dello Stato c. Simmenthal Spa. în a lăsa neaplicate dispozițiile Legii nr. 9/2012, așa cum a fost modificată prin O.u.G. nr. 1/2012.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene, ca interpret oficial al Tratatului pentru funcționarea Uniunii Europene, a stabilit în cauza C‑402/09 T. c. Statului Român prin Ministerul Finanțelor ș.a., urmare a unei cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare, că „articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.” Această hotărâre nu vizează în mod special un act normativ național, chiar dacă a fost adoptată în perioada de activitate a O.u.G. nr. 50/2008, explicitând că art. 110 T.F.U.E. se opune oricărei măsuri naționale legislative, chiar ulterioare, care în materie fiscală ar fi de natură a descuraja punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Sub acest aspect este de observat că prin Legea nr. 9/2012, act normativ prin care s-a dorit a se înlătura inechitățile constatate de instanțele judecătorești, rezultate din aplicarea O.u.G. nr. 50/2008, act normativ declarat în mod constant neconform cu art. 110 T.F.U.E., s-a reglementat prin art. 4 că obligația de plată a taxei intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare, la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8, la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7, precum și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, asupra unui autovehicul rulat al cărui proprietar n-a fost anterior impus la prima înmatriculare a autoturismului în România.
Acest din urmă caz reglementat asigura neutralitatea taxei, astfel că Legea nr. 9/2012 respecta exigențele art. 110 T.F.U.E. așa cum a fost explicitat prin jurisprudența unională arătată.
Însă, prin O.u.G. nr. 1/2012 au fost suspendate până la 1 ianuarie 2013 de la aplicare dispozițiile Legii nr. 9/2012 privind taxarea autovehiculelor cu ocazia primei transcrieri, astfel că ansamblul legislativ format de cele două acte normative a conservat viciile de neconformitate a O.u.G. nr. 50/2008, fiind menținută discriminarea autovehiculelor de ocazie din import în raport cu cele similare de pe piața națională, deja înmatriculate în România, în sensul jurisprudenței unionale arătate, ceea ce justifică declararea ca neconformă a Legii nr. 9/2012 cu modificările aduse de O.u.G. nr. 1/2012 pe perioada de incidență a acestui din urmă act normativ, în raport de art. 110 T.F.U.E., și înlăturarea de la aplicare a actului normativ național, așa cum în mod corect s-a dispus de instanța de fond.
Taxa pe emisii poluante este incompatibilă cu art. 110 TFUE, fiind consacrata discriminarea autovehiculelor de ocazie din import în raport cu cele similare de pe piața națională, deja înmatriculate în România. Față de dispozițiile art. 148 din Constituție, urmează a înlătura de la aplicare dispozițiile OUG nr. 50/2008 și a da eficiență dreptul comunitar, art. 110 din TFUE, si jurisprudenței comunitare în materie .
În cauza nu este necesara îndeplinirea procedurii prealabile, potrivit art. 7 din Legea contenciosului administrativ sau procedura administrativa, reglementata de art. 205-218 din Codul de procedura fiscala, raportat la art. 7 din OUG nr. 50/2008, deoarece nu se contesta cuantumul taxei, potrivit legislației interne, fiind solicitata aplicarea prioritară a dreptului comunitar, iar în acest caz cererea de restituire a taxei încasată nelegal, potrivit art. 117 lit. d din Codul de procedura fiscala este suficienta pentru a constata refuzul nejustificat al Administrației de a restitui taxa. În aceste condiții, excepția tardivității contestării deciziei de calcul a taxei este nefondata. În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.24 /2011, în sensul că procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit. d din Codul de procedura fiscala .Potrivit dispozițiilor art. 1 si 5 din OUG nr. 50/2008, taxa pe poluare se încasează de Administrația Finanțelor Publice și se face venit la Fondul de mediu. În condițiile în care taxa a fost încasată, potrivit actului depus in probațiune de către Administrație, nu se poate retine ca aceasta parte nu are calitate procesuala pasiva in cauza.
Taxa percepută de Administrația Finanțelor Publice Sibiu este nelegală, urmând a fi supusa repetițiunii conform art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală. Dobânda legală aferentă va fi calculată potrivit art. 124 din Codul de procedură fiscală, de la data plății taxei și până la data restituirii integrale a taxei având în vedere Hotărârea CJUE pronunțată în cauza C565/11 I. M. din data de 18.04.2013.
În mod corect instanța de fond a obligat și la plata cheltuielilor de judecată în temeiul art.453 al.1 coroborat cu art.451 al.1 din NCPC, întrucât pârâtele, prin admiterea acțiunii, sunt părți căzute în pretenții, iar pârâtele au fost obligate la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariul avocațial.
Toate aceste considerente dovedesc temeinicia hotărârii recurate, astfel că pentru menținerea acesteia, Curtea în temeiul art. 496 din Noul Cod de procedură civilă va respinge recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu împotriva Sentinței nr.277 /CA/2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția a II-a Civilă și de C. Administrativ.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17 iunie 2015.
Președinte, C. C. F. | Judecător, O. M. P. | Judecător, L. I. G. |
Grefier, M. S. |
Red.Tehnored.CCF.
5 ex/M.S. 23 Iunie 2015
Jud.fond: P. L.R.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1746/2015.... |
|---|
